Categorie: Uncategorized

Ursula von der Leyen este o țintă perfectă. Nu doar pentru extremiștii anti-europeni, ci și pentru noi, idealiștii pro-europeni, mai ales atunci când derapajele sale uneori gratuite înspre autoritarism potential amenință acea Europă în care ne încăpățânăm să credem. Nu este liderul pe care ni-l imaginam, nu este liderul care ne place și cu siguranță nu este liderul care ne inspiră. Să fie oare liderul de care avem nevoie în acest moment pentru a ne trezi?

Luni, 9 martie, la conferința anuală a ambasadorilor UE din Bruxelles, nemțoaica Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a declarat, printre altele, că „Europa nu mai poate fi gardianul vechii ordini mondiale, al unei lumi care s-a dus și nu se va mai întoarce”. A mai spus că unanimitatea în politica externă a UE poate fi o „piedică” în calea credibilității blocului ca actor geopolitic, adăugând că nu ar trebui „vărsate lacrimi pentru regimul iranian” și prezentând conflictul ca deschizând o cale către „un Iran liber”.

Reacțiile au fost surprinzător de virulente: portughezul Antonio Costa, președintele Consiliului European, a răspuns marți că „o lume multipolară necesită soluții multilaterale” și că „libertatea și drepturile omului nu pot fi obținute prin bombe”.

Teresa Ribera, vicepreședinta Comisiei Europene, a spus că nu i s-a părut corectă „forma în care s-a exprimat” șefa sa directă și că respectul legalității internaționale este „o premisă fundamentală”. Politiciana spaniolă consideră că deschiderea unei dezbateri în care dreptul internațional pare a fi pus la îndoială „este foarte periculoasă”, după ce Ursula von der Leyen numise abandonarea energiei nucleare „o eroare strategică”.

– Advertisement –

Pe 11 martie, la Strasbourg, în fața aleșilor europeni, Ursula von der Leyen a încercat să dezamorseze situația, subliniind angajamentul neclintit al UE față de dreptul internațional și Carta ONU. Ea a adăugat că „a vedea lumea așa cum este nu diminuează în niciun fel determinarea noastră de a lupta pentru lumea pe care o vrem”.

Uitându-ne la tot ceea ce se întâmplă în jur, am fi naivi să nu ne întrebăm: ce s-a ales de acea lume, pe care poate o vrem încă, dar nu destul încât să luptăm pentru ea?

În „Lumea de Ieri”, Stefan Zweig descrie o realitate pe care oamenii o credeau permanentă, o lume a siguranței, a certitudinilor bine ordonate, în care progresul părea ireversibil: Imperiul Austro-Ungar și Viena antebelică, sinonimul civilizației europene, o civilizație a formelor care îmbrăcau valori cuminți, estetice, optimiste și raționale. Și totuși, cartea este o elegie, una dintre cele mai bune scrise vreodată. În acea lume, extremismul a creat fisuri din ce în ce mai adânci, până când ea s-a prăbușit, iar Zweig s-a autoexilat și apoi s-a sinucis, incapabil să abandoneze acea lume fără să se abandoneze pe sine.

– Advertisement –

Von der Leyen ne spune ceea ce Zweig a înțeles prea târziu: că nostalgiile nu pot repara fisurile și nu pot opri colapsul. Zweig a ales să nu se implice politic, să rămână „deasupra” conflictelor, să fie cosmopolit în sens estetic, nu civic. Cartea lui e și o mărturisire a acestui eșec personal. Această dimensiune, a intelectualului european care refuză să-și murdărească mâinile cu politica reală, e extrem de relevantă pentru dezbaterea de mai sus, pentru că reprezintă o tentație permanentă pentru mulți dintre noi (mă includ și eu, mai mult din motive stilistice). Cei care o critică pe Ursula von der Leyen o fac din aceeași poziție zweigiană: din confortul principiilor abstracte, fără a propune nimic concret, cum ar fi o modalitate de a duce valorile vechi într-o lume nouă.

Președinta Comisiei Europene pare să vrea să arunce și valorile odată cu formele, în numele „realismului” (se pare că fiecare dintre noi are o variantă proprie de realism, ajunge să vedem dezbaterea legată de relația României cu SUA). Costa, Ribera și alți autodesemnați urmași ai lui Schuman și Monnet par în schimb să se agațe de forme, sperând că valorile vor supraviețui din inerție.

Politicienii din anii ’30 ai secolului trecut, de exemplu, s-au adaptat și ei de fapt la realitate, normalizând pas cu pas inacceptabilul, metamorfozat apoi în rău absolut. Chamberlain nu era nici el naiv, ci un realist convins, care credea că recunoașterea forței Germaniei e mai pragmatică decât insistența pe principii. Istoria l-a contrazis brutal, însă pe de altă parte o fi de ajuns să ne strigăm principiile suficient de tare pentru ca realitatea să ne dea ascultare?

Ursula von der Leyen, cu toată neglijența retorică, n-a ucis ordinea bazată pe reguli, în discursul său de luni. Această ordine este deja în moarte clinică: SUA și Israel bombardează Iranul (inclusiv o școală cu copii în ea) fără mandat ONU, ucigându-i liderii care cu câteva săptămâni înainte uciseseră zeci de mii de protestatari; China ignoră orice decizii ale Curții internaționale în Marea Chinei de Sud; Rusia a invadat Ucraina și ucis nenumărați civili fără alte consecințe decât unele sancțiuni economice, și acelea aplicate cu convingere variabilă.

Dacă Europa insistă să fie gardianul unei iluzii, se auto-condamnă la irelevanță geopolitică. Dacă-i lasă pe Orban și pe ceilalți prieteni ai Rusiei s-o țină ostatică de dragul unor reguli sacralizate din lene și lașitate, se auto-condamnă la paralizie perpetuă.

Ceea ce ar trebui să facă Europa este ceva pe care, de fapt, Europa a mai făcut o dată: în 1950, când Schuman și Monnet au luat câteva din elementele lumii vechi și le-au turnat (precum oțelul din CECO) în forme complet noi, de nerecunoscut pentru generația lui Zweig. Uniunea Europeană nu semăna cu nimic din „lumea de ieri”, dar îi poartă esența și valorile: pacea, cooperarea, dreptul, care trebuie să se regăsească cumva și în lumea de azi, pentru ca lumea de mâine să mai poată spera să existe.

Speranța însă, ca și nostalgia, nu este suficientă, deși e necesară. O Europă dependentă, divizată și lipsită de leadership (chiar și al doamnei Von der Leyen) va deveni inevitabil „lumea de ieri”. Nu renunțăm la valorile care ne-au creat (pentru că asta suntem de fapt, o creație a acestora), dar nici nu le mai putem apăra legați la ochi.

Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.

Andrei Colțea este antropolog, istoric, autor, instructor de arte marțiale și cercetător al fenomenelor religioase. A obținut un doctorat în Studii Globale la Universitatea din Shanghai. În prezent este consultant de branding intercultural pentru companii internaționale majore, având experiență profesională și în marketing politic și educație.

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Când văd nivelul de profesionalism al structurilor de forță din SUA și Israel, iar mă duce gândul la România. Fiindcă profesionalismul în orice domeniu se obține pe baza unei pregătiri, are la bază o ȘCOALĂ.

Ce-a făcut Securitatea românească în acești ani? În primul rând, mulți bani. În al doilea rând, Academii de Plagiate. În al treilea rând, nu mai amintesc de Plahotniuc și restul.

Celelalte structuri de forță au contribuit și ele. L-am avut pe Generalul Izmană. L-am avut pe generalul-plagiator din fruntea țării. Avem și astăzi plagiatori în funcții publice, ocrotiți de la cel mai înalt nivel. Asta au produs securiștii noștri: cohorte de nulități și putregaiuri morale care au huzurit pe spinarea poporului.

În vreme ce Israel a reușit să-i elimine pe toți cei aflați în poziții de conducere în Hamas și Iran la momentul atacului terorist din 7 octombrie 2023, securiștii noștri l-au produs pe Mesia, adică l-au promovat la rang de candidat la Președinție pe un nomenclaturist comunist, care toată viața a trăit pe banii poporului și care bate câmpii mai tare decât savantul de renume mondial Khamenei. Bașca, au produs și detașamentele de influenceri patrioți propagandiști care i-au susținut pe Ciucă, pe Antonescu, pe diverși nimeni la diverse ture de alegeri, care ne explică și azi cum e cu geopolitica, cum e cu relațiile internaționale, cum e cu America și Europa, de te doare mintea.

– Advertisement –

În vreme ce SUA declanșează operațiuni de amploare cu pierderi minime sau chiar inexistente, ceva nemaiîntâlnit în istorie, noi îl numim pe Salvador la conducerea unei uzine de armament.

Spuneți dumneavoastră, cu cine seamănă România? Seamănă mai mult cu SUA și Israel sau, din contră, cu Iran? Eu zic că seamănă mai mult cu Iran. O țară controlată de o oligarhie retardată, care sufocă orice adiere de meritocrație, care ocrotește proștii și impostorii doar fiindcă sunt utili, care oprimă poporul mărind taxele 4 ani la rând, care distruge economia prin rotație și rotativă, care stă călare pe bogății, respectiv ajutoare externe imense doar pentru a se îmbuiba.

Reforma ar trebui începută cu Securitatea. Dar – ce să vezi? – la noi Securitatea face reforma! Inclusiv în economie. Acești inși, care ani la rând au discreditat importanța aderării României la euro (fiindcă nu ne-ar mai fi permis să avem deficite mari), pun acum biciul pe iobagi tocmai fiindcă avem deficite mari!

– Advertisement –

Păi, bine, măi proștilor și ticăloșilor, tocmai d-aia avem deficite mari, fiindcă v-ați împotrivit voi aderării la euro, inclusiv atunci când îndeplineam criteriile!

Îndrăznește să crezi că acum au început să suspine după euro! – când tot poporul a văzut că inclusiv bulgarii au făcut acest pas și nu i-a halit nimeni.

Deci, noi, ca să ajungem cât de cât ca Israel (if ever), ar trebui în primul rând să decapităm politic această dihanie. Din toate structurile, din toate companiile de stat, din toate agențiile, spitalele și universitățile. Și din mass-media. Și să mizăm pe educație.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Ca-n Epoca de Aur

* PSD vrea un stat mai asupritor decât până acum

* O farsă: nu se privatizează nimic!

* Instituția în care românii au cea mai mare încredere

* Să ia ce pensie vor, dar pe banii lor!

* 90% din povara „reformei” cade pe sectorul privat

* Un criminal a trăit pe banii mei. Plus înmormântarea

* Reduceți statul, nu creșteți taxele!

* Păzea, Simion vrea să ia Petromu’ pentru el, cu banii voștri!

* Sub cizma rusească va fi prea târziu

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Toată istoria Rusiei a însemnat o succesiune de tiranii. Întreaga societate s-a aflat (și se află) la bunul plac al dictatorilor care-și aveau sprijinul juridic pe turnătorie și denunț. Instituțiile și comunitățile, închisorile și lagărele colcăiau de turnători, aceștia putând să-și creeze un scut propriu de apărare și un trai ceva mai bun.

Exprimarea oricărei nemulțumiri la locul de muncă, între prieteni, pe stradă („de ce e coada mare la pâine?”) atrăgea un denunț, urmat de anchete severe și condamnări.

Starea de fericire era ordonată de autorități: „Ești nemulțumit? Ce-ți lipsește?”. Agitație contrarevoluționară, trădare, înaltă trădare, ploconire, complot antisovietic, atitudine dușmănoasă, diversiune – se inventa orice formulă pentru a justifica o condamnare de 10, 15 sau 20 de ani.

În acest scop a fost conceput un imens teritoriu concentraționar, o regiune imensă de păduri, pământ veșnic înghețat, brăzdat de fluvii și de câteva șosele care duceau la mine de cărbune, de aur, cositor, casiterită, la unități de prelucrare a metalelor rare, la centre de prospecțiuni geologice și la câteva sovhozuri, la depozite de lemne tăiate din taigaua troienită.

– Advertisement –

Specific stalinismului și sistemului criminal conceput de ministrul de interne Lavrenti Pavlovici Beria (executat, la rândul lui, după moartea lui Stalin), toți specialiștii – ingineri, tehnicieni, ofițeri, medici – care ctitoreau un șantier, o așezare, o fabrică, un drum, o cale ferată, un colhoz sfârșeau prin a fi declarați sabotori, dușmani ai puterii sovietice, spioni, când nu se îndeplinea planul aberant. Erau executați, după care venea rândul călăilor să fie condamnați la moarte de alți călăi.

În acest timp, propaganda născocea mii și mii de povești care să ascundă adevărul și cruzimea. O zicală din lagăr era: „Nu crezi ce auzi? Ia-o ca pe un basm!”.

În lagăr sau în închisoare, era suficient să te plângi că munca e grea, ca să fii executat. Sau să nu izbucnești în urale pe platoul închisorii, când se rostea numele lui Stalin, ori să sfidezi cu privirea pe cineva din administrație și pază. Nu se făcea nicio cercetare. Era suficient denunțul. Execuția era consemnată într-un proces-verbal.

– Advertisement –

La minele de aur din Kolîma, din Extremul Nord, aveau loc execuții pentru neîndeplinirea normei, în lunga zi de muncă (14 ore), la minus 50-60 de grade, cu mâncare insuficientă, care nu refăcea organismul decât pentru o oră – două.

Era interzis ca în procesul-verbal de deces să fie trecută drept cauză – foamea. Despre așa ceva nu era voie să se vorbească nicăieri.

În cele trei luni de vară se evada continuu. Evadații prinși erau, de regulă, executați pe loc. Foamea năprasnică, sălbăticia locurilor (ostile cu tot ce e viu) și „vigilența” localnicilor erau cauzele principale ale evadărilor eșuate.

O primejdie reală era canibalismul, adică posibilitatea de a fi mâncat de ceilalți. Unii evadați atrăgeau deliberat în grup un anumit camarad, „rezervă de carne la caz de nevoie”.

Deținuții politici, condamnați conform celebrului articol 58, erau considerați „fasciști”. Ei erau disprețuiți („fraieri”, „terminați”, „prăpădiți”), jefuiți, maltratați în fel și chip de delincvenții de drept comun și de criminalii care se aranjau în posturi de conducere.

Începând cu Nikita Hrușciov, s-a negat că ar exista „politici” (la fel ca în România lui Ceaușescu!). Politica înțeleaptă a partidului unic era privită cu unanimitate. După eliberare (obținută cu greutate), fostul deținut primea domiciliu forțat și interdicția a părăsi regiunea pe o perioadă de timp.

Dacă ajungea la familia sa, după un an-doi se redeschidea dosarul și era din nou condamnat și trimis în lagăr. Așa a pățit poetul Ion Caraion (Stelian Diaconescu) – și câți ca el?

După cel de-al Doilea Război Mondial, din ordinul lui Stalin, au fost deportați în Asia Centrală, în Siberia și la Kolîma naționalități întregi din țările baltice, Ucraina, Basarabia, Crimeea, Caucaz, suspectate de simpatii germane. La fel, militari ruși căzuți prizonieri, intelectuali, cadre politice bănuite rivale.

Într-un lagăr de muncă mureau zilnic vara 60-70 de deținuți, iar iarna – 100. Numărul total al victimelor Gulagului sovietic a fost estimat la 50 de milioane. Și dacă în Rusia lumina libertății va sta ascunsă multă vreme, publicarea în lumea liberă a mărturiilor și jurnalelor de lagăr va continua să dezvăluie adevărata față a unui imperiu anacronic, ridicat pe minciună și fățărnicie. Cărțile pot fi monumente și pietre funerare pentru cei schingiuiți și asasinați. Mai groasă decât fumul exploziilor din Ucraina este negura nedreptății din Rusia revanșardă, stat multinațional strâns în centuri de oțel și beton.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Ultimul om

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Decizia lui George Simion de a se poziționa împotriva utilizării bazei militare de la Kogălniceanu, de către forțele americane, pentru operațiuni logistice în Iran, spune mai multe decât pare despre șeful AUR. Ar fi o mare eroare să punem acest act exclusiv pe seama lașității, duplicitarismului sau loialității acestuia față de Kremlin.

În condițiile în care știa că solicitarea americană va trece de Parlament, cu sau fără voturile AUR, dezicerea lui Simion de Trump spune mult mai multe despre ce gândește liderul AUR: acesta e convins că președintele american va pierde războiul pe care l-a declanșat în Iran.

Deși a declarat pe 4 martie, pentru Politico, că “în Iran, în Venezuela și peste tot în lume, președintele Trump face ce este necesar pentru securitatea lumii libere și a democrației”, pare că Simion s-a sucit: ieri nu l-a mai autorizat pe președintele Trump să aducă securitatea peste tot în lume (deci și în România).

Din 4 martie și până pe 11, în exact o săptămână, câteva evenimente l-au determinat pe George Simion să se poziționeze împotriva sosirii avioanelor americane în România. Iată câteva dintre ele!

– Advertisement –

1. Sondajul INSCOP care-l indică pe Simion drept omul politic în care românii au cea mai mare încredere

E bine știut că lui Simion sondajele favorabile i se urcă la cap, dând naștere uor acte dezinhibate și ilogice, provocate de excesul de încredere.

În emisiunea de aseară, la Anca Alexandrescu, liderul AUR se lăuda singur, mimând ipocrit modestia și vorbind la plural: „Suveraniștii (adică eu, George Întâiul suveranist al țării – n. red.), în ciuda propagandei dirijate de Sistem, sunt niște oameni civilizați, rezonabili, care, în mare parte, au aderat la principiile MAGA nu că vor să pună SUA (…), ci să pună Romania pe primul loc”.

Altfel spus, e și el, ca tot românul imparțial, un soi de Trump la el acasă, dar civilizat și rezonabil (în acel moment, vuvuzelele, insultele, huiduielile sau bidoanele cu apă sălcie la tribuna Parlamentului i se șterseseră subit din memorie).

– Advertisement –

„Speranțele noastre către Statele Unite vin și datorită discursului lui J. D. Vance la Conferința de Securitate de la München de anul trecut”, continuă George Strumpion în microfoanele de la Marș TV. O frază în aparență anodină, însă care spune multe: liderul AUR, conștient de scindarea MAGAsferei în două odată cu declanșarea războiului din Iran, mizează pe faptul că  facțiunea MAGA izolaționistă a lui J. D. Vance va menține legăturile cu el.

De când cu intervenția-surpriză în Orientul mijlociu, J. D. Vance a dispărut de pe ecrane, făcându-se mic-mic, zdrobit de facțiunea  intervenționistă a lui Pete Hegseth, care jubilează.

Faptul că Simion reamintește discursul de la München al lui J. D. Vance indică foarte clar că, în mintea președintelui AUR, Trump e perimat, ba chiar că și-a semnat sentința atacând Iranul, iar vicepreședintele Vance ar fi omul viitorului, pe lângă care trebuie să se dea.

Știm din emisiunile propagandistice ale lui Soloviov și Skabeeva, de pe canalele TV rusești, că și Moscova mizează pe succesiunea lui Trump (care o să-și rupă picioarele în curând, spun aceștia) în beneficiul lui J. D. Vance.

Iar în încheiere, tot Simion la Marș TV: „Îmi e lehamite că sunt unii care-și spun «patrioți» și singura lor grijă este să lovească în AUR, ca să fie o opoziție fărâmițată și ca oamenii să nu mai aibă încredere. A apărut un sondaj INSCOP acum două zile. Suntem în continuare pe primul loc în sondaje, mulțumesc românilor pentru încredere”. Și e bine știut: când Simion e primul în sondaje, o ia razna, chit că face greșeli costisitoare. A mai fost și la prezidențiale…

2. Prețul barilului de petrol rusesc, care a ajuns la +70% față de 28 februarie (data începerii războiului în Iran) și care dă un impuls extraordinar economiei ruse

Vladimir Putin are, deci, tot interesul ca Trump să eșueze în strâmtoarea Ormuz, iar Simion încearcă să-i dea – după puterile lui – o mână de ajutor.

Luni, 9 martie, barilul de petrol Ural (100,67 dolari) s-a negociat la un preț superior barilului de petrol Brent (98,96 dolari), care constituie referința mondială. E nivelul cel mai înalt din ultimii doi ani. Fostul economist-șef al FMI, Olivier Blanchard, estimează chiar că prețul petrolului se va fixa durabil la 150-200 de dolari/baril din cauza incapacității americane de a controla strâmtoarea Ormuz și a ofertelor alternative limitate.

În România, prețul ridicat al combustibilului la pompă este o nouă ocazie de fanfaronadă pentru George Simion (nu că ar fi prima dată când șeful AUR se bucură de problemele României, cum a fost în cazul Visa Waiver). E de așteptat că acesta va acuza la greu Guvernul de incompetență. ca să arate cât e el de preocupat de soarta românilor.

3. Distanța pe care Giorgia Meloni o ia față de războiul în Iran

Deși Italia asamblează avioanele F35 ale SUA, premierul italian s-a exprimat suficient de clar, în mai multe rânduri: “Italia nu participă și nu are intenția să participe la intervenția americană și israeliană”.

Poziția Giorgiei Meloni e determinată de referendumul pe justiție care va avea loc în Italia pe 22-23 martie, inițiat de coaliția aflată la guvernare. Acest referendum, care vizează reducerea puterii judecătorilor de instrucție, se anunță foarte strâns, iar poziționarea pro-Trump în Iran poate influența negativ rezultatele. Conform unui sondaj recent, 59% din italieni consideră că atacarea Iranului este un lucru foarte rău.

Premierul italian nu dorește să aibă soarta predecesorului său Matteo Renzi, care a fost obligat să demisioneze în urma unui referendum pe reformă constituțională, respins în 2016.

Or, George Simion e extrem de atent la pozițiile șefa Guvernului italian mai mult decât ale oricui în Europa. Locul partidului AUR în ECR (Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni) depinde de susținerea acesteia, întrucât membrii grupului îl detestă în bloc pe personajul Simion și nu așteaptă decât o eroare a acestuia pentru a-l exclude. Simion e prea pro-rus, prea anti-ucrainean, prea „neînțărca”t și scandalagiu, în ochii acestora.

4. Franța a acceptat ca avioane americane să staționeze pe teritoriul său

La baza militară de la Istres, avioane americane staționează și alimentează altele cu combustibil, cu condiția clară ca aceste avioane să contribuie la apărarea țărilor din Golf și nu la ofensiva asupra Iranului. Operațiunea, aprobată de Statul Major francez, seamănă foarte mult cu cererea americană referitoare la Kogălniceanu, deși mai restrânsă.

Bineînțeles, George Simion, care-l urăște copios pe Emmanuel Macron, nu poate concepe să fie pe aceeași linie cu președintele francez. Nici pe aceeași lungime de undă, Doamne-ferește, cu Nicușor Dan, pe care-l detestă la fel de organic.

5. George Simion mizează pe o înfrângere a americanilor în Iran, care-i va permite să treacă drept un mare vizionar: ați văzut, am avut dreptate când nu i-am susținut!

În condițiile în care Donald Trump a făcut ravagii în rândul armatei americane, dând afară mii de gradați pe criterii strict ideologice (astfel încât unii analiști vorbesc despre rusificarea acesteia), șansele ca președintele american să-și spargă dinții în Iran sunt reale. Incompetența americană s-a văzut deja: numeroși observatori militari europeni s-au crucit în fața nivelului de improvizație, a lipsei de obiective și a amatorismului strategiei americane, dacă există una.

Impresia multora e că Trump s-a lansat în acest război ca într-un joc video, din amuzament sau chinuit de vreun sentiment de putere absolută, îmbătat de succesul din Venezuela.

Nu e sigur că Simion i-a citit pe acești analiști militari, probabil e doar ceea ce i s-a suflat de la Moscova, însă șeful AUR e convins de un lucru: că războiul se va termina rău pentru Donald Trump. Și ce rost are să mizezi pe o gloabă, chit că ai cheltuit o avere încercând să-i intri în grații?!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Nicușor Dan, un spirit gregar în clubul lui Trump

* Consiliul trumpist al Păcii: un discurs grotesc, bârfe de cârciumă, gafe, megalomanie, amenințări de tip mafiot. Și lideri speriați, dar surâzători!

* Doamna Viorica se înfoaie la presa franceză

* Trumpizarea României

* Și s-a dus coana Chirița la Paris, reîncarnată în George Simion

* Legăturile lui Simion cu magasfera exploatării mineralelor în Groenlanda. Oamenii lui Trump care-l susțin pe liderul AUR vizează minele românești

* De ce poartă Anca Alexandrescu flori în piept?

* Planul secret al lui Georgescu: „trezirea în conștiință” prin care va elimina democrația și va instaura dictatura „celui chemat”, a „unicului conducător”

* Pericolul Georgescu are ancore dincolo de Rusia: China comunistă! Risc major: aservirea țării noastre printr-un „Viktor Orban de România”

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Momentul adevărului a venit cu butalitate pentru „suveraniștii” români: divorțul conjunctural Trump–Putin, în chestiunea Iran, i-a obligat pe liderii AUR să ia o decizie. Iar George Simion și „patrioții” săi au ales singura opțiune permisă de genetica lor politică: au ales anti-SUA, adică proxy Iran, adică Putin! Pe față, fără rușine! S-a întâmplat la votul de joi, din Parlamentul României, unde AUR a refuzat să voteze sprijinul militar-strategic acordat de România trupelor americane angreate în „operațiunea Iran”.

Între America și ayatollah, Simion a ales „țarul” de la Moscova!

Gata cu fățărnicia! AUR nu mai poate poza (fals) în pro-american, iar Donald Trump nu mai poate fi folosit ca „pașaport de occidentalism” pentru putiniștii români.

Milioanele de dolari plătite de AUR și Simion lobby-iștilor și influencerilor americani din zona MAGA s-au dus pe apa Potomacului: românii au văzut că de sub cozorocul șepcii cu „Donald Trump” rânjește sinistru Vladimir Putin.

Paulina Bikina și Simion Izmenarul

Vizitele lui George Simion la Washington și New York, în delegații mai mici, mai mari sau enorme, au fost în zadar: nici măcar Anna Paulina Luna, zisă și Paulina Bikina (ca urmare a unor prestații anterioare), n-o să înțeleagă de ce „MAGA-iotul român” s-a întors împotriva lui Trump, în chestiunea Iran. Și asta, la nici două luni de când Paulina Bikina și Simion Izmenarul tăiau tortul groenlandez în culorile steagului SUA, adică sfâșiau simbolic o bucată mai înghețată a Europei. (Republicana Paulina face parte dintre Camera Reprezentanților, adică din Congresul SUA.)

– Advertisement –

Acum, chiar și MAGA-ioții de la Casa Albă au aflat pe cine se poate baza America la București: în combinațiile puturoase cu Rusia, împotriva Ucrainei și a Uniunii Europene – pe Simion și AUR; în chestiunile globale serioase și morale – pe Nicușor Dan, Ilie Bolojan, USR, PNL și parțial PSD.

Simion, retorică rusească: „Nu avem garanția că sunt echipamente defensive”

AUR și-a arătat fața putinistă, în toată hidoșenia ei, în ședința de joi a Parlamentului. Plenul reunit al Senatului și Camerei Deputaților a decis, cu 272 voturi pentru, 18 împotrivă și 5 abțineri, pentru a permite Statelor Unite să folosească bazele militare Mihail Kogălniceanu (județul Constanța) și Câmpia Turzii (județul Cluj). Alți doi parlamentari au menționat că nu votează.

Înaintea dezbaterilor din Parlament, George Simion a anunțat că parlamentarii AUR nu vor vota solicitarea transmisă de președintele României privind dislocarea temporară în România a unor echipamente și forțe militare americane, conform cu solicitarea Administrației Trump.

– Advertisement –

George Simion: „Parlamentul va vota fără să știe ce votează. Nu avem încredere în Nicușor Dan. Este o decizie luată pe genunchi. Nu avem garanția că sunt echipamente defensive. România trebuie să fie o țară sigură. Nu avem garanția că cineva va apăra aceste baze (de eventualele rachete iraniene – n. red.). AUR nu are acces la documentele clasificate analizate în comisii. Parlamentarii noștri nu pot consulta documente clasificate”.

În timpul dezbaterilor, mai mulți parlamentari de la POT și SOS au afișat pancarte cu „Noi vrem pace, nu război”. Alături de cei de la AUR, ei au făcut un mare tămbălău.

La ședință a participat și prim-minstrul Ilie Bolojan. La începutul lucrărilor și-au înregistrat prezența 337 de parlamentari din totalul de 463, dar au votat doar 295.

Anterior, comisiile pentru apărare ale Senatului și Camerei Deputaților au aprobat, cu majoritate de voturi, proiectul de hotărâre care permite prezența unor capabilități militare americane la bazele din România.

Nicușor Dan, după ședința CSAT: „Îi asigur pe români că țara lor este sigură, ba chiar mai sigură”

Tot miercuri, înaintea acțiunilor parlamentare, solicitarea americană a fost discutată și aprobată în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), prezidat de Nicușor Dan. După ședință, șeful statului a precizat că este vorba de echipamente defensive.

Nicușor Dan: „E vorba de avioane de realimentare, echipamente de monitorizare și echipamente de comunicații satelitare, acestea din urmă în corelare cu scutul de la Deveselu. Subliniez faptul că aceste echipamente sunt defensive și subliniez faptul că ele nu sunt înzestrate cu armament propriu-zis. În termeni tehnici, se spune că ele sunt echipamente non-cinetice. Dislocarea acestor capabilități este realizată în baza parteneriatului dintre România și Statele Unite. Îi asigur pe români că nu au motive de îngrijorare – țara lor este o țară sigură, ba chiar mai sigură”.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI.Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Operațiunea „Guvernul USR” – diversiunea prin care PSD și „aripa PSD-istă” din PNL, ajutate de AUR, încearcă să păcălească electoratul încă o dată. Patru predicate toxice

* VIDEO. „Plâng săracii de două zile, că ce fac ei cu Dubaiu’?!” Avocata Alice Drăghici e devastată că fiul ei nu mai poate pleca în Dubai, să-și „ceară” iubita în Grădina Miracolelor. „Are și inel…”

* Atac abject al lui Crin Antonescu: „Secături USR-iste”, „gunoaie umane” / „România trebuie să scape urgent de otrava politică și morală numită USR”

* PSD, prin ministrul Marinescu, sabotează grav justiția. Propunerile pentru procurorii-șefi – o „grenadă” trimisă lui Nicușor Dan. Oferta trebuie respinsă, iar procedura – reluată!

* Încă un fost ministru PSD devine pușcăriabil: 4 ani cu executare, în primă instanță, pentru trucarea concursurilor de angajare. Acum, Adrian Chesnoiu director general la AFIR

* PNL vede, în sfârșit, cine e PSD: „șantaje, sabotaje, instabilitate, acțiuni duplicitare, blocarea reformelor”

* VIDEO. Cristoiu a ajuns cârpa Generalului Izmană! Anturaj georgist la lansare: ÎPS Teodosie, Voiculeț, Ghilezan, Alexandra Păcuraru

* VIDEO. Primarul PSD din Galați susține angajarea amantelor în instituțiile publice! „Nu sunt aduse din Pakistan sau Congo. Sunt tot cetățeni români, au dreptul să muncească undeva”

* VIDEO. Naufragiu englezesc în Liga Campionilor: 0 – 2 – 4, golaveraj 6-16! Eroul Valverde și teribila Bodo/Glimt

ALTE EDITORIALE

– Advertisement –

Democrația din România este în pericol, din cauza faptului că răul este absolut, unit de ticăloșia care manipulează cu succes temerile din societate, lipsa de educație și emoțiile unei părți din societate uitate de politicile publice, de cel mai multe ori intenționat, de puterea ticăloasă care se întreține din această stare.

Ce ar face diferența și ar putea alunga ticăloșia de la putere este educația, însă aceasta a fost total ignorată ca prioritate națională sau a fost făcută formal, de dragul unei campanii electorale – a se vedea programul România Educată. Educația prin dezvoltarea gândirii critice în rândul maselor ar putea face diferența și ar combate la nivel de individ manipularea ticăloșilor din politica românească, dar și a propagandei care poate veni dinspre alte state, de cele mai multe ori neprietenoase.

Prin lipsa de educație a maselor, democrația poate ajunge în pericol, pentru că din punctul în care suntem, orice regim autoritar extremist poate ajunge la conducerea statului democratic prin vot. Însă de plecat nu va mai pleca prin vot, ci – dacă e posibil (nefiind deloc sigur!) – prin sângele vărsat al unor eroi dispuși că moară pentru ca urmașii lor să fie liberi, ca-n decembrie 1989.

Glonțul ne-a trecut pe la ureche la alegerile prezidențiale din 2024, când a apărut supriza propagandei pe rețelele sociale, cumulat cu incompetența unui stat care a demonstrat că nu poate lupta cu această propagandă și a unei mase de oameni care a acceptat-o fără niciun fel de analiză și reflexie. Însă elefantul încă nu a părăsit încăperea! Este ignorat acum, pentru că nu suntem în an electoral. Dacă urmărim sondajele partidelor și nivelul de încredere al românilor în politicieni, putem constata că propaganda, deși încheiată, a generat efecte; sunt mulți români cu opinii formate de aceasta și foarte greu de schimbat.

– Advertisement –

Un alt argument de a susține că răul este absolut: unirea intereselor din diverse partide când se produce „răul”. Deși formal se prezintă separat, cu agende diferite și aflate „în luptă” între ele, când e vorba de destabilizarea justiției, a statului de drept, a unor inițiative legislative care favorizează indivizi sau grupuri de interese, există un vot comun al acestora, pentru a fi asigurată majoritatea.

Dacă putem concluziona că răul este absolut, unit de propriul scop, atunci de ce binele este relativ? Pentru a defini binele societății, mă întorc la educație, deoarece doar prin educație putem înțelege valențele binelui. Când mă refer la educație, mă gândesc atât la cea formală primită în școală, dar în mod special la cea informală, primită acasă și denumită popular „cei șapte ani de-acasă”.

Spiritul critic, care nu ne lasă să fim manipulați și să devenim o masă de manevră pentru ticăloși, are și un defect: ne ține departe unii de alții. Prin critică găsim defecte ale celor bine intenționați, dar nu perfecți. Uitând de lupta împotriva ticăloșiei, suntem înfrânți din start. Urmărindu-ne virtuțile și valorile personale, suntem ușor de descumpănit și atunci când acestea sunt ignorate sau încălcate de partide sau oameni politici care urmăresc binele în societate, dar nu ne respectă perfect așteptările înalte. Refuzăm să înțelegem că se poate face un compromis temporar chiar și cu ticăloșii pentru a depăși un impas.

– Advertisement –

O soluție la această situație poate veni din partea celui mai tânăr, reformator și pro-european partid din Parlament, și anume USR. Dacă-și reunește toți foștii colegi de partid într-o alianță, poate ajunge la maximul pe care l-a avut la alegerile europarlamentare din 2019, când a obținut peste 22%. Cu acest scor, în contextul actual, ar depăși PSD și PNL, putând fi liderul unui guvern reformator după anul electoral 2028. Dar pentru asta ar trebui să renunțe la orgolii, să se întoarcă la principii meritocratice în alegerile interne și să învețe din toate greșelile trecutului, pentru a putea evolua.

Altfel, putem să ne pregătim emoțional pentru o perioadă neagră pentru România, în care AUR și prietenii săi – printre care și PSD – vor conduce România pe o perioadă necunoscută, cu politici retrograde pentru societate.

Și dacă sunteți tentați să credeți că nu se poate înrăutăți situația chiar atât de repede, într-un timp foarte scurt, priviți la ce-a putut face Trump cu SUA în 14 luni de mandat! Și acesta este doar începutul…

Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.

ALTE EDITORIALE

– Advertisement –