Zbaterile lui Klaus Iohannis, care încearcă acum să prindă măcar un loc în următorul Parlament al României, după ce a sperat la funcții de nivel mondial la NATO și UE, sunt privite cu dispreț și ironie de intelectualii români. Președintele țării i-a pus pe liberali să încerce forțarea Constituției, ca să poată candida pe listele lor la Senat. Inițiativa a stârnit atâta indignare, încât Ciolacu s-a speriat și a spus că PSD nu va sprijini modificarea legilor. Pe rețelele de socializare, tentativa lui Iohannis de a rămâne la vârful jocului politic a provocat și reacția unor intelectuali de dreapta.
Istoricul Dorin Dobrincu, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iași și unul dintre liderii mișcării care militează pentru regionalizare și pentru cuplarea Moldovei la restul țării prin infrastructură, a folosit ocazia ca să facă o trecere în revistă a ascensiunii lui Iohannis spre vârful statului.
Dobrincu remarcă apucăturile de monarh ale președintelui care a înșelat o țară întreagă pentru a-și petrece 10 ani în lux la Cotroceni fără să-și respecte niciuna dintre promisiunile făcute.
„Vreme de aproape trei decenii, fără mare efort, Klaus Iohannis a tot urcat pe treptele administrative și politice. Profesor de fizică inițial, el a ajuns șef al Inspectoratului Școlar Județean Sibiu în baza algoritmului politic. Mitologia etno-politică l-a dus și în poziția de primar al Sibiului în mai multe rânduri. A navigat prin sulfuroasele ape ale uselismului, a fost propus premier, pe urmă, nesperat, a ajuns în vârful PNL. Iar de acolo, profitând de votul de protest contra PSD, s-a trezit președinte al României. Unde a rămas două mandate, în total un deceniu.
– Advertisement –
Concetățeanul nostru s-a evidențiat prin atitudini de monarh, unul parvenit, desigur. Nu a priceput niciodată că res publica este ceva care cere o atitudine diferită de cea a unui baron, fie el și urban. Misecuvinismul este o marcă iohannisiană. Finalul de mandat al primului cetățean are accente caricaturale. Omului nu i-a mai ajuns România, s-a văzut – ori i-au susurat alții că poate fi – șef suprem la NATO sau Comisia Europeană. Nu i-a ieșit nimic. Când construiești pe himere nici nu poate fi altfel.
Pentru a-și ostoi egoul, Iohannis a insistat, prin eunucii din PNL, să i se dedice o lege specială care să-i permită participarea la alegerile parlamentare din 1 decembrie a.c. Pesediștii, aliați de conjunctură, i-au pus piedică, nesusținând obținerea privilegiului solicitat. Nu au făcut-o din principiu – așa ceva nu există la PSD -, ci din calcul politic. Jocul încă se joacă, cu accente grotești, vizibile doar dinspre tribune”.
„Neamțule, ai ajuns la capăt de drum! Ar fi timpul să revii la catedră… Ca președinte ai dat rasol rău de tot… Ne-am pierdut votul și timpul cu tine. O nulitate care nu lasă nimic în urma lui“
Economistul Cristian Păun, profesor universitar la ASE, este chiar mult mai dur. El îl numește pe Iohannis „fomist disperat după sinecuri“.
– Advertisement –
„Îmi place cum se joacă Ciolacu cu Faraonul și cu peneliștii. Ce este a lui, este a lui. Știe să fie golan, smardoi. Doar are școala vieții luată cu brio. E în lumea lui. După ce l-au adus la masa bucatelor pe post de invitat fără pretenții de prea multe, peneliștii spumegă printre dinți. Ciolacu a ajuns să împartă, și știe să împartă. Are bucate care îi prisosesc, doar nu dă de la el. În politica românească, dacă nu împarți cu toți, ești rapid pe făraș.
PNL-iștii trăiau cu impresia că, dacă i-au dat un loc la masă, el nu se va instaura în capul mesei. Nu va începe să dea ordine, va fi obedient. Vezi să nu. De la bun început era clar planul lor. Numai un fomist și un disperat după sinecuri nu își dădea seama de plan. Numai unul mulțumit cu miezurile care cad de pe masă, cu mentalitate de pupător de mâini și lustruitor de clanțe ar fi crezut că împărțeala va rămâne la el. Că Ciolacu le va datora ceva și va ține cont de asta. Numai unul slab îl cheamă pe adversar la masă și îl pune servil în capul mesei.
Acum jocul este gata! În sfârșit s-au dat măștile jos. Ciolacu face ce vrea el din PNL, peneliștii sunt paralizați de teama că pot pierde totul și nu au soluții. Iar Faraonul este pus în poziția să întindă mâna, să ceară, să se roage, să pupe inelul. Dacă vrea să rămână cu ceva din multele funcții cu care se tot lăuda camarila din jurul lui. Niște inconștienți, evident.
Povestea cu Faraonul începe să semene tot mai tare cu cea cu împăratul cel gol. Și-a căutat-o și acum va plăti cu vârf și îndesat toate contorsionările pe care le-a făcut în ultimii ani. Pentru confortul lui și al camarilei sale. Spre deosebire de Ciolacu, Faraonul nu prea a știut să împartă. Este tot mai izolat, tot mai lăsat singur cu soluția lui imorală. La primul semn de slăbiciune, vor sări pe el și-l vor ataca în haită din toate părțile.
Deocamdată, dacă vrea să rămână cu ceva, trebuie să pupe mâna și să lustruiască clanțe. Doar nu e prost Ciucă să îi netezească calea spre Senat. E calea sigură spre eliminarea lui din politică și de la butoane. Știe și el că un Faraon puternic și fără prea multe opțiuni va năvăli peste tronul lui instant. Îl va trimite în istorie. Și Ciolacu a decis deja pe cine ajută. Este clar că merge pe mâna lui Ciucă. Doar nu o să îl aleagă pe Faraon, e mai accesibil și mai docil Ostașul. Ar fi și pentru el o greșeală să aleagă Faraonul, nu Ostașul. Ciolacu nu va face greșeala peneliștilor, să invite la masa bucatelor pe cine nu trebuie.
Neamțule, ai ajuns la capăt de drum! Ar fi timpul să revii la catedră… Ca președinte ai dat rasol rău de tot… Ne-am pierdut votul și timpul cu tine. O nulitate care nu lasă nimic în urma lui… Păcat!”
Chiar și Stelian Tănase, vechi liberal care de o perioadă încearcă să se abțină de la a mai comenta acțiunile partidului său, n-a rezistat și a scris pe Facebook: „PSD a luat hotărîrea să nu susţină legea cu dedicaţie care l-ar fi făcut pe Iohannis parlamentar. E prima dată când am aceeaşi opinie cu Ciolacu. PSD a procedat corect. Ce mă miră totuşi este tupeul lui Iohannis şi laşitatea unor liberali care au susţinut o asemenea prostie. Asta ca să nu zic pur și simplu ticăloşie”.
