Roman Vladimirovici Kuleșov, șeful grupului de fabrici rusești de stat Ok-Loza OJSC, care produce rulmenți pentru instrumente de precizie, și-a găsit sfârșitul pe frontul din Ucraina la data de 21 martie 2023.
Știrea despre moartea lui Kuleșov a apărut pe pagina de VKontakte a districtului Serghievo-Posadski din regiunea Moscova, unde se află sediul central al companiei. Aceasta funcționează pe teritoriul satului Loza, cu o populație de 3.100 de locuitori.
Moartea lui Kuleșov este deplânsă de colegii săi de muncă. Aceștia scriu în necrolog că președintele lor a salvat o filială a companiei de la faliment, înainte de a se înrola în „operațiunea militară specială”. În plus, a contribuit decisiv la dezvoltarea întregii industrii autohtone prin înlocuirea importurilor de componente-cheie ale complexului de construcții de mașini.
Iată ce scrie portalul „Obsudim online” („Discutăm online”) de pe VKontakte despre Roman Kuleșov.
„Datorită profesionalismului ridicat, dăruirii adevărate pentru munca sa, perseverenței și contribuției personale mari a lui Roman Vladimirovici, a devenit posibilă menținerea și extinderea producției rusești de rulmenți, dezvoltarea reglementărilor tehnice și standardizării în industrie.”
„Așadar, datorită eforturilor lui Roman Vladimirovici, unitățile de producție au fost modernizate la întreprinderea OK-Loza din satul Loza, Regiunea Moscova. El a reușit să salveze de la lichidare a zecea fabrică de rulmenți din Rostov-pe-Don, precum și să restabilească lucrările uzinei de stat cu rulmenți din Tver.”
„De asemenea, el a asigurat producția altor componente importante necesare pentru producerea echipamentelor speciale. Roman Vladimirovici poseda o gândire statală cu adevărat strategică. Scopul său principal nu a fost atât succesul propriei afaceri, cât dezvoltarea întregii industrii autohtone și asigurarea înlocuirii importurilor pentru componentele cheie ale complexului de construcții de mașini.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Informația apărută în publicația „Washington Post”, conform căreia președintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi ar fi ordonat fabricarea a 40.000 de rachete pentru a sprijini invazia rusă în Ucraina, s-ar baza pe date cât se poate de reale. Asta, deși regimurile de la Moscova și Cairo au infirmat-o categoric.
Expertul militar David Gandelman vine cu o explicație întemeiată: Egiptul ar fi sărit în ajutorul Rusiei fiindcă, în urmă cu peste trei decenii, URSS i-a furnizat armament într-o cantitate imensă. De altfel, în timpul Războiului Rece, Egiptul a fost condus multă vreme de regimuri pro-sovietice.
Documentul despre cele 40.000 de rachete produse pentru Federația Rusă, preluat de „Washington Post”, a fost obținut în urma unor scurgeri de date din cadrul Pentagonului. Gandelman susține într-un interviu acordat postului independent de televiziune Current Time că multe arme egiptene coincid cu cele sovietice și rusești, inclusiv în privința muniției pentru proiectilele de 122 mm sau 130 mm.
La fel ca Putin, și Abdel Fattah el-Sisi (68 de ani) conduce un regim autoritar în Egipt. Unele năravuri ale sale le-au depășit pe cele ale fostului lider și dictator Hosni Mubarak. La alegerile din 2018, de pildă, El-Sisi i-a eliminat din cursa electorală pe cei mai înverșunați adversari ai săi, fie arestându-i, fie amenințându-i cu dosare de corupție.
Este al șaselea președinte al Egiptului, funcție pe care o ocupă din 2014. Până atunci, Abdel el-Sisi a deținut alte posturi importante în aparatul de stat: director al serviciilor de informații militare (2010-2012), ministru al Apărării (2012-2013), vicepremier (2013-2014). S-a retras din serviciul militar cu funcția de general de armată (2014). La începutul aceluiași an, Abdel el-Sisi a fost promovat la gradul de mareșal.
„Dacă Rusia are nevoie de arme și muniții din Egipt, înseamnă că armata și industria militară ruse nu erau pregătite pentru un război atât de mare”
„În contextul unui război atât de mare și al sancțiunilor, Rusia caută în întreaga lume arme și muniții. Iar Egiptul este una dintre acele țări care ar putea ajuta în mod specific în domeniul muniției de artilerie.”
„Egiptul are o industrie militară puternică și dezvoltată, iar multe calibre coincid cu cele sovietice și ruse. Prin urmare, acest Sakr-45, adică un proiectil de rachetă de 122 mm, s-ar putea potrivi Rusiei. Mai sunt și cele de 130 mm.”
„În sine, numărul de 40.000, despre care se vorbește, nu este atât de semnificativ pentru un război atât de mare. Dar, în principiu, având în vedere că un pachet complet pentru Grad MLRS este de 40 de bucăți, atunci acesta este unul pentru 1.000 de salve complete la o singură instalare.”
„Până în 1970, Egiptul s-a mutat din tabăra sovietică în cea americană. Dar în ultimul deceniu, după Primăvara Arabă, după ce Mubarak a fost răsturnat și Frăția Musulmană a venit la putere, iar după aceea Frăția Musulmană a fost răsturnată din nou printr-o lovitură de stat militară, au existat tensiuni între administrațiile americane, în mare parte democrate, și noul regimul El-Sisi.”
„Egiptul s-a bazat în ultimul deceniu pe o mai mare diversificare a relațiilor sale externe în general, dar în special a celor militare. Nu se mai bazează pe deplin pe americani, deși în fiecare an primește în mod regulat asistență militară în valoare de peste un miliard de dolari.”
„Egiptul ar fi putut foarte bine să facă niște livrări în secret către Rusia, fără știința Occidentului. Din punct de vedere istoric, acest lucru este oarecum ironic: Uniunea Sovietică a furnizat cândva Egiptului o cantitate imensă de arme. Dacă Rusia are nevoie acum de arme și muniție din Egipt, asta arată încă o dată cum armata rusă, industria militară rusă nu erau pregătite pentru un război atât de mare, stfel încât Moscova a apelat la ajutorul fostului ei client, Egiptul.”
„În ultimul an au existat multe rapoarte neconfirmate conform cărora atât Rusia, cât și Ucraina caută arme și muniție în toată lumea, inclusiv în diferite țări africane și asiatice.”
„Prin urmare, Egiptul, cu puternica sa industrie militară, poate nu numai să transfere arme din depozite, dar, așa cum se discută în acest document, poate produce exact muniția necesară Rusiei. Având în vedere legăturile istorice și consolidarea legăturilor militare ale Rusiei cu Egiptul, acest lucru este destul de normal.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
La aproape 7 ani de la alegerile prezidențiale din SUA, din noiembrie 2016, în urma cărora Donald Trump a devenit președinte la Casa Albă, au apărut primele dezvăluiri de netăgăduit despre spargerea serverelor Partidului Democrat în acea perioadă. La „butoanele” operațiunii s-a aflat regimul criminal de la Kremlin, prin locotenent-colonelul Serghei Morgacev – un angajat al GRU Moscova.
Conform informațiilor furnizate de site-ul InformNapalm și preluate de Obozrevatel.com, totul a ieșit recent la iveală, după ce hackerii ucraineni din echipa „Cyber Resistance” au decriptat e-mail-urile, rețelele sociale și contul personal ale ofițerului superior putinist. Se arată că acesta s-a născut de fapt la Kiev, dar a lucrat o viață întreagă pentru Rusia teroristă.
Mai mult, datele găsite confirmă că trădătorul este chiar curatorul celui mai faimos grup rusesc de hacking – „APT 28” –, responsabil de spargerea serverelor Partidului Democrat din SUA în plină desfășurare a scrutinului din 2016.
Jurnaliștii ucraineni mai precizează că Morgacev este căutat de FBI-ul american pentru implicarea lui într-o serie de infracțiuni cibernetice grave în diferite țări ale lumii.
InformNapalm, citat de Obozrevatel.com: „Morgacev s-a născut la Kiev, dar a lucrat pentru Moscova toată viața. A absolvit Academia FSB în 1999 și s-a alăturat serviciului rus de informații militare. Acest locotenent-colonel al GRU din Federația Rusă este căutat de FBI pentru un număr de infracțiuni cibernetice grave în diferite țări din lume. El este curatorul celui mai faimos grup de hackeri ruși, «APT 28» (cunoscut în mass-media sub numele de Fancy Bear, Pawn Storm), care a spart serverele Partidului Democrat din SUA în 2016. Această acțiune a fost o încercare a Kremlinului de a interveni în alegerile din SUA”.
Din raportul întocmit de „Cyber Resistance” reiese că Morgacev este „un hacker foarte cool și inteligent, dar… ucrainenii din echipele de rezistență cibernetică l-au piratat. Înainte să-și dea seama, i-au descărcat toate datele personale și, în cele din urmă, i-au comandat cadouri pe AliExpress”.
InformNapalm, citat de Obozrevatel.com: „A fost coarda finală a hacking-ului care a devenit cea mai umilitoare pentru criminalul cibernetic rus. După ce i-au spart conturile anonime în rețelele sociale, hackerii ucraineni au publicat copii scanate ale documentelor sale – în special, cu pașaportul său. Apoi, după ce au obținut acces la contul AliExpress al lui Morgacev, hackerii au comandat cu grijă câteva zeci de articole pentru el, inclusiv suveniruri cu sigla FBI, care-l caută, precum și un lot mare de jucării pentru adulți. Cumpărăturile au fost plătite de pe cardul lui”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Dezastrul pe care-l vedem astăzi în Ucraina, în privința „operațiunii militare speciale” declanșate de Federația Rusă pe 24 februarie 2022, are explicații logice. Invadatorii nu puteau câștiga un război în câteva zile, așa cum se lăudaseră inițial cu „Blitzkrieg-ul” de sorginte nazistă, atâta vreme cât făcuseră gafe în serie din punct de vedere strategic.
Marile greșeli au apărut în primă instanță în 2008, la doar 17 zile de la Summitul NATO de la București, unde fusese prezent și tiranul Vladimir Putin. Dintr-o prostie inexplicabilă, revista „Russkii Mir” („Lumea Rusă”), coordonată de strategul putinist Gleb Pavlovski (decedat recent, pe 27 februarie 2023, la vârsta de 72 de ani), a publicat în amănunțime încă de atunci întregul plan de capturare a peninsulei Crimeea și ulterior a Ucrainei.
Era anul 2008. În 2014, Crimeea a ajuns să fie anexată printr-un referendum fals, iar 8 ani mai târziu să se dea startul invaziei la scară largă împotriva noii conduceri de la Kiev. Din păcate, acea gafă uriașă a rușilor, care și-au dezvăluit public strategia de anexare, n-a apucat să fie speculată și materializată de ucrainenii patrioți, dacă ne referim la destinul Crimeei.
În primul rând, președintele Viktor Iușcenko, aflat în ultima parte a mandatului său, era slăbit fizic și psihic în urma otrăvirii lui de către serviciile speciale de la Moscova. În al doilea rând, țara era guvernată de controversatul premier Iulia Timoșenko, demisă la un moment dat în 2005 de Iușcenko pentru fapte de corupție. În al treilea rând, alegerile prezidențiale din 2010 l-au adus la cârma Ucrainei pe pro-rusul Viktor Ianukovici.
Așa se explică de ce Federația Rusă, în ciuda scurgerilor publice de informații, a anexat ulterior peninsula Crimeea practic fără opoziție. Ucraina nu putea să-și ia măsuri de precauție în plan militar, logistic, strategic cu un șef de stat aservit Kremlinului, care, culmea, nu știa o boabă de ucraineană! A început să învețe limba țării sale abia când a devenit președinte.
Coloana a 5-a
Cu doi pro-putiniști sadea la butoane (Viktor Ianukovici – președinte, Mikola Azarov – premier din partea Partidului Regiunilor, cu sediul în Rusia), Ucraina a plătit tribut în 2014 prin trădări în masă de la polul cel mai înalt al puterii politico-militare. Așa că eroarea majoră apărută în „Russkii Mir” n-a contat aproape deloc în legătură cu soarta Crimeei.
Ea a rămas însă o greșeală monumentală a Rusiei. Ucrainenii au ținut cont de planurile Kremlinului (de cea de-a doua fază a „operațiunii militare speciale”) abia după pierderea peninsulei Crimeea, când la Kiev a fost instalat președintele Petro Poroșenko. Altfel ar fi stat lucrurile dacă în acel moment Ucraina ar fi fost administrată de pro-ucraineni, nu de pro-ruși.
În 4 ani de mandat, Ianukovici a avut timp suficient să pregătească terenul pentru a ceda Crimeea Federației Ruse. Iar drept mulțumire, când acesta a refuzat să semneze acordul de asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană și a fost debarcat de la putere în 2014, Putin l-a primit cu brațele deschise pe fugar la Moscova, unde se află și în momentul de față.
Planul de capturare a întregii Ucraine, publicat de „Russkii Mir” în 2008, a continuat să se desfășoare și după 2014, exact cum era stipulat în articol! Președintele Poroșenko nu se mai regăsea însă pe lista de servanți ai lui Putin. Tiranul de la Moscova a trecut astfel la o nouă acțiune: a pompat 5 miliarde de dolari pentru acapararea Kievului și apoi a celorlalte regiuni. La final, noul șef de stat urma să fie iarăși fugarul Viktor Ianukovici.
Misiunea trebuia să fie executată de așa-zisa „Coloană a 5-a”, creată în Ucraina pentru perioada 2014-2022 pe modelul agenturii secrete a generalului Franco. Ea activase în Republica Spaniolă în perioada războiului civil dintre anii 1936-1939. Acțiunile subversive aveau la bază recrutarea de agenți secreți care să dezbine populația ucraineană și să organizeze proteste anti-UE, anti-NATO, anti-Occident.
Trădătorii lui Putin
Capul rețelei fusese numit deputatul Viktor Medvedciuk, finul lui Putin. Acesta, văzându-se cu purcoiul de bani în gestiune, și-a însușit cel puțin un miliard de dolari din cele 5 asigurate de Moscova, restul sumei fiind împărțită către toți membrii „Coloanei”, în frunte cu alți conducători.
Site-ul ucrainean Obozrevatel.coma publicat în martie 2022 o listă cu oamenii pe care se baza Putin în capturarea Ucrainei și care ulterior l-au trădat în loc să-l ajute. Iată-i:
1. Dmitri Șalkov – șeful departamentului de control și audit al Administrației Prezidențiale;
2. Aleksandr Bastrikin – șeful Comitetului de Anchetă al Federației Ruse;
3. Igor Krasnov – procuror general;
4. Serghei Korolev – prim-adjunct al directorului FSB;
5. Vladislav Surkov – fost consilier prezidențial;
6. Generalul Vladimir Cernov – fostul șef al departamentului pentru cultură și relații publice cu țările vecine;
7. Igor Maslov – succesorul lui Cernov;
8. Generalul Serghei Beseda – șeful serviciului 5 al FSB;
9. Evgheni Primakov – șeful Agenției Federale pentru CSI.
Și mulți alții.
Această „Coloană a 5-a”, care ar fi trebuit să pună bazele solide ale „operațiunii militare speciale” din 24 februarie 2022, s-a prăbușit din fașă. Din cele 5 miliarde de dolari, numai o sumă nesemnificativă a fost alocată de lacheii putiniști pentru misiune. În plus, cohorta de spioni și trădători s-a văzut neputincioasă să aplice întocmai rețeta Kremlinului.
A doua mare greșeală a Rusiei
De la Poroșenko până la Zelenski s-a produs în general o curățenie majoră în cadrul aparatului de stat ucrainean, populat până atunci de pro-rușii instalați de Viktor Ianukovici.
Petro Poroșenko a făcut pași importanți pentru întărirea arsenalului militar al țării sale: de la fabricarea și achiziția de tancuri sau sisteme antitanc de producție proprie Stugna până la organizarea sistemului de aviație. Acest lucru a fost continuat și de succesorul său, Volodimir Zelenski.
Cei doi președinți ucraineni înțeleseseră că acel articol apărut în „Russkii Mir” în 2008 nu era doar rodul unei imaginații bogate a cuiva. Totuși, în cei 8 ani pe care i-au avut la dispoziție, pro-ucrainenii n-au izbutit să se organizeze ca la carte pentru a minimiza pagubele produse de o nouă invazie care bătea la ușă. Ucraina era măcinată și ea de birocrație, corupție și influențe politice negative.
A doua mare greșeală a rușilor, după cea din 2008, s-a produs în momentul în care Vladimir Putin a parafat actul de invadare a Ucrainei sub semnul unei acțiuni de „pacificare” a țării și de eliberare a ei de „naziști”. „Denazificarea” venise la pachet cu „Blitzkrieg-ul mult trâmbițat la Moscova, în urma căruia ocupanții erau pregătiți să cucerească Kievul în trei zile.
Însăși noțiunea de „Blitzkrieg” formulată la acea vreme de ruși era una ridicolă. Asta fiindcă Germania nazistă folosise termenul de „război-fulger” atunci când atacase Polonia și ulterior Uniunea Sovietică, având un scop bine țintit: să-și surprindă adversarii nepregătiți printr-o invazie neanunțată. Or, în cazul Rusiei actuale nu mai era vorba despre așa ceva. Toată lumea știa că Rusia va invada Ucraina, trupele ei fiind dislocate la granițe pe parcursul mai multor luni și filmate din satelit.
Prin gafa sa, Putin și-a subestimat clar adversarul, chiar dacă s-a pregătit anterior (dar nu îndeajuns) din punct de vedere economic, financiar și logistic pentru sancțiunile pe care urma să le primească de la UE și SUA. Pe de o parte, el a dovedit că nu este deloc un practicant real de arte marțiale, care se ghidează după un cod foarte bine definit, ci mai degrabă un colecționar de grade și de medalii de talia „generalului Izmană” (Oprea) de pe plaiurile noastre mioritice.
S-au dus pe șosea în ritm de defilare, în loc să atace în plan desfășurat
Putin nu s-a asigurat prin agenții săi FSB-iști sau de contraspionaj că misiunea „Coloanei a 5-a” s-a îndeplinit conform planului, înainte de lansarea „operațiunii militare speciale”. Eșecul lui este cu atât mai răsunător, cu cât el fusese în trecut mare agent și colonel KGB și-și făcuse un stat despotic în peste 20 de ani de domnie cu „oameni de nădejde” controlați la tot pasul.
Năpustirea asupra Kievului a semănat cu o goană nebună a militarilor ruși însetați spre un ochi de apă întrezărit în deșert. Dornici să se adape cu laurii victoriei, invadatorii s-au aruncat într-o luptă negândită până în cele mai mici detalii. Pe cale terestră și aeriană, cu tancuri, transportoare blindate, sisteme de artilerie, elicoptere și bombardiere, dar și cu trupe de desant debarcate în anumite părți ale metropolei, au crezut că vor da lovitura de grație și vor deveni eroi precum strămoșii lor când au distrus Berlinul la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Că tot era vorba de „denazificare”…
Numai că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, cum sună zicala. Rușii, în idioțenia lor, au ignorat trei aspecte fundamentale: momentul atacului, care a coincis cu condiții meteo nefavorabile; relieful din jurul Kievului; dotarea și planurile defensive ale apărătorilor lui Zelenski. În funcție de toți acești factori, asalturile „denazificatorilor” din zona de nord-vest, dinspre Belarus, și din cea de nord-est, dinspre Federația Rusă, regiunea Briansk, s-au stins treptat, după o perioadă de furtună.
Din cauza temperaturilor pozitive, blindatele putiniste au înaintat spre Kiev pe șosea în ritm de defilare, nicidecum pe terenuri impracticabile, în plan desfășurat, la distanță unele de altele, și sprijinite pe cale aeriană de cele mai moderne bombardiere. Zonele mlăștinoase de lângă Kiev s-au dovedit a fi fatale pentru așa-zișii „pacificatori”, care-și imaginau că vor „sări” peste ele și peste Nipru ca să ajungă direct în centru. Ucrainenii i-au spulberat definitiv, după bătălii grele, la 25 de kilometri de Kiev. Unul dintre orașele satelit, Bucea, a fost epicentrul ororilor rusești din regiunea Kiev.
Serghei Șoigu, ministrul Apărării putiniste
Invazia la scară largă de țară a ajuns una la scară mică de oraș
Rușii arătau ca un șarpe boa care se deplasează pe apă, iar ucrainenii stăteau pe margini și-i pulverizau efectiv prin intermediul artileriei și al sistemelor antitanc Stugna, până să primească armamentul mult dorit din partea Occidentului. Tactica defectuoasă a Rusiei, cu coloane întregi de echipamente mergând pe asfalt, le-a permis ucrainenilor să distrugă sute de tancuri într-un timp record, nemaiîntâlnit de la cel de-al Doilea Război Mondial.
Înfrângerea rușilor în plan terestru a fost urmată de una în plan aerian. Parașutiștii lansați în oraș n-au avut niciun efect asupra evoluției asaltului. Spețnaz-ul Kremlinului a fost repede lichidat, înainte să apuce să creeze diversiune și atentate în preajma administrației prezidențiale. Umiliți, rușii au încercat să se răzbune pentru pierderile suferite în lupta pentru Kiev. Ei au bombardat intens capitala prin intermediul aviației și al rachetelor. În zadar.
Ucrainenii aveau să câștige total bătălia pentru Kiev, iar rușii să se retragă treptat din aproape toate teritoriile pe care le-au cucerit temporar. La mai bine de un an de la începerea invaziei, ei s-au poziționat în cea mai mare parte în Donbass (regiunile Donețk și Lugansk) și în sud-est (regiunile Zaporojie și Herson). Nici acolo nu dețin totul sub control, ci doar anumite părți din cele patru regiuni.
Federația Rusă, cu a sa „mare armată”, se chinuie de luni de zile să pună mâna pe orașul Bahmut din regiunea Donețk, care avusese 75.000 de locuitori înainte de „operațiunea specială”. Adică, o urbe similară cu Reșița de la noi. Cele mai mari orașe pe care le stăpânesc temporar teroriștii lui Putin sunt Donețk, Lugansk și Mariupol.
La catastrofa „operațiunii militare speciale” a Kremlinului, restrânsă la teritoriile din Donbass, au „contribuit”, fără îndoială, ofițerii superiori incompetenți (de la generali în jos), militarii insuficient pregătiți (mulți dintre ei nu cunoșteau absolut deloc harta Ucrainei, locurile pe care urmau să le cucerească), tehnica învechită (tancuri de pe vremea lui Stalin) și corupția generalizată din armată.
În 2020, potrivit Yakapitalist.ru, Rusia avea nu mai puțin de 2.205 generali – o adevărată brigadă: 1.317 în Ministerul Apărării, 340 în Ministerul de Interne, 18 în Garda Națională, 80 în Ministerul Situațiilor de Urgență și 450 în alte structuri, printre care se numără și FSB (fostul KGB din perioada sovietică).
Colaps economic și financiar: Kremlinul a vândut și aur din Fondul Național de Asistență Socială
Într-un an și aproape două luni de război, rușii s-au ales cu pierderi colosale de personal și echipamente militare. La data de 12 aprilie 2023, situația era dezastruoasă:
tancuri: 3.646
transportoare blindate: 7.043
vehicule blindate și autocisterne: 5.630
sisteme de artilerie: 2.770
lansatoare multiple de rachete: 535
mijloace de apărare antiaeriană: 282
avioane: 307
elicoptere: 293
drone: 2.334
rachete de croazieră: 911
nave: 18
tehnică specială: 319
personal militar: 180.050.
La toate astea se adaugă un colaps financiar uriaș. În urma invaziei din Ucraina, Rusia a pierdut zeci de miliarde de dolari doar prin distrugerea tehnicii de luptă. Dacă vorbim despre sancțiuni economice impuse de UE și SUA, cifrele sunt și mai mari. Doar miliardarii statului invadator au rămas fără 126 de miliarde de dolari, ruinându-și afacerile și, implicit, ducând economia țării lor la dezastru.
În plus, până în ianuarie 2023, Rusia datora Ucrainei 137,8 miliarde de dolari – pagube produse prin declanșarea războiului. Armata invadatoare a avariat sau distrus peste 150.000 de clădiri rezidențiale, dintre care 131.400 erau case particulare, iar 17.500 – apartamente.
2023 a început prost pentru regimul de la Kremlin. Potrivit Ukrinform, în ianuarie se înregistrase un deficit bugetar de 25,5 miliarde de dolari, reprezentând jumătate din cifra întregului an 2022, iar exporturile de petrol scăzuseră cu 36%.
Din această cauză, remarcă jurnaliștii ucraineni, Ministerul finanțelor din Federația Rusă a reluat pentru prima oară din 2020 vânzarea de valută străină, golindu-și vistieria cu 800 de milioane de dolari. Pe deasupra, s-au vândut și 3,6 tone de aur din Fondul Național de Asistență Socială pentru a acoperi acest deficit bugetar.
Tiranul Putin își epuizează practic până și ultimele rezerve financiare pentru a pompa bani într-un război ilogic, pierdut oricum de multă vreme. În timp ce Ucraina va primi sprijin de toate felurile din partea țărilor europene și a SUA, Rusia se va înfunda tot mai mult în groapa pe care și-a săpat-o singură. Căci, prin pierderea bătăliei pentru Kiev, Rusia a eșuat total în „operațiunea sa militară specială”. Alte forțe armate instruite sau de logistică de amploarea celor aruncate în luptă pe 24 februarie 2022 nu mai are și nu va mai avea pentru o lungă perioadă de-acum încolo.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Cu mai puțin de o lună înaintea celei mai importante sărbători din Rusia, paradele de Ziua Victoriei au fost anulate în mai multe capitale de regiuni. Oficial, regimul Putin a invocat măsuri de securitate în contextul războiului din Ucraina, dar mai mulți experți estimează că Rusia a rămas, pur și simplu, fără suficiente tancuri.
După Al Doilea Război Mondial, ziua de 9 mai a devenit cea mai mare sărbătoare din țară. Ziua Victoriei asupra Germaniei naziste este celebrată cu mare fast, ocazie cu care regimul – indiferent că a fost cel comunist, până în 1991, sau cel post-comunist începând din 1992 – și-a etalat forța sa militară, ca un avertisment pentru inamici și amici deopotrivă.
Numai că, în 2023, s-a anunțat că paradele din mai multe regiuni, între care Kursk și Belgorod, nu se vor mai ține. După toate aparențele, nici în Crimeea nu se va organiza nimic.
Explicația Moscovei este că se evită astfel un potențial incident provocat de ucraineni. Bloggeri militari pro-ruși, dar și analiști externi speculează însă că ar fi vorba de penuria de tancuri. Regimul Putin nu mai are suficiente forțe blindate încât să le trimită la parade, deoarece pierderile suferite pe câmpul de luptă din Ucraina sunt foarte mari.
Regimul Putin nu poate trimite la paradă tancuri T-55 vechi de 70 de ani, pentru că astfel ar vedea întregul popor rus situația reală din războiul cu Ucraina
Recent, s-a trecut la scoaterea din depozite, pentru recondiționare, a unor tancuri T-54 și T-55, fabricate la sfârșitul anilor 1940 și mijlocul anilor 1950. Cele 3.000 de tancuri existente inițial în flota de luptă a Rusiei (în principal T-72, T-80 și T-90) au fost decimate în Ucraina, iar după recondiționarea unor tancuri T-62 și T-64, fabricate în anii 1960, s-a trecut acum la vehicule și mai vechi, din anii 1950.
Însă regimul Putin nu poate trimite aceste antichități să defileze pe străzile orașelor rusești de 9 mai, pentru că atunci ar afla și poporul dezastrul cu care se confruntă în Ucraina. Singura paradă care se știe sigur că va avea loc va fi cea de la Moscova. „Indiferent dacă motivul real este reprezentat de probleme de securitate sau de lipsa de echipamente, decizia de a anula paradele de Ziua Victoriei din acest an reprezintă o lovitură dureroasă pentru Vladimir Putin, care lasă să se întrevadă realitatea sumbră din spatele reprezentărilor optimiste ale propagandei Moscovei cu privire la invazia sa șubredă din Ucraina“, scrie Atlanticcouncil.org.
În cazul particular al regimului lui Putin, aceste festivități și parade de 9 mai anulate sunt extrem de dureroase. „Sărbătorile anuale ale Rusiei de Ziua Victoriei sunt strâns asociate cu Putin personal. De-a lungul domniei sale, el a plasat experiența sovietică a celui de-al Doilea Război Mondial în centrul eforturilor de a reconstrui mândria națională rusă după umilințele percepute în anii 1990. Putin a transformat venerația tradițională rusă pentru efortul de război sovietic într-un cult cvasi-religios al victoriei, completat cu propriile dogme, sărbători și eretici. Ziua Victoriei în sine a devenit de departe cea mai mare sărbătoare a anului, înfrângerea Germaniei naziste fiind ridicată deasupra tuturor celorlalte evenimente și realizări ca moment definitoriu în istoria Rusiei“, explică sursa amintită mai sus.
Cultul victoriei a fost folosit de Putin, în cei peste 20 de ani de când se află la putere, pentru a polariza societatea rus. Opozanții deopotrivă interni și externi au fost atacați, de la tribuna acestei sărbători, punându-li-se eticheta „fasciști“. După 2014, Ucraina a devenit ținta principală, acest popor fiind acuzat constant că este „nazist“. Putin și-a justificat, dealtfel, războiul contra Ucrainei ca fiind unul de continuare, după 80 de ani, a luptei cu Germania lui Hitler.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Multe vești proaste reies din nenumăratele documente scurse de la Pentagon pe rețelele de socializare, dar și dintre cele ajunse la presa din Occident. Situația Ucrainei nu e nici pe departe strălucită, iar Rusia reușește să-și facă aliați împotriva SUA și a Occidentului printre dictatorii lumii.
Shashank Joshi, editorul pe probleme de apărare al publicației „The Economist“, a publicat o analiză pe această temă și a reluat mai multe dintre idei pe contul său de Twitter, arătând că americanii sunt destul de sceptici în privința succesului pe care-l va avea ofensiva Ucrainei. Obiectivele Kievului sunt foarte îndrăznețe – eliberarea estului țării și o străpungere până la Marea Neagră în sud, urmând a fi izolate forțele rusești din Crimeea. Dar oficialii SUA spun că sunt deficiențe semnificative în tabăra ucraineană și că atacul ar putea aduce doar câștiguri modeste.
Un alt element îngrijorător este dezvăluirea că spionii ruși au reușit să convingă Emiratele Arabe Unite să colaboreze împotriva serviciilor de informații americane.
SUA au date că președintele egiptean Sisi a dat ordin, în februarie, ca 40.000 de rachete să fie încărcate pe nave și transportate pe ascuns către Rusia. Totul – a cerut șeful statului egiptean – trebuie făcut cât mai pe furiș, pentru a nu se pune rău cu Occidentul.
Iată comentariile făcute de analistul „The Economist“ pe probleme de apărare, Shashank Joshi.
„Oficiali FSB au afirmat că șefi ai serviciilor de securitate din Emiratele Arabe Unite și Rusia au convenit să lucreze împreună împotriva agențiilor de informații din SUA și Marea Britanie“
My piece for @TheEconomist on the leaked US intelligence documents. DoD statement all but confirms docs are authentic. Most experts & officials I spoke with suggest that the breach is very serious and very damaging. It also comes at a bad time for Ukraine. https://t.co/59wSP7596hhttps://t.co/KW59PTljuC
„Declarația Departamentului Apărării confirmă aproape în totalitate că documentele sunt autentice. Majoritatea experților și oficialilor cu care am vorbit sugerează că încălcarea este foarte gravă și foarte dăunătoare. De asemenea, vine într-un moment nepotrivit pentru Ucraina.
Washington Post pare să aibă documente care nu au fost dezvăluite anterior din scurgerea de informații. Unul dintre ele avertizează Ucraina cu privire la „deficiențele semnificative în ceea ce privește generarea și susținerea forțelor” și spune că ofensiva ar putea produce doar „câștiguri teritoriale modeste”. Nu apare în niciuna din cele peste 50 de slide-uri pe care le-am văzut.
„Documentul [scurs]… indică faptul că strategia Kievului se învârte în jurul revendicării zonelor contestate din est, în timp ce forțează spre sud în încercarea de a tăia puntea terestră a Rusiei către Crimeea…”
«Puterea apărării rusești bine fortificate, împreună cu „deficiențele ucrainene de durată în ceea ce privește pregătirea și aprovizionarea cu muniții, probabil că vor îngreuna progresul și vor exacerba pierderile în timpul ofensivei [ucrainene]”, se arată în document».
„Dincolo de documentul scurs, oficialii americani au declarat că perspectivele unui rezultat modest în ofensiva de primăvară au fost, de asemenea, întărite într-o evaluare clasificată a Consiliului Național de Informații. Această evaluare… a constatat că este puțin probabil ca Ucraina să recucerească atât de mult teritoriu precum a făcut-o Kievul toamna trecută.”
„În timp ce ruperea podului terestru este puțin probabil să se întâmple, au spus acești oameni, SUA speră că câștigurile incrementale ar putea cel puțin să amenințe fluxul liber de echipamente și personal rusesc în coridor, care a fost un colac de salvare pentru forțele invadatoare.”
AP are, de asemenea, diapozitive până acum nedezvăluite. „Spionii americani au surprins ofițeri de informații ruși care se lăudau că au convins Emiratele Arabe Unite «să lucreze împreună împotriva agențiilor de informații din SUA și Marea Britanie», potrivit unui presupus document american.”
„Documentul văzut de AP spune: «La mijlocul lunii ianuarie, oficiali FSB au afirmat că oficiali ai serviciilor de securitate din Emiratele Arabe Unite și Rusia au convenit să lucreze împreună împotriva agențiilor de informații din SUA și Marea Britanie, potrivit unor informații de semnal recent obținute»”.
Pe măsură ce apar noi documente, cred că va fi o provocare stabilirea autenticității, cu excepția cazului în care putem spune cu siguranță că au fost încărcate de același utilizator sau că au circulat cu mult înainte de această lună.
Iar documentele continuă să apară: „Președintele egiptean Abdel Fatah El-Sisi… a ordonat recent subordonaților să producă până la 40.000 de rachete care să fie trimise pe ascuns în Rusia, potrivit unui document al serviciilor de informații americane care a fost dezvăluit”.
„O parte a unui document strict secret, datat 17 februarie, rezumă presupusele conversații dintre Sisi și oficiali militari egipteni de rang înalt și se referă, de asemenea, la planurile de a furniza Rusiei muniții de artilerie și praf de pușcă.”
„Documentul descrie faptul că Sisi a dat instrucțiuni la 1 februarie pentru a păstra secretă aprovizionarea cu rachete pentru «a evita problemele cu ‘Occidentul’», spunându-i unei persoane, la care se face referire doar ca Salah al-Din, că muncitorilor din fabrici ar trebui să li se spună că proiectilele sunt destinate armatei egiptene.”
Documentele scurse de la Pentagon în cea mai mare breșă informațională din ultimul deceniu relevă, printre nenumărate alte subiecte secrete, și nivelul pierderilor suferite de Rusia și Ucraina, până acum, în războiul început pe 24 februarie 2022. Conform Reuters, până acum 354.000 de militari ruși și ucraineni au fost uciși ori răniți în lupte. Numărul morților înregistrați de Rusia este însă de aproximativ 3 ori mai mare.
Conform datelor devenite publice, ucrainenii au înregistrat, până la sfârșitul lunii februarie, în jurul a 15.000-17.500 de militari morți și 109.000-113.500 răniți.
Rusia stă mult mai prost la ambele capitole. Ar fi vorba de 35.500-43.000 de morți și 154.000-180.000 de răniți.
Atât Kievul, cât și Moscova țin secrete informațiile privind propriile pierderi. Este însă de remarcat că datele pe care le dețin americanii le confirmă, practic, pe cele făcute publice zilnic de Statul Major General al armatei Ucrainei cu privire la pierderile rușilor. Conform Kievului, Rusia a pierdut până acum 180.050 de militari în războiul început de Moscova pe 24 februarie 2022.
Serviciile de informații americane estimează că războiul are șanse mari să se prelungească după 2023, deoarece ambele tabere au o capacitate „moderată“ de luptă.
Oleksii Reznikov, ministrul Apărării al Ucrainei, a comentat miercuri masiva scurgere de informații de la Pentagon, afirmând că ar fi vorba despre „un amestec“ de lucruri reale și false. Așa cum era de așteptat, ucraineanul a minimalizat importanța scurgerii, spunând că informațiile adevărate ar fi deja depășite.
Totuși, CNN a obținut o declarație de la un apropiat al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care spune că Statul Major General a fost nevoit să-și modifice planurile militare după această incredibilă scurgere de documente clasificate.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Următoarea contraofensivă a armatei ucrainene ar putea fi mult mai amplă: să nu se rezume doar la conflictul existent în Donbass, ci să vizeze chiar demilitarizarea câtorva teritorii din Federația Rusă. În acest sens, colonelul în rezervă Roman Svitan a declarat în cadrul emisiunii „Orestokratia”, moderată de Orest Sohar, redactor-șef al site-ului Obozrevatel.com, că 5 regiuni ale statului agresor ar urma să fie ținta apărătorilor lui Zelenski. Ele se află la granița cu Ucraina.
Statul Major General de la Kiev intenționează să distrugă toate instalațiile militare din aceste teritorii putiniste. Este vorba despre Briansk, Kursk, Belgorod, Voronej și Rostov.
Întregul plan de eliminare a resurselor logistice rusești va fi realizat exclusiv cu arme produse pe plan intern, spune colonelul Svitan. Acesta dă asigurări că Ucraina deține armament suficient pentru a pulveriza țintele „denazificatorilor” și că informațiile sunt confirmate chiar de către Statul Major al Forțelor Armate de la Kiev.
Colonelul Roman Svitan pentru emisiunea „Orestokratia”: „Avem arme care pot ajunge și ajung inclusiv la rușii de pe teritoriul Rusiei. Cu permisiunea Marelui Stat Major, recent a apărut un videoclip cu «lucrările» la un convoi militar pe teritoriul Rusiei. Fără îndoială, vom lucra la aceste baze militare de îndată ce primim de la Ukroboronprom (Industria ucraineană de apărare – n. red.) evoluțiile noastre pentru acțiunea în Rusia”.
„Instalațiile militare din aceste regiuni sunt deja bombardate și vor fi distruse în viitorul apropiat”
Conform site-ului Obozrevatel.com, care-l citează pe Svitan, instalațiile militare rusești sunt deja distruse în mod activ în regiunile enumerate. Și în viitor, armata ucraineană va continua să ducă o acțiune de demilitarizare a acelor teritorii, pentru a împiedica livrarea de armament către frontul din Donbass.
Ofițerul superior Roman Svitan: „Cele cinci regiuni care sunt atacate în prezent sunt Briansk, Kursk, Belgorod, Voronej și Rostov. Aceste cinci regiuni se învecinează cu Ucraina. Adâncimea (atacurile din interiorul acestor regiuni – n. red.) – câteva sute de kilometri. Instalațiile militare din aceste regiuni sunt deja bombardate și vor fi distruse în viitorul apropiat. Vom continua să le distrugem”.
Conform colonelului Svitan, aliații occidentali n-ar fi de acord să permită Ucrainei folosirea armelor livrate de ei pentru a fi atacat teritoriul Federației Ruse din cauza faptului că nu doresc să se judece în viitor cu invadatorii. El spune că, deși Moscova poate iniția proceduri judiciare în acest sens, este puțin probabil să aibă sorți de izbândă, dat fiind că ea a declanșat războiul.
Precizare: în trecut, puterile occidentale au precizat că nu permit folosirea armelor lor pentru atacarea teritoriului Rusiei ca să evite escaladarea conflictului până la nivelul unui război mondial.
Colonelul Roman Svitan: „Faptul că partenerii noștri ne cer să nu le folosim muniția pentru a lucra împotriva Rusiei este de înțeles. Ei nu doresc să participe la nicio procedură legală pe care Rusia ar putea s-o inițieze. Pentru a evita astfel de pretenții din partea Rusiei, ei ne cer să folosim arme transferate numai pe teritoriul nostru. Noi am folosit, folosim și vom folosi armele noastre, care sunt produse de Ukroboronprom, pentru instalațiile militare de pe teritoriul Rusiei”.
Colonelul Roman Svitan s-a născut la data de 4 ianuarie 1964 în orașul Makiivka din regiunea Donețk. În 2014, el a fost luat pentru o scurtă perioadă prizonier de forțele armate ruse.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Armata rusă se chinuie din răsputeri, de mai multe luni, să cucerească orașul Bahmut, situat în regiunea Donețk. Se dau lupte intense pentru controlul acelui teritoriu. Atât militarii lui Șoigu (armata rusă), cât și mercenarii lui Prigojin (grupul PMC Wagner) suferă pierderi grele în fiecare zi,iar ucrainenii nu dau semne că s-ar retrage pe alte poziții defensive.
Implicat activ în bătălia pentru Bahmut, locotenentul Oleksandr Iabcianka, luptător în cadrul batalionului „Lupii lui Da Vinci” din Brigada 67 mecanizată separată a Armatei ucrainene, susține că ocupanții nu-și iau camarazii pieriți pe câmpul de bătălie. Așa-zișii „pacificatori” au ajuns să zacă în unele locuri ale frontului „pe mai multe straturi”. Cadavre căzute claie peste grămadă.
Dezvăluirile ofițerului ucrainean au fost făcute pentru postul de radio NV (New Voice), fiind preluate de site-ul Obozrevatel.com. Conform spuselor sale, luptele din zonă continuă să fie aprige, dar, față de perioada anterioară, intensitatea acestora a scăzut considerabil, mai ales de la începutul lunii aprilie. O situație similară cu cea din prezent a avut loc doar în vara anului trecut.
Locotenentul Iabcianka:„Până acum, în ultima lună, rușii s-au descurcat atât de bine, încât ei doar acoperă pământul nostru cu trupurile lor. Sunt locuri în care cadavrele lor zac pe mai multe straturi. Acest lucru îl spun fără exagerare. Au dislocat acolo tot ce aveau. Ne atacă cu artileria, tancuri, lansatoare de grenade”.
VIDEO: Interviul locotenentului Iabcianka pentru New Voice
Oleksandr Iabcianka descrie situația groaznică de pe front, unde invadatorii trec pur și simplu peste cadavrele compatrioților lor ca să ia cu asalt pozițiile ucrainene. Într-o încleștare cumplită, și apărătorii ucraineni au cu pierderi mari de personal.
„Noi îi distrugem, iar ei urcă. Adică, aceste așa-zise «valuri de carne» sunt adevărate. Se întâmplă asta, iar eu văd. Eu fac parte dintr-o unitate și sunt operator de drone. Din păcate, suferim și noi pierderi, iar linia frontului de care suntem responsabili nu scade din această cauză. Acum sunt mai ocupat pentru a lucra direct pe poziții decât să controlez dronele. Este bine că avem destui oameni care se pricep la drone”, a mai afirmat ofițerul ucrainean pentru New Voice.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
România are un rol la fel de important ca și Polonia în susținerea Ucrainei, relevă documentele scurse de la Pentagon – scrie jurnalistul Emilian Isailă pe Spotmedia.ro, după ce a citit peste 100 de pagini dintre actele clasificate ajunse pe internet. Țara noastră, care a ținut secret sprijinul acordar Kievului, este un centru major de transfer al echipamentelor occidentale către Ucraina, instruiește militari ucraineni, îi îngrijește pe cei răniți și furnizează informații esențiale din zona frontului.
La ordinul bizar al lui Klaus Iohannis, Guvernul și toate instituțiile statului au refuzat până acum să furnizeze informații despre ajutorul dat Ucrainei.
Unii jurnaliști știau deja, pe surse, că depozitele de muniții de calibru sovietic au fost golite – semn că au fost transferate armatei ucrainene. Ocazional, au mai apărut imagini de pe front cu mitraliere și obuze inscripționate românește, cu indicative care arătau, de exemplu, că fuseseră fabricate la Cugir. Dar nimic oficial.
România ar juca un rol important în sprijinirea Ucrainei, relevă documentele de la Pentagon
Masiva scurgere de informații de la Pentagon, care a pus SUA într-o situație deopotrivă penibilă și delicată față de aliați și inamici deopotrivă, face referiri nu doar la date despre armata ucraineană și ajutorul american, dar și la aliați.
În ceea ce privește România, documentele devenite publice de la Washington arată că are o contribuție egală cu a Poloniei la pregătirea tactică, instrucția și recuperarea militarilor din Ucraina.
Conform acelorași surse, România e o placă turnantă a transferului de echipamente venite din Occident cu destinația Ucraina. De asemenea, jucăm un rol-cheie în monitorizarea informațională a frontului.
Există analiști care pun la îndoială contribuția României la susținerea Ucrainei. Istoricul Armand Goșu observă, de exemplu, că toți liderii occidentali vin în Polonia, care a speculat momentul devenind lider regional. În acest timp, România este împinsă într-un rol secundar. Simplul fapt că președintele american Joe Biden a vizitat deja de mai multe ori Varșovia în ultimul an, dar niciodată Bucureștiul vorbește de la sine.
Slăbiciunea militară în care a fost adusă România, în special de guvernările PSD, a prins țara noastră fără tancuri, avioane, artilerie și alte arme moderne în momentul începerii războiului. Rolul de lider regional l-a preluat Polonia
O cauză o poate constitui faptul că România s-a poziționat bizar în multe situații, după începerea războiului. În ziua în care Biden mergea la Kiev și Varșovia, pentru a se întâlni cu Zelenski și premierul polonez Mateusz Morawiecki, liderii politici români făceau scandal pe tema Canalului Bîstroe – care avea să se dovedească, până la urmă, un subiect inventat, de propagandă rusească.
O altă cauză este lipsa de forță militară a României. Guvernele perindate după 1990 – dar mai ales cele PSD – au pus pe butuci armata țării. 18 avioane MiG-29 au fost scoase din uz de Guvernul Adrian Năstase în 2003, fiind favorizate aparatele deja total depășite tehnic MiG-21 (datând din anii 1960). Tancurile T-72 cumpărate în perioada comunistă de la URSS au fost de asemenea scoase din uz, fiind întreținute niște tancuri antice T-55, modificate în fabricile românești.
Așa se face că, în momentul izbucnirii războiului, România n-a avut ce arme să livreze Ucrainei, așa cum au făcut polonezii, cehii, slovacii, slovenii și țările baltice. MiG-urile 21 au fost refuzate de ucraineni, fiind mult prea vechi pentru a putea fi folosite într-un război real, precum cel de la estul țării noastre. România n-are sisteme de artilerie autopropulsată, armament antiaerian performant, tancuri cât de cât competitive și nici altceva asemănător. Cea mai mare parte a bugetului Apărării se duce pe pensii speciale și salarii, ceea ce reduce masiv capacitatea de a întreține și moderniza înzestrarea armatei.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
