Ucrainenii ne-au fost buni vecini vreme de 30 de ani. Din 2014, de când s-au scuturat de ruși, au fost chiar FOARTE BUNI vecini. Nu am avut tensiuni, nu am avut presiuni la graniță, amenințări, vreun pericol real. Față de perioada când am fost vecini cu rușii (URSS), diferența a fost majoră. Și probabil vom ajunge să facem o comparație directă dacă rușii ajung la granița noastră direct sau chiar prin interpuși.
Oamenii intră în România cu un bagaj, un rucsac și copiii de mână. Unii își pun familiile la adăpost și se întorc în Ucraina pentru a-și apăra țara de ruși. Ucrainenii plâng și își lasă casa și țara în urmă, de groaza rusului dement cu apucături criminale.
Am văzut ucraineni care se opriseră și se rugau pe stradă. În genunchi, exact ca în faimoasa fotografie românească din 1940, când România, șantajată de Rusia, era obligată să cedeze Basarabia, fotografie care mă face să tremur de câte ori o privesc.
Am plâns uitându-mă la refugiații ucraineni, ascultându-le vorbele la jurnalele de știri și observându-le durerea. Pentru că în 18 ani, 8 pașapoarte pline de vize și sute și sute de vizite, sute de angajați ucraineni, investiții în presa din Ucraina și colaborarea cu zeci de companii din Kiev și nu numai, am ajuns să-i iubesc pe acești oameni al căror ghinion este doar că s-au născut într-o țară care a fost sufocată istoric de „fratele mai mare”.
2022 – ucrainenii în genunchi, se roagă îngroziți de cotropitorul rus
Imaginile de la Siret, la granița României cu Ucraina, sunt devastatoare. Români cu suflete mari îi așteaptă pe refugiații ucraineni cu transport gratuit, mâncare și chiar dulciuri pentru copii. Nu are cum să nu te miște așa ceva decât doar dacă te numești Putin. Să vă dea Dumnezeu sănătate, români generoși cu oameni la necaz!
Rusia vrea să ocupe Kievul și să schimbe regimul ales democratic. Probabil că se va întâmpla, chestiune de ore sau zile. Asta nu înseamnă că ucrainenii se vor preda cu toții și nici că Putin va îndrăzni să intre în vestul Ucrainei. Ca oricărui dictator, îi place să facă lucrurile murdare și periculoase cu mâinile altora. Filmulețul de la Kremlin în care își forța colaboratorii apropiați (chiar și pe șeful FSB) să declare în fața camerelor de luat vederi că votează pentru război sunt grăitoare. Aveți deja-vu, cei un pic mai în vârstă, cu atitudinea lui Ceaușescu în zilele Revoluției? Amintiți-vă!
SUA și Europa fac o mare greșeală că nu opresc un dement criminal în fașa războiului. Țările cotropite vor fi forțate să se alăture delirului invadator. Neagu Djuvara explica, într-o carte a sa, această schemă de rostogolire și amânare toxică a inevitabilului. Așadar, NATO se va confrunta în viitor cu o forță mult mai mare decât reprezintă Putin acum. Vo fi Putin plus aliații obținuți prin cotropire.
Rusia trebuie eliminată din regimul SWIFT, Putin trebuie declarat criminal internațional, judecat, capturat și închis. Sancțiunile trebuie să-l vizeze personal în această fază. Banii murdari, miliardele de care a jefuit Rusia trebuie înghețate.
Așa ar arăta măsuri care să-l rănească și să-l oprească pe Putin. Germania, Italia, Ungaria și Cipru, prieteni tradiționali și parteneri ai rușilor, sunt însă împotrivă.
Peste tot auzi la televizor că „Putin e nebun”. Până și prietenii lui, gen Orban și Erdogan, sunt suspect de tăcuți, lăsați mască probabil de ticăloșia extremă a dictatorului-partener. Autocrație-autocrație, dar asta e prea mult, lasă ei să se înțeleagă.
Putin mai are până aproximativ duminică. După, „time’s up”, iar contraefectele vor deveni covârșitoare. Până atunci, vor muri oameni. Mulți!
Ca întotdeauna, în asemenea momente se trage o linie groasă între eroi și lași.
Ucraina luptă și probabil va rezista, chiar dacă parțial ocupată. Unii cititori o să se mire acum, când toate semnele arată un Putin cvasi-câștigător. Eu îndrăznesc acest pariu, chiar și în acest moment greu al ucrainenilor și chiar cu un Putin căruia îi curge sânge printre dinți.
Între timp, dementul criminal rus va omorâ oameni, asta să fie clar. Oameni care nu i-au făcut niciun rău vreodată, nici lui și nici Rusiei.
Românii trebuie să privească atenți și să cadă pe gânduri. Vorbitul prea mult dăunează gândirii. Iar pe ecranele televizoarelor, dar și în viața zilnică vedem mulți care vorbesc mult și atât. Și aș vrea să fie iar foarte clar: orice încercare de justificare a crimelor trebuie să sublinieze potențialii trădători.
De ce? Pentru că este inevitabil: va veni si rândul nostru!
Ucrainenii (foto sus) și românii (foto jos), în genunchi, în două momente distincte ale istoriei, din cauza aceluiași agresor: rușii.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Rusia a pierdut definitiv războiul informațional. Și ăsta e primul lucru care sare în ochi și e aproape șocant. Aparatul uriaș de dezinformare al rușilor nu reușește să estompeze imaginea pe care o regăsesști pe toate televiziunile din lume azi, aceea de „criminal”, „mincinos”, „cinic”, „tâlhar”, „terorist”, „pericol pentru toată planeta” și chiar „nebun” sau „dezaxat”. Cei care înțeleg cât de cât dimensiunea investițiilor făcute de ruși în dezinformare sunt efectiv consternați de ineficiența FSB și a SVR.
Nu o să vă irosesc timpul cu sancțiunile decise și importanța lor. Vreau doar să menționez că degeaba l-au protejat Germania, Italia, Ungaria și Cipru pe Putin și a scăpat (deocamdată) de excluderea din SWIFT. Deciziile americanilor sunt semnificativ mai rele, chiar dacă au un efect mai lent. Cine a călătorit vreodată în Rusia și citește lista de sancțiuni, înțelege exact despre ce vorbesc. Ceilalți, credeți sau nu, dar măcar observați problemele Rusiei în următoarele luni de zile.
Boris Johnson, prim-ministrul Marii Britanii
O impresie deosebită îmi face conducerea Marii Britanii și în special Boris Johnson, pe care l-am criticat mereu pentru minciunile repetate și atitudinea față de Trump (umilă) și de Covid (nerealistă). Dar pe subiectul Rusia, UK se comportă ca un adevarat lider mondial în politica externă.
UK se comportă exact ca o țară care și-a înțeles PROPRIA ISTORIE.
Probabil că Johnson încearcă și să deturneze atenția publicului de la ultimele-i petreceri-boacane, însa, lăsând cârteala la o parte, prestația lui Boris Johnson, a parlamentarilor britanici și a lui Joe Biden sunt efectiv remarcabile.
L-aș mentiona aici și pe cancelarul german Olaf Scholz, care a preluat moștenirea otravită a Angelei Merkel și a întors foaia.
Să mă explic: această invazie, acest major incident internațional este dovada falimentului total a politicii de mângâiere pe creștet a lui Putin de către Merkel vreme de 10-15 ani.
Vladimir Putin – Angela Merkel
Germania a îngrășat efectiv ursul rus și acum începe să se întrebe dacă nu cumva ursul se întoarce și vrea să reinventeze inclusiv Germania de Est. Pentru că nemții sunt și mai neputinciosi decât ucrainenii, raportat la populație și teritoriu. Și mult mai comozi și îmbuibați.
Ucrainenii rezistă și vor rezista și zilele următoare, chiar dacă anumite părti din țară vor fi cotropite. Timpul se scurge împotriva lui Vladimir Putin. Fiecare zi de război, practic, îi sapă groapa viitorului său politic.
Rușii nu-l mai aplaudă pe Putin decât în corupta Radă, oligarhii îl detestă, ucrainenii „frați” îl urăsc, iar lumii întregi îi produce groază.
Nu mai e nevoie de nimic. Urmează căderea! Poate dura 1-3-6 luni, dar îndrăznesc azi 25 februarie să anticipez că istoria sfârșitului domniei lui Putin s-a scris, urmează doar să fie citită.
Voi păstra și voi republica acest material în câteva luni pentru a compara realitatea cu previziunea mea umilă.
Războiul din Ucraina este pierdut pentru ruși. Faptul că ucrainenii rezistă și produc pierderi mari, faptul că rușii au apelat la sclavii belaruși pentru a invada ticălos printr-o țară (Belarus) care chiar nu avea nimic de împărțit cu Ucraina – au COMPROMIS TOTAL retorica dictatorului rus.
Sincronizarea NATO-SUA-UE este exemplară, unica în istorie. Urmează o avalanșă de reuniuni la care nu se va discuta decât un singur subiect: ticăloșia lui Putin. Rusia nu are nicio șansă, în aceste condiții. Putin va fi schimbat de la conducerea Rusiei printr-o mișcare din interior, în schimbul renormalizarii situației. Întâi mutat pe o poziție simbolică, așa cum fac comuniștii, iar apoi va dispărea cu totul. Să mulțumească sorții dacă nu va ajunge pe mâna ucrainenilor. Până la sfârșitul anului, țineți minte asta! Întreaga construcție a Federației Ruse va fi chestionată în anii următori și asta va fi o problemă complicată ca urmare a controlului armelor nucleare.
Sigur, am vrea ca totul sa se întâmple mâine, dar asta nu se poate.
În orice caz, eu mă apuc să scriu necrologul politic al lui Putin!
Întâi de toate, trebuie să asistăm – din păcate – la înmormântarea parțială, tragică și plină de victime a Ucrainei. 137 de morți și 316 răniți în prima zi.
Apoi vom asista la pay-back!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Mihai mi-a fost coleg de grupă în Academia Tehnică Militară. Eram tineri, plini de energie, dornici să facem sport, să alergăm dupa fete și dupa mingea de volei sau fotbal, aveam vise, aspirații. Mai nou, după Revoluție, gustam satisfăcuți din libertatea de a vorbi fără să ne temem de securiști. Azi e greu de ințeles de ce ne emoționa libertatea de a vorbi, dar atunci, în 1990, era ceva nou și valoros.
Nu o să-i dau numele întreg colonelului Mihai, și asta nu pentru că l-aș proteja în vreun fel. Fanatismul său, admirația nețărmuită pentru dictatorul Putin îmi produc silă și astăzi. Faptul că sunt mulți ca el îmi produce groază. Colegii din Academie care citesc acest material știu exact cine e personajul. Irelevant ca persoană pentru publicul larg, devine subiect doar pentru că definește un grup masiv în uniformă, un fenomem.
Armata Româna a fost un grup rasfațat al societatii și cumva asa este normal. Cu condiția ca pregătirea lor, ideea că în orice moment își vor face datoria să nu fie o minciună gogonată.
Totuși, pentru faptul că militarii români au fost scoși basma curată pentru crimele de la Timisoara (a văzut toata lumea ce s-a întâmplat acolo), Sibiu (trăgeau cu tunul peste gardul unitații, în sediul Miliției și al Securitații) și Bucuresti (Universitate-Intercontinental, Piața Palatului, Ministerul Apărării din Drumul Taberei, Academia Militară de la Drumul Sării, stadionul Steaua din Ghencea, Aeroportul Otopeni etc.), această minciună enormă si îngrozitoare a sistemului de justiție românesc nu este complet digerabilă nici astăzi. La Revoluție aveam 18 ani.
Armata Română la Revoluție. Timișoara
Zilele trecute discutam cu fiica mea de 28 de ani pe marginea iminentei cotropiri rusești a Ucrainei (fie ea parțiala) și delirul imperialist din capul lui Vladimir Putin.
Îi spuneam ei ceea ce am să vă spun și vouă, în special cititorilor mai tineri.
Libertatea este o marfă scumpă
Ca orice marfă scumpă, atunci când o primești gratis sau aproape gratis, valoarea ei în ochii tăi scade artificial.
Tinerii nascuți în România Liberă, de dupa 1989, au primit libertatea gratis. Libertate pe care cei dinainte nu au avut-o deloc, dar și-au câstigat-o la un anume moment al vieții. Cu diferite forme de preț, de la adevărații revoluționari (eu nu ma număr printre ei), cei cărora le șuierau gloanțele pe la urechi (gloanțele cui?), până la cei care au trăit vremurile gri cu mineriade și framăntâri, cu falimentul național al industriei comuniste.
În 1990, Armata Română număra 300.000 de militari angajați. Astazi avem în jur de 80.000, total insuficienți (priviți spre Ucraina) pentru a ne apăra țara în momente complicate. De ruși nici nu se pune problema, admirația noastra față de ce fac ucrainenii ar trebui să fie una autentică; mă tem însa și de “prieteni” care ne-au așteptat la cotitură cam în orice moment al istoriei.
Astăzi suntem slabi, îngrijorător de slabi, și ne mințim singuri că nu e așa, că protecția NATO e suficientă, eventual mai și cârtind un pic despre “ce caută americanul în țara noastră?”. Că așa suntem noi dintotdeauna: veșnic nepregătiți, dar și posedând un înalt simț critic.
Mihai și alții ca el au rămas sub haina militară când mulți au ales să plece. Nu au avut viață grea și în niciun caz ea nu a fost mai grea decât în civilie. Întreprinderile se închideau una după alta, cursul valutar exploda, puțini își mai amintesc ziua din 1997 când leul s-a devalorizat într-o zi cu 70%. În armată a fost călduț. Însă o viață cu orizont limitat. Dacă puteai mai mult, acel “mai mult” se irosea.
În privat, între colegi, Mihai și alții ca el aveau povești din unitațile la care fuseseră repartizați după facultate. Le spuneau cu umor prietenilor și colegilor, și cu totii râdeam de bețiile crunte, timpul pierdut și somnul dulce, toate în timpul serviciului administrat de Armata Română și plătit scump de contribuabil.
Nu înfloresc nimic, există martori ai acestor povești, iar cei din sistem, mai ales cei activi în anii de dupa Revoluție, știu exact despre ce vorbesc aici. Probabil că, într-o anumită măsură, se mai întamplă și astăzi.
Gândul îmi zboară imediat la vaccinare: procentul în armată a fost jalnic, iar subiectul ocolit cu grijă. Sincer, în afară de americani, a fost ocolit în mai toate armatele. Nu am avut statistici, dar am avut un indiciu despre “unde e nivelul” acolo. Știți de ce nu se oferă public statistici despre procentul de militari vaccinați? Pentru că el este semnificativ sub cel al mediei naționale. Concluzia e a voastră!
Știu că unora în uniformă nu le va face plăcere să citească ce scriu eu aici, dar ideea este de a nu ne mai preface. Mai ales când invazia rusă este palpabilă și se apropie de granițele noastre.
Pentru că “mâine“ ar putea fi cazul ca acești putiniști să fie pusi în poziția să-și facă treaba pentru care s-au pregătit atâta, iar unii au încasat atâta: să-și apere țara!
Și vă spun fără detalii că situația este străvezie.
Postare a unui ofițer al Armatei Române pe Facebook. Atât a putut…
Mihai, colonel român, este un mare admirator al lui Putin
Convins cumva că are ceva deștept de spus, tânjind după atenție, colonelul Mihai a împărtășit tuturor din jur admirația sa față de cinicul dictator. Postări halucinante despre “un adevărat lider”, “singurul președinte adevărat” și alte asemenea aberații. Toată lumea a aflat, mai puțin Direcția de Informații a Armatei – armată NATO! Cum au permis unor ofițeri superiori să emită asemenea porcării în spațiul public, asta e ceva greu de înțeles.
Iar cu admiratorii lui Putin în uniformă a armatei române, situația este chiar gravă. Acești indivizi ar trebui identificați și scoși din serviciul militar.
De ce? Hai să nu ne mințim, măcar aici: România nu are motivație mai mare să investească în apărare decât pericolul Putin și Orban. Păi, dacă tu ești fan al lui Putin, cum te poți pregăti pentru a te (ne) apăra de el, când tu admiri și-i prețuiești toate ticaloșiile? Ca să nu mai vorbesc de trădători și spioni. De unde să recrutezi spioni mai ușor decât dintre guralivii admiratori care își postau părerile pro-ruse pe Facebook?
Postare a unui ofiter al Armatei Române pe Facebook
Trebuie spus că Mihai posta mult
Mult! Foarte mult! Vladimir Putin revenea mereu și mereu în textele colonelului Mihai, majoritatea duse la limita fanatismului. Și alții, foști și actuali ofițeri, făceau la fel. Unul dintre ei sărbătorea cu adevarat zilele sovieticilor. Ca să nu mai dau exemple despre faptul că „suntem vânduți americanilor”, „colonie” și alte asemenea bazaconii.
Unde era contraspionajul militar? Păi, la câtă activitate au rușii în România, cred că sunt foarte ocupați. Dincolo de opinii personale, colonelul Mihai și-a exprimat de zeci de ori opinia admirativă față de ruși și de Putin pe Facebook și nu a pațit nimic. Deci, sistemul nu funcționează. Mă refer la protecția față de trădători.
Ca Mihai sunt mulți în armata română și ăsta e sensul materialului.
Și când spun mulți, vă rog sa luați asta ca atare. Iar așa ceva este de o gravitate extremă și nu poate fi trecut cu vederea. Aveți câteva postări ale unor foști și actuali ofițeri.
Nu le dau numele pentru că au fost vremuri când am mâncat aceeași pâine împreună, până când drumurile noastre s-au despărțit (și) ca urmare a acestor aberante fanatisme în favoarea unei țări (Rusia) care ne-a făcut în istorie atât de mult rău.
Cu colonelul Mihai, de pildă, m-am certat rău pe tema asta și aș face-o oricând din nou, însă fără nicio plăcere. Mesajele pe care le împrăștie, el și cei ca el, mi se par extrem de periculoase.
România a avut trădători în uniformă despre care în istorie se vorbește puțin sau deloc. În 1917, când a capitulat în fața Germaniei ce se înțelesese cu Rusia lui Lenin, dar și în 1940, când a cedat 2/3 din țară fără să tragă un foc de armă (cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, a Dobrogei, plus cedarea nordului Transilvaniei), precum și în alte momente, trădătorii în uniformă au fost activi, toxici și au făcut un rău enorm. Ăsta e și motivul pentru care legea pedepsește în teorie atât de aspru spionajul și trădarea.
Căpitanul Mihai Lupoi, vedeta în uniformă a Revoluției din decembrie 1989, a recunoscut ulterior că era un apropiat al șefului agenturii GRU de la acea vreme, tovarășul Maiorov.
Mihai Lupoi la Revoluție
Generalul Ștefan Kostyal, degradat până la soldat simplu de Ceaușescu și băgat în celulă cu Sorin Ovidiu Vîntu pentru că fura și curent electric după ce fusese dovedit ca spion sovietic, a fost reactivat după 1990. Avea nevastă rusoaică și apartament la Moscova.
Stefan Kostyal, trădătorul dovedit și reactivat de Iliescu și Militaru
Cazul cel mai trist la Revoluție l-am avut în spionul rus Nicolae Militaru. Tovarașul Iliescu l-a făcut imediat ministrul Apărării. Moscova avea deja președinte în România – pe Ion Iliescu -, dar a încercat să creeze și o a doua variantă convenabilă, așa că Militaru a candidat la alegerile prezidențiale din 1996. S-au și găsit 28.311 de cetățeni români să-l voteze (0,22%). O lună mai târziu a murit (poate că pentru că a luat un scor prea mic…). Acum sper că stă în smoala până la gât, la foc intens, așteptându-l pe Ion Iliescu. Cei doi au făcut un rău imens acestei țări.
Probabil cei mai mari trădători de țară din ultimul secol: Ion Iliescu și Nicolae Militaru
Chiar dacă timpul a trecut și între timp armata română s-a mai curațat de spioni sovietici, colonelul Mihai și ceilalți admiratori în uniformă ai președintelui Putin definesc o problemă gravă, reală și aparent insuficient tratată de către serviciile de contraspionaj. Cine credeți că a generat sabotajele de azi din vestul Ucrainei? Oare învățăm ceva vreodată din ce se întâmplă în jurul nostru?
De curând, colonelul Mihai a ieșit la pensie, când încă nu implinise 50 de ani, pe o pensie (prea) generoasă raportat la activitatea sa, pensie oferită de statul român. Postează de zor numai bazaconii, iar când postările despre cât de minunat e Putin „nu mai dau bine”, folosește alte mesaje naționaliste ieftine; de pildă, avatarul său pe Whatsapp este “GLORIE DACIEI MARI, UNITE ȘI LIBERE”.Te doare capul!
În spatele lui rămân un număr îngrijorător de mare de admiratori ai lui Vladimir Putin, toți în uniformă a Armatei Române. Pe geam, în Kiev șuieră rachetele lui Putin, plătite și de români când alimentează la Gazprom sau Lukoil.
Ticălosul președinte rus rânjeste superior, convins că va rămâne în istoria Rusiei și în memoria lui Mihai ca un mare lider.
Dar am o veste pentru amândoi: UCRAINENII VOR REZISTA. Cu mult sânge și sacrificiu, dar vor rezista.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Cum este posibil ca Germania să închidă toate centralele nucleare și să se abandoneze în brațele Rusiei lui Putin, iar Franța să anunțe recent că mai construieste 14 în regim de urgență? Fractură de imaginație și lipsă de viziune comună în varful UE, cu Rusia rânjind din umbră și manipulând prețurile în creștere continuă.
Vizita janică a lui Emmanuel Macron la Moscova a avut un efect rapid și tulburător exact acolo unde nu se aștepta nimeni: liderul francez, îngrozit de atitudinea și planurile rudimentare ale lui Putin, a decis imediat că Franța (dar și Europa) nu se poate baza pe Rusia ca furnizor de materie primă pentru energie. Ai putea zice și că este posibil ca lucrurile să fi stat invers: Macron luase decizia, dar avea nevoie de o logică argumentare.
La doar două zile de la ciudata întâlnire, Franța dă cu tifla uriașei benzinării-stat Rusia și anunță că se concentrează către independența energetică totală prin construirea de urgență a unor noi centrale nucleare. Buuum! Furați de imaginația iminentului război, nimeni nu observă grozăvia; știrea trece aproape nebăgată în seamă.
Imediat, îți pui problema germană: speriați de accidentul Fukushima, furați de vălul soluțiilor la problemele climatice, nemții, prin visătoarea (câteodată) Angela Merkel, anunțau în 2011 că închid de urgență toate centralele nucleare și se bazează pe livrările de gaze din Rusia, mai ales că planurile Nord Stream 2 erau palpabile.
S-a mai scris despre decizia bizară a Germaniei de a închide deja reactoarele de la Brokdorf, Grohnde și Gundremmingen C, operate de E.ON și RWE, după 35 de ani de funcționare, dar și despre planurile pentru ultimele trei: Isar 2, Emsland și Neckarwestheim II, care vor fi scoase din circuit până la sfârșitul lui 2022. Nu voi insista pe subiect, pentru că aceasta nu este o analiză despre energie, dar voi sublinia consecințele acestei decizii și ale altora la fel de toxice.
Sub pretextul migrării către energia verde, dar cu coșmarul unui posibil accident devastator, cu imaginația stimulată de catastrofa de la Fukushima, Angela Merkel a luat una dintre deciziile care vor marca viitorul Germaniei și al UE în perioada următoare. Decizia a fost anunțată inițial de ministrul Guido Westerwelle tocmai pentru a testa răspunsul inițial al opiniei publice germane. Angela avea stofă de supraviețuitor și asta s-a văzut bine în cei 16 ani de cancelar. Nu a fost singura decizie toxică luată de Merkel în decursul (prea) lungii sale domnii: rămâne de pomină încapațânarea aproape prostească prin care Germania a invitat practic milioane de musulmani să emigreze în direcția ei.
Și aici există, bineînțeles, un pretext care sună bine, umanitar, însa rezultatul este unul catastrofal și îl putem vedea astazi clar: numai în 2015 au intrat in Germania, oficial, 890.000 de imigranți.
Și iată cum un conducător bun, care a condus țara bine, care a făcut foarte multe lucruri bune, a ajuns – în special din cauza unui mandat prea lung – să ia decizii monumental greșite pentru viitorul țării sale. Decizii cu care UE și întreaga planetă se spală pe cap în zilele noastre. Orașe sau măcar cartiere întregi din Germania sunt sufocate de imigranți neintegrabili, autocratul Erdogan ajungând chiar să-i îndemne pe turcii musulmani din Germania să facă mulți copii și să colonizeze efectiv țara. Siguranța oamenilor a scăzut dramatic, iar teama de terorism a crescut exponențial, ca să nu vorbim de costurile incredibile ale țării cu o asemenea migrație în masă.
Angela Merkel, Vladimir Putin și labradorul cu care dictatorul rus a primit-o la Mosviva, în 2007
Legi neadaptate la secolul XXI au permis o „domnie” prea lungă, iar Merkel nu a rezistat tentației de a privi cu naivitate și insuficiență analiza critică spre viitor. Și asta i se poate reproșa masiv atâta vreme cât cancelarul german avea la dispoziție și analiști mai puțin visători în jurul său.
De pildă, lui Vladimir Putin i-au strălucit ochii încă de la anunțul din 2011 făcut de Merkel despre închiderea centralelor nucleare. Și-a dat seama imediat că va putea manipula măcar parțial cea mai influentă țară din UE. S-a „jurat pe roșu” în limba germană că poate fi un partener constant, fidel și de încredere. Nemților, cărora le place să audă ce-și doresc, le-a sunat bine.
Șiret, pentru a-i cânta în strună lui Merkel și a valida „analizele” ei (care favorizau indirect și postura de principal furnizor de gaze al Rusiei către Germania), Vladimir Putin joacă un teatru ieftin și, în 2011, „impresionat” de evenimentele de la Fukushima, „solicită și el, intern, o analiză a viitorului sectorului nuclear din Rusia”.
„Apocalipsă”, urlă presa îngăduitoare din Germania! „Apocalipsă”, răspunde cea de la Moscova, „vă ajutăm noi să fiți în siguranță”.
Ce circ ieftin ! Aveți aici articolul publicat acum 11 ani de Hotnewspe această temă. Cât de prost sau măcar cât de naiv să fii să crezi în sinceritatea lui Putin, chiar și în 2011? Putin primise cadou de ziua sa, la împlinirea vârstei de 54 de ani, pe 7 octombrie 2006, vestea asasinării jurnalistei incomode Anna Politkovskaia. Cadou de ziua sa, a dictatorului de la Kremlin! Tu, cititorule exigent, ce ai primit cadou la ultima ta aniversare? Să nu credeți cumva că de la înalțimea postului de cancelar al Germaniei a existat vreodată vreun dubiu în legătură cu cine a comandat asasinatul.
Cu un cinism înfiorător, Putin avea să declare după moartea Annei Politkovskaia, despre dezvăluirile monumentale ale acesteia: „Jurnaliștii ar trebui să știe – în orice caz, experții înțeleg foarte bine – că influența ei asupra vieții politice din Rusia a fost extrem de nesemnificativă”. Nici măcar asta nu a lămurit-o pe Merkel cu cine negociază viitorul energentic al Germaniei.
Să nu credeți cumva că până in 2011, dar si ulterior, Putin fusese în pericol de a fi sanctificat: Boris Nemțov (2006), Alexandr Litvinenko (2006), jurnalistul Mihail Bekețov (2008), avocatul Stanislav Markelov (2009), jurnalista Anastasia Baburova de la „Novaia Gazeta” (2009), Natalia Estemirova (2009), magnatul Boris Berezovski – „sinucis” la Londra (2013) sau actorul-opozant Alexei Davotcenko (2014), toți constituiau cazuri cu victime despre care Angela Merkel avea informații solide. Și obiceiul lui Putin de a-și asasina criticii a continuat până azi.
Cu toate astea, Angela Merkel a decis să abandoneze energetic și pe termen lung Germania în brațele Rusiei lui Putin. Greu de înțeles, nu-i așa? Azi e greu de priceput, dar la vremea respectivă lucrurile se desfășurau pas cu pas. Erau totuși clare și atunci apucăturile lui Vladimir Putin și ale Rusiei în general, dar Merkel a decis să se uite în altă parte.
Evident, rezultatul „analizei” despre viitorul energiei nucleare în Rusia, cerut de Putin, nu a mai fost niciodată făcut public. Îl putem ghici lejer având în vedere importanța Rosatom, înființată chiar de Vladimir Putin (!!!) în 2007, și disperarea de a vinde în continuare reactoare nucleare chiar unor țări din UE (Ungaria, de pildă). Delirant, nu-i așa?
Astăzi, dacă mă întreabă cineva în biserică despre „ultima țară care ar abandona energia ieftină nucleară”, aș răspunde instinctiv: Rusia lui Putin!
Sintetizat, aș spune că lipsa de viziune a Angelei Merkel a fost evidentă, toleranță cu miros de indulgență parfumată și flambată „à la Ribentropp-Molotov”, chestie care s-a dovedit cinică, toxică și care a trădat definitiv atât pretextele care sunau frumos, dar mai ales valorile Uniunii Europene, expuse emfatic de către liderii germani. Că la discursuri se pricep toți!
Angela Merkel nu s-a oprit la a se încăpățâna pe subiectul renunțării la energia nucleară, ci și-a căutat imediat parteneri și aliați pentru aceste visătoare idei. Așa s-a ajuns la o confruntare dură între un bloc filo-german (cu vise rusești) binevoitor și indulgent cu Putin și cu Rusia (Germania, Austria, Spania, Danemarca, Luxemburg) contra statelor mai pragmatice care – sub acest aspect – dau de înțeles că au învățat ceva din istorie (Franța, Polonia, Ungaria, la care putem adăuga opoziția acerbă a SUA față de Nord Stream 2).
Care este lecția pentru România
Trebuiesc finalizate toate reactoarele de la Cernavodă. Cu orice preț, de către stat, pentru români, fără intermediari și șmecheri infiltrați.
Energia ieftină a lor, combinată cu cea produsă de Hidroelectrica, trebuie dată cetățenilor României, și nu oferită la export pentru speculă! Astăzi, Hidroelectrica vinde megawatt-ul pe piața spot cu 1.000% profit, iar oamenilor li se dublează facturile. Pentru această orgie economică, contactați Guvernul PNL-PSD!
Germania, Austria, Olanda sau Spania NU sunt referințe pentru România când vine vorba de pericolul rusesc Din contră.
În materie de securitate nu există decât un singur reper pentru noi: SUA (fără lideri ca Trump!). Ifosele și angoasele francezilor, de pildă, aliatul important cu cea mai mare rată de capitulare din istoria imediată, nu valorează nimic pentru România. Macron tot bate câmpii despre armata UE. Aiureli!
Prostia și ticăloșia liderilor nu au legătură cu naționalitatea. Da, unele sisteme ale țărilor democratice importante corectează ulterior gafele acestor lideri, și asta e important de știut, dar mitul că pașaportul colorat altfel oferă automat inteligență, viziune și integritate este un basm. A nu se traduce prin „Capul sus, liderii noștri nesăbuiți sunt la fel ca ai lor!”. Nu! În plus, ai noștri sunt și rudimentari.
Nu mai alimentați de la Lukoil sau Gaƶprom, nu mai cumpărați produse rusești! Orice prosperitate a Rusiei mărește tentația împotriva României, iar profitul rusesc poate deveni invers proporțional cu libertatea noastră.
Inevitabilul se întâmplă: renunțarea celei mai puternice economii din UE la energia atomică ieftină a contribuit masiv (însă numai după finalizarea Nord Stream 2) la creșterea explozivă a prețurilor – evident, totul sub atenta manipulare a Gazprom și a (din nou) câștigătorului Vladimir Putin.
Trecerea de la energia atomică la cea verde se putea face și fără ca UE să îngrașe imperialismul rus
A venit momentul să ne punem câteva întrebări.
Oare de când un accident nuclear în Europa este considerat „pericol” doar pe teritoriul țării unde se întâmplă accidentul?
Care e logica prin care Germania anunță o asfel de initiațivă fără o dezbatere largă în UE și o sincronizare pe măsura subiectului?
Cum se poate ca tu, Germania, să închizi toată energia atomică ieftină, să îngrași până la saturație militară cotropitorul (istoric vorbind) rus, iar Franța, peste granița cu tine, să aibă 56 de reactoare nucleare? Catastrofa de la Cernobâl, de exemplu, a afectat în primul rând Belarus, iar Fukushima – Oceanul Pacific.
Și o întrebare foarte românească: voi, cei care luați asemenea decizii (de tipul celei nemțești în privința centralelor nucleare), sunteti proști, ticăloși sau o combinație imposibil de detectat?
Faptul că Nord Stream 2 așteaptă doar să fie deschis, momentul ales al exploziei prețurilor, împletirea aproape browniană a prostiei cu incompetența, cu lipsa de viziune, cu rezerve mici de gaze la nivel UE, cu trădare, cu ticăloșie, cu dorința de speculă a multora (inclusiv intern), cu șpaga și corupția, dar și cu șantajul de stat rusesc, completată cu niște fanfaroni politici atât de jalnici încât au liberalizat prețurile la gaz și electricitate în cel mai prost moment posibil, toate au generat situația energetică grea la nivel de UE, dar și îngrozitoare, catastrolafă la nivelul țării noastre.
Pentru ce au făcut guvernanții, oamenii ar trebui să iasă în stradă și să schimbe Guvernul și Parlamentul. La noi e însă liniște, ne uităm că sunt creșteri (mai mici) de prețuri și la alții. Pentru că așa suntem noi: când alții fac prostii, noi ținem morțis să-i consolăm, dovedindu-le că se poate mai rău.
Adevărul e ca Macron a plecat îngrozit de la Moscova. Putin l-a convins în câteva ore să ia decizii în sensul construirii unei securitati energetice în direcția opusă complet Rusiei: construcția a până la 14 noi centrale nucleare și abandonarea gazului.
Ca picanterie năucitoare, rușii îi ceruseră președintelui francez (ce tupeu!) să-i facă test PCR înaintea întâlnirii cu Putin, dar Macron, realizand ridicolul, a avut inspirația să-l refuze: nu se întâlnea Dumnezeu cu un pământean amărât. Rezultatul a fost o masă luuuuungă, de 6 metri, deasupra căreia sunetul circula lent, greoi și fără rezultat.
Parodie după întâlnirea Putin – Macron: Cina cea de taină de la Kremlin
Timp de mai multe ore, Surdul mincinos și Mutul cu gândul la propriul calendar electoral au mimat comunicarea. Frumoasă e și comparația cu vizita lui Olaf Scholz, câteva zile mai târziu. Supus aceleiași absurde pretenții (un fel de „descalță-te la ușă!”), cancelarul german a refuzat și el predarea ADN-ului său către dictatorul rus, dar a acceptat umil un test PCR făcut în prezența personalului medical rus.
Exemplul e superb, comparația este elocventă. EXACT asta este diferența dintre toleranța și cinismul german fată de Putin și normalitatea relației atunci când vine vorba de (prea) eternul, periculosul și veșnic mincinosul partener.
Să nu uităm: atunci când toată lumea se gândea cum să ajute Ucraina să-și apere teritoriul (nu altceva), Germania se remarca prin a trimite 5.000 de căști de protecție. Primarul Kiev-ului, fostul boxer Vitali Klitschko, a avut o replică memorabilă, întrebându-se public dacă „data viitoare ne vor trimite perne?”.
Apropo, nonșalanța cu care se discută azi despre reflexul de a minți al lui Vladimir Putin este tulburătoare și aproape dezarmantă.
Putin, Erdogan, Orban
De ce nu-l izolează UE si SUA complet?
Pentru că există Viktor Orban, care visează să pună mâna, cumva, pe Transilvania și Nordcarpatia ucraineană.
Pentru că există Erdogan, care și-ar dori Armenia, Crimeea tătară și renașterea Imperiului Otoman.
Pentru că există lideri germani care și-ar dori ca națiunea lor s-o ducă bine chiar și ignorând principii și valori aclamate anterior.
Pentru că există Boris englezul, care vrea să-și salveze scaunul de lider mincinos al Europei Occidentale jucând rolul intransigentului față de Rusia.
Pentru că există o Europă îmbuibată, leneșă și prea lentă în a reacționa la probleme grave.
Și pentru că există 75 de milioane de americani care cred sincer că le-a fost furat votul și li s-a nedreptățit clovnul cu nume de Cartoon Network, individ care s-a dovedit a fi nu numai pionul perfect al rușilor la conducerea Americii, dar și cel mai nefericit personaj ajuns vreodată lider mic al unei țări mari. Ever!
Putin rânjește din umbră ca o vrăjitoare sinistră, înfigându-și și mai adânc unghiile-i murdare de sângele criticilor săi în trupul Ucrainei. Singura diferență dintre dorința de libertate a tinerilor ucraineni și a celor români este că primii s-au născut cu blestemul de a fi câteva sute de kilometri mai aproape de Rusia. Altceva, nimic.
Putin o să anunțe, imediat după invazia parțială, o creștere a volumului de gaze către șantajabila UE (dacă nu o fi primit deja asigurări de la Scholz că va deschide de urgență Nord Stream 2), iar multe dintre păcate îi vor fi șterse, așa cum au fost amnistiate nemțește și crimele sale împotriva jurnaliștilor și a opozanților.
UE se trezește încet-încet, realizând că a pariat nemțește pe calul necâștigător, și demarează discuții despre viitorul gazului în Europa, discuții care ar fi trebuit avute cu peste 10 ani in urmă.
La aproape 20 de ani distanță, ca un adevărat oracol, tot ce a scris Anna Politkovskaia despre Putin s-a adeverit. Dar, exact ca și cu Hitler în 1939, problema nu e că nu sunt semne suficiente, ci că nu le citește cine trebuie.
Joe Biden are o prestație aproape impecabilă până în acest moment, ca președinte al SUA. Se simt imediat vârsta, experiența, lipsa unor ambiții ulterioare mandatului de președinte, dezinteresul pentru al doilea mandat. Toate acestea au oferit Americii și lumii un antidot puternic la veninul împrăștiat de Donald Trump vreme de 4 ani.
Mulți prieteni româno-americani îmi semnalează că Biden ”nu are o imagine bună” în State. Păi, dacă plecăm de la ideea că acest mare partid republican s-a înjosit, umilit si subordonat lui Donald Trump și împreună au promovat separarea, “prăpastia” în USA, dacă vom calcula că 75 de milioane de votanți ai lui Trump l-au votat pe acesta în ciuda unui luuuuung șir de dovezi că era neprezidențiabil, dacă socotim că majoritatea zecilor de milioane de votanți republicani au plecat din ziua 1 după alegeri de la axioma personală că Biden le-a furat victoria, atunci imaginea proastă a acestuia, într-un procent îngrijorător de mare, nu mai pare o surpriză.
Dar să stăm drept, fără emoția americană, fără frustrarea (indusă toxic) că ne-ar fi furat alegerile, și să judecăm tot drept, egoist, gândindu-ne la “pielea” noastră europeană și românească.
Ar fi existat riscuri majore pentru securitatea României dacă această înfruntare – deocamdată diplomatică (să sperăm că așa va rămâne), dar plină de tensiune și otravă rusească – i-ar fi avut protagoniști pe Vladimir Putin și Donald Trump?
Delirul QAnon în România
Răspuns clar, până și pentru fanaticii trumpiști de naționalitate româna, gen Mihai Neamțu, Radu Moraru sau Viorel Catarama: DA!
Deși omul, prin natura sa, uită repede, să ne amintim o secundă cum cei trei – și alții ca ei – preaslăveau tupeul misogin, rasist, cinismul și reflexul de a spune minciuni și a cultiva cultul personalitații al lui Donald Trump.
Mihai Neamțu, scriitor, teolog și om politic (PDL, PMP), un om cu ” vorbele la el”, adept al discursurilor meștesugite, dar delirante, lovit de sindromul ”Ion Cristoiu” de a fi cu orice preț diferit și contra, a avut deosebita neinspirație să lanseze înca de pe 20 ianuarie 2017 platforma online a unei nefericite cărți (aproape tot ce spunea în ea a fost contrazis), care va rămâne subiect de jenă profundă și iritare masivă pentru autor, dar și de glume și bancuri pentru criticii acestuia.
Radu Moraru, jurnalist, cunoscut om de televiziune, proprietarul Nașul TV, a făcut o asemenea propagandă în emisiunile TV, încercând să justifice și cele mai absurde, incorecte și imorale acțiuni ale lui Donald Trump, încat nu a mai surprins pe nimeni când a trecut chipul acestuia pe ”Certificatul de Acționar” într-o asociație menită să-i sprijine bugetul, dar și discursul delirant trumpist.
Viorel Cataramă, politicianul suferind cronic de o asemenea lipsă de atenție, încât, deși căsătorit cu o doctoriță, s-a dus să se infecteze deliberat cu Covid, pentru a dovedi că nu există acest pericol. Mișcarea Patrioților Români, înființată de Cataramă, la care a aderat și Qanon România, a fost ultima trăsnaie a acestui politician caricatural, care a acoperit spațiul media mulți ani cu poziționările sale greu de detectat ca glume proaste, naivități sublime sau prostie crâcenă.
Protestatarul miliardar: Viorel Cataramă
Întorcându-ne la problema ridicată, nu există niciun dubiu că Trump ar fi negociat altfel (în sensul rău) cu Putin. Stresat de casetele din care se scurgea urina dansatoarelor ruse în apartamentul prezidențial din hotelul Ritz Carlton din Moscova (vezi povestea aici) – unde anterior își petrecuse noaptea chiar președintele Barack Obama, tatăl ezitarilor din istoria Americii și președintele mentalității “batista pe țambal” -, Donald Trump i-ar fi transformat pe ucraineni în prăjitura lui Putin. Rușii ar fi devenit, direct sau prin interpuși, din nou, vecinii noștri.
Or, din istorie noi învățăm clar că atunci când ne-au fost vecini direcți, nouă ne-a fost rău, asta indiferent cât ar fi dispuși să mai testeze această axiomă compatrioți ca Neamțu, Moraru, Cataramă, Robert Turcescu sau chiar Traian Băsescu.
Cele 12 invazii ce au generat muuuulți ani de ocupație rusească, despre care povestesc Nicolae Roșca în Timpul.md și revista Historia într-un memorabil material, stau mărturie pentru cei care mai pun și mâna pe carte, și nu doar să bată în tastele companiei Meta fără să spună nimic.
Trump i-ar fi vândut pe ucraineni (închideți ochii și oferiți-vă cea mai onestă probabilitate!) într-un cinism care ar fi făcut din Churchill un biet trădător meschin, iar din bilețelul său – o nefericită hârtie care a nenorocit națiuni.
Avem nevoie de Ucraina și nu Rusia (chiar și prin interpuși) ca vecin. Ucrainenii au dovedit că îmbrațișează aceleși valori ca și noi, nu sunt agresivi cu vecinii și cu gândul numai la cum să-ți țină genunchiul pe gât, cum fac rușii de secole deja. În plus, ucrainenii sunt singurii din zona euro-asiatică – în afară de afgani – care le-au ținut piept rușilor în ultimii 100 de ani. Un popor deosebit, tocat constant în istorie de vecinul rus. Déjà vu?
Apoi, pentru că pretențiile pline de tupeu ale lui Putin au în vizor și România (noi urmăm în calendarul său?), Trump ar fi negociat prezența americaă gândindu-se exclusiv la “America first”. Închideți din nou ochii și imaginați-vă o asemenea discuție.
Să mai amintesc că Trump dădea semne încă din timpul mandatului său că prezența americană în România nu-i este pe plac?
Nu are rost să comentăm, trebuie doar să ne aducem aminte cum sub diferite pretexte americanii “amânaseră“ investiții militare care acum, în mod miraculos, sunt iarăși pe rol.
Mai mult, să ne ducem la istorie, singura care spune adevărul absolut dacă nu ești hoț cu tine însuți.
În toate situațiile în care Rusia țaristă sau URSS-ul comunist au amenințat România ori i-au cerut ceva, că era vorba de trecerea nedorită a armatelor ruse prin țara noastră (țineau morțiș să poarte război pe teritoriul altor state, nu al lor) contra turcilor în 1877 sau când ne-au dat, teoretic, trei zile (practic, câteva ore) să abandonam teritoriul Basarabiei noastre în 1940, ca să folosesc doar două exemple, noi am fost SINGURI.
România 1940 vs România 2022
Or, tocmai această schimbare majoră, premieră pentru istoria României, ar fi fost pusă la mezat de Trump fără ca președintele-afacerist să clipească.
Unii cititori, doritori doar să contrazică mai degrabă decât să cugete, mai ales că deocamdată pielea personală stă la adăpostul unor scenarii ipotetice, ar putea pica în păcatul să nu vadă imaginea de ansamblu. Sau s-o refuze pur și simplu.
Vă spun o propoziție pe care ați mai auzit-o, dar care a ajuns să nu însemne mai nimic, în ciuda confirmării sale repetate: Istoria se repetă!
Nu-l mai cheamă Stalin, îl cheamă Putin. Nu-l mai cheamă Molotov, îl cheamă Lavrov. Nemții dau dovadă de un cinism de tristă amintire, atunci când vine vorba de interesul și bunăstarea lor (de exemplu, fostul cancelar Gerhard Schröder este încă în bordul Gazprom; ca să nu mai amintim de gazoductul North Stream 2, contestat vehement de americani).
Așadar să mergem la biserică și să mulțumim Domnului în română si ucraineană că în aceste vremuri gri, când imaginația bolnavă a lui Putin se hrănește cu iluzia că ar putea reface Uniunea Sovietică, negociatorii de la Geneva (nu de la Yalta!) nu sunt Trump si Putin, ci Biden și Putin.
Altfel, România ar fi suferit oriunde între mult și enorm.
P. S. 1 – Este prima oară, în istoria ultimilor 300 de ani de presiune rusă, când, România se află în poziția corectă. Să nu cârtim, să ne bucurăm de asta.
P. S. 2 – Unii or să întrebe unde e UE în ecuația asta. Niciunde! Fără putere militară (singura limbă înțeleasă de Vladimir Putin), îmbuibați și concentrați pe micul lor confort, liderii UE aproape nu contează în această confruntare geo-politică. Dovada? Priviți și înțelegeți prestația lui Macron la Moscova!
Mihai Neamțu, scriitor, teolog și om politic (PDL, PMP), un om cu ” vorbele la el”, adept al discursurilor meștesugite, dar delirante, lovit de sindromul ”Ion Cristoiu” de a fi cu orice preț diferit și contra, a avut deosebita neinspirație să lanseze înca de pe 20 ianuarie 2017 platforma online a unei nefericite cărți (aproape tot ce spunea în ea a fost contrazis), care va rămâne subiect de jenă profundă și iritare masivă pentru autor, dar și de glume și bancuri pentru criticii acestuia.
Nu-l mai cheamă Stalin, îl cheamă Putin. Nu-l mai cheamă Molotov, îl cheamă Lavrov. Nemții dau dovadă de un cinism de tristă amintire, atunci când vine vorba de interesul și bunăstarea lor (de exemplu, fostul cancelar Gerhard Schröder este încă în bordul Gazprom; ca să nu mai amintim de gazoductul North Stream 2, contestat vehement de americani).