Categorie: Uncategorized

Deși fenomenul multipolarismului a devenit evident de ceva timp, puterile din perioada bipolarismului încă se comportă ca și cum orizontul noii lumi este încă departe. Același tip de comportament îl vedem încă și la o parte dintre țările ce au fost în siajul acestora, care privesc și acum spre ferestrele Caselor Albe pentru a vedea când se aprinde becul. Asistăm la o „luptă cu inerția”.

După destrămarea URSS, SUA a trăit o perioadă a unipolarismului, întrucât nicio altă țară nu a putut rivaliza cu ea, îndeosebi sub aspect militar. De la Whashington s-a dat ora exactă în politica mondială. Dar, deși SUA rămâne încă prima putere din lume, grație istoriei și tehnologiei, acest statut se apropie de final nu pentru că un alt stat ar sări mai sus decât ea sub aspectele tehnologic și militar, ci pentru că se schimbă sursa puterii. 

După rătăcirea democratică din perioada Elțîn, în Rusia s-a produs restaurația de tip stalinist și, rupți de lumea reală, rușii au încercat o revenire la bipolarism. Putin vorbește despre conflictul cu Occidentul ca și cum el ar fi liderul lumii agresate de acesta. Pentru el, multipolarismul ar fi denumirea pentru o Uniune Mondială a Statelor Antioccidentale, cu capitala la Moscova.  

Deși Rusia nu mai este o putere de prim rang, ea a acționat până în prezent ca și cum ar fi. Deținerea arsenalului nuclear, după ce a deposedat Ucraina de acesta, este singurul element ce-i permite să se prezinte astfel. Dar dacă și acesta a fost la fel de bine întreținut precum tancurile care s-au descălțat în drumul spre Kiev, este clar cât de operațional este. Cât privește resursele naturale, deținerea lor nu înseamnă automat și putere atât timp cât nu le poți exploata și valorifica. Și Venezuela deține resurse naturale și nu este o putere; Japonia nu deține resurse și este o putere. 

– Advertisement –

Invadarea Ucrainei a dovedit faptul că Rusia nu mai este nici măcar o putere militară de prim rang, ci una capabilă doar să agreseze țări mici din fosta URSS. Când s-a îndreptat spre una mare precum Ucraina, s-a arătat în toată slăbiciunea sa acoperită de câteva decenii de propagandă. 

Acum 25 de ani, liderul cecen Djohar Dudaev spunea: „Ucraina și Rusia se vor confrunta la un moment dat, în condiții ireconciliabile. Atâta timp cât rusismul există, niciodată nu va renunța la ambițiile sale. Ascund asta sub scuza lumii slave, cum au mai făcut-o înainte cu Ucraina, Belarus, ca să le ia. Nimeni nu vrea să aibă de-a face cu Rusia, nu doar militar, nici economic, nici politic. Așa cum lumea s-a luptat împotriva fascismului, așa se va lupta cu rusismul. Și acest război va escalada”.

Dorind să scoată Rusia din irelevanța în care aluneca încet și sigur, Putin a atacat Ucraina, fiind convins că astfel de operațiuni vor avea succes ca pe vremea idolului său, Stalin. Între timp, lumea s-a schimbat, chiar și în fostul spațiu sovietic, lucru pe care-l află de cel puțin patru ani. Confruntarea ireconciliabilă cu Ucraina, despre care vorbea Dudaev acum un sfert de secol, a venit și Rusia se îndreaptă spre o înfrângere. Nu doar că nu va mai dicta ceva prin lume, dar se va înscrie în rândul țărilor furnizoare de resurse ieftine. Va fi o Venezuelă a Asiei. De dezvoltare nu mai poate fi vorba, fiindcă trenul acela a plecat odată cu Elțîn.

– Advertisement –

Vorbesc despre SUA și Rusia pentru că ele încă se comportă ca pe vremea Războiului Rece, ca și cum ar mai fi singurele puteri mondiale și pentru că opinia publică încă le creditează cu acest statut, deși pe marea scenă și-au făcut apariția și alte puteri față de care Rusia este o biată gubernie. De exemplu, China.  

Ca urmare a progresului tehnologic răspândit grație globalizării, puterea nu mai este depozitată în două-trei capitale. Apune puterea celui asemenea „unui turn printre case” și se configurează una dobândită și exercitată în rețea. 

În istoria lumii, au fost entități politice care au deținut puterea și care apoi s-au prăbușit, una dintre explicații fiind și nebunii ce le-au condus în ultimii ani ai măreției. Dar tot din istorie aflăm că acele decăderi au avut drept cauză prezența unor actori ignorați până atunci de acele puteri, în aroganța lor. Mereu la poarta marilor puteri s-au aflat niște „barbari” care le-au învins. 

În prezent, fostele puteri nu mai au porți și nu se mai pot baricada între ziduri. Puterea politică a devenit fluidă și acumulează masa critică în noduri de rețea, pe care le numim acorduri încheiate între egali, nu între o putere dominantă și o țară ce vrea protecție. Să ne amintim discursul premierului canadian, Mark Carney, la deschiderea Forumului de la Davos, pe 20 ianuarie 2026: „Puterile medii… nu sunt lipsite de putere. Ele au capacitatea de a construi o nouă ordine care să întruchipeze valorile noastre, precum respectul pentru drepturile omului, dezvoltarea durabilă, solidaritatea, suveranitatea și integritatea teritorială a statelor. Puterea celor mai puțin puternici începe cu onestitatea… Dacă marile puteri renunță chiar și la pretenția de a respecta regulile și valorile pentru a-și urmări fără obstacole puterea și interesele, câștigurile din «tranzacționalism» devin mai greu de replicat. Hegemonii nu pot monetiza continuu relațiile lor”.

Aroganța cu care Putin și Trump i-au tratat pe ceilalți este un accelerator al erodării puterii celor două țări. Rusia era oricum prăbușită economic și a mai încercat o incursiune de jaf și cucerire, pe care a ratat-o. Dar SUA a intrat pe o cale de neimaginat în urmă cu câțiva ani. O asemenea risipă de putere nu ne-a fost dat să vedem. 

O paranteză: oricâte strădanii se fac pentru a distinge între Trump și SUA, constatăm că deocmadată SUA acționează după cum decide Trump, iar democrația-fanion a lumii s-a înscris în linia trasată de fostul „imperiu al răului” devenit astăzi model pentru guvernarea MAGA. Așa că, din respect pentru democrația reprezentativă, va trebui să nu mai facem distincție atât de mult între Trump și SUA. L-au ales (chiar de două ori!), e al lor, îi reprezintă, îl susțin mai departe, îl aclamă. Aceasta este America astăzi. Va plăti vreodată pentru asta? Va considera că e ceva de plătit? Nu știm. Deocmadată privim spre grotescul spectacol și ne îngrozim de iresponsabilele decizii de la Casa Albă.  

Sunt două surse ale puterii: frica și admirația. Rusia și URSS și-au construit puterea pe frică; SUA – pe admirație, fiind un model pentru națiunile ce s-au vrut puternice. Astăzi, Rusia nu mai inspiră frică, iar America nu mai este admirată decât în mintea zbuciumatului de la Casa Albă, pentru că America a renunțat la ceea ce a făcut-o admirabilă în certificatul de deces pe care și l-a scris singură: Strategia de securitate. America a decis că vrea să facă bani, să-și aproprie o emisferă deși a atacat în cealaltă, renunțând la ceea ce a făcut-o cu adevărat mare, anume o ofertă de destin pentru aliații său și pentru cei ce râvneau la acest statut. Marea putere a devenit o firmă care vinde, nu oferă. Idealurile pentru care a luptat până acum au fost declarate „liste lungi de dorințe sau stări finale dorite” și „platitudini vagi”. 

Să ne înțelegem: America a încetat a mai fi o ofertă de destin odată cu demența ideologică a extremei stângi, ce a fost înlocuită de cea a trumpismului. Din locul în care fiecare visa să ajungă o dată, America a devenit în ultimul deceniu locul din care cei ce doresc o viață liberă pleacă, iar cei rămași sunt amenințați cu expulzarea de echipele ICE.

Rusia nu mai inspiră frică, iar America nu mai vrea să inspire admirație. Doi zei în amurg. 

În noua lume, vom avea mai departe puteri de diverse ranguri, iar SUA va rămâne o putere de prim rang, însă nu va mai fi privită ca până acum, fiindcă, după un an de trumpism, aliații au învățat să trăiască singuri. Jocul la șantaj nu a prins, iar Trump a ajuns să vorbească singur, căci prin tot ceea ce a făcut a consumat rapid un capital acumulat în timp de înaintașii săi grație acelor „platitudini vagi”: încrederea. 

Cine credea că Ucraina, țară aflată în război, ignorată și chiar umilită de către unii dintre cei ce se angajaseră la Budapesta să-i garanteze suveranitatea, va ajunge să ofere sprijin țărilor din Orientul Mijlociu, cele cărora SUA se angajase să le apere integritatea? Uite că se poate să devii puternic și împotriva Rusiei, și fără SUA. În acest timp, Trump îl așteaptă pe prințul moștenitor al Arabiei Saudite să-l pupe undeva, de parcă nu-i mai are la îndemână pe Vance, Rubio și Hegseth. 

Trump a crezut că Golful Persic este Golful Mexic, unde poate schimba ce vrea și când vrea. Credea că va reuși în trei zile în Iran ce nu a reușit în 10 ani în Afganistan? Ce a făcut SUA în Orientul Mijlociu cu furia ei epică? A făcut Iranul mai bun? Nu. A asigurat securitatea statelor în care își are bazele militare? Nu. A distrus organizațiile teroriste ale Iranului? Nu. A trasformat țările din Orientul Mijlociu în locuri sigure? Nu, din contră! Doar a afectat economia mondială și a compromis, împreună cu Israelul, declanșarea unui război ce ar fi trebuit să înlăture dictatura mullahilor pentru o pace durabilă în Orientul Mijlociu. În loc de aceasta, vom avea acolo un război lung și costisitor chiar și pentru cei neimplicați direct în el.

Între timp, Iranul, o putere detestată pe bună dreptate de peste patru decenii, începe să bată palma individual cu țările care vor să-și aducă petrol prin Ormuz. Iar Rusia se bucură de încă un dar făcut de Trump, comercializând petrolul venit din Golf, alături de China și India. C-așa-i în lumea interdependentă și interconectată. Iată rezultatele isprăvii lui Trump și Netanyahu! 

În tot acest timp, Beijingul zâmbește. Taiwanul? Un diferend local, pe care-l alimentează, dar pe care nu vrea deocamdată să-l escaladeze, pentru că ar stârni oprobriul ce ar afecta afacerile. China nu pretinde puterea în mod violent, nu-și revendică nicio zonă de influență și nicio emisferă; astfel, ea vrea să aibă influență în orice zonă, în ambele emisfere. Vremea afirmării primitive a puterii a trecut; puterile în multipolarism se exercită soft. China vrea respectul de care s-a bucurat America și frica pe care a inspirat-o URSS. De aceea face comerț cu toată lumea, se face atrăgătoare ca o ofertă de pe Temu, iar în chestiunea Taiwan arată lumii că este și o putere militară. În agitația globală, ea așteaptă calm până când pe râu vor pluti cadavrele adversarilor săi. Alt timp curge în lumea ei, unul care are răbdare.

Să revenim la discursul lui Carney: „Întrebarea este dacă ne adaptăm prin simpla construire a unor ziduri mai înalte sau dacă putem face ceva mai ambițios…. Noua noastră abordare se bazează pe ceea ce Alexander Stubb (președintele Finlandei – n. red.) a numit «realism bazat pe valori» – sau, cu alte cuvinte, ne propunem să fim principiali și pragmatici… Aceasta este sarcina puterilor medii, care au cel mai mult de pierdut dintr-o lume a fortărețelor și cel mai mult de câștigat dintr-o lume a cooperării autentice. Cei puternici au puterea lor. Dar și noi avem ceva: capacitatea de a înceta să ne prefacem, de a numi realitatea, de a ne construi puterea acasă și de a acționa împreună”.

Acesta va fi chipul puterii în multipolarism. Timpul fortărețelor a apus precum cel al catedralelor. Doar nebunii visează la rețete de prelungire a vieții lor într-o lume ce-i lasă în urmă. 

DE ACELAȘI AUTOR:

* Oțel Ucraina

* Noul apofatism

* Eșecul epic

* Tortulețul Groenlanda

* Consiliul pentru Neputință

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* Fața occidentală a putinismului

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

După atâtea amenințări cu ieșirea de la guvernare, când vorbește gura fără el, gânditorul-conducător al PSD a fixat și un termen: 20 aprilie. Oamenii lucizi din partid, cum este primarul Buzăului, sunt ignorați de junta aflată la conducere. Totuși, poate că până la data fatidică domnul Leagăn va fi luat la întrebări în dosarul Autoritatea Rutieră Română și va fi preocupat să-și scape pielea…

În teritoriu – cum le place activiștilor politici să spună –, sute și sute de primării din țară, conduse de PSD-iști, au început numeroase lucrări de canalizare, aducție de apă, terenuri de sport, construcții de tot felul, cele mai multe imposibil de terminat vreodată.

Autoritățile locale au fost silite de conducerea centrală să proiecteze aceste lucrări ca o răzbunare pe primul-ministru, crezând că în acest fel îl strâng cu ușa. Dar, în lipsa lor de intuiție politică, n-au prevăzut criza mondială a combustibilului, a energiei în general, conflictele militare, lipsa mondială a banilor.

Comportându-se ca domnul Goe pe peronul gării, care striga „De ce nu vine? Eu vreau să vină!” (trenul), istericii social-democrați țipă în Parlament și la televiziunile pe care le furajează: „Să vină banii! De ce nu vin?”. Dar banii pentru investiții inutile nu vor veni nicicând. Mormanele de pământ excavat în satele patriei pot schimba hărțile geografice și atât, iar mult-iubitul program Anghel Saligny va deveni o amintire și o Fata Morgana pentru conducerea PSD.

– Advertisement –

Acești comici ai micului ecran spun că pot da, în acest moment, și un prim-ministru, în locul celui care nu râde la glumele lor. Cine să fie? Olguța sau Olguțul? Zamfir sau Cuțu-Birlic? Ori mediocritățile absolute de la agricultură, energie, justiție?

DE ACELAȘI AUTOR:

* Martiri ai închisorilor comuniste: Vasile Voiculescu, părăsit de prieteni

* Martiri ai închisorilor comuniste: Nicolae Steinhardt

* Lupta de clasă și lupta cu cititul

* Lupta PSD cu umbra

* Cauza cauzelor deasupra deasuprelor

* Era mai bine înainte!

* Frumoasele duminici

* Evanghelia după Călin

* Un imperiu anacronic: Rusia și Gulagul său

* Ultimul om

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Citind zilele trecute despre înfumurare, despre care se spune că este o formă de mândrie ori că persoana înfumurată (mândră) nu-şi recunoaşte limitele sau defectele, exagerând calitățile şi realizările sale, m-am gândit că mulți dintre noi suntem atinşi de acest păcat.

Numai că sunt şi mai mulți cei care sunt înghițiți de-a dreptul de această „calitate”, crezând că a fi bun înseamnă să nu te închini decât propriei tale persoane.

Și, reflectând la această categorie de oameni, mi-am amintit că am şi eu în anturajul meu o astfel de înfumurată. Una care, dacă n-o observă lumea, se îmbolnăveşte.

Dar până la urmă nu mă deranjează atitudinea ei, pentru că fiecare are dreptul să trăiască aşa cum crede de cuviință.

– Advertisement –

Însă, altu-i baiul. Aceasta îşi permite să vorbească în spațiul public atât despre mine, cât şi despre tatăl meu, rostind numai prostii şi aberații. Apoi, mai are şi obiceiul de a posta pe rețelele de socializare, aproape în fiecare săptămână, fotografii cu părintele meu, ca şi cum acesta i-a fost tată ei, şi nu mie. Dând de înțeles că face cumva parte din familie.

Însă realitatea e alta. Protagonista noastră nu face parte din familia mea şi nici nu a făcut vreodată. Ci, pur şi simplu, a fost prea mult timp bagată în seamă. Din politețe!

Și, aşa cum se cunoaşte, atunci când îi dai cuiva prea multă importanță, acesta ți se urcă în cap şi îşi imaginează tot felul de scenarii. Bunăoară, ca şi aceasta cu rudenia.

– Advertisement –

Însă cel mai curios lucru este că individa, care se laudă peste tot că a schimbat şi schimbă destine, are şi ea un tată, plecat de mulți ani pe lumea cealaltă.

Dar nu prea postează imagini cu el. Curios, să nu-l fi iubit destul?

Or, vedeta noastră, ca să fie în centrul atenției, publică fotografii numai şi numai cu celebrități. De parcă ar vrea să ne spună: „Vedeți cine sunt eu?”, identificându-se de multe ori cu descrierea Sf. Nectarie, care spune că „înfumurarea este o trufie, obsesie şi aroganță; o excrescență a sufletului bolnav, asemenea puroiului care formează rana”.

Această atenționare ne dă de înțeles că ar trebui să ne cunoaştem locul nostru în societate şi că în toate faptele noastre există o limită. Iar dacă nu vom ține cont de aceasta, riscăm să ne asemănăm într-o zi cu îngerii căzuți, care au fost izgoniți din rai tot din cauza mândriei care îți dă impresia că eşti cineva, dar nu eşti.

Aşa că, decât să ne socotim mari şi importanți, ar fi bine să devenim mai modeşti. Pentru că numai aşa l-am putea cuceri şi pe Cel de Sus.

P. S. Mă bucură orice postare care e despre tata şi fotografiile pe care le întâlnesc pe rețelele de socializare. Dar prefăcuții şi oportuniştii să se abțină!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Ordin de la NKVD: Împușcați-l pe Eminescu!

* Mai trăim în URSS?

* Fratele român, fratele „moldovean” și mama lor genială

* Rătăcirea Basarabiei. Rolul propagandei ruse

* „Govori po celoveceski!” – „Vorbeşte omeneşte!”

* De acasă – acasă

* Poetul neîmbătrânit și teii smulși de ruși

* Educați să ne urască

* Limba unui neam

* Lichidarea presei româneşti din Basarabia

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Articol publicat de regretatul scriitor basarabean Nicolae Dabija (1948–2021) pe 1 aprilie 2010.

Săptămâna viitoare se va împlini un an de la evenimentele din 7 aprilie. Această zi e una de doliu, dar şi de glorie în istoria mai recentă a Republicii Moldova.  Am certitudinea că la 7 aprilie comunismul a murit, chiar dacă mai respiră. 

Sunt de acord de astă dată cu Marian Lupu, care a repetat alaltăieri o convingere de a sa mai veche, că la 7 aprilie 2009 la Chişinău a avut loc o tentativă de lovitură de stat. 

Doar că ea a fost pusă la cale de Vladimir Voronin, iar complici i-au fost Marian Lupu cu toată protipendada partinică de atunci. 

Am declarat acest lucru şi la Procuratura Generală a republicii, unde am fost invitat să dau depoziţii de două ori: o dată ca bănuit şi a doua oară ca martor. 

– Advertisement –

Am prezentat în acest sens mai multe argumente. 

Este evident faptul că evenimentele din 7 aprilie 2009 au avut două componente: 1) revolta tinerilor, care a purtat un caracter spontan şi a cărei motivare a fost fraudarea masivă a alegerilor din 5 aprilie; 2) devastarea celor două clădiri ale statului. 

La 7 aprilie, în paralel cu mitingul paşnic din Piaţa Marii Adunări Naţionale, care începuse în jurul orei 12.00, în faţa Preşedinţiei s-a desfăşurat un altul, care la un moment dat a luat o turnură violentă. Protestatarii, instigaţi de prezenţa poliţiştilor pregătiţi de luptă, cu scuturi şi bastoane, au spart geamurile sediului prezidenţial, pătrunzând şi în interior până la etajul întâi, după care au arborat drapelul Uniunii Europene şi pe cel naţional (fără stemă) al Republicii Moldova pe sediul Preşedinţiei. 

– Advertisement –

Ulterior, abia peste 3-4 ore, manifestanţii au luat o decizie lipsită de orice logică: să ia cu asalt şi să incendieze sediul Parlamentului, care e o instituţie democratică a oricărui stat. Sunt convins că asaltul clădirii forului legislativ a fost sugerat de V. Voronin şi realizat de organele de forţă. De ce? Pentru a nu lăsa ca opinia publică, naţională şi internaţională, să creadă că mânia populaţiei a fost orientată doar contra preşedintelui, devenit odios, V. Voronin. 

Devastarea Parlamentului a făcut parte dintr-un scenariu diabolic, care a urmărit mai multe scopuri: discreditarea şi lichidarea morală a opoziţiei, scoaterea în afara legii a partidelor liberale, legiferarea unui partid unic ca pe timpul URSS, îndepărtarea Republicii Moldova de vectorul european, transformarea acesteia într-o gubernie rusească, instaurarea unei dictaturi personale a lui V. Voronin şi a urmaşilor săi pentru o lungă perioadă de timp, dar şi impunerea vizelor pentru cetăţenii români, declararea diplomaţilor români „personae non gratae” sau chiar ruperea relaţiilor cu România. 

Provocatorul nr. 1, V. Voronin, a dat dispoziţie ca poliţia să părăsească sediul Parlamentului, lăsând astfel una dintre cele mai importante instituţii ale statului neapărată, nu şi sediul Preşedinţiei, în care forţele de ordine nu permiteau ca protestatarii să urce mai sus de etajul întâi. 

S-a afirmat şi pe multă dreptate că mulţi dintre vandalizatori erau reprezentanţi ai lumii interlope, scoşi direct din închisori şi aduşi în Piaţă, „să se răcorească”, chiar de temnicerii lor. Printre ei se aflau adepţi ai partidului naţional-bolşevic de la Universitatea Slavonă şi Academia Antropologică a lui Mark Tkaciuk (vorbeau ruseşte), membri ai comandoului PPCD-ist („echipa de zgomote”), lucrători ai SIS-ului, ai Poliţiei, lucrători ai organelor judiciare şi de anchetă, îmbrăcaţi în haine civile. 

În fruntea celor care au pătruns în clădirea Parlamentului se aflau persoane cu cagule, iar cei mai mulţi atacatori nu erau deloc tineri. Ei provocau – violențele!

Niciunul dintre cei care s-au dedat la acte de distrugere în sediul Parlamentului n-a fost arestat. Arestările au fost efectuate în Piaţă sau în preajma ei. Argument care vorbeşte de faptul că cei din forţele de ordine n-au dorit să-i aresteze pe „ai lor”. 

În noaptea de 7 spre 8 aprilie şi-n zilele imediat următoare au fost efectuate arestări în cămine, în aule, în clasele de studii (circa 1.000 de tineri). 

La comisariate, tinerii arestaţi au fost bătuţi cu bâtele poliţieneşti, cu pumnii, cu bocancii, până-şi pierdeau cunoştinţa. Apoi, când îşi reveneau, poliţişti cu cagule (împrumutate de la cei care au pătruns în sediul Parlamentului?!) – şi asta, pentru ca să nu fie recunoscuţi – reluau bătăile de la capăt. Numele niciunuia dintre ei încă n-a fost aflat. Pe când acestea pot fi stabilite foarte simplu: cercetându-se listele poliţiştilor care au primit a doua zi apartamente şi care au fost propuşi într-o listă semnată de Gh. Papuc pentru a fi decoraţi cu ordine şi medalii. 

Cei mai mulţi tineri erau reţinuţi în parcuri, pe terase sau în plină stradă de grupuri alcătuite de 12-15 poliţişti şi angajaţi ai SIS-ului, îmbrăcaţi în civil, care se aruncau în haită asupra acestor copii, imobilizându-i şi urcându-i în dube poliţieneşti. 

După 7 aprilie, Voronin a dat indicaţii verbale organelor de drept să-i amnistieze pe „devastatorii clădirilor”. Dar niciunul dintre aceştia n-a fost arestat în sediile respective şi niciunul dintre ei n-a devastat. 

Ei fuseseră arestaţi la întâmplare. 

În concluzie, câteva argumente că scenariul evenimentelor din 7 aprilie (pe care le-am prezentat la 12 februarie a.c. şi procurorului Procuraturii Generale, dl Radu Sâli) a fost pregătit din timp ar fi: 

1) lista celor arestaţi ulterior (Gabriel Stati, Anatol Mătăsaru, Sergiu Mocanu ş. a.) fusese alcătuită cu câteva zile mai devreme de 7 aprilie; 

2) o parte din Arhiva Parlamentului a fost refugiată în ajunul devastării clădirii legislativului; 

3) în cabinetele 502, 503 au fost arse cauciucuri de automobil (n-a fost văzut niciun protestatar intrând cu ele pe umeri în Parlament, e clar că acestea se aflau în interior, ca şi benzina cu care au fost stropite, ca să poată arde; fumul negru care ieşea pe geamuri e specific nu unor hârtii care ar fi putut lua foc, ci anume cauciucurilor); 

4) mai multe cabinete au fost incendiate din interior (al dlui I. Roşca s-a aprins primul), flăcările învăluindu-le mai înainte ca protestatarii să pătrundă în clădire; 

5) seifurile din birourile deputaţilor au fost găsite descuiate, ele nu au urme că ar fi fost forţate; unii deputaţi (S. Urecheanu, V. Cuşnir ş. a.) au susţinut că conţinutul lor a fost prădat şi la 8 aprilie şi la 9 aprilie, când protestele se încheiaseră; 

6) toate uşile de la birourile parlamentarilor aşteptau deschise; dublurile cheilor se aflau la administraţia Parlamentului; să fi fost aceasta complice al devastărilor?! 

7) s-a dat ordin ca trupele speciale să părăsească sediul Parlamentului; de ce?!; ca să încurajeze copiii-gură cască, cei care au pătruns mai mult din curiozitate în Parlament, în urma devastatorilor, să-şi ia „ca amintire” calculatoare, scaune, hârtii?! 

8) stegarii (odrasle ale unor înalţi demnitari ai MAI) care au urcat pe clădiri să arboreze drapelul Uniunii Europene şi pe cel fără stemă (naţional) al Republicii Moldova au pătruns pe acoperişurile celor două sedii conduşi de paza şi administraţia celor două sedii ale statului şi la sugestia conducerii facţiunii comuniste (V. Ţurcan e filmat cum le dă indicaţii acestora: „… v-aţi urcat şi aţi instalat…”); 

9) deputaţii comunişti au fost avertizaţi cu câteva zile înainte de scrutinul parlamentar să-şi strângă toate lucrurile mai importante din birourile lor; tehnica preţioasă a fost retrasă din birouri înainte de 5 aprilie; cine a ştiut din timp, dacă nu „scenariştii”, ce se va întâmpla după alegeri?! 

10) înainte de evenimentele de la 7 aprilie, Voronin sugerase Guvernului să impună un regim de vize pentru cetăţenii României („las’ să steie la ei acasă”); 

11) proiectele de reparaţie a Parlamentului şi Preşedinţiei s-au făcut cu doi ani în urmă, când lucrările de reparaţie au fost estimate la 20-30 de milioane de lei, ele nefiind executate din motiv că „nu sunt bani”; după devastări s-a anunţat că reparaţiile vor costa un miliard de lei şi că bani sunt (cele două firme care-şi anunţaseră acum doi ani disponibilitatea de a le repara erau firme protejate de Oleg Voronin şi Vladimir Baldovici, prieten al familiei Voronin). Cine a avut interesul să grăbească, în plină criză economică, reparaţiile şi de unde s-a ştiut acum doi ani că cele două clădiri vor fi devastate?!

Nicolae Dabija, 1 aprilie 2010

DE ACELAȘI AUTOR:

* Teatrul mătuşii Măriuca

* Minciuna vine de la Răsărit

* Testamentul lui Ştefan cel Mare

* O zi care a inversat lumea

* Vin rușii!

* 1812 – eliberare sau ocupaţie?!

* Istoria împroșcată cu noroi

* Primăvară înecată-n sânge

* Zâmbete radioactive

* „Noi, maldavenii”

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Într-o lume-laborator pentru verificarea teoriei haosului pe care am expus-o anterior, cu un Joker mai puțin inteligent decât cel din Batman pe post de agent al haosului, UE reușește să ne plictisească cu un alt acord de liber schimb, de această dată cu Australia.

Opt ani de negocieri, blocate în 2023 din cauza unor cote la carnea de vită, deblocate în 2025 nu prin vreo revelație comercială, ci prin simplul fapt că Donald Trump a transformat economia globală într-un ring de wrestling. Brusc, toți cei care nu vor să fie aruncați din corzi în corzi au descoperit virtuțile cooperării.

98% din exporturile australiene vor intra în UE fără taxe vamale; exporturile europene către Australia vor crește cu aproximativ 33% în 10 ani; firmele europene economisesc un miliard de euro pe an din eliminarea tarifelor; australienii vor cumpăra mașini electrice și brânzeturi europene mai ieftin; iar europenii vor primi acces mai ușor la litiu, aluminiu și mangan australian – adică exact resursele de care depinde toată industria bateriilor, a semiconductorilor și a tranziției verzi.

Altfel spus, UE tocmai a anihilat principala armă economică a Beijingului fără să tragă un singur foc.

– Advertisement –

Dar acordul nu e doar despre comerț. Ursula von der Leyen, într-un alt discurs care ar fi meritat mai multă atenție din partea presei europene, a spus în fața Parlamentului australian lucruri pe care acum câțiva ani ar fi avut curaj să le spună doar un think-tank exotic de marginal: „Dependențele pot fi transformate în arme”; „Securitatea Europei și stabilitatea Indo-Pacificului nu sunt conversații separate”; „Încrederea contează mai mult decât tranzacțiile”.

Acesta nu e limbaj de birocrat european (acuzație pe care o găsiți des la mine), e limbaj de lider care arată că a înțeles că lumea s-a schimbat cu fiecare discurs.

Mai mult, mai avem și un parteneriat de apărare și securitate, cooperare pe intelligence, cyber-security, minerale critice și contra-terorism, plus intrarea Australiei în Horizon Europe, programul de cercetare al UE, din 2027.

– Advertisement –

Cu alte cuvinte, UE nu a semnat doar o factură comercială, ci a pus o piesă strategică pe tabla de șah a Indo-Pacificului, complementar cu acordul similar semnat cu India la începutul anului.

UE este într-un proces de trezire forțată. Ani de zile, Europa a funcționat pe premisa că economia globală e un joc cooperativ, că regulile se respectă, că aliații rămân aliați. Această premisă este în prezent invalidată de realitate. Ce vedem acum – acordul cu Australia, acordul cu India, acordul cu Mercosur (controversat, dar semnat), negocierile cu ASEAN – este o Europă care își construiește, în viteză, o rețea de parteneriate alternative. Nu pentru că și le dorește, ci pentru că nu mai are de ales.

Să sperăm că bravii parlamentari europeni, în frunte cu vicepreședintele Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, nu se vor mai ascunde în spatele procedurilor birocratice de frica câtorva fermieri veniți la Bruxelles călare pe tractoare subvenționate și vor susține viziunea Comisiei (în sfârșit, habemus viziune!).

România, ca stat membru al UE, beneficiază automat de aceste acorduri, iar firmele românești vor putea exporta în Australia în condiții mai bune.

Beneficiul real nu e comercial, e strategic: acordul reprezintă dovada clară că UE începe să gândească și să acționeze ca un actor geopolitic, nu doar ca o piață comună, chiar cu o viteză insuficientă și cu o comunicare dezastruoasă. Câți români știu că UE a semnat acest acord cu Australia? Câți știu că el include și un parteneriat de apărare? Câți pot conecta litiul australian de mașina electrică pe care speră s-o cumpere peste cinci ani?

Aproape nimeni, pentru că UE, ca și președintele sau premierul României, comunică în limbaj birocratic cu publicul și deloc între ei. Acest deficit de comunicare este spațiul în care narațiunile extremiste prosperă: dacă nimeni nu explică de ce Europa contează, oricine poate pretinde că nu contează.

România, care trimite la Bruxelles unii europarlamentari ce nu vorbesc niciodată în plenul Parlamentului European și care tratează funcția ca pe o sinecură, contribuie cu entuziasm la această problemă. Avem nevoie de oameni care nu doar să fie acolo, ci să înțeleagă ce se întâmplă acolo și să explice acasă de ce contează.

Acordul UE–Australia nu ne va schimba viața mâine. Dar e o cărămidă dintr-un zid pe care Europa îl construiește nu ca să se izoleze, ci ca să se consolideze pentru a putea rămâne în picioare. Întrebarea pentru noi, românii, e dacă suntem parte din construcție sau doar locatarii de la etajul 2 care se plâng de zgomotul de pe șantier.

Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.

Andrei Colțea este antropolog, istoric, autor, instructor de arte marțiale și cercetător al fenomenelor religioase. A obținut un doctorat în Studii Globale la Universitatea din Shanghai. În prezent este consultant de branding intercultural pentru companii internaționale majore, având experiență profesională și în marketing politic și educație.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Tigrul de hârtie din jungla unei lumi multipolare

* Lumea de Ieri, Lumea de Azi și Lumea de Mâine

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Radu Marinescu (PSD), trimisul Liei Olguța Vasilescu în funcția de ministru al Justiției, lovește din nou în capacitatea României de a lupta cu infracționalitatea. Fost avocat al primăriței din Craiova pe când aceasta purta cătușe, Marinescu a înlocuit-o pe reprezentanta României la agenţia europeană Eurojust, procuroarea Daniela Buruiană, care a avut un rol important în rezolvarea unor dosare transfrontaliere grele. Ultimul dintre acestea a vizat recuperarea coifului de la Coţofeneşti şi a brățărilor dacice, furate anul trecut dintr-un muzeu din Olanda.

Totul a început cu un comunicat sec publicat discret miercuri, 1 aprilie, pe site-ul Ministerului Justiției. Într-un limbaj de lemn, ministerul condus de PSD-istul Radu Marinescu (52 de ani) menționa: „Ministerul Justiției anunță că, în urma etapelor de depunere, evaluare a dosarelor de candidatură, precum și a interviurilor desfășurate ieri, 31 martie a.c., la sediul Ministerului Justiției, candidatul selectat pentru funcția de membru național al Eurojust este doamna Emilia-Ioana Lionte. Comisia de selecție a constatat că, dintre candidatele înscrise, doamna Emilia-Ioana Lionte întrunește toate criteriile necesare ocupării funcției de membru național al Eurojust (…)”.

Procurorii Buruiană (Eurojust) şi Stan (ÎCCJ) au contribuit la recuperarea artefactelor

În ultimii 13 ani, reprezentanta României la Eurojust a fost procuroarea Daniela Buruiană. Conform fostului jurnalist Ionel Stoica, specializat pe justiție, aceasta a contribuit la rezolvarea unor dosare transfrontaliere de mare greutate. Colaborarea ei cu anchetatorii olandezi a dus, recent, la spectaculoasa recuperare a coifului de la Coţofeneşti şi a două dintre cele trei brățări dacice – obiecte furate anul trecut de la Muzeul Drents din orașul Assen (provincia Drenthe, Olanda), unde erau expuse.

Daniela Buruiană și un alt procuror, Rareş-Petru Stan (liderul român al echipei comune de anchetă, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – ÎCCJ), au preluat joi, 2 aprilie, artefactele de la Corien Fahner, procurorul-şef al Parchetului din Olanda de Nord. Se întâmpla la o zi după ce Daniela Buruiană fusese umilită de ministrul Radu Marinescu, a cărui comisie-marionetă îi respinsese candidatura pentru un nou mandat la Eurojust.

– Advertisement –

Fostul jurnalist Ionel Stoica, specializat pe justiţie, arată din cine a fost compusă „comisia de selecție”  despre care se face vorbire în comunicatul Ministerului Justiției: soția lui Tudor Chiuariu (fost ministru al Justiției în Guvernul Tăriceanu, în 2007-2008, pe care președintele Băsescu îl numea „un tânăr mafiot obraznic”) + o „săgeată” PSD-istă din Arad + o subalternă a lui Marinescu la Ministerul Justiției!

În prezent, Ionel Stoica este consilier al conducerii Agenţiei Naţionale de Achiziţii Publice (ANAP), după ce în perioada 2020-2024 a fost director de comunicare al primăriței Clotilde Armand (USR), la Sectorul 1.

Dezvăluirile lui Ionel Stoica

„Iar a lovit ministrul Justiţiei, Radu Marinescu, după mizeria de procedură prin care propunea rotaţia procurorilor şefi la conducerea marilor parchete. A rechemat-o în ţară pe procuroarea Daniela Buruiană, reprezentanta României la agenţia europeană Eurojust, care a colaborat strâns cu anchetatorii olandezi în cazul recuperării coifului de la Coţofeneşti. Vorbim fix de Radu Marinescu, fostul avocat al Olguţei Vasilescu, cel care şi-a plagiat 55% din lucrarea de doctorat, potrivit jurnalistei Emilia Şercan.

– Advertisement –

Pe Daniela Buruiană a văzut-o astăzi o lume întreagă, alături de colegul ei, Rareş-Petru Stan, în timpul conferinţei de la Muzeul Drents. Ea este de 13 ani reprezentanta României la Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în materie de Justiţie Penală (Eurojust) şi este cea care a dinamizat activitatea Biroului românesc, căpătând o uriaşă experienţă în afacerile penale transeuropene.

Daniela Buruiană a coordonat şi a lucrat în dosare grele: «Academia Infractorilor Români», specializată în jafuri de lux europene; gestionarea capturii record de peste 1,2 tone de cocaină din Portul Constanţa în 2009; precum şi numeroase dosare complexe de trafic de persoane şi exploatare a minorilor.

Magistraţi vechi mi-au explicat că procuroarea s-a remarcat inclusiv în Dosarul Transferurilor (fraţii Becali, Borcea, Copos, Pădureanu, Neţoiu etc)– în cazul comisiilor rogatorii din Spania şi Olanda în care trebuiau audiaţi impresari şi şefi de cluburi străini.

Anul acesta, Daniela Buruiană a candidat din nou pentru a fi membru al României la Eurojust. Ministerul Justiţiei a anunţat (link aici) că a fost ales un alt procuror. Haideţi să vă explic cum s-a ajuns aici.

În primul rând, trebuie să ştiţi că aceste comisii organizate de Ministerul Justiţiei execută direcţiile trasate de ministrul Justiţiei, în cazul nostru Radu Marinescu. De altfel, el este cel care îi şi numeşte. Din comisie au făcut parte:

• Secretarul de stat Roxana Momeu – propulsată în această funcţie de PSD Arad. Această organizaţie politică ar fi trebuit desfiinţată în 2019, în urma scandalurilor de corupţie. O anchetă DNA a dezvăluit că şpăgile încasate în Vama Nădlac 2 ajungeau direct în casieria PSD Arad. Dosarul este tergiversat în instanţă şi urmează prescripţia specială.
• Judecătoarea Roxana Chiuariu de la Curtea de Apel Bucureşti, detaşată la CSM pe poziţia de director – Direcţia Afaceri Europene şi Programe. Este soţia fostului ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, şi membră de bază în celebra echipă a Liei Savonea.
• Delia-Luiza Gabriela Motingă de la Ministerul Justiţiei, aflată în directa subordine a lui Radu Marinescu. Este funcţionar asimilat magistraţilor şi se ocupă de cazurile fugarilor care trebuie aduşi rapid în România.

Şi uite aşa, pe mâna echipei lui Radu Marinescu, România pierde un magistrat de talie europeană din cauza jocurilor de partid.”

România va returna o mare parte din bani

Coiful de la Coţofeneşti şi trei brățări dacice, vechi de aproape 2.500 de ani, au fost furate din Muzeul Drents în noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025. Artefactele româneşti fuseseră împrumutate de Muzeul Naţional de Istorie a României pentru o expoziţie temporară.

După recuperare, coiful prezintă daune minore şi va putea fi restaurat complet, a declarat directorul Muzeului Drents, Robert van Langh, citat de EFE. În schimb, cele două brăţări dacice recuperate (din trei) se află în stare perfectă.

Nu se cunoaşte locul unde s-ar afla cea de-a treia brăţară şi nici unde au fost ascunse toate obiectele în cele 14 luni scurse de la furt.

Trei bărbaţi, cu vârste cuprinse între 21 şi 36 de ani, se află în arest preventiv pentru furt, iar instanţa a fost deja informată despre acordurile încheiate de Parchetul olandez cu aceștia pentru recuperarea artefactelor. Procesul celor trei va înceape pe 14 aprilie.

Ministrul român de Externe, Oana Ţoiu (USR), a precizat că, pentru soluţionarea cazului de la Muzeul Drents, România şi Olanda au cooperat sub egida Eurojust, prin constituirea unei Echipe Comune de Investigare (JIT), formată din procurori, judecători şi poliţişti din ambele state. Astfel, Ţoiu a menționat rolul jucat de Daniela Buruiană, reprezentanta României la Eurojust, în rezolvarea acestui caz complicat.

România a primit anul trecut despăgubiri de 5,7 milioane de euro, drept compensație pentru dispariția artefactelor. O parte din sumă va fi restituită statului olandez. Va fi reținută doar contravaloarea lucrărilor de restaurare a coifului, precum și valoarea brățării dacice care nu a fost găsită încă. Pentru stabilirea sumelor, vor fi făcute expertize atât în România, cât și în Olanda.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI.Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* A fost arestat șeful-de-șpăgi al lui Grindeanu! Cristian Anton ținea 500.000 de euro în dulap, într-o cutie de pantofi. Liderul PSD tremură: dacă vorbește fostul său șef de cabinet, cu care „lucrează” de două decenii, de la Timișoara?!

* Operațiunea „Guvernul USR” – diversiunea prin care PSD și „aripa PSD-istă” din PNL, ajutate de AUR, încearcă să păcălească electoratul încă o dată. Patru predicate toxice

* Posibilă alianță de dreapta pentru alegerile din 2028, gen Alianța DA din 2004. Discuții între PNL, USR și alte partide, pentru liste comune la locale și parlamentare

* PSD, prin ministrul Marinescu, sabotează grav justiția. Propunerile pentru procurorii-șefi – o „grenadă” trimisă lui Nicușor Dan. Oferta trebuie respinsă, iar procedura – reluată!

* VIDEO. Primarul PSD din Galați susține angajarea amantelor în instituțiile publice! „Nu sunt aduse din Pakistan sau Congo. Sunt tot cetățeni români, au dreptul să muncească undeva”

* Indicii de fraudă găsite de ANAF la clanul Păcuraru. Fiscul „mitraliază” Realitatea Plus cu informări publice

* VIDEO. Cristoiu a ajuns cârpa Generalului Izmană! Anturaj georgist la lansare: ÎPS Teodosie, Voiculeț, Ghilezan, Alexandra Păcuraru

* Trădare gravă în UE: Ungaria „sifonează” informații sensibile către Rusia! Europa izolează țara condusă dictatorial de Viktor Orban

* Ponta a susținut de fațadă România. Pe dedesubt avea tricoul Turciei! Apoi… kendisini eleştiren Rumenleri gücendirdi!

* VIDEO. Declarație dementă a lui Trump: „Nu s-a gândit că va trebui să mă pupe în fund!”. Cel jignit e prințul moștenitor al Arabiei Saudite. Trump distruge toate parteneriatele Americii

EDITORIALE

– Advertisement –

Gestionarea eficientă a banilor în jocurile de noroc online este esențială pentru a transforma experiența de joc într-una sigură și plăcută. Mulți jucători neglijează importanța unui plan financiar clar și ajung să ia decizii impulsive, ceea ce poate afecta negativ bugetul personal și starea emoțională.

Stabilirea unor limite clare și monitorizarea constantă a cheltuielilor ajută la prevenirea pierderilor necontrolate și permite jucătorilor să se bucure de joc fără stres, menținând un echilibru între distracție și responsabilitate.

Cum să-ți planifici bugetul

Primul pas în gestionarea banilor este definirea unei sume maxime pe care o poți folosi într-o sesiune de joc, proporțională cu veniturile și cheltuielile tale. Împărțirea bugetului în segmente mai mici, pentru fiecare sesiune, permite controlul mai bun al mizelor și evitarea pierderilor mari.

De asemenea, este recomandat să stabilești intervale de timp pentru sesiuni și să iei pauze regulate, astfel încât deciziile să nu fie influențate de impulsuri și oboseală, menținând disciplina financiară și claritatea mentală.

– Advertisement –

Exemplu de joc cu risc controlat

Un exemplu relevant de platformă unde planificarea bugetului este esențială este o casa de pariuri sportive, unde fiecare decizie trebuie cântărită și analizată înainte de a plasa o miză. Jucătorii pot folosi instrumente de urmărire a cheltuielilor, pot seta limite clare și pot evalua constant rezultatele, ceea ce ajută la menținerea unui control strict asupra bugetului.

Prin această abordare, riscurile sunt reduse semnificativ, iar experiența devine mai strategică și mai sigură.

Strategii pentru menținerea controlului

Există numeroase metode prin care jucătorii pot păstra controlul asupra fondurilor lor: notarea mizelor și a rezultatelor fiecărei sesiuni, analizarea tiparelor de joc și ajustarea strategiilor în funcție de progresul observat.

– Advertisement –

Respectarea unui ritm echilibrat de joc, luarea de pauze regulate și evaluarea constantă a propriilor decizii sunt elemente care ajută la prevenirea pierderilor impulsive și la dezvoltarea unei discipline solide.

Aplicarea acestor metode transformă experiența de joc într-una controlată și sustenabilă.

Controlul prin opțiuni de joc adaptabile

O altă metodă utilă pentru a exersa gestionarea banilor este să alegi jocuri cu pariurile sportive, care permit testarea strategiilor fără a expune jucătorul la riscuri financiare majore. Prin planificarea atentă a mizelor și analiza rezultatelor în timp real, jucătorii își pot adapta abordările și își pot proteja bugetul, prevenind deciziile impulsive.

Această abordare contribuie la o experiență echilibrată, sigură și educativă, unde disciplina și strategia sunt cheile succesului.

Tehnici de auto-monitorizare

Un alt aspect esențial al jocului responsabil este auto-monitorizarea. Jucătorii care-și urmăresc propriul comportament, analizează deciziile luate și își evaluează progresul financiar în mod regulat au șanse mult mai mari să mențină controlul asupra jocului.

Notarea mizelor, verificarea istoricului sesiunilor și identificarea tiparelor de comportament impulsiv sunt pași simpli, dar eficienți, care permit prevenirea pierderilor majore și dezvoltarea unei abordări strategice și conștiente în timpul jocului online.

Player – ghid pentru joc responsabil

Player oferă jucătorilor resurse și ghiduri detaliate pentru a practica jocul responsabil, punând accent pe controlul bugetului, analiza tiparelor de joc și luarea deciziilor informate. Platforma furnizează recomandări practice și instrumente care permit monitorizarea progresului, astfel încât fiecare sesiune să fie o experiență sigură și planificată, contribuind la dezvoltarea disciplinei financiare și a gândirii strategice în jocurile online.

– Advertisement –

Când te întrebi ce mai pot fura PSD-iștii, vine o știre din județul Mureș: iaca se poate fura și curent! Energie electrică, direct de la rețea, prin mufare ilegală. Iar hoțul nu e un oarecare, ci ditamai primarul de comună, ales cu peste 65%! Om bogat, care câștiga oficial peste 7.000 de euro pe lună.

Primarul comunei Sânpetru de Câmpie, Spiru-Șerban Crăciun (32 de ani), a fost reținut pentru 24 de ore, alături de alte două persoane, în urma a 20 de percheziții domiciliare. Cei trei sunt anchetați într-un dosar privind utilizarea de instalații clandestine pentru racordarea ilegală la rețeaua electrică.

Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mureș a anunțat: „În urma celor 20 de percheziții domiciliare efectuate de către polițiștii Secției 3 Poliție Rurală Râciu din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Mureș, în cadrul unui dosar penal în care se efectuează cercetări pentru executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, precizăm faptul că trei bărbați, de 32, 44 și 55 de ani, au fost reținuți, pentru 24 de ore„.

Instituția nu a indicat oficial numele persoanelor implicate, dar ele au fost aflate de presa locală, pe surse.

– Advertisement –

La percheziții au participat mai multe structuri ale poliției, inclusiv servicii specializate.

IPJ Mureș: „La acţiunea desfăşurată (…) au participat poliţişti din cadrul Poliţiei municipiului Târgu Mureş, Secţiei 1 Poliţie Rurală Gorneşti, Secţiei 2 Poliţie Rurală Band, Secţiei 4 Poliţie Rurală Ungheni, Secţiei 5 Poliţie Rurală Miercurea Nirajului, Serviciului Criminalistic, Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice, Serviciului de Investigaţii Criminale, Serviciului Arme Explozivi şi Substanţe Periculoase, luptători ai Serviciului pentru Acţiuni Speciale (…) şi specialişti din cadrul unei societăţi de distribuţie a energiei electrice”.

Cercetările sunt desfășurate sub coordonarea Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș.

– Advertisement –

Dosarul vizează fapte de racordare ilegală la rețeaua electrică, prin instalații clandestine sau prin ocolirea echipamentelor de măsurare.

Spiru-Șerban Crăciun este căsătorit și are doi copii.

Hegemonie PSD: primarul + 7 consilieri (din 11)

Deși are doar 32 de ani, Spiru-Șerban Crăciun se află la cel de-al doilea mandat de primar. El a preluat funcția în octombrie 2020 și a fost reales în 2024, cu circa 65,5%. De fiecare dată a fost prezentat ca o „tânără speranță” a PSD.

Mai mult, din 2024 el monopolizează puterea și in Consiliul Local, unde PSD deține 7 din cei 11 consilieri. PSD și AUR au, împreună, 10 din cei 11 consilieri locali!

Componența Consiliului Local al comunei Sânpetru de Câmpie

Comuna Sânpetru de Câmpie (în maghiară Uzdiszentpéter, în germană Petersdorf), din nord-vestul județului Mureș, este formată din 6 sate: Sânpetru de Câmpie, Sângeorgiu de Câmpie, Bârlibaș, Dâmbu, Satu Nou și Tușinu.

Conform recensământului din 2021, populația comunei Sânpetru de Câmpie este de 2.723 de locuitori, în scădere cu 11% față de recensământul anterior, din 2011, când fuseseră înregistrați 3.060 de locuitori.

Majoritatea locuitorilor sunt români (77,52%), principalele minorități fiind cele de romi (13,15%) și maghiari(2,72%).

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,12%).

Are școală, dar nu are caracter

Spiru-Șerban Crăciun este membru fondator al Grupului de Acțiune Locală „Inima Câmpiei Transilvane”, înființat în 2023.

Pe site-ul acestuia, primarul comunei Sânpetru de Câmpie este prezentat astfel: „Mă numesc Spiru-Șerban Crăciun, m-am născut în data de 07.08.1993, în Târgu Mureș. Am urmat Școala gimnazială din Sânpetru de Câmpie, în perioada 2000-2008, iar apoi Liceul «Alexandru Papiu Ilarian» din Târgu Mureș, pe care l-am absolvit în 2012, având profilul științe sociale – intensiv istorie. În perioada 2012–2016 am urmat cursurile Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj -Napoca, obținând diploma de inginer diplomat în agricultură. În 2018 am absolvit un master în «Agricultură organică», la USAMV Cluj Napoca”.

Avererea lui Crăciun: în 2023 a câștigat peste 7.000 de euro pe lună!

Potrivit declarației de avere depuse în din 2024, aferentă anului 2023, Spiru-Șerban Crăciun deține, împreună cu soția sa, o casă de locuit în comuna Sânpetru de Câmpie, o autoutilitară Volkswagern din 2008, trei terenuri agricole (în total, 4,4 hectare) și unul intravilan (3.800 de metri pătrați). Nu a declarat conturi în bănci, ceea ce este suspect.

Ca venituri, a declarat 80.892 de lei, din indemnizația de primar pentru anul 2023. De asemenea, a menționat subvenții de la APIA de circa 47.064 de lei, precum și o sumă mult mai mare, de 309.382 de lei, obținută din vânzarea de animale.

Totalul este spectaculos: la 32 de ani, primarul-fermier din Sânpetru de Câmpie a „produs”, oficial, 437.338 de lei, adică aproximativ 85.800 de euro. În medie, 7.150 de euro pe lună – și totuși, fura curent!

Potrivit declarației de interese, Spiru-Șerban Crăciun este asociat unic în două firme. În 2024, companiile au raportat un profit de 86.000 de lei, respectiv 10.550 de lei.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI.Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* A fost arestat șeful-de-șpăgi al lui Grindeanu! Cristian Anton ținea 500.000 de euro în dulap, într-o cutie de pantofi. Liderul PSD tremură: dacă vorbește fostul său șef de cabinet, cu care „lucrează” de două decenii, de la Timișoara?!

* Operațiunea „Guvernul USR” – diversiunea prin care PSD și „aripa PSD-istă” din PNL, ajutate de AUR, încearcă să păcălească electoratul încă o dată. Patru predicate toxice

* Posibilă alianță de dreapta pentru alegerile din 2028, gen Alianța DA din 2004. Discuții între PNL, USR și alte partide, pentru liste comune la locale și parlamentare

* PSD, prin ministrul Marinescu, sabotează grav justiția. Propunerile pentru procurorii-șefi – o „grenadă” trimisă lui Nicușor Dan. Oferta trebuie respinsă, iar procedura – reluată!

* VIDEO. Primarul PSD din Galați susține angajarea amantelor în instituțiile publice! „Nu sunt aduse din Pakistan sau Congo. Sunt tot cetățeni români, au dreptul să muncească undeva”

* Indicii de fraudă găsite de ANAF la clanul Păcuraru. Fiscul „mitraliază” Realitatea Plus cu informări publice

* VIDEO. Cristoiu a ajuns cârpa Generalului Izmană! Anturaj georgist la lansare: ÎPS Teodosie, Voiculeț, Ghilezan, Alexandra Păcuraru

* Trădare gravă în UE: Ungaria „sifonează” informații sensibile către Rusia! Europa izolează țara condusă dictatorial de Viktor Orban

* Ponta a susținut de fațadă România. Pe dedesubt avea tricoul Turciei! Apoi… kendisini eleştiren Rumenleri gücendirdi!

* VIDEO. Declarație dementă a lui Trump: „Nu s-a gândit că va trebui să mă pupe în fund!”. Cel jignit e prințul moștenitor al Arabiei Saudite. Trump distruge toate parteneriatele Americii

EDITORIALE

– Advertisement –