Discursul de Zorro castrat al lui Alexandru Cumpănașu (unchiul parvenit al Alexandrei Măceșanu) atinge dimensiuni paranoice. Dacă într-o zi nu se întâmplă ceva important în ancheta de la Caracal, ca să-l mențină în prim-plan pe „Unchiul”, acesta lansează petarde mediatice, în care nu se sfiește să-și atragă și familia. Inclusiv copiii minori.
Duminică, ecranul televizorului bubuia de la burtierele RTV:
- „Atac șocant la copiii lui Alexandru Cumpănașu”;
- „Cumpănașu: În spatele atacului ar putea fi apropiați ai ucigașului”;
- „Cumpănașu: Își bat joc de mine și de familia mea”;
- „Ultima oră: Pază pentru copiii lui Cumpănașu”.
A intrat în direct Cumpănașu, grație carului TV pe care televiziunea lui Sebastian Ghiță i l-a trimis, să-i preia mărețele dezvăluiri.
Când colo, ce să vezi? Moderatorul din studio, Ioan Corpoș, o tot dădea cu „teroare”, „bestii”, „copiii unchiului Alexandrei”, „apropiați ai criminalului”, dar Cumpănașu nu reușea să articuleze în ce a constat atacul la bieții săi copilași. A bălmăjit ceva cu „niște mesaje”… „pe tot felul de site-uri”… „să se lupte cu mine, dar să-mi lase copiii în pace!”… bla-bla-bla, dar nimic concret. Nimeni n-a înțeles în ce a constat „atacul șocant” și care-i treaba cu „apropiații ucigașului”.
Un bun pretext, însă, pentru a-și arăta din nou vitejia de căpușă bugetară (contracte scandaloase cu statul + nevasta consilier la cabinetul premierului V. Dăncilă): „Dacă un singur fir de păr se va clinti din capul copiilor mei, voi rade tot! Le atrag atenția tuturor că nu mă joc!”.
Nu se joacă, domnule, și basta. Dar tot ce face el e o joacă. Una sinistră. Cine l-o fi pus să-și arunce și copiii pe ecranele televizoarelor?! Cine să aibă ceva cu copiii lui care, probabil, sunt destul de mici? Și, mai ales, pe cine să intereseze că are Cumpănașu copii? Sau a fost un mod de a comunica: vedeți?, curajos sunt, bărbat sunt, copii am, nevastă se subînțelege că am… nu vi se pare un minunat profil de politician?!
Dar despre asta mai vorbim… peste câteva luni sau câțiva ani.
„Niște apropiați ai lui Dincă”
Cumpănașu se precipită, scuipă vorbe, înjură: „Ni se tot spune să avem răbdare, să-i lăsăm pe procurori să lucreze… Eu îi dau dracu’ pe procurorii ăștia! N-au fost în stare să localizeze…”
Se repliază, speriat de dracii care-i ies din gură: „Sunt calm, dar asta nu înseamnă că eu trebuie să stau mielul la tăiere”. Nu stă, domnule, ca mielul la tăiere. Stă pe cinci televizoare, de dimineața până seara.
Corpoș îi tot ridică la fileu, cu „teroare”, „bestii”, „apropiați ai criminalului”. Cumpănașu înțelege că trebuie să pluseze și el, ca să-l mai caute RTV-ul și mâine, și poimâine… Își compune o figură gravă și zice: „Din unele informații, rezultă că sunt niște apropiați ai lui Dincă… dar nu știu, poate că nu sunt”. Poate că da, poate că nu. Poate că e un fake-news de toată frumusețea.
„Dacă n-o să-i prindă pe ăștia care se joacă cu viața copiilor mei și a mea, îmi fac singur dreptate! Îi asigur că vor avea de suferit”. V-ați dat foc la valiză, bandiților! L-ați supărat pe Cumpănașu.
„Unii sunt mai slabi de înger. Eu nu sunt slab de înger și nu mă sperii”. Nu se sperie.
Cineva îl întreabă dacă a făcut plângere la poliție. Lui Cumpănașu i se aburesc ochelarii, i se dilată pupilele, pare un coyot încolțit. Bălmăjește ceva, evitând un răspuns clar.
La final, precizează ferm: „Nu vreau să vorbesc mai mult. Nu pot să dau detalii, familia mea nu este subiect de discuție”. Dar tocmai a expus-o o jumătate de oră pe ecranul pestriț al RTV.
Dracii lui Cumpănașu. Sâmbătă, 17 august, Antena 3: „Eu nu știu pe ce lume trăiesc anchetatorii. Pur și simplu, nu-i înțeleg, nu înțeleg de ce dracu’ nu-și fac treaba”.
Micțiune în direct. Joi, 15 august, în direct, prin telefon, la RTV: „… politicienii ăștia… că o să mă piș în gâtul lor în curând…”