Un cuplu din Kuweit a divorțat la doar trei minute după căsătorie. Mirii nu apucaseră nici măcar să iasă de la starea civilă și abia semnaseră registrul, scrie MSN.com.
Mireasa este cea care a cerut divorțul, după ce mirele i-a spus că este „proastă”. Femeia se împiedicase atunci când se pregătea să iasă de la starea civilă. În loc să o ajute să se ridice, mirele a jignit-o. Furioasă pe reacția proaspătului ei soț, femeia s-a întors în clădire și a cerut anularea căsătoriei.
Numărul divorțurilor a crescut rapid în ultimii ani. Potrivit statisticilor, Kuweit ocupă al doilea loc în topul țărilor arabe în ceea ce privește rata divorțurilor. O statistică din 2017 publicată de Ministerul de Justiție din Kuweit arată că aproximativ 60% dintre căsătoriile din această țară se destramă.
Motivele invocate cel mai frecvent, pe lângă cele clasice, sunt legate de „căsătoriile din motive financiare”. Mulți tineri se căsătoresc pentru a putea lua împrumuturi sau pentru a beneficia de asistența oferită cuplurilor.
Inaugurarea unui hipermarket Kaufland, în Bacău, a dus la îmbrînceli și chiar la lupte „corp la corp”, între cetățenii care voiau să prindă un televizor la promoție. Când uşile magazinului s-au deschis, clienţii s-au năpustit asupra rafturilor şi au început bătălia.
Preţul de 700 de lei i-a făcut pe băcăuani să se lupte, să se îmbrâncească, să alerge cu televizoarele pe care le ţineau strâns în braţe. Imaginile video scot în evidenţă bătaia dintre un bărbat şi o femeie. Bărbatul masiv împinge televizorul câţiva metri, dar femeia nu renunţă, îl urmăreşte şi îl hărțuiește. Dar nici el nu se lasă. Nu e clar care dintre ei a rămas până la urmă cu „prada de război”.
Alții, mai descurcăreți, au luat şi câte două televizoare.
Conducerea magazinului Kaufland spune că lumea s-a bătut degeaba, deoarece stocul de televizoare era suficient pentru toți.
„Stocul de televizoare la promoție era suficient pentru toți clienții, iar raionul urma să fie aprovizionat”, au comunicat cei de la Kaufland.
Fiica fostului fotbalist Lică Nunweiller, a cărui carieră a fost legată de clubul Dinamo, spune o poveste tulburătoare, în care tatăl său a fost batjocorit, umilit de unul dintre marii parveniți ai tranziției: Cristian Borcea.
Mihaela Nunweiller, o aprigă luptătoare pentru democrație, justiție, dreptate și libertate, a publicat un text emoționant pe Facebook, imediat ce a aflat de noua încarcerare a lui Borcea, fost „jupân” al FC Dinamo.
Lică Nunweiller (născut în 12 dec. 1938, la Piatra Neamț; decedat în 8 nov. 2013, la București), cunoscut ca Nunweiller IV, a fost un fotbalist remarcabil al anilor ’60 din secolul XX. A jucat 206 meciuri în campionat și 10 în Cupa Campionilor Europeni, toate pentru Dinamo București. A avut 4 selecții în echipa națională.
Lică Nunweiller provenea dintr-o familie de sportivi, alți trei frați ai săi jucând fotbal de performanță. Tatăl lor fusese militar austriac în Primul Război Mondial, rămas în Moldova la sfârșitul războiului, unde s-a căsătorit cu o moldoveancă din Piatra Neamț – mama celor patru frați fotbaliști.
Lică Nunweiller, în două secvențe diferite ale vieții sale
Mărturia Mihaelei Nunweiller
„Ultima dată când tatăl-meu-cât-o-minune a mers pe stadionul Dinamo (eu l-am însoțit atunci), invitat fiind, împreună cu fratele lui Nelu, de un fost conducător al clubului la tribuna oficială pentru nu știu ce meci important, Borcea ne-a alungat de acolo ca pe niște câini pripășiți, după ce abia ne așezaserăm pe scaune. L-am și auzit pe Borcea spunând – era doar cu două rânduri de scaune mai sus -, înainte să vină un agarici trimis de el să ne ridice și să ne alunge la peluză: «Cine-s, bă, fosilele alea în tribuna mea? Ia, la peluza cu ei!».
Din momentul ăla, când ne-am ridicat, iar eu cu tata am și plecat direct acasă, tatăl meu nu s-a mai uitat la niciun meci al lui Dinamo, nici măcar la televizor. Până la sfârșitul vieții lui. Nelu, fratele lui, a ales să se ridice și să se mute la peluza unde l-a trimis Borcea. Tata nu a reușit până în ultima clipă să-i înțeleagă fratelui lui mai mare alegerea. Sau poate că a făcut-o, dar niciodată nu a comentat-o. Și nici nu i-a iertat-o.
În schimb, tata și-a închis sufletul pentru totdeauna într-o suferință care l-a măcinat până a închis ochii. Parcă-l aud cum spunea mereu: – Tată, Dinamo a fost viața mea, la fel de mult cum sunteți voi și mama! Acolo am crescut și m-am format ca sportiv, ca om! Acolo mă duceam ca acasă! Ce am ajuns, tată, să vină unu’ care n-a dat o dată cu piciorul în minge și să mă arunce ca pe un dinte stricat, de unde eu mi-am spart capul de atâtea ori și mi-am rupt picioarele pentru clubul ăsta!?
Și de fiecare dată avea lacrimi în ochi. Nici nu le mai ascundea.
Mihaela Nunweiller
Tata a plecat pe steluța lui neîmpăcat, deși, la ceva timp după întâmplarea asta, au încercat alții din conducerea clubului să-i dreagă suferința cu nu știu ce premiu de recunoaștere a meritelor, pe care au vrut să i-l înmâneze înaintea unui meci.
Tata a refuzat categoric. Nu s-a dus, și nici nu le-a deschis poarta când au venit cu premiul la el acasă.
Știu că tatăl-meu-cât-o-minune a plecat din lumea asta mâhnit, cu o piatră pe sufletul lui frumos și bun, cum nu ar fi meritat nimeni. Și pentru asta l-am urât și detestat pe măscăriciul ăsta analfabet! Și mi-am dorit să i se înfunde într-o bună zi! N-a durat mult. A venit ziua când Borcea a fost umilit, încătușat și aruncat în pușcărie. A fost ziua când am simțit că tatălui meu îi șterge Dumnezeu toate lacrimile curse și toată durerea din suflet. M-am bucurat. Mult și tare. Știu, sună inuman și nedemn de mine. Dar asta am simțit. Plus o puternică dorință ca individul ăsta să-și aducă aminte că a rănit un suflet de om bun care nu i-a făcut niciodată nimic rău, dimpotrivă, i-a lăsat și denumirea de «câinii roșii», care îi aparținea de drept, și nu l-a dat în judecată când individul a înregistrat-o la OSIM fără măcar să-l înștiințeze, nicidecum să-i ceară voie.
Nu cred că a regretat vreodată umilirea la care l-a supus pe tatăl meu. Nu cred că a realizat vreodată că i-a smuls tatălui meu o bucată mare din sufletul lui. Nu cred că o astfel de spoială de om ar putea avea vreodată remușcări sau păreri de rău. Pentru că este genul care face doar umbră degeaba pământului. Da, fie, el mai face și copii. Sper doar să nu-i semene!
Dar știu că eu, acum, când am aflat că individul ăsta intră iar la pușcărie pentru 5 ani, am avut o strângere de inimă. Și nu de bucurie! Pentru că asta cred că face diferența între mine, fata tatălui meu minunat, și el, un oarecare!”
Condamnarea la 5 ani cu executare, primită de Cristian Borcea (49 de ani) în dosarul retrocedării plajelor din Constanța și Mamaia, complică viața socială a familiilor pe care le lasă în urmă.
Borcea și-a petrecut Crăciunul 2018 în casa primei sale soții, Mihaela, unde și-a strâns toți cei 7 copii (care au 4 mame diferite – trei soții și o amantă):
3 copii din prima căsnicie (cu Mihaela): Patrick, Angelo, Melissa (ultimii doi, gemeni)
2 copii din a doua căsnicie (cu Alina Vidican): Alex, Gloria
1 copil cu actuala soție (Valentina Pelinel): Milan
1 copil „din flori”, cu o avocată (Simona Voiculescu): Carolyn.
A conceput doi copii în pușcărie
Borcea și Pelinel
În luna martie, când Borcea se va afla în arest, actuala sa soție, Valentina Pelinel, va naște două fetițe (gemene). Astfel, numărul copiilor lui Borcea va ajunge la 9, dintre care 4 născuți când tatăl lor era în închisoare.
Mai mult, doi dintre copiii născuți în aceste condiții au fost și concepuți în timpul detenției sale (în camera intimă a penitenciarului)! Este vorba de fetița concepută cu Alina Vidican (fetiță născută în iulie 2015) și de băiețelul conceput cu Valentina Pelinel (născut 11 luni mai târziu, în iunie 2016).
Cristian Borcea a fost condamnat la 6 ani şi 4 luni, în 2014, de către Curtea de Apel București, în „Dosarul transferurilor”. El a fost eliberat condiționat pe 2 iulie 2018, după 4 ani și 3 luni de detenție.
Borcea a devenit cunoscut spre sfârșitul anilor ’90 și în deceniul următor, ca acționar și conducător al clubului de fotbal Dinamo. Transferurile frauduloase de jucători, cu bani negri și jefuirea propriului club, i-au și adus prima condamnare.
Uriașele hoții făcute de Borcea i-au asigurat un trai de nabab, iar milioanele sale de euro l-au făcut râvnit de femei. Trei dintre acestea i-au devenit soții, iar altele – amante (inclusiv judecătoarea Geanina Terceanu, cea care-l achitase în primă instanță în „Dosarul transferurilor”).
Jenant! Cum să te prezinți așa la Comisia Europeană? Te râde tot Bruxelles-ul, cred oamenii ăia că ai rătăcit drumul spre stabilimentul felinar roșu în geam.
Viorica Vasilica Dăncilă s-a dus să stea de vorbă cu Frand Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene. Olandezul avea lucruri importante de discutat, mai ales despre justiție, unde are responsabilitate directă. Dar când a văzut-o pe Vasilica, a fost pe punctul să o ia la fugă.
Femeia asta nu are simțul ridicolului. Știam că e proastă, agramată, ticăloasă și marionetă, dar nu știam că se crede la Crucea-de-Piatră!
Rochia aia cu mileuri și găurele e o oroare. Se văd pe-acolo niște țesuturi dizgrațioase, cărora le-ar fi stat mai bine să rămână ascunse vederii. Dar tuta s-o fi crezut Naomi Campbell de Videle…
Mă și mir că Timmermans, tulburat de arătarea caraghioasă din fața sa, și-a mai amintit de scrisoarea pe care i-a trimiso pe 24 ianuarie, dar la care n-a primit răspuns nici până azi.
A apărut o nouă filmare cu masacrul de la mall. De data asta, imaginile sunt luate de sus, se vede ceafa lui Mircea Badea, se vede țeasta cheală a motociclistului Teodor Emi, zis Tedi. Concluziile unui om rațional, despre un prost irațional, dau năvală și se cer trecute în revistă.
Priviți cu atenție imaginile! Mai întâi, pe cele de la început, dinaintea „bătăliei”. Veți vedea un cocoșel umflat în pene, țanțoș, superior, care-și poartă aroganța pe un mers crăcănat, inestetic în comparație cu cel adversarului. Simulează mișcările unui campion al bătăliilor din ring, ceva de genul „eheeei, pe câți ca ăsta i-am mâncat cu fulgi cu tot, acum e floare la ureche, o simplă formalitate, îl trimit repede la podea și ne vedem la o bere, că tot suntem la mall”.
„Lupta” nu există. Clovnul guraliv nu apucă să schițeze nicio lovitură spre adversar. Nu apucă nici măcar să se apere. Şi un începător absolut, un băiat de la țară care nu s-a pregătit nicio secundă pentru o asemenea confruntare, căuta să improvizeze o gardă, să-și apere fața, bustul și genunchii. În mod cert, putea să pareze prima serie de lovituri. În mod cert, ar fi descurajat un atac frontal încă din start, obligându-și adversarul la oarece tatonare. În mod cert, ar fi împins confruntarea dincolo de cele 5 secunde atât de penibile.
Legenda durului Mircea Badea e un fake news. Toată strădania clovnului de a se prezenta drept un dur, bicepșii expuși în promo-uri stupide, imaginile cu el antrenându-se la sală sau arătându-și pectoralii, afișele cu Maywather sau prietenia interesată cu Ronald Gavrilă din Chicago, limbajul agresiv, de golănaș de cartier, toate astea au devenit un pumn de țărână împrăștiată de vânt. Cele 5 secunde arată nu un bărbat, ci o mămăligă. Nu i-aș recomanda să se bată nici cu o precupeață din Ferentari; o va lua rău pe coajă.
Nu mai știe nici să fugă. La precedenta confruntare, în noiembrie 2014, Mircea Badea a stat în picioare vreo 7 minute, înainte să se recunoască învins. E drept, acolo era o sală de sport, spațiul era mult mai mare, iar Badea a avut pe unde să fugă. Căci fuga a fost, atunci, singura lui armă. Acum, ringul improvizat la mall, cu dimensiuni mult mai mici, i-a redus la minimum șansa de a fugi. E drept că nici de-o eschivă stânga-dreapta n-a fost în stare, cât să reziste în ring 30 de secunde, nu 5.
Tedi e băiat deștept. Ştie că e mai bun, știe că practic nu are adversar, că se va distra cu clovnul guraliv, dar asta nu-l face arogant. Tedi devine personaj, eroul multor români, fiindu-i apreciată șiretenia de a-l fi atras pe Mircea Badea într-o luptă inegală. Inteligentă și postarea lui Tedi pe Facebook după confuntare: „Artele marțiale înseamnă multă muncă, disciplină, respect, nu vorbă multă și aroganță. Cred că Mircea Badea a înțeles lucrul ăsta după ce i-am acordat revanșa”.
Repriza de flotări. Şi totuși, Tedi are un moment de aroganță, dar una fină, bine primită de fanii săi. E vorba de flotările pe care motociclistul le execută în timp ce Badea e readus din lumea viselor.
Execuția din februarie 2019, filmată de la nivelul ringului
7. Când hoția și minciuna primesc pumni în cap. Milioane de români jubilează la fiecare pumn primit de Mircea Badea, la fiecare șut recepționat de țurloaiele acestuia. Oamenii nu văd în Badea un om, ci un exponent al răului, al minciunii și hoției, al diversiunilor murdare, al mitocăniei agresive. De aceea se bucură românii când clovnul lui Voiculescu este căsăpit de motociclist!
8. Nu e curaj, e prostie. „Un lucru e sigur: nu sunt fricos. N-am fost și nu voi fi niciodată”, a scris Mircea Badea pe Facebook, după ce a constatat că trăiește. N-o fi fricos, dar nici curajos nu este! Căci a înfrunta în ring un multiplu campion național în sporturile de contact nu este dovadă de curaj, ci de inconștiență vecină cu prostia. Doar un tâmpit acceptă să fie măcelărit, știind sigur că aceasta e singura posibilitate în ring.
9. La mall, să vadă lumea. Boala de a fi în centrul atenției l-a făcut pe Badea să accepte ca disputa cu Tedi să aibă loc într-un mall bucureștean, în văzul lumii. Așa se întâmplă când nu ai simțul ridicolului.
10. Filmare pentru eternitate. Deși era avertizat de la confruntarea precedentă că Tedi vine însoțit de o echipă care va filma totul și va urca imaginile pe Youtube, Mircea Badea acceptă ca noua lui umilință să fie imortalizată. Nepoții săi, când vor fi, se vor uita la imagini și vor ofta: „Bietu’ bunicu’… Chiar atât de prost era?!”
11. Semnalul politic: PSD e la podea. Mircea Badea nu e în stare să-și dea seama că bătăile încasate de el, în dispute iraționale, transmit și un puternic mesaj politic. Să nu uităm: totul a pornit de la o provocare pe frontiera băsiști/anti-băsiști, în 2014. Translalată în actualitatea lui 2019, ecuația devine iohanniști/anti-iohanniști. Sau, mai degrabă, PSD-iști/anti-PSD-iști. Căci Badea se identifică, de mulți ani, cu tabăra anti-Băsescu, anti-Iohannis, anti-justiție, pro-corupție, pro-PSD. Oamenii se uită la pumnii încasați de Badea și, subliminal, îi percep ca fiind încasați de PSD. Deci, se poate! Deci, toată lumea la vot!
Măcelul din noiembrie 2014
12. Tactica pisicii. Singurul regret al publicului anti-PSD (majoritatea covârșitoare a românilor) este că Tedi l-a executat atât de repede pe Mircea Badea. Sigur, umilința unui KO în 5 secunde e memorabilă, dar oamenii ar fi vrut ca Badea să fie căsăpit în ring mai multe minute, să simtă durerea fizică pentru tot răul pe care-l face națiunii prin minciunile sale.13. Tupeul, ultima frontieră. „N-am făcut deloc caz de meciul ăsta înainte, n-o să fac nici după”, mai scrie Badea. Ce caz să faci, viteazule? Înainte n-ai bătut toba pentru că ți-a fost frică să nu vină sute sau mii de oameni să te huiduiască. După, nu ai, practic, ce analiza: ți s-a stins becul înainte de a spune cum te cheamă.
Doru Bușcu, prostituata media din nădragii lui Dragnea, e un șperțar de onoare. A luat banu’, prestează; nu se plânge că are blenoragie sau că i-a dat pesedeaua păduchi lați.
Într-un text vomitiv din „Cațavencii”, abuziv numit editorial și purtător al câtorva mesaje propagandistico-interlope (anti-Europa, anti-presă, anti-justiție, pro-borfășime), Bușcu recurge la un limbaj de bordel. Mai curvăsărească este însă gândirea acestui ins crescut în izmenele cu damf sovietic ale talentatului profitor Mircea Dinescu.
De ce practică Bușcu prostituția media chiar așa, fără perdea? Pentru că îl plătește PSD exact ca la bordel: cu bani mulți și, probabil, murdari. De o vreme încoace, câte 52.000 de euro, așa cum a dezvăluit „Newsweek”. Dar mai bine să dăm o raită prin casieria bordelului.
Din iulie 2016 până în decembrie 2018, firmele lui Doru Bușcu (două la număr) au încasat de la PSD, prin doi intermediari, peste 700.000 de euro. Tainul a crescut spectaculos în ultimele 6 luni din 2018: 17.000 de euro pe o firmă + 35.000 de euro pe cealaltă firmă = 52.000 de euro pe lună. Peste 300.000 de euro în 6 luni!
Fragmente din porno-editorialul lui Bușcu
„Sunt momente în care nu e greu să ți-l imaginezi pe Frans Timmermans, președintele Parlamentului European, la bustul gol, purtând o salopetă cu bretele și o șapcă de instalator porno. În lumina slabă, roșiatică, a camerei de moravuri ușoare, ar avea loc și Elmar Brock, europarlamentarul neamț acuzat de fraudă, care a cerut activarea articolului 7 împotriva României”.
„Pe măsură ce tabloul se lărgește, Siegfrid Vasile Mureșan, PDL-istul pus de Servicii, își face auzit, dintr-un cotlon, chițăitul de euroșobolan. Jean-Claude Juncker, prea bătrân pentru tumbe erotice, așteaptă în penumbră, lângă paharul de merlot, și privește prin fumul țigării spre gazda spectacolului, Monica Macovei.
„Monica are cizme de piele, bici și flutură o pereche de cătușe primite de la București, din programul anticorupție. Victima acestui show BDSM e patria ei natală, târâtă iar și iar în jocul decadent și crud al flagelării «europene», dezbrăcată de credibilitate și de stima de sine, cu onoarea sfâșiată până la piele și cu suveranitatea confiscată la intrare”.
„Dacă te gândești puțin, sloganul «Muie PSD» se încadrează de minune în decor. E geamătul violatorului cerând consimțământul fetei violate, care e de acord să-și țină gura dacă violatorul o ia de nevastă, ca s-o poată viola legal. România e condusă acum de un guvern care face plauzibil dansul desfrânat al rețelei Macovei. România e condusă de o coaliție care așteaptă, cu mâinile în sân, următoarele propuneri porno venite de la Comisia Europeană”.
„Pentru UE e mai comod să practice, cu România, politica XXX”.
Totul a pornit de la un text ironic, bine scris și bine țintit, al Cristinei Țopescu. Jurnalista s-a oferit s-o învețe pe Viorica Dăncilă, gratis, să citească fără greșeli textele scrise de alții. Măcar atât!
Marina Almășan a simțit un afront personal: cum s-o critici / ironizezi / ridiculizezi pe doamna Dăncilă, care are atâtea calități și face atâta bine țării?!
A urmat un schimb de replici, în care astăzi s-a implicat și Georgică Cornu, soțul Marinei Almășan! Cornu este un puternic om de afaceri din Banat, supranumit multă vreme „regele asfaltului” din zonă. Afacerile sale au prosperat mai ales în timpul guvernării PDL. Actuala sa soție e fană Dăncilă (PSD), iar precedentul ei soț a fost Victor Socaciu (PSD). Şi totuși, în familia Cornu-Almășan, PSD + PDL = love!
Georgică Cornu a intervenit cu două comentarii mitocănești la o postare a Adrianei Ichim pe această temă (Adrian Ichim se plasase, logic, de partea Cristinei Țopescu, făcând-o zob pe „dăncilista” Marina Almășan).
Georgică Cornu către Adriana Ichim: „Adriano, ești jenant de prostă!”
Georgică Cornu despre Cristina Țopescu: „Cristina asta a dvs. nu a fost membră a PSD? Este o fripturistă!”
Cristina Țopescu a intervenit și ea, cu un mesaj-replică: „Hei, Marina, ți-ai adus și soțul, pe domnul Cornu, într-o poveste care e cazul să se termine? Un soț, un domn care se exprimă ca mai sus? Oprește-te, că deja începe să semene a scandal cu mâinile în șold, iar noi nu ne pretăm la așa ceva! Sper!!! Să ne oprim aici, fără vreo supărare!”
Dar nu s-au oprit, ci au mai postat câte un text pe propriul profil de Facebook. Cristina Țopescu a scris elegant și împăciuitor, Marina Almășan a băgat o rangă de telenovelistă mexicană: „Am alături un om puternic, care este gata să sară oricând să mă apere, atunci când sunt lovită pe nedrept. Sincer, Cristina, îți doresc din toată inima să ai alături un asemenea om”.
Asta, sincer, e frază de țață veninoasă!
Georgică Cornu și Marina Almășan
Textul Cristinei Țopescu (pe Facebook)
„Dragă Marina, ma gândeam azi… cum de facem noi două asta? Eu sunt un om pacifist. Reacționez doar la provocări și, chiar și atunci, încerc să nu fiu agresivă. Am văzut că soțul tău, domnul Georgică Cornu, a intervenit în polemica dintre noi, jignind doamne, vorbind urât. Că vorbește urât și despre mine, nu mai contează, noi, persoanele publice, avem antrenament și la asta. Ştiu, tu ai fost jignită, la rândul tău, îmi pare sincer rău că s-a ajuns aici. Dar vezi tu, dacă tu nu ai fi insinuat niște lucruri despre mine, oamenii nu s-ar fi revoltat. Tu, Marina, ai ales să faci publică această polemică. Din păcate. Eu ți-am răspuns, dar fără vreo vorbă urâtă. Noi am polemizat, se întâmplă 🙂 Soțul tău, însă, insultă. Învață-l tu că se poate combate și fără insulte. Combatem, nu ne certăm. Noi două putem face asta, drept care n-ar fi oare mai înțelept ca dânsul să rămână în afara disputei de idei dintre noi? Suntem amandouă jurnaliste, avem exercițiul unei polemici decente, ne descurcăm fără «ajutorul» dânsului, în calitatea sa de soț. Şi încă ceva ce știu că simțim amândouă: tatăl meu s-ar fi întristat să ne vadă așa. Pe amândouă. Cu drag, Marina, pace și cu bine!”
Textul Marinei Almășan – fragment (pe Facebook)
„(…) De fapt, lucrul care m-a deranjat cel mai mult la postarea ta initială, și care mi-a și pus condeiul în miscare, a fost MODUL răutăcios în care ai simțit nevoia să te implici politic. Pentru că, da, o astfel de postare este, într-un final, o reacție cu culoare politică. Da, este perfect adevărat că un absolvent de filologie – cum ești tu – va găsi întodeauna ceva de corectat la fiecare dintre noi. Probabil că și eu, dacă aș fi absolvit Filologia, m-aș fi descurcat mai bine cu virgulele – cum mi-a reproșat cineva, într-una din cele mai nevinovate reacții. Și m-ar fi enervat toți cei care nu vorbesc corect limba română. Dar nu suntem toți filologi și, așa cum nici tu nu te pricepi să «citești» o lamă la microscop, să analizezi un buget de venituri și cheltuieli sau să descifrezi planul unei case, nici noi, ăștia, «ne-filologii» nu putem fi perfecți, atunci când scriem sau vorbim. Asta nu înseamnă că nu putem fi pricepuți, în meseriile noaste, nu înseamnă că o cratimă pusă aiurea sau un dezacord, făcut din neatenție, nu neapărat din neștiință, ar trebui să ne reducă la zero, din toate celelalte puncte de vedere”.
„Ai dreptat cu implicarea lui Georgică Cornu în tot acest conflict. Siderat și revoltat de ceea ce a citit, despre un om pe care îl iubește și îl cunoaște atât de bine, s-a simțit dator să intervină. Ca orice barbat, a făcut-o fără prea multă eleganță, deși, sincer, nu știu cum poți răspunde elegant unor lături greu de acceptat. Dar mie, lucrul acesta mi-a confirmat odată în plus că am alături un om puternic, care este gata să sară oricând să mă apere, atunci când sunt lovită pe nedrept. El cunoaște, mai bine ca oricine, ce înseamnă să fii lovit pe nedrept. Sincer, Cristina, și te rog să nu citești nicio malițiozitate în ceea ce spun, dar îți doresc din toată inima să ai alături un asemenea om. Dar nu dintre aceia care te iubesc numai pentru că i-ai declarat război prim-ministrului…”
„M-aș bucura mult să ne întâlnim la o cafea, să vorbim despre copilăria noastră comună, despre minunatul tău părinte, chiar și despre Viorica Dăncilă. Poate, după acest dialog, nu vei mai fi atât de înverșunată. Fără , neapărat, a-ți schimba convingerile politice, pe care ți le respect, chiar dacă nu ți le împartășesc”.
„Și, poate, tot «pro-bono», mă vei învăța și pe mine unde se așeaza cel mai corect virgulele, într-o frază, că m-a pus pe gânduri un comment ironic, ce părea a nu veni de la un ins chiar tâmpit!”
Numirea „blondei lui Vâlcov” (Mihaela Triculescu) ca şefă la ANAF sau a prietenei acesteia, Adriana Cotel (vezi foto la finalul textului), ca ditamai preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) – ambele apropiate ale aceluiaşi fante Darius Vâlcov, nu puteau rămâne fără urmări măcar umoristice, dacă de altă natură nu.
Inspiraţii creatori de la ComedyMall.ro au retuşat poza pe care Liviu Dragnea a postat-o pe Facebook atunci când a anunţat că el şi şefii reali ai României s-au pus pe treabă cu bugetul. „Viitorul sună bine. Cu cifrele pe masă„, a scris Dragnea alături de imaginea în care mai apar Tăriceanu, Vâlcov, Teodorovici, Chiţoiu şi Bădălău.
Iar amatorii de stors zâmbete şi din situaţii triste au mai trecut pe cineva la masa „greilor” PSD-ALDE. Cu următorul mesaj:
Apropiaţii lui Dragnea spun că, iniţial, masa nu era acoperită de agende şi presupuse balanţe bugetare, ci de cadoul surpriză pe care şeful PSD îl adusese partenerilor săi de guvernare: nu câte un magnet pentru frigidere, aşa cum i se ceruse, ci un magnet pentru portofelele fiecăruia, de folosinţă comună în seara cu pricina.
Sursele noastre menţionează faptul că, bucuroşi nevoie mare, invitaţii lui Dragnea au sărit să completeze meniul fiecare cu ce-a putut: care cu nişte sticle de whiskey, care cu un purcel la proţap, nelipsind nici lăutarii şi nici pastilele de eritromicină, foarte necesare după astfel de întâlniri deprevăzute.
Din fericire, însă, pentru buzunarul public, pentru că, în mod evident, factura desfrâului ar fi fost achitată tot de acolo, petrecerea s-a spart brusc după ce Irina Tănase l-ar fi sunat pe Liviu Dragnea, mărturisindu-i că s-a trezit cu Moş Ene pe la gene iar ea nu poate să-i fie infidelă lui Moş Nicolae.
E greu, dacă nu imposibil, să-i egalezi în umor involuntar pe Viorica Dăncilă şi Petre Daea, aceşti Anton şi Romică ai circului politic din România. Recitalul lor bruxellez din ultimele zile dovedeşte o dată că selecţia negativă e, vorba ministrului Carmen Dan, modus operandi în PSD. Nu-i de colea să descoperi că Romulus Zăroni e în continuare printre noi, păstrându-şi funcţia şi schimbându-şi doar numele din buletin.
Şi nici că premierul ţării nu ştie – pur şi simplu nu ştie – să citească de pe foaie. Ce batjocură, să fii reprezentat în Europa de un om care nimereşte cuvintele din trei în trei şi de un bufon vesel, ale cărui rostiri „la liber” te fac să te gândeşti că ar trebui să existe cămăşi de forţă şi pentru minţi.
Mai are rost să-i arăţi că nu poţi combate Holocaustul, la fel cum nu poţi combate Bătălia de la Mohacs, Războiul de Treizeci de Ani sau Jacqueria? Mai are rost să pui comprese pe fruntea mereu încinsă a lui Petre Daea şi să-i atragi atenţia că o tribună europeană nu e totuna cu birtul din colţ? Câtuşi de puţin. Îţi rămâne doar să le mulţumeşti interpreţilor din cabine pentru camuflarea rafalelor de inepţii şi să le ceri iertare fiindcă au fost supuşi unor asemenea perversiuni.
Radu Paraschivescu (Textul integral, pe Digi24.ro)
Inspiraţii creatori de la 