Categorie: Moravuri

Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu (pe scurt – C. A. C. P. Tăriceanu) a comis o minciună grosolană, penibilă, rușinoasă într-un interviu la Digi 24. Liderul ALDE a inventat un dialog imposibil cu Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, omorât în închisoare în 1985.

În cadrul emisiunii (între minutele 7.35 și 8.00 pe înregistrarea video), C. A. C. P. Tăriceanu a spus că i-ar fi fost profesor lui Andrei Ursu, care ar fi venit și i-ar fi vorbit despre tragedia care i s-a întâmplat. Liderul ALDE a vrut, astfel, să arate câtă încredere avea un student în el, dar și ce caracter avea el, profesorul care nu-și toarnă studentul…

Andrei Ursu a spulberat însă întreaga fabulație a lui Tăriceanu. Acea discuție pur și simplu n-a existat. Mai mult, Andrei Ursu nu i-a fost student. Și mai grav: Andrei Ursu nu a fost student la facultatea la care preda Tăriceanu! Și, în plus, nu era student în perioada invocată de Tăriceanu!!! În fine: nu l-a cunoscut niciodată personal pe Tăriceanu!!!!!

Un incredibil lanț de minciuni, în delirul liderului ALDE.

Apropo: C. A. C. P. Tăriceanu este judecat de Înalta Curte pentru mărturie mincinoasă, în dosarul „Ferma Băneasa”.

Mesajul lui Andrei Ursu

„În această seară, în jurul orei 20.07, în timpul unui interviu din cadrul emisiunii de știri de pe postul de televiziune Digi 24 (https://www.youtube.com/watch?v=wnQSvfQMx8g&t=493s, minutul 7.35), domnul Călin Popescu Tăriceanu a făcut următoarea afirmație:

„Știam de tragedia lui Gheorghe Ursu. Întâmplarea face, de exemplu, că băiatul disidentului Gheorghe Ursu – și care a murit în închisoare, știți bine toată istoria – mi-a fost chiar student. Și, la vremea respectivă, subiectul acesta a venit să ni-l împărtășească mie și încă unui coleg de al meu, cu mare frică, pentru că era… se temea că acest lucru ar putea să aibă consecințe asupra lui, urma să-și pregătească examenul de diplomă…”

În legătură cu aceste afirmații, vă aduc la cunoștință, și cer să fie aduse la cunoștința opiniei publice, următoarele:

• Nu l-am cunoscut niciodată personal pe domnul Călin Popescu Tăriceanu.
• Nu mi-a fost profesor sau asistent la facultate sau în vreun alt cadru.
• Înțeleg că domnul Călin Popescu Tăriceanu a fost cadru didactic la Facultatea de Construcții. Eu nu am urmat această facultate, ci pe cea de Automatizări și Calculatoare, la Institulul Politehnic București.
• La momentul uciderii tatălui meu de către Securitate în închisoare, eu nu mai eram student de doi ani.
• Am terminat facultatea în anul 1983, deci nu avea cum să-mi fie «teamă că acest lucru ar putea să aibă consecințe» pentru că ar fi «urmat să-mi pregatesc examenul de diplomă».
• Deci, nu cred că mai e nevoie să menționez că aceste afirmații ale politicianului Călin Popescu Tăriceanu sunt în întregime false.
• Mai mult, faptul că domnia sa pretinde că eu aș fi venit la el să-i «împărtășesc» subiectul uciderii în închisoare a tatălui meu, disidentul Gheorghe Ursu, găsesc că este o manevră politicianistă dezgustătoare. Nu mi se pare efectul unei memorii defecte.
• Orice om care a trăit în perioada dictaturii ceaușiste și a terorii Securității știe că a discuta cu cineva despre acest subiect însemna cu necesitate ca acea persoană să-mi fie foarte apropiată. Mai mult, să fi avut încredere totală în el, că nu mă va turna Securității. De altfel, despre uciderea lui Gheorghe Ursu în închisoare s-a vorbit la Europa Liberă chiar în seara când am aflat vestea.
• Nu e plauzibil, deci, că pe domnul Tăriceanu îl înșeală memoria. Aceste lucruri nu se uită, și cu atât mai puțin pot fi construite «din greșeală», printr-o festă a unor amintiri în derivă.
• Este evident că domnul Tăriceanu a compus această dezinformare cu scopul vădit de a induce în eroare opinia publică. El dorește să se asocieze în acest mod abject cu cauza și memoria unui disident.
• Se erijează nu doar într-un profesor al meu (care n-avea cum să fie), dar – printr-o insalubră manevră oportunistă – chiar într-un apropiat al meu, deosebit de intim, în care aș fi avut atâta încredere încât să-i fi confiat informații despre soarta tatălui mei ucis de Securitate!
• Cu atât mai mult cu cât minciuna este enunțată cu o figură fermă și un aplomb – de o mare forță de «convingere» -, care mă face să mă gândesc cu înfiorare la modul cum și-a construit cariera acest politician, a cărui credibilitate pare că se bazează pe acest tip de aplomb.
• Dat fiind contextul interviului în cauză, nu pot să nu asociez fabulația domnului Tăriceanu, legată de mine și de memoria tatălui meu, cu interesele de moment ale politicianului Tăriceanu.
• Mi se pare evident că domnia sa încearcă să se legitimeze ca apropiat al familiei unui disident (lucru în totalitate inventat), pentru a-și câștiga o jalnic de nemeritată credibilitate în atacurile sale – și acestea, în cea mai mare parte, false – împotriva procurorului general.”