În ultimele zile, pe micile ecrane din România rulează în reluare un film pe care publicul l-a văzut deja de mai multe ori decât celebrul „Singur acasă”: marea conspirație a Occidentului care, după cum bine se știe dintr-o manea mai veche, ne poartă pică, dar n-are valoarea noastră. Susținută de trompetele regimului Iohannis-PSD, teza dușmanilor care nu vor să ne primească în Spațiul Schengen pentru că au ceva cu România răsună periodic, de vreo 10 ani încoace.
Refrenul e același: „nu vor” ca transportatorii români să intre în concurență cu „ei”, Olanda ba vrea să pună mâna pe Portul Constanța, ba vrea ca același Port Constanța să nu devină un rival pentru Rotterdam etc. La televiziunile oligarhilor e festival. O reporteră de la „Antena 3 CNN” anunța zilele trecute că în țară „a venit Mark Rutte, dușmanul românilor”. România TV titrează că același „infam” premier olandez „dă o palmă speranțelor României” de a intra în Spațiul Schengen.
Un film prost, de producție securist-comunistă, difuzat la nesfârșit în societatea românească: Occidentul rău care ne vrea „stat de mâna a doua”
În mod absolut năucitor, același post patronat de oligarhul fugar Sebastian Ghiță întocmește liste cu „inamicii României din presă”. Jurnaliști valoroși și absolut independenți precum Dan Tăpălagă (G4Media), Ioana Ene Dogioiu și Magda Grădinaru (ambele SpotMedia) sunt acuzați, într-un articol semnat „Filip Stan”, “oamenii toxici din media care fac tot posibilul ca România să rămână o țară UE de mâna a doua” și care „au încercat să dinamiteze obiectivul de țară nr 1 – aderarea la Spațiul Schengen”. RTV nu scapă prilejul să amestece și USR în oala “dușmanilor poporului”, cooptându-l pe listă și pe Andrei Siminel, patronul Ziare.com, catalogat drept „mogulul USR”.
Rareș Bogdan, trompeta tragicomică a regimului Iohannis-PSD, a amenințat chiar Europa, spre stupefacția șefului său de la Cotroceni nevoit să spună că „l-a luat valul”.
Ce se ascunde în spatele acestei operațiuni prin care Puterea și „organele de presă” aflate la dispoziția sa încearcă să arunce eventualul eșec al aderării la Spațiul Schengen pe spinarea dușmanilor externi și interni? După ce ne oprim puțin cu conspirațiile și ieșim din episodul numit, în presa de specialitate, „delir de persecuție”, putem face câteva observații:
În primul rând, acest gen de campanii, organizate repetitiv în societatea românească, seamănă nu doar între ele, dar și cu cele din Rusia, de unde par să fi fost importate atât modelul televiziunilor controlate de oligarhi, cât și operațiunile de dezinformare-manipulare derulate cu ajutorul trusturilor de presă. Elitele politice din România, cu ajutorul serviciilor secrete și al oligarhilor proveniți din rândurile acestora, au servit în ultimul deceniu, sistematic, teoria conspirației Occidentului malefic împotriva țărișoarei. Intrarea în Spațiul Schengen, epidemiile de pestă porcină, alegerile prezidențiale din 2014 și parlamentare din 2016, protestele anticorupție din 2017-2018, pandemia, războiul din Ucraina – absolut toate sunt opera Ocultei, a lui Soros, a birocraților de la Bruxelles, a lui Bill Gates, a multinaționalelor etc, etc, etc.
Acest discurs îl întâlnim deopotrivă la politicieni (foști și actuali) PSD și PNL, la oligarhi căutați de poliție, la angajați ai posturilor de televiziune și site-urilor controlate de moguli, la armatele de postaci. Și, evident, după atâția ani de insistențe, la o mare parte a publicului înnebunit de ce vede și aude, din zori până noaptea, la așa-zisele „știri”.
Nimeni nu se întreabă însă de ce-ar avea cineva ceva cu noi? De ce nu cu ungurii? De ce nu cu cehii sau slovenii? De ce ne-ar mai da UE zeci de miliarde să ne facem autostrăzi, aeroporturi, căi ferate, spitale și școli – bani pe care clasa politică îi ratează sau sifonează sistematic – dacă ne vrea „sclavi”? De ce îi presează UE pe Iohannis, PSD și PNL să facă un sistem de pensii echitabil, fără „speciali”, și să adopte legi care să elibereze Justiția de sub controlul politic? Care-ar fi logica luptei angajate de partenerii occidentali cu această cleptocrație băștinașă care sufocă țara, dacă acești străini malefici nu vor decât să ne sclavagească?
În al doilea rând, toată această zarvă e menită să ascundă ceva. Ce? În mod evident, cei care țipă cel mai tare au încuiate în dulapuri niște secrete. Elitele politice nu pot să iasă în fața poporului și să spună că România e privită cu reticență din pricina corupției pentru că ar însemna să se acuze în primul rând pe ele. Și atunci inventează un inamic. Imaginar, desigur, dar acesta are o formă și nume: Occidentul ticălos și „slugile sale din România”. Din acest punct de vedere, nu este absolut nicio diferență între Puterea de la București și cea de la Budapesta.
Ce tac Iohannis, Ciolacu, Bode, Rareș Bogdan și trompetele oligarhilor
Exponenții regimului Iohannis-PSD uită să spună, în discursurile lor vitriolante, multe lucruri.
– știați despre contrabanda uriașă de la frontiere, care e patronată politic? Că scannerele din vămi pentru vehicule zac nefolosite tocmai ca să nu încurce afacerile? Că licitația pentru noile scannere nici măcar n-a fost demarată?
Ce se mai știe despre celebrul caz din 2019, când întregul sistem de supraveghere video de la frontiere „a căzut” brusc DE TREI ORI când trebuia să intre în țară un uriaș transport de droguri? O furtună a scufundat ambarcațiunea și pungile cu cocaină au fost găsite risipite pe malul Mării Negre. Ancheta suspecta inițial implicarea Poliției de Frontieră, dar în final DIICOT a trimis în judecată câțiva traficanți cărăuși și doi polițiști de la rutieră care au luat șpagă pentru a nu amenda unul din infractori când l-au prins cu permis nevalid. Atât.
– știați că România e campioană europeană absolută la trafic de carne vie? Că infractorii prinși cu mari eforturi după anchete coordonate în mai multe țări UE și chiar non-UE scapă apoi în justiția românească? Cazul clanului de la Țăndărei, făcut scăpat de autoritățile române după zece ani de tărăgănări, e celebru și nu trebuie reamintit, eventual, decât președintelui Iohannis și miniștrilor săi, Bode și Predoiu.
– știați că veștile nu mai circulă cu poștalionul? Afacerile dubioase făcute la vârful statului ajung în străinătate chiar mai ușor decât urechile publicului român căruia televiziunile îi ascund subiectele neplăcute pentru Putere. Ce le pot spune Iohannis și Bode țărilor membre în Spațiul Schengen despre afacerea BMW-urilor cumpărate de Poliția Rutieră de la prietenul președintelui? Niciun Guvern occidental nu e atât de tâmpit încât să înghită prostiile lui Bode, care încearcă să târască discuția în derizoriul răfuielilor politice și cere presei să nu mai scrie vreo două luni despre licitația aranjată, invocând „interesul național”. Afacerea celor 600 de BMW-uri cumpărate de Poliție de la un amic de-al lui Iohannis prin licitație cu dedicație și la suprapreț trebuia cofinanțată inițial din fonduri UE. Ce să vezi, după ce a izbucnit scandalul, Ministerul de Interne n-a mai trimis la UE solicitarea de a se deconta o parte din cheltuieli. Frica de Parchetul European al Codruței Kovesi e mare.
– știați că o acțiune de kompromat precum cea organizată de la vârful Ministerului de Interne împotriva Emiliei Șercan după ce a scris despre doctoratul plagiat al premierului Nicolae Ciucă e imposibil să nu alerteze toți partenerii din Uniunea Europeană? Când chiar conducătorii statului se ocupă cu astfel de manevre preluate de la vechea Securitate comunistă, orice încercare de a mai câștiga credibilitate pe plan extern e sortită, din start, eșecului.
Toate acestea sunt argumentele care contează, de fapt, atunci când membrii Spațiului Schengen se codesc să ne primească în acest tratat. Iar povestea cu Portul Constanța rămâne o altă prostie fără margini. În halul în care a fost adus de administrațiile succesive FSN-PSD-PNL în ultimii 30 de ani, acest port nu poate reprezenta nicio amenințare nu doar pentru Rotterdam, dar nici pentru vreo alte 20 de porturi din Uniunea Europeană.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Putin! Criminalule! Sceleratule! Dacă tot ești atât de viteaz, du-te, băi, pe front și comandă-ți armata aia de „pacificatori” distrusă și fugărită sistematic de ucraineni!
N-ai primit tu, mă, dementule, centura neagră cu 9 dani în Taekwondo, în vizita din 2013, în Coreea de Sud, tocmai de la președintele federației internaționale? E adevărat, între timp ți-a fost retrasă, după ce ai declanșat „operațiunea militară specială”, pe 24 februarie 2022.
Dar, presupunem, „deprinderile” de „mare maestru” ar fi trebuit să-ți rămână până în măduva oaselor, că doar nu ți s-au luat și tehnicile: „ap chagi” (lovitură frontală), „yeop chagi” (lovitură laterală), „dollyeo chagi” (lovitură rotundă), „dwit chagi” (lovitură înapoi), „bandae yeop chagi” (lovitură laterală inversă), „huryeo chagi” (lovitură cu cârlig), „naeryeo chagi” (lovitură de topor), „bakkat chagi” (lovitură semilună).
Deci, să înțelegem, ești ditamai „expertul” în aceste arte marțiale. Atunci, ce mai aștepți? Lasă vorba la o parte! Lasă la o parte și amenințările scrise și rostite! Aplică-le personal, pe câmpul de bătălie! Nu mai „putrezi” ca un laș în buncărul pe care ți l-a construit Gazpromul prin munții Altai, nici pe la Kremlin – păzit și la WC-ul de unde ți se scot fecalele pentru a fi puse apoi în „servieta nucleară”!
Fii un exemplu pentru oștirea ta! Dacă tot ai ordonat trimiterea în Ucraina și a buriaților de 60-65 de ani, pune-te în fruntea lor și arată-le cum să se bată cu „naziștii” lui Zelenski! Cum să-i termine cu schemele de Taekwondo. Apropo, jumătate dintre ei au emigrat deja din Rusia, la auzul veștii că vor fi obligați să se înroleze pentru „operațiunea” ta.
Hai, „zmeule”, să te vedem în acțiune! În „operațiune specială”. Sau faci pe tine de frică numai la gândul că ai ajunge acolo? Doar erai mai „tare” și decât celebrul actor Chuck Norris, care avea numai 8 dani în Taekwondo în 2013. Bașca, ți-au mai oferit rușii tăi din federația de karate și centura neagră cu 8 dani în Kyokushin.
Hai, nemernicule! Hai, lașule! Te așteaptă cu nerăbdare ucrainenii să le demonstrezi strălucitele tale „tehnici” de „denazificare” și „demilitarizare”. Sau, din cauza atâtor treburi, ai uitat să te „mobilizezi” parțial ca să nu te întorci imediat acasă într-un sicriu de zinc?
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În Rusia lui Putin trăiesc și oameni de o sensibilitate interioară excepțională. Unul dintre ei a fost Ivan Petunin, rusul care a preferat să se sinucidă, decât să ucidă la ordinul dictatorului Putin. Când majoritatea rușilor se hrăneau cu propagandă putinistă, Ivan își punea întrebări existențiale: are rost să trăiesc, ucigând pe alții? Răspunsul său a fost și moartea sa.
Decât să ucid, mai bine mă sinucid? O întrebare la care rapperul rus Ivan Petunin a răspuns „Da”. Și s-a sinucis. Știa că va fi obligat să se încorporeze pe frontul din Ucraina. Tânărul, de 27 de ani, și-a explicat gestul printr-o scrisoare de adio, pe care i-a lăsat-o iubitei. Acesta a scris:
„Nu pot și nu vreau să-mi asum păcatul crimei. Nu sunt pregătit să ucid pentru niciun ideal. Nu am dreptul să ridic o mitralieră și să trag în oameni”.
Ivan Petunin nu invocă justețea sau injustețea războiului lui Putin. Nu reclamă dictatura putinistă, iar sinuciderea sa nu e un protest împotriva ei. Cu siguranță, ar fi procedat la fel și dacă era ucrainean, chemat să-și apere țara. Ivan contemplă lumea în care trăiește și-i refuză realitatea. Decide că trebuie să părăsească viața, dacă a rămâne în ea presupune uciderea altuia.
Acest rus nu e filozof și nici preot, dar face cât toți patriarhii Moscovei și pseudofilozofii lui Putin la un loc. Luciditatea sa uluiește și răscolește. Cei care atacă și cei care se apără, în egală măsură, comit crimă. Acesta e adevărul esențial. Restul sunt detalii, în această optică. De aceea, spune teologul Ionuț Mavrichi, eroii neamului ar trebui pomeniți în biserici cu formularea: „Eroii neamului românesc, cu victimele lor…”.
Ucrainean sau rus, român sau german, fiecare e la fel de om ca ceilalți. Dincolo de calibrul moral, existența fiecăruia și a tuturor la un loc e expresia dragostei Creatorului. Războiul, de apărare sau agresiune, e o reeditare a crimei lui Cain asupra lui Abel. Esențial, omul ucide omul. Iar cu asta, pe el însuși. Rusul Ivan Petunin a preferat să moară de propria mînă, decât să se sinucidă ucigându-și seamănul.
Când un ideal îți impune să ucizi, acela nu mai e ideal și nici tu vreun mesia. Căutarea idealului nu dezumanizează, ci reabilitează omul, îl reașază în firea sa adevărată. Idealurile autentice nu-ți cer să mori pentru ele, doar dictatorii, ce pavează cu intenții bune drumul spre iad.
De fapt, nimeni nu are dreptul să-și ucidă aproapele sau departele. Că o facem, e semnul că încă nu am înțeles care e sensul omului pe pământ. Abia când l-a ucis pe Abel, Cain a știut că a distrus singurul motiv de a exista și a fi: celălalt. Fără el, nimic nu are rost.
Dacă percepția lui Ivan Petunin asupra lumii ar deveni a tuturor, războaiele de pe întreaga planetă s-ar opri într-o clipă, pentru totdeauna. Dictatorii nu ar mai avea cu cine și pe cine să-și construiască împărățiile morții, iar miliarde de oameni n-ar mai trăi coșmarul perspectivei nucleare, a gropilor comune, a pierderii delor dragi, a vieților distruse iremediabil.
Ivan Petunin dă măsura lumii pe care am construit-o și din care oameni ca el vor să scape cu disperare. Gestul său extrem e o palmă pe obrazul nostru, al celor care permitem monștrilor să plăsmuiască lumea. Ivan este seismograful acestei lumi. Din păcate, a preferat să plece, decât să mai trăiască printre noi. Chiar și o secundă.
Poporul rus dă piept cu monstrul pe care l-a creat. Când Putin vorbea în primăvară despre Rusia care va zdrobi imperialiștii americani și Europa, rusului i se umfla pieptul. Acum, fuge spre granițe, cu groaza omului ajuns de răul pe care-l dorea altora. Mulți nu vor scăpa. Nu au cum. Nu au unde.
Ca și în Uniunea Sovietică, în Rusia lui Putin doar fraierii mor în război. Copiii nomenclaturiștilor stau acasă, la păpică și căldurică, lângă mami și tati. Așa a fost și când s-a plecat în Afganistan sau Cecenia. Sicriele de zinc sunt ale prostimii. Pentru oligarhi există limuzine și lux. Doar nu o să-și lase Dmitri Peskov beizadeaua să moară flămândă și înghețată prin vreo tranșee, printre mujici nespălați.
Rușii nu vor la război. Adică vor război, dar nu cu ei. Alții să meargă. Eventual, săracii de prin republici de stepă, Siberia și alte exoplanete. Ei să-și vadă de viața moscovită liniștită, de școli, de serviciu, de copii. Să nu vadă bombe și sânge. Moarte. Adică, cum ar vrea și ucrainenii, dar nu pot.
Când Putin vorbea în primăvară despre Rusia care va zdrobi imperialiștii americani și Europa, rusului i se umfla pieptul. Țara era mare și frumoasă. Azi, fuge spre granițe. Cu avionul sau mașina, cu pluta, pe râuri, pe jos, numai să scape din maica Rusie. Stați liniștiți, fuga lor nu e vreun protest anti-Putin, ci groaza omului ajuns de răul pe care-l dorea altora.
Poporul rus dă piept cu monstrul pe care l-a creat. L-a născut, prin ignoranță, și l-a hrănit, prin lașitate. Putin e bumerangul pe care rușii l-au aruncat tare și departe. Acum, se întoarce și rade tot ce-i iese în cale. Oameni, popoare, orașe, țări. Inclusiv a lui și pe ai lui. E ca tornada. Se umflă, sorbind înăuntru pe toți și toate.
Foarte mulți ruși nu vor scăpa. Nu au cum. Nu au unde. Putin îi va lua și-i va duce în locuri pe care nici măcar în negre coșmaruri nu le-au văzut. Vor trăi ei înșiși iadul pe care Rusia l-a plăsmuit. Vor fi târâți prin sânge și groază, printre cadavre și bombe. Iar la sfârșit vor muri, fără cruce la căpătâi, în pământul fierbinte al Ucrainei.
Infernul lui Dante pălește în fața infernului lui Putin, deși inscripția de la intrare rămâne aceeași: Lăsați orice speranță, voi, cei care intrați.
P.S. Oare câți dintre cei care, în fotografie, agitau steaguri în spatele lui Putin fug acum de războiul pe care-l proclama dictatorul, în timp ce ei îl ovaționau?
Patriarhul Kiril a abdicat de mult de la misiunea sa. El va rămâne în istorie ca patriarhul care a semnat pactul cu diavolul, un antihrist al vremii sale. Ironia tristă a istoriei face ca patriarhul ortodox al Rusiei să fie sluga lui Putin, care-și trage seva din bolșevicii demolatori de Biserică și biserici.
Îndemnurile criminale ale patriarhului Kiril reflectă disperarea dictatorului Putin, care simte că întreg constructul regimului său se prăbușește. Într-un tablou halucinant, alături de monstrul de la Kremlin stă patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, care a pus Biserica lui Dumnezeu în mâinile mânjite cu sânge ale celui mai înfiorător criminal de la Stalin încoace.
Departe de a îndemna poporul rus să-și câștige libertatea și demnitatea, patriarhul Kiril instigă la crimă în masă. Predicile sale nu diferă de cele ale imamilor Statului Islamic, care nu se sfiesc să-și transforme adepții în bombe cu ceas, în schimbul Paradisului cu 70 de fecioare sau, aici, Împărăția lui Dumnezeu.
Kiril al Moscovei L-a evacuat pe Iisus Hristos de pe tronul inimii sale și l-a întronizat pe Vladimir Putin, căruia i se închină necondiționat, cu slugărnicia pe care sclavul i-o arată stăpânului. Ironia tristă a istoriei face ca patriarhul ortodox al Rusiei să fie prizonierul celui care-și trage seva din bolșevicii demolatori de Biserică și biserici, care au ucis în Gulag preoți și episcopi. Spre deosebire de martiri, patriarhul Kiril își pune viața în slujba minciunii și crimei.
Patriarhul Kiril a abdicat de mult de la misiunea sa dumnezeiască. Veșmintele, barba, crucile, ritualul le-a transformat în forme golite de sens, menite să fure ochiul celor care încă mai au nativitatea de a-l crede pe cuvânt. Ca și diavolul ce-l ispitea pe Iisus Hristos, Kiril își trimite poporul la moarte folosind argumente evanghelice. Crima devine iubire de țară, iar îndeplinirea ordinelor unui criminal genocidar, ascultare de Dumnezeu.
Actualul cap al Bisericii Ortodoxe Ruse va rămâne în istorie ca patriarhul care a semnat pactul cu diavolul, un antihrist al vremii sale. În timpuri tulburi, când turma sa are cea mai mare nevoie de ajutorul și îndrumarea sa, acesta devine complice al călăului Putin, trădându-și menirea de mesager al păcii și dragostei între oameni.
Patriarhul ortodox al Moscovei nu doar că nu propovăduiește eliberarea celor robiți de sub securea dictaturii putiniste, dar instigă la ascultarea oarbă pe care el însuși o dă unuia dintre cei mai mari criminali pe care planeta i-a văzut.
Ioan-Marcel Boloș (54 de ani) este, din 3 mai, ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, din partea PNL. N-am auzit din gura lui, în cele aproape cinci luni de când se află în funcție, vreo mare veste legată de modernizarea reală și urgentă a infrastructurii din România.
Să ne anunțe, de pildă, că, în scurtă vreme, vom avea autostrăzi pe patru-șase benzi, căi ferate pe care se va circula cu peste 200 de kilometri la oră, spitale de ultimă generație, așa cum există în țări din Occident.
Autostrăzile și căile ferate ultrarapide să lege provinciile istorice, să nu mai facem de la 10 ore în sus între București – Timișoara, București – Arad, București – Oradea, București – Cluj-Napoca, Timișoara – Iași, București – Suceava și așa mai departe.
În schimb, vedem că Boloș este intens preocupat, ba chiar frustrat, de faptul că salariul său – de 2.500 de euro pe lună „în mână” – este cu mult mai mic decât cel al unor demnitari din alte state ale Uniunii Europene, care încasează, spune el, 15.000 de euro pe lună.
Așa a explicat de ce parlamentarii români merită pensii speciale și lefuri mărite cu 25%. Să încerce să mai reducă din handicapul avut în fața străinilor.
Dar Boloș „uită” un aspect fundamental. Tocmai l-am pomenit: nemții, de exemplu, circulă cu trenuri ultramoderne, nu cu vagoane recondiționate de acum 20 de ani. Ajung la destinație în timp util, nu pierd ore în șir prin trenuri, fiindcă „s-a defectat locomotiva și trebuie să așteptăm să vină alta”. Nu au locomotive ca noi – fabricate în anii ‘70 și, numai unele, modernizate în anii ’90.
Germania sau Italia sunt înțesate de autostrăzi. România nu-i înțesată nici măcar de șantiere. Doar de „proiecte europene” pe hârtie. De alea se „ocupă” acum Boloș. Adică, se uită în ograda vecinilor europeni la cât câștigă, la cât bagă în buzunar, fără să analizeze de ce au ajuns să aibă salarii atât de mari.
Dacă așa și-a început mandatul de ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, tot la fel și-l va încheia – cu mentalitatea „ziua trece, leafa merge”. N-o să vedem vreun proiect european de mare anvergură finalizat, nici măcar început, în mandatul acestui politruc din PNL. Cum n-am văzut și nu vom vedea prea curând nici la Transporturi, unde domnește PSD-istul Sorin Grindeanu, zis și „Ordonanța 13”.
Singurul „proiect european” va fi cel cu strădania de aliniere a salariilor demnitarilor români cu cele din Uniunea Europeană.
Dacă se tot plânge Boloș la acest capitol, dacă tot nu-i convin cei 2.500 de euro pe lună, să-și dea frumos demisia și să se angajeze în altă parte. Poate îi va fi mai bine. Să lucreze la patron măcar o perioadă, să renunțe la calitatea de atârnător pe banii statului.
Până la urmă, nimeni nu l-a forțat să devină politician, nici să guverneze țara. El a vrut-o. El s-a bătut pentru ciolan. El – ca parte a PNL – a promis marea cu sarea în campaniile electorale. Acum se vaită, de parcă nu și-ar fi încasat leafa de câteva luni.
Să se ducă să schimbe scutecele bătrânilor pe 1.200 de euro, în Italia sau Germania! Să meargă în construcții sau să culeagă sparanghel! Poate s-a săturat de munca de birou și vrea să-și umfle mușchii. Să fie macho, să aibă priză mai mare la gagici.
Realitatea în cazul lui Boloș spune totul:
* A fost secretar de stat în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în perioada 2012-2013, în epoca PSD a plagiatorului „dottore” Victor Ponta.
* A fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în perioada 2016-2017.
* A fost ministrul Fondurilor Europene între 4 noiembrie 2019 – 23 decembrie 2020.
* A fost, pentru o scurtă perioadă, și ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, între 28 ianuarie – 3 mai 2022.
În ultimii 10 ani, Boloș a deținut funcții de rang înalt, plătite cu bani mulți din impozitele românilor, dar cu performanțe greu de detectat.
Și a fost incredibil de polivalent: Dezvoltare – Transporturi – Cercetare – Fonduri Europene. Beton! Omul bun la toate. Dacă-i dăm câte 2.500 de euro pentru fiecare domeniu de competență ministerială, tot se strâng vreo 10.000 de euro pe lună.
În felul ăsta, vom fi siguri că rămâne aici – al nostru, dintre noi, printre noi -, nu va pleca să șteargă bătrâni la fund în Italia.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Liderul partidului extremist AUR înregistrează, de la o vreme, eșec după eșec. „Nunta-gest politic” de la Măciuca, în ciuda așteptărilor lui George Simion, a fost un eșec din perspectiva participării simpatizanților. Nu s-au strâns marile mulțimi de oameni care măcar să egaleze numărul legionarilor de la nunta „Căpitanului” Zelea Codreanu.
Butaforia pregătită de Simion s-a transformat dintr-o dorită scenă a marilor declarații politice sforăitoare într-o arenă de circ, penibilă și grotească, unde mult sub 10.000 de oameni, adunați cu mari eforturi de prin filialele AUR ori mobilizați de primarul din Măciuca, s-au îmbulzit să bea și să mănânce gratis la paranghelia oferită de ginerică.
Apoi, încercarea lui Geroge Simion de a perverti cu discursuri naționaliste sufletele tinere ale elevilor de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” (unde, probabil cam degeaba, a absolvit cursurile liceului și liderul extremist) a eșuat în huiduielile cu care elevii i-au răsplătit prezența…
… iar de curând, extremistul Simion și-a văzut spoit de toți pereții presei românești tupeul extraordinar de a cere să fie finanțat de la bugetul statului român pentru a-și cumpăra un loc la un dineu organizat de fundația americană „Israel Heritage”, unde urma să fie, contra-cost, în preajma politicianului american conservator Mike Pompeo. Tupeul a fost cu atât mai mare, cu cât dineul respectiv este de fapt o masă de sărbătoare în cinstea Noului An Evreiesc.
Nu în ultimul rând, victoriile militare ale ucrainenilor împotriva Rusiei lui Putin încurcă teribil discursul izolaționist, pro-putinist și anti-european colportat de extremiștii de la AUR. Fiecare victoriei a Armatei ucrainene împotriva lui Putin reprezintă o înfrângere ideologică pentru George Simion.
Rezultă că George Simion și ciracii săi din AUR au nevoie urgentă de o catastrofă, de o criză gravă, de o prăbușire violentă în mecanismele stabilimentului democratic românesc și european. Altfel, partidul lor extremist va continua să piardă electorat și teren pe scena politică românească.
Nunta „Căpitanului” Simion – un succes mediatic și cam atât
S-au spus multe despre nunta-show organizată de George Simion – extremistul naționalist care recunoaște cinic că „tot ce fac eu este un gest politic”. Presa mioritică a fost invadată de „live”-uri de la eveniment, de video-reportaje, de laude, de critici, de cancanuri etc. Altfel spus, dacă liderul AUR și-a dorit ca propria nuntă să se transforme în mega-eveniment de propagandă politică, atunci putem spune că da, dorința i-a fost îndeplinită.
Din perspectivă spirituală – vorbim totuși despre o cununie, deci despre un eveniment religios –, prețul plătit de naționalistul George Simion a fost pervertirea, cu complicitatea unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, a uneia dintre cele mai frumoase și mai profunde Taine ale Bisericii. Din păcate, interesele politice ale lui Simion, ale unei părți de „elită” a nuntașilor, dar și ale grupului de ierarhi filetiști din Sinodul BOR, au fost mai importante decât simplitatea și delicatețea sufletească la care cheamă Ortodoxia în oficierea Cununiei, acea Ortodoxie atât de des și demagogic pomenită de liderii AUR.
Din perspectivă politică, „nunta” lui George Simion a fost însă un eșec. „Țara” nu a răspuns la „chemarea Căpitanului”, „norodul” nu a venit valuri-valuri la „marea petrecere câmpenească”, iar „Salvatorul Neamului” a reușit să se compromită, însoțindu-se cu „nuntași” dubioși, recuperați din cele mai insalubre zone ale presei și politicii românești, mirosind a corupție și a transpirație de Putin.
Nunta „Căpitanului” a fost un succes mediatic care nu-i folosește lui George Simion. Este limpede pentru toată lumea – și mai ales pentru liderii AUR – că impactul „gestului politic” de la Măciuca asupra electoratului, în ciuda rating-ului făcut pe la televiziuni, a fost unul limitat și cu mult sub nivelul așteptărilor. Înainte de „nuntă”, propagandiștii AUR au făcut să circule estimări fanteziste cu privire la numărul de invitați care ar fi urmat să participe la eveniment. S-a vorbit de minimum 12.000, de 20.000 și chiar de peste 30.000 de „nuntași”.
Realitatea din ziua nunții a infirmat aceste estimări. Mult sub 10.000 de participanți – la momentul de maximă prezență – au onorat invitația la „nuntă” a lui George Simion. Până și această estimare (defel favorabilă imaginii de „mega-petrecere populară”, cum au încercat să promoveze „nunta”) este contestată.
Transformându-și propria nuntă într-un „gest politic”, George Simion a confirmat, probabil fără voie, că un început de panică tulbură cuibul liderilor AUR.
Vremurile nu sunt prea bune pentru acest partid extremist. Pandemia Covid-19, care a permis lansarea cu un succes neașteptat a AUR, nu mai asediază țara. Propaganda conspiraționistă despre „Oculta care se folosește de Covid-19 ca să facă Marea Resetare” nu mai are impact. Marota cu iz rusesc a „neutralității României față de războiul din Ucraina” nu a funcționat, dimpotrivă, a provocat iritare în rândul majorității românilor. Nici măcar criza energetică în care Rusia a aruncat Europa nu este favorabilă AUR – pe de o parte, pentru că românii au înțeles că vinovatul numărul 1 este Putin, iar pe de altă parte, pentru că Uniunea Europeană, deși cu destulă dificultate, a început să găsească soluții de contracare a embargoului enrgetic lansat de sceleratul de la Kremlin.
AUR, ca orice partid extremist (comunist sau nazist), are succes numai atunci când societatea se află sub asediul unei crize – economice, politice, sociale, militare etc. –, iar mecanismele Democrației nu reușesc să atenueaze ori să rezolve criza.
Contextul politic îi solicita, deci, lui George Simion să-și relanseze partidul și imaginea de lider al naționalismului mioritic. Așa că anarhistul filo-rus și-a sacrificat propria nuntă, transformând-o în „gest politic”. O nuntă ca un test electoral.
Liderii AUR au înțeles, în urma acestui test, că partidul lor extremist nu (mai) are bazinul electoral la care sperau. Mai grav pentru ei, mobilizarea membrilor AUR pentru participarea la „nunta Căpitanului” a demonstrat că partidul nu are capacitatea de a aduna și organiza mase mari de oameni. Liderii AUR nu au fost preocupați să dezvolte structura în teritoriu. După o primă ofensivă organizatorică, înainte și după alegerile parlamentare din 2020, liderii de la nivel național ai AUR s-au ocupat doar episodic de dezvoltarea filialelor județene. George Simion a preferat ca vizitele în teritoriu să fie prilej de scandal, cu „live”-uri pe Facebook, eventual cu câteva încercări mai mult sau mai puțin reușite de a i se organiza „Căpitanulu” niște „băi de mulțime”. Liderii locali au profitat de lipsa de consecvență a conducerii centrale, au confiscat puterea în teritoriu și s-au ferit să dezvolte filialele pe care le conduc, temându-se că pot să piardă controlul.
În același timp, „mirajul” că AUR este un partid anti-sistem, cu sacul plin de soluții miraculoase și cu valori „pur românești”, s-a risipit. Românii au văzut că AUR acționează împotriva Uniunii Europene și a NATO, fără să ofere alternative viabile și raționale, manevrând tot mai evident pentru determinarea RoExit-ului și enclavizarea României, că AUR promovează un fals românism în problema Basarabiei și a comunităților românești de lângă granițele țării. Că acționează, de fapt, în favoarea intereselor Rusiei lui Putin în Rep. Moldova, Ucraina, România și Balcani. Că AUR este incapabil să atragă și să promoveze specialiști în domeniile de interes ale guvernării, discursul politic al partidului fiind doar o permanentă „gargară” isterică a formelor fără fond, cu nimic diferită de logoreea insipidă și ipocrită a marilor partide post-decembriste.
Prin urmare, testul electoral care a fost „nunta Căpitanului” a dezvăluit adevărata dimensiune a AUR: un partid extremist de nișă, ale cărui șanse electorale cresc doar atunci când mecanismele Democrației nu funcționează corect. Șansele AUR scad vertiginos când aceste mecanisme reușesc să rezolve crizele inevitabile prin care trece societatea românească.
„Frăția SIE” – „oculta” din umbra AUR?
„Nunta – gest politic” a liderului extremist al AUR a fost însă și un prilej de (re)activare a unor legături dubioase cu personaje toxice. Presa a dezvăluit că paranghelia naționalistă de la Măciuca a beneficiat de susținerea financiară și mediatică a două grupări oculte care se manifestă, de mai multă vreme, ca forțe anti-UE, anti-NATO, pro-Putin, pro-RoExit, având ca țel final scoaterea României din spațiul democrației euor-atlantice și transformarea ei într-un stat iliberal după modelul Rusiei lui Putin.
O primă grupare ar fi constituită – conform dezvăluirilor făcute dejurnalista Anca Alexandrescu la Realitatea TV (ea însăși nuntașă la Măciuca, unde s-a și prins în horă! – din foști generali SIE și posibil foști agenți de influență ai acestora, un fel de „Frăția SIE”. Jurnalista Anca Alexandrescu a prezentat un posibil mecanism de finanțare a acțiunilor politice extremiste, anti-europene și, în contextul războiului din Ucraina, pro-putiniste operate de AUR.
„Omul de legătură” între naționaliștii anti-UE de la AUR și „Frăția SIE” ar fi Eugen Tiberiu Popescu, președintele Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni. Acest personaj controversat, toxic pentru democrația din România, a fost identificat de presă ca un fel de „casier” la „nunta – gest politic” a extremistului George Simion.
Platforma Cetateanul.rodezvăluie că Eugen Tiberiu Popescu a fost „copil de suflet” al generalului Marin Dragnea, șeful Comitetului Olimpic din România până în timp de 10 ani (1975-1985). În acele vremuri, Popescu ocupa funcția de administrator la Complexul Sportiv „23 August” (redenumit ulterior „Lia Manoliu”), locație despre care există suspiciunea că era folosită pentru recrutarea sportivilor olimpici români pentru DIE (Direcția de Informații Externe a Securității comuniste).
După Decembrie 1989, Eugen Tiberiu Popescu pleacă în Canada, însă revine spectaculos, în 1999, într-o funcție de consilier în Guvernul Radu Vasile (1998-1999). Se pare că în această perioadă și-a finalizat studiile superioare de care avea nevoie pentru a ocupa postul guvernamental respectiv. Popescu este promovat ca director al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, grație „generozității” Guvernului Adrian Năstase (2000-2004).
În timpul regimului PSDragnea, pe Eugen Tiberiu Popescu îl regăsim la conducerea Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi”, fiind „îngăduit” de Guvern în ciuda faptului că presa dezvăluise că ar fi obținut ilegal o diplomă de studii superioare la Universitatea din Oradea, prin echivalarea unor studii de homeopatie și bioenergie finalizate la un „colegiu de medicină tradiționalistă” din Canada.
Diploma de Licență obținută de Popescu la Universitatea din Oradea
Într-un răspuns oferit platformei Cetățeanul, Ministerul Educației din Canada informează că nicio instituție de acest fel nu este recunoscută de Guvernul canadian.
Diploma de studii în „bioenergie” și „homeopatie” obținută de Popescu în Canada
În 1999, Eugen Tiberiu Popescu a fost admis și la Colegiul Național de Apărare, deși nu avea studii superioare recunoscute de statul român (studii pe care reușește să le echivaleze, ilegal, abia în 2000).
„Familia SIE” de la Romaqua Group
Conform dezvăluirilor făcute de jurnalista Anca Alexandrescu, Fundația Națională pentru Românii de Pretutindeni (FNRP) ar fi o interfață a unor foști generali SIE grupați în jurul Romaqua Group (un important grup industrial care produce apă minerală, băuturi răcoritoare și bere), entitate economică privată care susține financiar FNRP-ul lui Eugen Tiberiu Popescu. Amănunt important: la „nunta – gest politic” a extremistului George Simion, nuntașii s-au „omenit” cu produse din gama RomaquaGroup: bere Albacher și apă minerală Borsesc.
Universul.net a prezentat personajele controversate, provenite din SIE, care controlează afacerea Romaqua Group.
* Generalul (r) Constantin Rotaru – fost director adjunct al Serviciului de Informații Externe (SIE) în perioada 1999-2005. Pe vremea lui Ceaușescu, a lucrat la informații economice, inclusiv la ICE Dunărea, unitatea prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În anii ’90, fiind trecut temporar în rezervă, a condus societatea Grivco International, a mogulului Dan Voiculescu. Administrează Romaqua Group din 2005.
* Generalul (r) Ioan Păun – provenit tot din DIE/SIE. În calitate de consul general la Hong Kong, a supravegheat trimiterea în ţară a unor bunuri în valoare de 611.000 de euro, destinate familiei lui Adrian Năstase, premierul de atunci. A devenit martor-cheie în celebrul dosar „Zambaccian”. Și el s-a angajat la Romaqua Group când a trecut în rezervă, la mijlocul anilor 2000.
* Emilian Ivan, general (r) DIE/SIE. În timpul „Războiului Rece”, a lucrat pe spaţiul american cu acoperire diplomatică, apoi la informații economice în subordinea generalului Rotaru. Ivan a preluat divizia de cafea a Romaqua Group, dar a părăsit compania după doi ani.
* Adrian Vilău – avocat, fost colaborator al Securității, ex-deputat și finul lui Ioan Talpeș (al doilea director SIE din anii ’90, numit de Ion Iliescu). L-a reprezentat pe generalul Păun în dosarul lui Năstase.
* Octavian Creţu,patronul Romaqua Group, le-a pus pe tavă procurorilor înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în 2006. Reieşea că fostul premier îl şantaja pe Creţu cu dezvăluirea calității de ofițer a lui Păun, dacă acesta nu-şi revizuia declaraţiile din dosar. Crețu e căsătorit cu fiica unui diplomat chinez.
Cine l-a plătit pe Nicu Covaci
Fundația condusă de Eugen Tiberiu Popescu a fost instrumentul juridic prin intermediul căruia s-au făcut plăți pentru nunta lui Simion.
De exemplu, Nicu Covaci, care a compromis imaginea trupei Pheonix prin participarea lui la nunta de la Măciuca, a fost plătit printr-un contract semnat cu FNRP. Totodată, George Simion a indicat un cont bancar al FNRP pentru „achitarea” darului de nuntă de către invitați. După izbucnirea scandalului, liderul extremist a indicat un alt cont, care nu mai era al fundației respective.
Prin intermediul FNRP, Eugen Tiberiu Popescu controlează și un fel de „agenție de știri” pentru Diaspora românească – RomanianGlobalNews (rgnpress.ro). O simplă căutare pe acest site demonstrează că George Simion și AUR beneficiază din plin de promovarea ideilor toxice anti-democratice pe care le propagă în agora românească.
Foarte probabil, Eugen Tiberiu Popescu a fost „recrutat” pentru AUR de actualul senator Claudiu Richard Târziu.
Apare întrebarea: colaborarea dintre George Simion și Eugen Tiberiu Popescu confirmă că AUR este o entitate politică aflată în siajul unui grup revanșard, naționalist, anti-UE și anti-NATO format din foști generali SIE și agenți de influență ai acestora?
„Careul de Ași” al presei insalubre, cu un popă-n coadă
„Nunta – gest politic” a extremistului George Simion a fost binecuvântată de prezența celui mai controversat ierarh al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Cunoscut pentru declarațiile sale aflate în siajul propagandei putiniste, acesta a oficiat slujba de cununie, alături de episcopul locului, ÎPS Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului.
Prezența celor doi ierarhi, și mai ales a arhiepiscopului Teodosie, la „nunta – gest politic” a afectat grav imaginea BOR și a lăsat impresia că principala Biserică a românilor susține și promovează agenda politică a AUR: antisemitism, RoExit, extremism filetist.
Arhiepiscopul Teodosie a fost însă un fel de „bomboana pe colivă”, fiind așezat în „galeria monștrilor” de la nunta lui Simion, alături de un „careu de ași” al „tonomatelor de presă” de pe plaiurile mioritice:Dan Diaconescu (condamnat penal pentru șantajarea unui primar), Robert Turcescu (autodenunțat ca ofițer sub acoperire în presă), Victor Ciutacu (propagandist fără scrupule la RTV, aflat în slujba fugarului penal Sebastian Ghiță) și Mirel Palada (condamnat penal și un fel de sociolog-jurnalist pe la „Evenimentul zilei” și alte fițuici).
Despre aceste monstruozități ale presei românești a detaliat publicația noastrăla vremea respectivă.
E posibil ca, la discuțiile de taină înveselite de un Nicu Covaci transformat în lăutar al extremiștilor naționaliști, cei patru „jurnaliști” sau măcar unii dintre ei să fi negociat mecanismele de colaborare cu AUR, eventual de implicare pentru vreo candidatură politică, la viitoarele alegeri din 2024. După cum e posibil ca negocierile să fi avut loc înaintea nunții.
Apare și aici o întrebare, de data aceasta retorică: unde ar fi mai potrivit de promovat mesajul ticălos al AUR, decât în haznaua manipulărilor de presă care este permanent umplută cu dejecțiile minciunii de acești „mercenari” insalubri?
Criza Democrației – singura șansă de succes pentru extremiștii AUR
„Nunta – gest politic” a lui George Simion oferă, cu voia sau fără voia lui „ginerică”, imaginea viitorului parcurs politic al AUR spre alegerile din 2024.
Extremiștii de la AUR doresc să-și asigure resursele financiare necesare ofensivei electorale pe care vor încerca s-o lanseze prin protestele anunțate pentru ziua de 2 octombrie 2022. În „subteranele” comunității oamenilor de afaceri români (mulți dintre ei constituind, din păcate, o comunitate politizată, coruptă, de foarte multe ori abonată la contracte cu statul și la comiterea de infracțiuni economice) se află un nucleu dur format din foști ofițeri de Securitate, foști turnători ai Securității, foști politicieni corupți eliminați de pe scena politică de aderarea României la UE și slugile acestora. Această „frăție” deține controlul unor afaceri prospere, dezvoltate fie pe ruinele unor foste întreprinderi de stat, privatizate dubios, fie prin accesarea și utilizarea ilegală a fondurilor europene, după intrarea noastră în UE.
Dacă privim cu atenție, această „frăție” s-a manifestat mereu în spațiul politic cu un mesaj naționalist, nostalgic-ceaușist, iliberal și anti-european. Din fericire pentru România, uneltirile lor nu au avut ca efect, cel puțin până în prezent, generarea unei majorități parlamentare RoExit.
Pandemia Covid-19, ofensiva propagandistică anti-Democrație lansată de Putin în teritoriile Lumii Libere și declanșarea războiului din Ucraina au oferit „frăției” șansa nesperată a unei slăbiri fără precedent a mecanismelor democrației europene. Probabil că una dintre marile mize este AUR, un partid extremist în discursul căruia se regăsesc toate „ingredientele” dorite de „frăție”: naționalism legionar-ceaușist, susținerea RoExit, propagandă isterică anti-UE, acțiuni politice în siajul Rusiei putiniste etc.
„Frăția” simte că este momentul potrivit pentru a finanța o lovitură decisivă împotriva Democrației și apartenenței României la Uniunea Europeană și la NATO. O lovitură al cărei „vârf de lance” poate să fie AUR, cu liderii săi extremiști.
Totodată, „nunta – gest politic” a lui Simion ne anunță că AUR va încerca să folosească, fără scrupule, talentul toxic al unor „jurnaliști” precum cei indicați a fi „careul de ași” al haznalei presei românești.
Să ne așteptăm la tone de mizerie revărsate în agora românească de aceste „săgeți” ale AUR din presă, la campanii de manipulare isterice, la atacuri concertate împotriva Democrației și prezenței României în Uniunea Europeană și NATO. Evident, George Simion și ciracii lui din AUR vor fi prezentați ca „Salvatori ai Neamului”…
Cum poate fi evitat scenariul de coșmar al României confiscate de extremiștii de la AUR și de „Oculta” din spatele lor? Prin vindecarea mecanismelor Democrației! Un demers pe care, după toate semnele, actuala guvernare PSD-PNL nu dorește să și-l asume.
Foarte multe lucruri sunt condiționate de felul în care România va trece de iarna 2022-2023. Dacă Guvernul va avea capacitatea să aplice măsurile necesare pentru a evita o gravă criză energetică și, implicit, alimentară (prin scumpirea prețului la produsele alimentare de bază, provocată de criza energetică), atunci AUR nu are prea multe șanse să satisfacă apetitul finanțatorilor din „Ocultă” și, foarte probabil, va pierde sprijinul acestora, mulțumindu-se cu „mângâierile pe creștet” din îndepărtata Moscovă.
Dacă România se va prăbuși sub presiunea crizei energetice, atunci AUR va avea posibilitatea să lovească puternic în sistemul democratic, în apartenența României la UE și la NATO, provocând daune grave statului român.
Altfel spus, iarna 2022-2023 poate să decidă soarta democrației românești pentru mulți ani. În curând vom afla care este rezistența românilor la frig… și nu numai la frigul iernii!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Noi, cei trecuți de 40 de ani, suntem obișnuiți cu „economisirea energiei”. Oricât de dificil ar fi acum, în anii ’80 era infinit mai rău.
Teoretic, erai rugat să consumi mai puțin. Practic, ți se tăia curentul. În provincie, la țară, „aveai curent” vreo două ore pe zi. Nici lanterne nu se găseau, nici baterii.
De bază era lampa cu gaz. Dar trebuia să fii norocos să găsești vreo două lămpi și câteva sticle de lampă (că se mai spărgeau). Iar pentru a procura un bidon cu gaz trebuia să faci adevărate scamatorii, să cunoști pe cineva ori pe altcineva care cunoștea pe cineva… Aveam și o rație, insuficientă, la magazinul sătesc, care era al Cooperației.. Luam gaz și dădeam în schimb fasole, ouă, nuci sau semințe de dovleac – se numeau „achiziții”.
Așa am învățat pentru admiterea liceu și la facultate: la lumina lămpii.
Am exersat traiul fără curent electric, de aceea spun că orice comparație cu acele vremuri este incorectă.
Atunci aveam cel mult un televizor, un radio, un frigider, un fier de călcat și câteva becuri – dacă eram norocoși. Acum avem o mulțime de aparate care consumă, sunt pline prizele de încărcătoare, iar fără internet suntem morți.
Atunci „ni se tăia curentul”. Acum, cel mult, suntem rugați să consumăm mai puțin. Ori suntem „arși” la facturi. Dar decizia finală, despre cât consumăm, e a noastră.
Atunci, doar România era în beznă. Acum, toată Europa are probleme cu energia și încearcă să consume mai puțin.
Comparația corectă nu e cea cu ultimul deceniu al „epocii Ceaușescu”, ci cea cu anii războiului. În război, toată Europa suferă. În comunism, sufeream doar noi, Occidentul avea lumina aprinsă.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ai sărit ca ars, Colonele, după ce Societatea Timișoara – pe care, spre rușinea ta, ai numit-o „un ONG din Timișoara” – ți-a retras un premiu acordat în urmă cu 17 ani pentru „vina de a fi mers la o nuntă!” Așa consideri tu, antrenat în ticăloșie și diversiune. Dar motivul e mult mai profund, iar tu, nuntașule, te faci că nu-l înțelegi. Nu-i nimic, îl înțelegem noi, cei care nu purtăm în spate rucsaci plini cu pietre și nu facem propagandă putinistă.
Acel „ONG din Timișoara”, dacă nu știi, este o asociație înființată de un grup de intelectuali timișoreni, participanți la Revoluția din decembrie 1989. La conducerea ei se află Florian Mihalcea, unul dintre inițiatorii celebrei „Proclamații de la Timișoara”. El a militat de altfel pentru adoptarea legii lustrației.
De la atâta „șpriț”, servit în cadrul „feeric” de la Măciuca, omiți însă aspectele cu adevărat importante ale societății românești. Ține cont de un lucru: fără acei „ONG-iști”, așa cum îi persiflezi cu nesimțire, poate ai fi adunat și-n prezent frunze de dud pentru creșterea viermilor de mătase.
Ți-e gândul în continuare la nunta extremistului Simion, instrumentată din umbră de „patronul” său, fugarul „sârb” Sebastian Ghiță. Cauți să-ți găsești un alibi, dar nu ține. Spui așa: „Noaptea minții, dar să zicem că sminteala nu ține cont de calendar și nici de faptul că poți avea amici fără să le împărtășești opțiunile politice sau de altă natură”.
Ce vrăjeală! Cine te mai crede, Turcescule? Orice vorbă de-a ta nu mai valorează nici cât o ceapă degerată. Mai ții minte cum, în 2012, negai cu vehemență că ai grad de locotenent-colonel în rezervă în armata română? Cum ai conceput o scrisoare către ministrul de atunci al MApN, Corneliu Dobrițoiu, pe care-l somai să ia măsuri urgente în vederea îndreptării „calomniei”?
Ba chiar ai avertizat că, dacă nu se va rezolva situația, îi vei da în judecată pe cei din MApN! Asta, fiindcă „această situație îmi generează în momentul de față grave prejudicii de imagine prin inducerea în conștiința opiniei publice a unei false identități publice”.
Și tot din „pixul” tău aflam atunci că nu ai satisfăcut stagiul militar și că nu ai solicitat niciodată să fii încorporat. În realitate, îți era teamă să nu-ți pierzi „mălaiul” primit de la B1 TV și, odată cu el, emisiunea „Sub semnul întrebării”.
Te-ai prezentat în mod ironic în fața telespectatorilor într-o mantie portocalie și cu o pălărie pe cap, încercând să-i iei peste picior pe cei care te-au făcut membru PDL și „colonel” în Armata română.
Dar, la doi ani distanță, ce să vezi?! Tot tu, Turcescule, ai recunoscut că ai fost ipocrit, ba chiar mincinos de-a binelea, în 2012. Că, practic, erai locotenent-colonel cu buna ta știință și că, pe deasupra, ai mai și încasat bani de la stat de pe urma acestui grad, obținut cu maximă impostură – fără să fi satisfăcut stagiul militar! Ai atașat în acest sens și acte doveditoare. Ce mai, ți-ai dat în vileag statutul de pungaș.
Ziceai, Turcescule, așa: „Eram în fața voastră un nimeni, un ins care mințea”; „Mi-am dat seama că e necinstit față de Dumnezeu, de mine, de familia mea, de voi toți. Nu pot să vă mai mint, indiferent ce m-ar costa asta”; „Am trecut prin clipe chinuitoare, în momentul acela mă dădeam de ceasul morții pentru că nu mai puteam să vin să discutăm de ofițerul acoperit”.
Și-acum, după alți 8 ani, ștergând cu buretele „isprăvile” tale de odinioară, te dai iarăși „neprihănit”. Acoperitule! Vorbești despre participarea ta la nunți de politruci, inclusiv extremiști/anarhiști/anti-occidentali/pro-ruși, cu o nonșalanță revoltătoare: „Am fost, de fapt, la nunțile unor OAMENI care m-au invitat la un eveniment important din viața lor. Și m-am bucurat cu ei. De a doua zi ne-am reluat disputele politice, profesionale sau ideologice, dacă a fost cazul”.
În cazul tău, nu-i chiar așa. Datorită acelor „oameni” ai supt ani de zile de la „țâța” Armatei, până să te fi detonat, speriat că vei fi deconspirat. Tot cumetrii de pe la nunțile alea te-au propulsat până la gradul de locotenent-colonel în 2010. Sau l-ai „uitat” pe generalul Oprea-„Izmană”, care te-a lăsat la vatră fără o zi de armată?!
Deci, „nunțile” la care ai mers în colindă s-au soldat cu beneficii, Turcescule! Ai fost și colonel, ai fost și candidat la Primăria Generală a Capitalei, și deputat în Parlamentul României, fără să ai vreun merit ori performanțe care să te recomande. Doar combinații subterane…
De aia te-ai dus probabil și la Măciuca: doar-doar o ieși ceva pentru campania din 2024! O dregătorie, un mandat, ceva… Evident, unul AUR-it, că doar nu te-ai dus la nunta Scufiței Roșii!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
S-o spunem din start: nunta lui Simion a fost politizată. Asta s-a dorit de la început. Așa a fost concepută ea. Altfel, liderul AUR n-ar mai fi avut mâna atât de largă încât să invite pe toată lumea la Măciuca, pentru a mânca pe săturate.
Dovada? Păi, s-au comandat 30.000 de mititei și 40.000 de sarmale. Simion se aștepta la circa 10.000 de petrecăreți, așa cum trâmbița propagandistic de ceva vreme. Adică, în farfuria de unică folosință a unei persoane ar fi ajuns 3 mititei și 4 sarmale. Suficient pentru un meniu servit în natură, pe pajiștile din zona resortului de lux, unde, așa cum a scris Ziaristii.com, o cameră pe noapte costă undeva la 140 de euro (700 de lei).
Mare dezamăgire – și ea s-a citit pe chipul mirelui extremist: au spus „Da” numai vreo 3.000 de „patrioți”. Mulți dintre ei, cel mai probabil, membri de partid ai formațiunii politice asociate până nu demult cu istericalele avocatei Diana Iovanovici-Șoșoacă.
Asta însemna ca fiecare nuntaș să aibă în farfurie 10 mititei și 13 sarmale. Mai mult decât dublu. Evident, dacă Simion s-ar fi raportat la cei 3.000 de fani ai săi. Este cât se poate de clar că un meniu normal nu poate arăta așa.
Atât mirele, cât și mireasa, pretinși a fi oameni simpli, ar da faliment. Iar scopul unei nunți are o logică știută de toată lumea: să reușești să cheltui mai puțin și să câștigi mai mult pentru a te muta într-o casă nouă, în care să-ți muți noua familie.
Un român de rând ar face calculele la sânge. Nu și-ar permite să arunce cu banii în stânga și-n dreapta și să facă circ mediatic în toată țara. Se vede de la o poștă că termenul chibzuință n-a existat în mintea lui Simion, deși chiar el ne anunța anul trecut că stă într-o garsonieră de 20 de metri pătrați și trăiește cu 1.200 de lei pe lună – 10% din salariul său de parlamentar, restul de 90% fiind „donați”.
Se mai pune și întrebarea: de unde s-a pricopsit Simion cu atâta bănet, încât să organizeze o asemenea nuntă fastuoasă, la care să participe și o grămadă de „vedete” din diverse domenii de activitate? Că doar era, până deunăzi, politician de „chicinetă”…
I-am văzut grimasa. Părea fiert de-a binelea, proaspăt scos de la cazanul partidului dirijat din Serbia rusofilă de fugarul Sebastian Ghiță. Nu i-a ieșit socoteala cu cei 10.000, cu momeala electorală pentru alegerile prezidențiale din 2024.
El se jură că nu va candida. Permiteți-mi totuși să nu-l cred, să nu mă ghidez după un politruc teapa lui, ci, mai degrabă, să împărtășesc opinia politologului și conferențiarului universitar Cristian Pârvulescu.
Lui Simion îi mai lipsea o soție, întrucât este deja președinte de partid, ca să tânjească la fotoliul de la Cotroceni. Și o popularizare pe măsură a evenimentului găzduit cu generozitate de de postul de televiziune România TV – scula aceluiași infractor Sebastian Ghiță, cu rădăcini bine înfipte în Guvernul PSD-PNL și în serviciile secrete.
În multe cazuri, acest canal își merită cu prisosință denumirea de Idioțenia TV. Titrase recent pe banda galbenă din partea de jos a ecranului că un compatriot a murit înțepat de o albină. Iar din reportaj aflam că bietul om a decedat după ce a deranjat un grup de viespi.
Cam pe-acolo se învârte și credibilitatea nunții de la Măciuca. Însuși Simion și-a dat arama pe față a doua zi după chef. A spus că RTV este un canal echidistant, iar celelalte posturi și publicații sunt aservite politic, pentru că nu i-au cântat în strună.
Ce mai, era necăjit. Planul nu i-a ieșit, așa cum a sperat. A mai zis că partidul său este tânăr, că nu are ce ascunde și așa mai departe. A demonstrat pentru a „n”-a oară că s-a „căsătorit” mai întâi cu politica de partid și apoi cu aleasa inimii sale, cea tradițional mai tânără cu 11 ani decât el (24 / 35). Dacă imediat după nuntă i-a ars mai mult de politică decât de mireasă, se înțelege la ce „lună de miere” visează.
Din grandomania nunții AUR-iste n-a lipsit eternul colindător ÎPS Teodosie „Șpagoveanu”. El poate fi numit „părintele spiritual” al celor din PSD și AUR. Se duce pe oriunde e chemat. Indiferent de vremuri.
Chiar anul trecut, în plină iarnă și pandemie, Teodosie a bătut peste 330 de kilometri pentru a-l creștina fără mască pe al optulea copil al preotului Alexandru Panciuc, al cărui naș este fostul primar PSD al Piteștiului, Tudor Pendiuc, condamnat la 8 ani de închisoare pentru un prejudiciu de 6 milioane de euro.
La Măciuca, după ce s-a „ghiftuit” cu bucatele tradiționale românești, ÎPS Teodosie a început să militeze pentru promovarea valorilor culturale, tradiționale și religioase ale României. La care cultură s-o fi referit? Poate la aia a șpăgii pe care „cultivat-o” el însuși la o universitate din Constanța, când i-a cerut unui reporter deghizat în student 5.000 de euro ca să-l înscrie în anul universitar început deja de șase luni!
Mai țineți minte ce l-a întrebat la acea vreme Șpagoveanu pe tânărul student, dornic să deprindă tainele teologiei? „Ești bogat? Cât ești de bogat?” Îl interesau doar „arginții” lui Iuda, nimic altceva. Să știe dacă învățăcelul îi poate da mita de 5.000 de euro. Până la urmă, s-a mulțumit și cu una de 500 de euro. A primit un răspuns formidabil: „Spiritual”.
„Cultura” Măciucii tot asta a semnificat pentru Mache Porcu, turnătorul Securității comuniste. Să predice în schimbul unor foloase. Nu s-a dus acolo să facă muncă patriotică pe câțiva mititei, câteva sarmale și-un păhărel de tărie. Fără valoarea banului nu mai e nici valoare culturală, nici tradițională, fiindcă în tradiția lui figura dintotdeauna „marea atenție”.
Recapitulând, de unde ai avut, Simioane, atâția bani pentru organizarea unei nunți cu 3.000 de persoane, dacă te-ai plâns că locuiești într-o garsonieră de 20 de metri pătrați, iar din leafa de deputat păstrezi doar 10%? Ori ai dat lovitura la loterie, ceea ce e puțin probabil, ori a venit pe „horn”, cu câteva luni mai devreme, Moș Ghiță din Serbia, patronul televiziunii care ți-a popularizat nunta. Sau, poate, ai găsit vreo desagă cu ruble…
P. S. Mireasa tot în garsoniera de 20 de metri pătrați o ții, Simioane? Și tot din 1.200 de lei pe lună vă veți duce traiul?
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
