Autor: Grigore Cartianu

Disperarea îl face pe Ceaușescu să strige cât mai tare la americani, ca să priceapă sovieticii. Paralela Panama – România este uluitoare. Generalul Ceaușescu se recunoaște în generalul Noriega. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

Din 20 decembrie, mesajele din “”Scînteia” devin tot mai străvezii. Aflăm că guvernul panamez acuză SUA de „terorism de stat împotriva unei ţări suverane şi independente”. Apoi, în ziarul partidului începe să se simtă, printre rânduri, spaima lui Ceauşescu de lichidare fizică.

Capturarea generalului Noriega

„Trupe ale Statelor Unite au pătruns – din ordinul preşedintelui George Bush – pe teritoriul panamez. (…) Scopul agresiunii armate americane împotriva acestui mic stat nealiniat din America Centrală este, după cum preciza însuşi şeful Casei Albe, de a-l captura pe generalul Manuel Antonio Noriega, şeful guvernului panamez, şi a «restabili democraţia» în Panama. Proclamându-se «apărător al libertăţii», Statele Unite şi-au arogat «dreptul» de a aprecia, prin prisma propriilor interese, dacă un guvern al unui stat independent şi suveran este democratic sau nu.”

„Scînteia” menţionează şi dimensiunea trupelor trimise de americani în Panama. Paralelismul cu sovieticii care operau deja în România este uluitor! „La atacul neprovocat împotriva Republicii Panama au luat parte forţe aeriene şi terestre. Cel puţin 30.000 de militari americani participă la atacurile declanşate în cursul dimineţii împotriva a patru cazărmi panameze.”

„Se află într-un loc sigur şi este hotărât să reziste”

Printre rândurile ziaristului anonim (în fond, Secţia de Presă a CC al PCR) răzbate satisfacţia că Noriega nu a fost capturat, dar se simte şi nevoia disperată de siguranţă a lui Ceauşescu în faţa intervenţiei sovietice. „Generalul Antonio Noriega «se află într-un loc sigur şi este hotărât să reziste», a declarat şeful gărzii personale a generalului la postul naţional de radio.”

„Scînteia” creează un paralelism perfect între Panama şi România, scriind despre „state mici” (a se citi Panama şi România) confruntate cu „superputeri” (SUA şi URSS). „Cu atât mai mult sunt de condamnat actele de agresiune brutală ale SUA împotriva unui stat mic, care îşi apără libertatea şi independenţa încălcate de o superputere. Este dreptul sacru al oricărui popor de a-şi hotărî singur modul de viaţă, regimul politic, conform năzuinţelor şi tradiţiilor sale.”

„Năzuințe” şi „tradiții”

Ca să justifice nevoia de perpetuare a regimului său, Ceauşescu – demagogul perfect – este capabil să apeleze chiar şi la „năzuinţe” şi „tradiţii”, chiar dacă nu şi-a întrebat niciodată poporul, sincer şi neregizat, dacă vrea comunism sau capitalism, dacă vrea republică sau monarhie, dacă-l vrea pe Moş Crăciun sau pe Moş Gerilă. Şi nu i s-a părut nimic în neregulă când comuniştii, cocoţaţi pe tancurile sovietice, au falsificat alegerile din 1946, au preluat puterea în România, l-au alungat pe rege, au naţionalizat uzinele şi au confiscat pământurile. Oare acestea să fi fost, atunci, „năzuinţele” şi „tradiţiile” poporului român?!

 „Stâlpul infamiei” pentru „cei ce recurg la asemenea metode”

Pe 22 decembrie, „Scînteia” e şi mai transparentă în privinţa spaimei lui Ceauşescu de a fi înlăturat, capturat şi lichidat. „Veştile sosite din Panama aduc noi amănunte, aproape incredibile pentru timpul în care trăim, în legătură cu practicile politicii americane. Astfel, purtătorul de cuvânt al Casei Albe a anunţat că SUA instituie un premiu de un milion de dolari pentru capturarea generalului Noriega şi o recompensă de 150 de dolari pentru eliminarea fiecărui luptător loial lui Noriega. Asemenea mijloace, incalificabile, constituie o autodemascare, care-i ţintuieşte la stâlpul infamiei pe cei ce recurg la asemenea metode.”

„Cei ce recurg la asemenea metode” – aici e cheia! Aici devine evident că nu Panama era problema lui „Nea Nicu”, ci chiar România. Şi nu americanii îi dădeau fiori, cât alţii care „recurg la asemenea metode”, aflaţi chiar aici, în coasta lui – în ţară, în oraş, în Piaţă, poate chiar şi în Palat…

„Dictatura a căzut, poporul e liber!”

Câteva ore mai târziu, la scurt timp după fuga lui Ceauşescu, „Scînteia” apare într-o ediţie specială, cu un nume coafat: „Scînteia poporului”. Aceiaşi ziarişti ne informează că „Dictatura a căzut, poporul e liber!”, iar pe prima pagină e inserată o explicaţie: „Ziarul nostru apare azi într-o ediţie specială, într-o expresie patriotică, nouă, adevărată, ca ziar al poporului”.

Chiar în ziua următoare, activiştii de presă produc un titlu care le arată măiestria atât de mult sugrumată de odiosul dictator: „Printre gloanţe şi branduri, Bucureştiul munceşte pentru ţară şi popor”.

Evoluţia ştirilor despre Panama în ziarul „Scînteia”

* 14 decembrie: „Republica Panama respinge amestecul SUA în treburile sale interne”

* 16 decembrie: „SUA atentează la independenţa Republicii Panama”

* 17 decembrie: „Panama: Apel la crearea unui front unit pentru apărarea independenţei ţării”

* 20 decembrie: „Guvernul panamez respinge ferm amestecul SUA în treburile interne ale ţării”

* 21 decembrie: „Un act inadmisibil, de o deosebită gravitate internaţională: agresiunea Statelor Unite împotriva Republicii Panama”

* 22 decembrie: „Agresiunea SUA împotriva Panama: o gravă şi condamnabilă manifestare a politicii de forţă şi dictat”.

– Va urma –

———————————————

Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com. Menționați și un număr de telefon!

Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.

———————————————

Episoadele anterioare

Episodul 26: Grija lui Ceaușescu: situația din Panama

Episodul 25: Mințit și în Iran

Episodul 24: Ultima vizită. La Teheran

Episodul 23: O stenogramă pierdută

Episodul 22: 1945 – un fals moment de vitejie

Episodul 21: „Nu renunţaţi, tovarăşe secretar general!”

Episodul 20: „Ar trebui să vă pun în fața plutonului de execuție!”

Episodul 19: Lovitura falsă de la Iași. Rolul lui Tökes la Timișoara

Episodul 18: O țară liberă, dar sub ocupație sovietică

Episodul 17: Asediul tăcut al turiștilor sovietici

Episodul 16: Ultima vânătoare: măcel la fazani

Episodul 15: Lovitura-şoc dată lui Ceauşescu: fuga Nadiei

Episodul 14: Se strânge lațul: „agenturile” intră în acțiune

Episodul 13: Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”

Episodul 12: „Scrisoarea celor 6”: Poştaşul vine de la Moscova

Episodul 11: Silviu Brucan, agentul de pe axa Est-Vest

Episodul 10: Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist

Episodul 9: FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” încă din 1987

Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor

Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu

Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”

Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”

Episodul 2: Întâlnirea de la Malta

Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul