Autor: Cristian Ghinea

Sunt sub impresia ascultării conferinței ”PNL 151 de ani – Modernizare cu Rădăcini”.

S-au spus lucruri importante acolo. Istoria PNL este una la fel de complicată ca și cea a României, cu care se confundă. În general, raportarea PNL-iștilor la propria istorie este în paradigma ”Pușca și cureua lată / Ce flăcău eram odată” – o glorificare necritică a unor vremuri apuse, care, în general, nu ajută la nimic.

Trecutul nu a fost doar glorios și prezentul nu e doar șleampăt. O istorie sinceră a PNL încă așteaptă să fie scrisă. Ar fi mult mai utilă decât să declamăm public în cor despre Brătieni și ”prin noi înșine”. Ceea ce nu s-a întâmplat la discuția asta, de aia și a fost interesantă. S-a vorbit despre viitor, așa că am să unesc puțin trecutul cu viitorul.

Mă credeți sau nu, aproape toate dilemele care se află astăzi în fața PNL – azi, în 2026 – au fost și în fața generațiilor trecute de PNL-iști. Chiar fetișizarea sloganului ”Prin noi înșine” arată asta. El nu e dovadă de mare inteligență politică, ci este chiar cel mai important simbol al unui moment de abandonare a liberalismului. Chestiune pe care PNL nu trebuie s-o mai facă.

– Advertisement –

Și așa ajung la cele trei lucruri de făcut din titlu.

Flexibilitatea doctrinară nu e un merit, ci un viciu

Prima: să nu mai adoptați mode intelectuale care contrazic valorile liberale.

Dacă înaintașii dau cu bâta în baltă, e un motiv bun să evitați aceleași greșeli, nu să insistați.

– Advertisement –

Sloganul ”Prin noi înșine” este un adagiu târziu la liberalismul inițial, prin adoptarea protecționismului economic, în ideea iluzorie că poți crea o industrie națională restrângând importurile, refuzând investițiile străine și impunând control de stat pe întreprinderi.

A fost un dezastru. Și economic, și politic, și moral.

Controlul însemna că nu puteai face afaceri serioase în România interbelică dacă nu aveai PNL-iști în board. Fiecare facțiune din PNL avea banca sa de serviciu, că bankingul era industrie națională, deci a partidului.

Moda cu protecționismul economic a ajuns în PNL în ultimele decenii din secolul XIX, preluată pe linie intelectuală austriacă – în general, cam ce pare neoaș la noi, sigur se trage din ultimele prostii la modă în Vest, vezi legionarismul inspirat din Italia și antisemitismul din Austria sau, azi, suveranismul de peste tot.

“Prin noi înșine” a însemnat abandonarea ideii de comerț liber. Ulterior a culminat în perioada interbelică cu doctrina economică a ”vintilismului”, de la Vintilă Brătianu, care a sugrumat industrializarea României Mari, adică efectul invers decât ceea ce și-a dorit. Cazul tractoarelor comandate din Germania de guvernarea Averescu și anulate apoi de guvernarea PNL este cel mai cunoscut. Ideea era că se va crea o industrie națională de tractoare. În final, nu s-a creat o industrie națională de tractoare, dar și agricultura a rămas nemecanizată – România interbelică era cea mai slab mecanizată țară din Europa, chiar după Bulgaria și Serbia.

La fel și în comunism – ne făleam cu tractoarele românești, care erau proaste și puține, am ieșit din comunism tot pe ultimul loc în Europa la mecanizarea agriculturii. Băi, dar aveam tractoare românești. Puține, proaste și scumpe, dar era sânge de dac la motor, mă-nțelegi?

Liberalul în spirit Ștefan Zeletin spunea că a încerca să dezvolți o industrie națională sub protecționism e ca și cum ai crește o floare într-un clopot. De altfel, Zeletin nu e singurul intelectual liberal care a făcut politică în alt partid decât PNL în interbelic, asta era mai degrabă regula atunci: liberalismul ideatic nu cadra cu liberalismul de stat din PNL.

Tentativa de a crea o companie de stat pentru dezvoltarea aviației ne-a dus în pragul de a intra în al Doilea Război Mondial fără aviație. Cam cum am ținut industria de apărare de stat după 1989 și uite că, la cinci ani de război în Ucraina, nu prea avem industrie de apărare pe bune – de unde greutatea de a produce în România ce cumpărăm din SAFE, la nivelul Poloniei. Avem două obiective contrare: să ne înarmăm repede și bine sau să ne înarmăm produs în România. Oricât bullshit auziți de la PSD și de la AUR pe subiect, eforturile eroice ale actualului guvern de a împăca aceste două obiective vin pe fondul unei decizii strategice stil ”prin noi înșine”, luată tacit de toate guvernele din ultimii 30 de ani: să ținem industria de apărare la stat, că e strategică. Cel mai mare producător de arme din lume, SUA, nu are industrie de stat, că americanii sunt mai proști și nu s-au prins prin ei înșiși că e strategică, ce să vezi!

Vintilismul economic, manifestat prin frumosul slogan ”Prin noi înșine”, era luat în derâdere în perioada interbelică chiar de PNL-iști. A se citi memoriile lui I. G. Duca pentru asta. Au așteptat să moară omul, că era din dinastie și nu se lăsa dus de la putere, ca să schimbe tacit placa. Dar era prea târziu, au pierdut anii ’20 de boom economic și venise criza globală.

În tot acest timp, partidul care defila cu liber-schimb, drepturile omului și descentralizare administrativă – adică partidul liberal în practică – era Partidul Național Țărănesc. Nu e azi prima epocă în care PNL e doar uneori liberal în practică, iar partidul liberal nu are cuvântul în nume.

Un alt exemplu de îndoire a liberalismului în fața modelor intelectuale este problema evreiască. Dacă la Islaz, în 1848, fondatorii României moderne, liberalii iluminiști, cereau explicit încetățenirea evreilor, moda intelectuală a antisemitismului din finalul de secol XIX a cuprins și PNL. Partidul s-a opus încetățenirii evreilor din România, ceea ce a creat probleme țării și la recunoașterea independenței, și la recunoașterea României Mari. Se făcea un titlu de glorie din a nu da drepturi evreilor, cam ăsta era consensul politic construit de PNL. Pe care, evident, s-au urcat partidele extremiste.

Care e relevanța acestor povești istorice pentru prezent și viitor?

PNL, neavând o aderență solidă la valorile liberalismului clasic, se duce după mode intelectuale, ceea ce face și în epoca asta. Era îngrozitor să văd în anii trecuți consensul din interiorul PNL cum că investițiile publice aduc dezvoltare economică. Totuși, să nu uităm că PNL a avut în guvernarea cu PSD și prim-ministru, și ministru de Finanțe când a ajuns deficitul la cer. După cine face curățenie Bolojan? Doar după PSD?

Când am negociat defuncta coaliție de guvernare, am pus cap la cap programul USR, pe care l-am coordonat (și era unul, în esență, liberal modernizator), programul PSD și programul PNL și nu găseam deosebiri între cel al PSD și al PNL. Erau fantezii în programul PNL cu miliarde de euro dați de la stat, gen pentru dezvoltarea metalurgiei de către stat – practic, programul PNL era unul socialist intervenționist. Somități intelectuale de genul Rareș Bogdan ne explicau cum e bine să avem deficit pentru că se fac investiții publice, iar dacă se fac investiții publice se dezvoltă economia.

Nu suntem într-o epocă în care liberalismul este la modă. Trump a readus protecționismul vamal (și chiar unul haotic) în centrul dezbaterii. Agresiunea comercială a Chinei îndeamnă la închidere pentru a proteja producătorii interni. Dacă PNL a devenit mai socialist-intervenționist pentru că se lua după PSD, cum va reacționa la schimbările din polii intelectuali globali?

Ce lipsește PNL și are nevoie urgent este recrearea și asumarea acestui corp de idei de bază. Dezbaterea aniversară a aruncat niște idei. Mai ales Lucian Croitoru a fost remarcabil în ceea ce a spus acolo. Infrastructura intelectuală a partidului ar trebui să funcționeze nu doar la aniversări.

Înțeleg referirile la liberalismul conservator. E amuzant cumva raportat la istoria României – s-ar răsuci Brătienii în mormânt, pentru că ei au luptat toată viața cu… conservatorismul. Dar să zicem că, în mintea PNL-iștilor actuali, sistemul socio-economic este unul liberal și atunci trebuie să-l conservăm.

Dar dacă liberalismul clasic trebuie apărat, trebuie conservat, atunci el trebuie definit în actualitate.

Propun aici o bază de lucru: libertatea comerțului, deschiderea către investiții străine, ideea că politicile industriale (adică bani aruncați preferențial de către politicieni în diverse activități economice) trebuie să fie rarisime, limitate și doar unde eșuează piața, ideea de cumințenie bugetară, de deficit redus, ideea că pui bani deoparte când ai creștere economică și dai drumul la pungă când ai criză economică, ideea că investițiile private sunt sfinte și motorul economiei, nu alea publice (care trebuie făcute pe indicatori tehnico-economici, nu ca scop în sine), ideea că nu naționalizezi pierderile și privatizezi câștigurile (așa cum avem zilele astea în afacerea Nuclearelectrica de la Doicești, căreia Ilie Bolojan i se opune cu drept temei). Toate acestea trebuie să devină valorile fundamentale ale PNL, pe care se bazează liberalismul PNL, oricum i-am spune doctrinei – liberalism-conservator sau național-liberalism sau liberalism cu pene galbene.

Adică flexibilitatea doctrinară extremă care definește trist istoria PNL ar trebui să înceteze, pentru că a compromis partidul și în interbelic, și în cele două guvernări USL-iste din istoria recentă.

Nu mai fiți părtași la practici nedemocratice!

A doua boală, manifestată în istoria PNL, este cooperarea cu autoritarismul. România are în mod cronic un deficit de democratizare. Chiar în epoca de glorie a PNL, partidul a oscilat între a fi parte din soluție și parte din problemă. Ionel Brătianu însuși a cucerit puterea în partid venind cu propuneri de reforme radicale, în speță acoperind cele două nevoi de bază care făceau din Regatul român o societate subdezvoltată prin comparație cu Europa acelor vremuri, anume: pământ pentru țărani și votul universal. S-a ținut cu dinții de aceste două teme și, printr-un noroc istoric uluitor, a reușit să realizeze și România Mare, dar și să dea pământ țăranilor, și vot universal.

Dar tot Ionel Brătianu a făcut ca România Mare s-o apuce pe drumul autoritar și etatist mai degrabă decât pe drumul liberal, descentralizator și bazat pe drepturi pentru cetățeni și minorități, pe care voiau să meargă partidele antisistem de la acea vreme, adică Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache, Partidul Național Român al lui Iuliu Maniu (unite ulterior în PNȚ) și alte partide din regiunile istorice nou alipite. Brătianu a făcut din PNL-ul interbelic o mașinărie de administrat cu mână forte alegerile, pe care le câștiga invariabil cine dorea el, și a folosit jocul politic la limită pentru a destructura posibila guvernare de outsideri instituită în 1919.

Este îngrozitor să citești azi cum se vorbea în epocă despre ”dictatura lui Brătianu” și a PNL de către cam toți ceilalți actori politici relevanți, azi nume celebre în istorie – Averescu, Maniu, Mihalache, Iorga etc. Pentru că era într-adevăr un regim care cu greu poate fi definit ca democratic chiar după standardele epocii, darămite cele de azi.

Dar mai ales aș discuta despre anii ’30. După moartea surprinzătoare a lui Ionel Brătianu, care a lăsat un uriaș vid în centrul politic, anii ’30 au fost dominați de tendința permanentă a lui Carol al II-lea de a controla sistemul democratic. PNL a rezistat inițial tentativelor regelui de a destructura sistemul democratic. A pierdut un mare om politic în persoana lui I. G. Duca, asasinat de legionari. Și apoi partidul a sucombat prin faptul că regele alegea și deci controla prim-ministrul peste capul șefilor de partid, în persoana lui Tătărescu.

Aviz celor care vor astăzi ca Nicușor Dan sau PSD să le aleagă cine să fie prim-ministru din partea PNL! Un partid care lasă un factor extern să decidă cine e șeful guvernului din partea sa e un partid-breloc. Ca un câine plimbat în lesă, cum zice Stelian Tănase plastic la dezbaterea pe care tocmai am urmărit-o.

De altfel, a fost remarcabil să aud discursul lui Stelian Tănase la conferința asta aniversară. Publicăm pe Comunitatea Liberală pasaje mari din acest discurs.

Nici USR și cu atât mai puțin PNL nu-i datorează ceva lui Nicușor Dan. Omul a vrut să fie independent și a făcut campanie cu ideea de independență, ceea ce este o fraudă la ideea de democrație, pentru că democrația se face cu oameni care se organizează politic în partide. Independent nu înseamnă să-ți bagi coada în mod independent în partidele care te-au susținut.

Modelul Carol al II-lea – Tătărescu, respectiv Klaus Iohannis – Cîțu/Ciucă este unul nociv și duce la destructurarea sistematică a partidelor ca instituții ale democrației.

În același timp, vreau să adaug ceva la ce a zis Stelian Tănase, care întreabă de ce ați tăcut atunci. Ne facem că nu vedem elefantul din cameră. Vă spun eu. Ați tăcut pentru că v-a fost frică de dosare. Cine putea să facă dosare? Eduard Hellvig și Marius Voineag.

PNL-iștii au văzut că Voineag este pus de Predoiu șef la DNA pentru că a făcut o mânărie incredibilă salvându-l pe Ciucă de anchetarea plagiatului. Aceiași PNL-iști au văzut cum Voineag, numit de Predoiu, practică abuzul judiciar în cazul Vlad Voiculescu.

Evident că PNL-iștii știau că li se poate întâmpla și lor! Aceiași PNL-iști care nu au zis nimic când am denunțat public faptul că generalul Ciucă, șeful PNL, amenință primarii USR că, dacă nu trec la PNL, vor fi vizitați de DNA.

Toate acestea au fost orchestrate de un grup de oameni în care s-a aflat Cătălin Predoiu. Acesta e motivul pentru care Predoiu ar trebui să răspundă politic pentru acele abuzuri. Este în interesul superior al României și al PNL ca Predoiu-Voineag să răspundă pentru că v-a fost frică de ei. Ați tăcut atunci. De ce mai e Predoiu azi mare mahăr în PNL? Nici acum nu puteți fi liberi?

Dacă Nicușor Dan l-a numit pe Voineag adjunct de Procuror General și-l laudă public pe Predoiu, să se spele pe cap cu ăștia doi! Ăsta e un motiv suplimentar să nu-i permiteți să facă și el cu voi ce a făcut Iohannis cu voi.

Ancheta Recorder care arată că Predoiu și Bode au luat Poliția pe persoană fizică a fost urmată de o reacție halucinantă a șefilor din poliție, care amenință jurnaliștii și folosesc limbaj de gen: ”este de natură să afecteze activitatea instituțiilor din România (…) și implicit asigurarea securității cetățenilor”.

Dacă nu era deja parte dintr-un guvern demis, Predoiu ar fi trebuit demis pentru asta. Cert e că face în continuare de râs Partidul Național Liberal. Nu e nimic liberal acolo, este o tradiție nocivă à la Guță Tătărescu, care a mai nenorocit o dată PNL. Și România odată cu partidul.

Guvernarea PSD-PNL din acești ani a însemnat nu doar faptul că au dat peste cap bugetul de stat, ci și că au încercat să impună un regim hibrid în România – coaliția Nicu-Marcel ”de 10 ani” asta era.

Nu se poate ca artizanii regimului hibrid să fie în continuare pe cai mari în PNL! Măcar aveți demnitatea să le spuneți bye ălora de care v-a fost frică!

Liberalismul înseamnă lupta cu oligarhia. Nu există liberalism oligarhic!

A treia boală istorică de care a suferit PNL este una mult mai profundă decât cele două de mai sus. Țara asta a fost și este sufocată de oligarhie. Anume, de grupuri de cetățeni care se organizează politic pentru a-și organiza privilegii de tot soiul.

Istoria României poate fi explicată cel mai bine de legea lui Mancur Olson. Omul ăsta a luat Premiul Nobel pentru o idee care e genul de idee atât de simplă, că te miri că nu a venit cuiva mai degrabă. Legea lui Olson spune că grupurile mici de oameni care au personal foarte mult de câștigat se organizează foarte eficient împotriva grupurilor mari de oameni care au doar pierderi sau câștiguri difuze.

Liberalismul presupune lupta cu privilegiile, liberalismul presupune lupta cu oligarhia – și asta a făcut PNL când a renăscut în 1990. Atunci, PNL, PNȚCD și Alianța Civică – cea care furniza suportul intelectual inițial (recitiți Proclamația Alianței Civice din 1990!) – cereau integrare europeană, investiții străine, capitalism, drepturi individuale și pentru minorități.

”Prin noi înșine” era programul FSN, care a falimentat în câțiva ani România. PNL a renăscut în 1990 ca un partid anti-oligarhic. Cum a ajuns de două ori aliat cu PSD la politici ant-iliberale, bugetivore, e o poveste în care legea lui Olson se manifestă plenar.

Programul PNL de revenire la liberalism trebuie să pună lupta cu oligarhia pe primul loc.

Dar ăsta e un program mai vast decât să scăpați de Predoiu et company – și o să revin asupra lui. Că, practic, dacă USR și PNL pot colabora, asta este pe programul anti-oligarhic – și despre asta este Comunitatea Liberală.

Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Partidul Suveranist Demolator

* Trump n-a încheiat 8 războaie. Ce spune minciuna asta despre el și lume

* De ce e Simion sclavul lui Trump când alți suveraniști europeni nu sunt?

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Hoțiunea de centură

ADRIAN PAPAHAGI: De unde apar toți acești prostovani?!

CRISTIAN PĂUN: Slugi suveraniste

CLAUDIU NĂSUI: Iluzia reformei e mai rea decât absența reformei. Dar cea mai bună e reforma!

SORIN BOCANCEA: Răul cel mai mic

MIHAI RĂZVAN MORARU: Consultări cu Muntele Athos

PAUL PALENCSAR: PSD sabotează grav Armata Română. De aceea s-a înhăitat cu AUR!

BOGDAN GLĂVAN: Căpușele de la Hidroelectrica

VLADIMIR MUNTEANU: Alianța PSD–AUR lucrează deja la fascizarea României! Cazul AUR Balotești și votul sinistru dintr-o comisie a Senatului

DANA HERING: Luați de la AUR! Prostu’ zilei și Mafoame

VITALIE COJOCARI: Irakli moare de grija Moldovei

MARIE-COSETTE HANGANU: Simion nu mai mizează pe Trump, îl așteaptă pe Vance. 5 motive ale „năpârlirii” sale

MATEI UDREA: După MAGA suntem noi, care te facem pe tine!

ANDREI COLȚEA: Cum s-a văzut din China vizita lui Trump la Beijing

VASILE POPOVICI: Curca beată de la Craiova, cu perechea din coteț

DOINA DABIJA: Un gest regretabil

FLORIN BURTA: Criza ascunsă a agriculturii românești: piața terenurilor agricole

DANIEL UNCU: Suveranismul de fugă. Cazul Orban

CRISTIAN HUBALI: Ce potriveală: teologul Neamțu și „centrul religios rusesc” au drum în Uganda!

ALECU RENIȚĂ: Primăvara aduce reînvierea

NICOLAE DABIJA: Fratele meu de cruce, tătarul

CITIȚI ȘI:

* Deputatul Mihail Neamțu (AUR) ”a avut onoarea” să-i spună dictatorului din Uganda cât de dictatoare e Ursula de la UE! Kaguta Museveni a venit la putere prin lovitură de stat, conduce de 40 de ani și tocmai a fost reales, la 81 de ani. Soția sa e ministru, iar fiul lor e general și fan Putin

* Sondajul care a isterizat propaganda TV. Cu Bolojan, PNL zdrobește PSD: 21,9% – 13,3%! Premierul e presat să accepte un nou USL, ca să se compromită

* Cele 10 condiții pe care PNL și USR ar trebui să le pună PSD pentru a reface guvernarea ”pro-europeană”

* Bolojan execută primul ”prizonier” de la PSD: îl dă afară de la Hidroelectrica pe ”nășicul” penal al lui Grindeanu! Avram-junior e inculpat pentru luare de mită, tatăl său e condamnat deja

* De unde a pornit furia ”Clanului de la Craiova”: Bolojan a oprit ”conducta de bani” de la buget pentru ”găurile negre” ale Olguței

* Oana Țoiu pune capăt unei mari hoții a lui Adrian Năstase! Prejudiciu de peste un milion de euro

* VIDEO. Minciună bubuitoare a Vioricăi Dăncilă: cică USR-iștii o loveau cu picioarele! ”Erau de o violență extraordinară. De multe ori eram vânătă pe picioare”

* VIDEO. De Ziua Europei, Șoșoacă a rupt steagul UE la mănăstire, alături de fostul ziarist Miron Manega, actual senator SOS. Putinista e plătită cu 20.000 de euro ca europarlamentar

* Propagandă vomitivă a beizadelei AUR-iste Alexandra Păcuraru: ”Simion şi Georgescu, atacaţi pentru că nu sunt de vânzare”. Încă 10.000 de euro amendă pentru Marș TV

* VIDEO. Totul despre un Eurovision neașteptat de bun: România – locul 3. Meritul Pro TV și al lui Tudor Chirilă. Șocul de la Chișinău

– Advertisement –

Moțiunea citită miercuri în Parlament consacră PSD ca partidul suveranist original al României. Ei au inventat „nu ne vindem țara”, ei au susținut antivaccinismul, etc. AUR doar zice mai tare ceea ce PSD a zis mereu mai tâmp și mai îngălat. Asta cu pro și anti-european e frecție de justificat neputințe.

Europa nu înseamnă că PSD fură. Dacă românii vor asocia Europa cu PSD, ne ia dracu’ pe toți. Documentul citit în Parlament, semnat de Sorin Grindeanu primul, e pe linia de gândire FSN-PRM-AUR-PSD, care a sărăcit România.

E de citit rezumatul făcut de președintele USR, Dominic Fritz, chiar în ziua citirii moțiunii în Parlament. O radiografie ”la cald” care poate deschide ochii și unui orb.

Așadar, vă las pe mâini bune. Dominic Fritz!

– Advertisement –

”Citiți moțiunea PSD-AUR! «România tratată ca o colonie», «birocrație transnațională», «model străin impus», «active strategice vândute» etc.

Este limba pe care AUR a copiat-o din manualele care circulă la Moscova și pe care PSD și-o însușește.

PSD, din partener într-o coaliție pro-europeană, atacă cu mare ipocrizie tocmai reformele care duc țara mai departe pe drumul european. Ne anunță că alege un drum nou. Drumul spre Est. Drumul AUR.

– Advertisement –

Dacă votează această moțiune, PSD cu greu mai poate fi considerat un partid pro-european.

Moțiunea AUR-PSD atacă cinic până și programul SAFE. Se întrebă «pe cine apără acele capabilități?». Armata noastră apără fiecare familie din România!

Moțiunea AUR-PSD numește reformele miniștrilor USR drept «străine de sufletului poporului».

Ce este «sufletul poporului» pentru ei? Este înțelepciunea rusească? Este deficitul de 9,3% pe care l-au lăsat la finalul Guvernului Ciolacu-Ciucă – cel mai mare din Uniunea Europeană? Sunt pensiile speciale pe care le apără cu disperare? Cutiile de pantofi pline cu șpagă? Verișorii cu care au umplut statul?

România noastră este alta. Este a profesorului care muncește pe brânci ca să formeze noi și noi generații, a antreprenorului care construiește, a șoferului de TIR care circulă neobosit pe drumurile europene pentru a-și hrăni familia, a studentului care speră la o țară care să-i permită să-și formeze un viitor aici, acasă, alături de Europa.

România noastră este România europeană. Și nu o vom întoarce.

De aceea acest Guvern trebuie să continue. Nu ne permitem încă un deceniu izolat și sărăcit de rețele corupte. Acesta este calculul AUR-PSD. Și putem să-l stricăm. Nu abandonați! Puneți presiune pe fiecare deputat și senator PSD și AUR!”

DE ACELAȘI AUTOR:

* Trump n-a încheiat 8 războaie. Ce spune minciuna asta despre el și lume

* De ce e Simion sclavul lui Trump când alți suveraniști europeni nu sunt?

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Suveraniștii nici nu știu cât de corupt este Viktor Orban

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Lecția USR pentru PNL

ADRIAN PAPAHAGI: Lecția regală

CRISTIAN PĂUN: PSD-iștii sunt disperați: vor „stop joc”, dar nu se mai poate!

CLAUDIU NĂSUI: Cetățean român, firmă europeană

SORIN BOCANCEA: Amurgul zeilor

PAUL PALENCSAR: Nicușor și frica de Trump

MIHAI RĂZVAN MORARU: Se vinde țara!

BODAN GLĂVAN: Reformiști fără reforme

VLADIMIR MUNTEANU: ”Золотой” вотум недоверия правительству*

DANA HERING: Duamna Anca l-a găbjit pe sexomarxist

VITALIE COJOCARI: Regele Charles în Congresul SUA. Ce discurs! Ce discurs!

MARIE-COSETTE HANGANU: Simion nu mai mizează pe Trump, îl așteaptă pe Vance. 5 motive ale „năpârlirii” sale

MATEI UDREA: De aici venim: de la 50 de dolari!

ANDREI COLȚEA: Evanghelia după Donald

VASILE POPOVICI: Șarlatanie la Timișoara: preoții au promovat un senator AUR sub nume fals, pentru a-i ascunde trecutul conspiraționist-legionar!

DOINA DABIJA: Un gest regretabil

FLORIN BURTA: Grindeanu pune cruce PSD-ului

GHEORGHE POSTELNICU: Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen

DANIEL UNCU: Suveranismul de fugă. Cazul Orban

ALECU RENIȚĂ: Primăvara aduce reînvierea

CRISTIAN HUBALI: Gândirea de tomberon a ”gugulanului” Grindeanu

NICOLAE DABIJA: Fratele meu de cruce, tătarul

CITIȚI ȘI:

* Aberațiile moțiunii de cenzură: PSD vrea să doboare Guvernul Bolojan pentru felul în care a guvernat PSD!

* În moțiunea de cenzură contra Guvernului Bolojan, PSD preia tezele anti-UE ale AUR. Acum zice că devenim ”colonie”, deși a guvernat 11 ani din ultimii 14!

* VIDEO. PSD folosește barosul AUR pentru a presa PNL să renunțe la Bolojan. Anunț comun PSD–AUR: vor face împreună o moțiune de cenzură

* În timp ce urlă că ”nu ne vindem țara”, Grindeanu și PSD ”împing” un proiect de lege prin care străinii ne pot expropria și morții din morminte!

* Structura PSD: 97,7% ticăloșie, 2,3% rațiune. Partidul marii corupții a votat masiv pentru haos

* Operațiunea „Guvernul USR” – diversiunea prin care PSD și „aripa PSD-istă” din PNL, ajutate de AUR, încearcă să păcălească electoratul încă o dată. Patru predicate toxice

* A fost arestat șeful-de-șpăgi al lui Grindeanu! Cristian Anton ținea 500.000 de euro în dulap, într-o cutie de pantofi.

* Șocantele legături interlope ale Liei Savonea. Șefa Înaltei Curți a salvat un mafiot din clanul cu care făcea afaceri. Grav conflict de interese

* VIDEO. Primarul PSD din Galați susține angajarea amantelor în instituțiile publice! „Nu sunt aduse din Pakistan sau Congo. Sunt tot cetățeni români, au dreptul să muncească undeva”

* VIDEO. ”Păpușa lui Trump” a anticipat: ”Vor fi focuri de armă în această seară. Va fi captivant!”

– Advertisement –

Am întâlnit-o pe Anne Applebaum în cursul recentei sale vizite în România. I-am spus că elita românească încă trăiește într-o bulă în care Trump nu a schimbat America.

Mi-a spus că în ultima prefață la cartea sa „Axa Autocraților” descrie modul în care Trump a alterat democrația și sistemul politic american, făcându-le mai apropiate de modalitatea de manifestare a autocraților despre care vorbește în carte.

De altfel, sunt convins că în inima Americii se duce lupta esențială pentru viitorul nostru: republica americană poate să reziste căderii în tribalism și dictatură sau se poate redresa. Este o luptă pe care republica romană a pierdut-o – nu dintr-o dată, ci în timpul a două generații.

Deci, dilema e dacă Trump este o boală temporară, un furuncul istoric, sau este declanșatorul unei serii istorice care face imposibilă funcționarea instituțiilor în afara tribalismului politic, golirea de sens a centrului politic și imposibilitatea taberelor de a negocia politic diferendurile pentru că nu mai există o înțelegere comună a ceea ce înseamnă republica.

– Advertisement –

Republica romană a început să decadă odată cu asasinarea fraților Grachi. Sulla a accelerat toate aceste fenomene, iar răzbunătorii lui Cezar i-au pus capac. Este Trump un Sulla care anunță decăderea sau un furuncul, un accident istoric? Vom vedea.

Deocamdată, cititorii Comunității Liberale, cu amabilitatea autoarei, pot citi în exclusivitate în România ultima prefață a cărții, unde Applebaum descrie modul în care Trump asaltează sistematic și programatic funcționarea republicii.

Textul lui Anne Applebaum este prefața actualizată a noii ediții americane a volumului Axa Autocraților, care a fost tradusă și în limba română.

– Advertisement –

Axa autocraților – Dictatorii care vor să conducă lumea. Noua prefață

de Anne Applebaum

„«Autocracy Inc» a fost publicată inițial în iulie 2024. În lunile ce au urmat, subiectul ei central – rețeaua de dictatori care împărtășesc interese comune, nu o ideologie comună – s-a schimbat foarte puțin.

Vladimir Putin, dictatorul rus, și-a continuat asaltul ilegal asupra statului suveran ucrainean. Nicolas Maduro, dictatorul venezuelean, a rămas la putere chiar și după ce venezuelenii au votat într-o proporție covârșitoare pentru înlăturarea sa. Regimul sirian s-a prăbușit, dar principalii săi aliați, Iranul și Rusia, au continuat să încerce să-i influențeze succesorii. Dictatori din Azerbaidjan până în Zimbabwe, toți membri ai rețelei pe care o numesc Autocracy Inc, au continuat să promoveze discursuri autoritare și scheme financiare ascunse, atât în propriile țări, cât și în întreaga lume.

În aceleași câteva luni, lumea democratică s-a schimbat profund. În noiembrie 2024, Statele Unite ale Americii, timp de 80 de ani liderul unui sistem puternic de alianțe democratice și un important promotor al ideilor democratice în lume, au ales un președinte care nu mai era deloc interesat de democrație sau de statele democratice. În schimb, Donald Trump a început să alinieze politica externă și internă a Americii la valorile și practicile lumii autocratice descrise în această carte.

Această turnură radicală a fost cel mai vizibilă în relațiile noii administrații cu aliații istorici ai Americii. Încă din primele zile de mandat, președintele Trump a atacat și a mustrat Ucraina, Canada și Uniunea Europeană, impunând taxe vamale inexplicabil de mari pentru bunurile provenite din aceste țări, precum și din Japonia și Coreea de Sud. A țipat la președintele ucrainean în Biroul Oval, a discutat despre anexarea Groenlandei și a Canadei și a declarat că UE a fost creată pentru a «trage pe sfoară» SUA.

În același timp, a avut prea puține cuvinte de critică la adresa Rusiei, Chinei, Iranului sau a oricăreia dintre celelalte țări care au complotat mult timp pentru a submina puterea politică și economică a Americii, așa cum descrie această carte, și care au continuat s-o facă și în timpul președinției sale. Principalii săi consilieri au fost de acord. «Împărtășesc pe deplin repulsia față de obiceiul europenilor de a profita», le-a scris secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, altor membri ai cabinetului, într-un mesaj ajuns în presă: «Este JALNIC».

Această îndepărtare de  lumea democratică a fost însoțită de o schimbare la fel de revoluționară a atitudinii oficiale americane atât față de corupția internă, cât și față de cleptocrația externă. Poate că nimeni nu ar fi trebuit să fie surprins: încă de la începutul carierei sale, cu mult înainte de a-și exprima un interes semnificativ pentru politică, Donald Trump a participat cu entuziasm la lumea ascunsă a companiilor-paravan înregistrate în paradisuri fiscale și a conturilor bancare anonime, un mediu în care lumea autocratică prosperă.

Începând cu anii 1990, investitorii anonimi au reprezentat o sursă importantă de finanțare pentru afacerile imobiliare ale lui Trump. În acea perioadă, banii din fosta Uniune Sovietică se revărsau în investiții imobiliare opace, așa cum recunoștea și fiul lui Trump în 2008: «În ceea ce privește afluxul de capital pentru proprietăți de lux în SUA, rușii alcătuiesc o proporție destul de neobișnuită din multe dintre activele noastre».

Unul din cinci apartamente din clădirile deținute de Trump sau care purtau marca sa a fost achiziționat de o companie-paravan al cărei proprietar real este necunoscut. Proprietarii anonimi au continuat să investească în afacerile sale chiar și în timpul primului său mandat de președinte.

Pe parcursul acelui prim mandat, Trump a ocolit regulile privind conflictele de interese, menite să oprească politicienii să folosească puterea politică pentru a se îmbogăți. În timpul celui de-al doilea mandat, a început să le sfideze cu ceea ce s-ar putea descrie doar drept nonșalanță, demonstrând clar că atât el, cât și familia sa își vor extinde relațiile de afaceri profitabile cu lumea autocratică și își vor folosi influența politică pentru câștiguri financiare pe plan intern.

În săptămânile de după alegeri, Trump a anunțat construirea unui Trump Tower în Arabia Saudită, o investiție care a creat un conflict de interese evident pentru președinte. De asemenea, familia lui Trump a creat o afacere cu criptomonede, World Liberty Financial, ce ar putea servi, în practică, drept instrument prin care oricine i-ar putea plăti mită în mod indirect.

Ca un semn de rău augur, administrația sa a renunțat rapid la o anchetă penală împotriva lui Justin Sun, un antreprenor chinez și consilier al World Liberty Financial, care investise cel puțin 75 de milioane de dolari în companie.

În ton cu noua atmosferă, ceremonia de învestire a devenit o etalare ostentativă a valorilor cleptocratice ale noii administrații.

Directorii executivi ai marilor companii americane de tehnologie au fost cei mai de seamă invitați, dar mai mulți parteneri de afaceri străini ai Organizației Trump au participat, de asemenea, la evenimentele dedicate, au pozat pentru fotografii cu Trump și au făcut referire la legăturile lor cu președinția sa în materialele de promovare.

Mai multe companii mai puțin cunoscute, implicate în negocieri de reglementare în curs sau de altă natură cu Guvernul SUA, au donat discret milioane de dolari pentru învestirea lui Trump.

La scurt timp după aceea, într-o epurare la ceas de seară, Trump a concediat 17 inspectori generali, adică toți oamenii responsabili cu monitorizarea corupției și a încălcărilor de natură etică în cadrul Guvernului.

Este adevărat că oamenii bogați au jucat mereu un rol disproporționat de mare în politica americană, așa cum se întâmplă aproape peste tot. Însă, încă de la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, unei singure persoane bogate i s-a atribuit un rol care pare să nu aibă precedent în istoria Americii. Lui Elon Musk, care n-a avut niciun alt mandat decât binecuvântarea personală a președintelui, i s-a oferit o influență enormă exact asupra acelor instituții guvernamentale care îi subvenționaseră și reglementaseră companiile de multă vreme.

Așa-numitul Departament pentru Eficiență Guvernamentală (DOGE) al lui Musk a desființat masiv locuri de muncă la Administrația Națională pentru Siguranța Traficului pe Autostrăzi, agenția federală care supraveghează siguranța auto și investigațiile accidentelor, inclusiv pe cele în care este implicată propria sa companie, Tesla.

Concedierile în masă pe care Musk le-a supervizat la alte agenții de reglementare au blocat peste 30 de investigații asupra companiilor sale, inclusiv SpaceX, Tesla și Neuralink. În același timp, Musk făcea presiuni ca o altă companie a sa, Starlink, să asigure comunicațiile pentru agenții guvernamentale americane majore, printre care Administrația Serviciilor Generale și Autoritatea Federală a Aviației, și ca SpaceX să primească noi contracte.

Politica federală a suferit, de asemenea, o schimbare bruscă, în favoarea practicilor opace de afaceri și în defavoarea americanilor de rând.

Departamentul Trezoreriei a anunțat că nu va mai sancționa companiile din SUA care nu divulgă informații despre proprietari conform Legii privind transparența corporativă, împiedicând astfel eforturile de combatere a spălării banilor.

Trump a ordonat o încetare totală a activității la Biroul de Protecție Financiară a Consumatorului, instituție care fusese creată pentru a proteja clienții împotriva manipulărilor din partea băncilor și a altor instituții financiare.

De asemenea, a demis înalți oficiali care supravegheau conduita etică, protecția avertizorilor de integritate și drepturile muncii, inclusiv pe șefii Oficiului pentru Etică Guvernamentală (Office of Government Ethics), ai Oficiului Consilierului Special (Office of Special Counsel) și ai Consiliului pentru Protecția Sistemelor de Merit (Merit Systems Protection Board).

Interesele financiare personale ale lui Trump și ale anturajului său au început să modeleze politica externă americană în moduri fără precedent în istoria contemporană.

În timpul negocierilor cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, reprezentanții lui Trump au înmânat echipei acestuia un memorandum de înțelegere, propunând ca Ucraina să predea jumătate din bogăția sa viitoare, pe o perioadă nedeterminată.

Documentul inițial, potrivit ucrainenilor care l-au văzut, a lăsat în mod curios deschisă problema modului în care, și în beneficiul cui, urma să fie extrasă această bogăție. Între timp, negocierile lui Trump cu Rusia au fost de la bun început dominate nu de dorința de a crea o pace justă și durabilă în Ucraina, ci de intenția de a ajuta companiile americane să profite de pe urma ridicării sancțiunilor impuse Rusiei.

Politicile interne ale lui Trump au reflectat aceeași reorientare: distanțarea de statul de drept, îndepărtarea de instituțiile create de Congres și îndreptarea către personalizarea puterii. Sub falsul pretext al „reducerii costurilor”, departamentul condus de Musk a efectuat concedieri în masă și a tăiat programe, fără a face vreo încercare de a audita sau măcar de a înțelege multe dintre instituțiile afectate.

Printre acestea s-au numărat posturile americane de radiodifuziune externă, inclusiv Vocea Americii, Europa Liberă, Asia Liberă și alte instituții de presă care, timp de decenii, au practicat jurnalismul independent în părți ale lumii lipsite de el.

Musk a redus drastic finanțarea pentru organizațiile care militează pentru democrație și pentru dreptul la vot. A distrus USAID, organizația de asistență ale cărei programe umanitare furnizau alimente și medicamente celor mai săraci oameni de pe planetă.

Toate aceste programe au oferit mult timp o contrapondere la campaniile de influență rusești, chinezești, iraniene și de altă natură, pe care administrația Trump, în mod evident, nu mai era interesată să le combată.

Musk a pretins că a tăiat fondurile acestor programe pentru că dorea să economisească bani. Această explicație, având în vedere că ele reprezentau o fracțiune infimă din bugetul Statelor Unite, a fost însă insuficientă.

În schimb, distrugerea lor, alături de daunele provocate departamentelor și agențiilor interne care coordonau educația, cercetarea științifică, sănătatea și asistența socială, părea deliberat concepută pentru a altera comportamentul și valorile funcționarilor publici.

De la sfârșitul secolului al XIX-lea, angajații federali din America fuseseră instruiți să respecte statul de drept, să venereze Constituția, să mențină neutralitatea politică și să pună în aplicare schimbările politice legale, indiferent dacă acestea veneau din partea administrațiilor republicane sau democrate.

Se aștepta ca aceștia să măsoare realitatea obiectivă — dovezile poluării, de exemplu — și să reacționeze în consecință. Valorile nepartizane ale acestui sistem fuseseră acceptate de multă vreme de către toți, de la agenții FBI care votau cu republicanii până la inspectorii de mediu care votau cu democrații.

În timpul primelor săptămâni de mandat, cabinetul lui Trump a început să comploteze pentru a-i înlocui pe acești funcționari publici cu oameni loiali, aleși nu prin teste de competență, ci prin teste de puritate ideologică.

Încă din primele săptămâni ale administrației, cel puțin doi candidați pentru funcții superioare în cadrul FBI au fost somați să declare cine au fost „adevărații patrioți” pe 6 ianuarie 2021.

Cu alte cuvinte, li s-a cerut nu doar să-și demonstreze fidelitatea față de Trump, ci și să repete neadevăruri flagrante, încălcând vechiul etos al funcției publice care le cerea oamenilor să ia decizii bazate pe realități obiective, nu pe mituri sau ficțiuni.

Impactul acestei schimbări a fost rapid și dur.

Dintr-odată, și deloc întâmplător, persoanele care lucrau pentru guvernul federal american au trăit aceeași experiență ca și cei care se trezesc sub ocupație străină.

În primăvara anului 2025, am primit o scrisoare de la o femeie care lucrase în mare parte a carierei sale la universități de prestigiu și ca om de știință în mediul guvernamental. Citise un articol pe care îl scrisesem despre experiența supraviețuirii într-o schimbare de regim și i s-a părut că a atins o coardă sensibilă.

Și ea, spunea aceasta, «se va confrunta curând cu alegerea de a permite să fie concediată, de a demisiona sau de a fi considerată complice la regimul actual». Acestea nu sunt alegeri cu care americanii să fie obișnuiți. Dar ele ar suna foarte familiar pentru locuitorii lumii autocratice descrise în această carte.

La fel de familiar ar suna și folosirea proceselor de către Trump pentru a intimida presa. Sau încercările sale de a-i hărțui pe congresmenii și senatorii republicani, folosind amenințări financiare la adresa viitoarelor lor campanii electorale. Ori vizarea selectivă a studenților străini, dintre care unii au fost săltați de pe stradă de ofițeri în civil. Ori deportarea fără un proces echitabil a imigranților, inclusiv a celor cu statut legal, către închisori din El Salvador.

Adunând toate aceste schimbări la un loc, se conturează un tipar. O politică externă personalizată, chiar patrimonială, concepută nu pentru a aduce beneficii aliaților Americii, sau măcar Americii înseși, ci mai degrabă pentru a-l favoriza pe președintele american, pe prietenii și familia sa.

Un sistem politic menit să-i recompenseze pe oameni pentru loialitate, nu pentru merit. Un tir neîntrerupt de propagandă îndreptat împotriva judecătorilor, a jurnaliștilor, a avertizorilor de integritate și a oricui stă în calea regimului.

Acestea sunt trăsăturile statelor care alcătuiesc Autocracy Inc și ele descriu acum sistemul politic pe care administrația Trump încearcă să-l construiască în Statele Unite.

Americanii care cred în statul de drept, aliații europeni și asiatici care au pledat mult timp în favoarea influenței americane, activiștii pro-democrație din întreaga lume care au admirat valorile pe care le reprezenta America — cu toții, noi toți, trebuie să regândim modul în care abordăm lumea în lumina acestor schimbări profunde.

Cu toate acestea, sfatul pe care-l ofer la finalul acestei cărți rămâne valabil.

Coalițiile ample, puternice și atent orientate rămân singura modalitate prin care lumea democratică se poate opune influenței propagandei autocratice și corupției autocratice. Acum va trebui pur și simplu să le pregătim, cel puțin temporar, fără a avea Statele Unite la conducere.”

DE ACELAȘI AUTOR:

* Trump n-a încheiat 8 războaie. Ce spune minciuna asta despre el și lume

* De ce e Simion sclavul lui Trump când alți suveraniști europeni nu sunt?

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Suveraniștii nici nu știu cât de corupt este Viktor Orban

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Analiză bazată pe dialogul dintre senatorul Cristian Ghinea și jurnalistul Matei Udrea, disponibil pe canalul Comunitatea Liberală 1848 – USR-izarea PNL.

Aritmia fiscală a României: când cheltuielile scandinave se lovesc de o colectare de tip bananier

De ce este acest subiect crucial pentru fiecare contribuabil român activ? Deoarece arhitectura bugetară actuală a devenit nesustenabilă, punând România într-o zonă de risc financiar major. Fără vreo strategie anume, doar prin populism electoral, statul român a adoptat un model hibrid toxic: își asumă obligații sociale specifice țărilor dezvoltate, dar perpetuează sisteme de colectare fiscală rudimentare. Această disonanță cognitivă și economică, girată de fosta conducere a PNL – care a abdicat de la principiile liberalismului economic –, ne împinge periculos spre un scenariu de criză a datoriilor suverane, similar celui grecesc.

În cadrul celui mai recent episod al podcastului Comunitatea Liberală 1848, am lansat o critică la adresa derivei ideologice a Partidului Național Liberal sub mandatele recente (dominate de tandemul Klaus Iohannis – Nicolae Ciucă). Teza centrală a analizei este metamorfoza PNL dintr-un garant al prudenței fiscale într-un vehicul al populismului bugetar, adoptând comportamente economice specific socialiste, mascate sub retorica „investițiilor”.

Paradoxul românesc: statul asistențial pe o fundație de lut 

Pe de o parte, sub presiunea publică legitimă, România a început să aloce fonduri urmând un model cvasi-scandinav pe partea de cheltuieli: au crescut masiv alocările pentru pensii și sănătate, încercând să mimeze standardele sociale europene.

– Advertisement –

Pe de altă parte, infrastructura de venituri a rămas blocată într-o paradigmă de „țară bananieră” sau de „tip african”. Această asimetrie se caracterizează prin:

• Povara fiscală inegală – o taxare excesivă a muncii (în special a salariilor mici), care  descurajează forța de muncă formală.
• Paradisul fiscal selectiv – o incapacitate cronică de a taxa eficient capitalul și consumul, menținând numeroase excepții („găuri legislative”).
• Evaziune sistemică, protejată politic – România deține recordul negativ în UE la deficitul de încasare a TVA („gap-ul de TVA”), statul fiind incapabil să-și exercite funcția primară de colector.

Mitul „investițiilor” și modelul grecesc 

Un punct nevralgic al discuției este demontarea „dogmei investițiilor”, folosită de liderii PNL–PSD ca scuză universală pentru derapajele bugetare record. Narativul oficial, „avem deficit mare pentru că investim”, scuză deficitele prin intenții aparent bune. De fapt, e un mecanism de uns baronismul politic. Avem o suprasaturație a investițiilor publice, care nu mai au randament economic. Aceasta este rețeta clasică a „modelului grecesc”: finanțarea cheltuielilor curente, a unui aparat de stat hipertrofiat prin îndatorare externă agresivă; investiții publice alimentate de nevoia mașinăriei politice locale de a cumpăra voturi. În acest timp, economia reală nu produce suficientă valoare adăugată pentru a susține datoria.

Feudalismul bugetar: „Anghel Saligny” versus PNRR 

Ruperea coaliției de dreapta din 2021 este recontextualizată prin această lentilă a disciplinei economice. Refuzul USR de a aviza programul „Anghel Saligny” (o injecție de 50 de miliarde de lei fără acoperire bugetară reală) a fost, de fapt, o tentativă de a stopa acest dezmăț fiscal.

– Advertisement –

• Modelul Liberal (PNRR): Propunea o alocare a fondurilor bazată pe alocări prestabilite și reforme stricte, eliminând arbitrariul politic.
• Modelul Clientelar („Anghel Saligny”): A reprezentat victoria vechii gărzi politice care preferă alocarea discreționară, „din pixul ministrului”, perpetuând dependența primarilor de centru.

Mai mult, asistăm la fenomenul de „indigestie investițională”, concept atribuit expertului Victor Giosan. Comunele mici sunt inundate cu fonduri pentru proiecte pe care nu le pot gestiona, cofinanța sau întreține, ducând la un faliment funcțional al administrației locale.

„USR-izarea” ca revenire la rațiune 

În acest context, conceptul de „USR-izare a PNL”, dezbătut intens în spațiul public ca o narațiune paranoică a aripii anti-Bolojan, este recontextualizat într-o notă pozitivă: PNL trebuie să redevină liberal, un partid atașat responsabilității fiscale și dezvoltării economiei private.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Trump n-a încheiat 8 războaie. Ce spune minciuna asta despre el și lume

* De ce e Simion sclavul lui Trump când alți suveraniști europeni nu sunt?

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Suveraniștii nici nu știu cât de corupt este Viktor Orban

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Este epoca comparațiilor majore și a redefinirii lumii. Fascinant, tot citesc analize și meditez la ele. Uneori însă am impresia că subestimăm rolul nebuniei, al hazardului și al capriciilor.

Analizelele că Trump ar decădea mental abundă. După cruzimea cu care a fost tratat Biden pentru vina de a fi bătrân – inclusiv de către Trump, cu doar trei ani mai ”tânăr” – pare un moment de gen karma bitch.

Cele mai dure analize vorbesc de scleroză. Cele mai blânde vorbesc despre personalitate narcisistă dintotdeauna prezentă la el, dar agravată de teama pierderii controlului. Omul tremură și se bâlbâie mai rău decât Biden în cele mai proaste momente.

Ce face ca Trump să fie diferit de Biden este lipsa sa totală de rușine, un sentiment de care este incapabil dat fiind narcisismul feroce. Modul în care omul își înfruntă începuturile demenței este o temă dureroasă și fascinantă.

– Advertisement –

Am meditat la asta văzând-o pe bunica care m-a crescut cum se pierde. Era acolo, dar se pierdea pe sine. Bunica mea a fost un om care a trăit toată viața după un cod țărănesc al rușinii. ”Se cade – nu se cade” să faci aia sau ailaltă. A fi acolo pentru toată lumea, a da sfaturi, a fi omul deștept la care apelează juma’ de sat pentru soluții era ceva ce ținea de personalitatea ei.

Când mintea a început să-i umble aiurea de la boala care a răpus-o la final, vedeam în ochii ei deruta. Deruta care vine din rușine. Mi se rupea sufletul. Rușinea aia era ceva covârșitor. Recăderea în copilărie, în dependență. Lipsa de control. Dacă faci ceva ce nu se cade? Bunica mea avea rușine.

Trump este opusul în modul în care își gestionează începutul declinului. Văd în ochii lui deruta. Dar reacția este opusul rușinii, este supralicitarea. Dacă lumea se blurează în ochii tăi, atunci supralicitezi ca să forțezi lumea să se potolească, să nu mai joace dinaintea ochilor. Dacă ai fi un cetățean obișnuit, ai primi un sedativ. Dar ești șeful Americii, nu avem procedură pentru asta.

– Advertisement –

Este momentul analizelor macro despre cum lumea se schimbă, dar eu zic să nu ignorăm micro-factorii care pot fi esențiali. Mă gândeam la asta când citeam SMS-ul trimis de Trump premierului Norvegiei. Pentru că nu mi-ați dat Premiul Nobel, eu nu mai trebuie să mă gândesc la pace. Am încheiat opt războaie și meritam premiul, dar nu mi l-ați dar, așa că vreau Groenlanda.

Halucinant. Ce șochează aici este lipsa de metodă. Poți analiza comportamentele conducătorilor în diverse chei. Realism, sfere de influență, are nevoie de Groenlanda ca să… Multilateralism, ar fi bine să lucreze cu aliații. Etc. Dar nu poți interpreta SMS-ul ăsta în nici o cheie rațională. Un om care nu e lovit de boală nu se poate expune în acest hal ridicolului. Adică Premiul Nobel versus Groenlanda nu intră în nici o cheie de interpretare, alta decât nebunia, clinic vorbind demență. Care poate fi în diverse grade și în diverse stadii, o poate duce ani în șir, poate fi funcțional sau nefuncțional – depinde de stare etc.

Ce e fascinant la Trump e modul în care repetă niște idei fixe. Asta cu opt războaie, de pildă. Fiind el președintele Americii, lumea tinde să-l ia mai în serios decât dacă ai analiza un oarecare om bolnav. E greu de conceput pentru mintea umană faptul că cel mai puternic om din lume poate spune ceva fals în mod repetitiv. Sigur știe el ceva, e ceva acolo.

Am auzit oameni care chiar cred că omul încheie războaie pe bandă. O fi el prost de gură, cum se zice la mine la țară, dar măcar încheie războaie, mă-nțelegi?

La tribuna ONU, Trump a fluturat lista celor „opt războaie interminabile” pe care le-a oprit. Oastea de aplaudaci – inclusiv suveraniștii noștri care iau lumină de la Mar-a-Lago – a intrat în extaz. „Vedeți? Omul e Președintele Păcii!”.

Care sunt alea opt?

1. Thailanda – Cambodgia

Aceste două state s-au bombardat pe graniță anul trecut. Trump a zis să se potolească, altfel le pune taxe vamale. Hârjoană de artilerie. S-au potolit, nu e clar dacă postarea lui Trump a schimbat ceva. Trump avea o invitație la un eveniment în zonă, parcă în Malaezia.

Deși ăia se potoliseră, Trump a zis că vine doar dacă vin șefii din Thailanda și Cambodgia ca să semneze în fața lui. Na, pe logica că dacă vrea nebunu’, s-a semnat în fața lui. Pac, Trump pune că a încheiat un război interminabil.

După o săptămână, niște soldați thailandezi au călcat pe o mină și au murit. Au acuzat Cambodgia că pune mine. Cambodgienii au zis că poate e veche mina, dracu’ știe ce e prin jungla aia, să nu o mai ia personal thailandezii. Thailandezii au zis că nu, că e pătată onoarea și au dat niște artilerie pe Cambodgia. Hârjoană câteva zile, iar s-au potolit. Momentul cu semnat în fața lui Trump e ca și cum nu a existat.

2. Kosovo – Serbia 

Conflictul ăsta chiar l-a încheiat America, doar că acum 20 de ani, ne amintim ce și cum. „Se omorau de 400 de ani, le-am spus să se îmbrățișeze”, zice Trump de la tribuna ONU.

Șefii din Serbia și Kosovo au venit la Casa Albă, au semnat separat niște hârtii că lasă să se facă o autostradă care ar trece pe la ambii (nu s-a făcut nimic de atunci). Trump i-a pus pe niște scăunele mai mici în fața biroului său ca să facă poză, ăia s-au ignorat în rest.

În realitate, tensiunea e la fel de mare în teren, dar Trump a vândut un memorandum birocratic drept Tratatul de la Versailles. Pac, gata, pace eternă. Băiete, un Nobel la masa lu’ domnu’ Trump!

3. India – Pakistan

E un atentat în India. Indienii zic că Pakistanul l-a organizat. Pakistan zice că nu e adevărat. Se bat cu avioanele. Pakistanezii ies mai bine, că au arme americane, indienii mai prost că au rusești și chinezești, că ei sunt mare putere independentă. Trump le zice să înceteze. Pakistanul e bucuros, că oricum nu știa cum să încheie povestea. India e enervată că se bagă Trump, doctrina indiană de politică externă zice că țara nu are nevoie de altă mare putere să medieze orice e legat de India. Dar oricum, și indienii voiau să încheie, că ziceau că atâta tărăboi între puteri nucleare, pentru un atentat neclar, e de ajuns.

Trump iese să anunțe acordul de încetare a focului înaintea celor două țări. Șeful armatei din Pakistan – care ignoră conducerea civilă, că în statele de genul ăsta militarii și securiștii cred că ei trebuie să decidă orice – îl propune pe Trump pentru Premiul Nobel. Trump – happy ca un copil. Îl invită pe generalul ăla la cină la Casa Albă. India este scoasă din minți și decide să destindă relația cu China, cu care era în relații proaste.

Decenii de diplomație americană care vrea să se apropie de India sunt aruncate pe apa Sâmbetei pentru că Trump voia să anunțe primul un război încheiat. China – happy, vizite reciproce între dictatorul Xi și dictatorul wanna be indian Modi. Stupiditate de nivel istoric pentru Trump, reversul lui Kissinger când vine vorba de triade complicate cu China: ăla a desprins China de URSS, ăsta împinge India spre China.

4. Egipt – Etiopia

Ăștia se ceartă pe un baraj, e poveste complicată. Egiptul amenința că bombardează barajul din Etiopia, că scade Nilul la el. Trump a scris public: băi, e grav, egiptenii amenință că bombardează. Egiptul nu a făcut nimic, se negociază împărțirea apei.

Deci, iată un război încheiat de Trump. Deși nu a existat, el l-a încheiat pentru că a zis că să nu fie război. Lasă că țările astea nici măcar nu au graniță comună, deci puteam vorbi cel mai grav de un bombardament greu de aplicat de către egipteni, dar el a încheiat războiul, mă-nțelegi?

5. R. D. Congo – Rwanda

Ăsta chiar e un război real, dar pacea lui Trump e cea mai iluzorie. Rwanda a înarmat niște rebeli din R. D. Congo și i-a sprijinit militar. Ăia de și-au bătut joc de mercenarii lui Potra.

Știți cum niște băieți cu mușchi din statul român își luau concediu de paternitate sau de boală și se duceau să lucreze pentru Potra. Da, acolo în Africa, unde rușii domină piața de securitate privată.

Omul lui Georgescu făcea și el afaceri, că na, doar nu sunt legați de ruși el și Georgescu, e doar un antreprenor care a găsit o nișă de piață, puteți și voi dacă vreți.

Băieții ăia erau plătiți cash cu milioane de euro care zburau în valize de pe aeroportul din Sibiu – cum arată investigațiile lui Victor Ilie – fără ca SRI sau poliția sau vameșii să aplice măcar regula aia a UE cu maximum 10.000 euro cash la graniță, dacă nu existau motive de securitate națională că îți pleacă militarii să fie ajutor de ruși în Africa.

Asta – când era Cătălin Predoiu ministru de Interne, semn clar că merită să-l punem la SRI acum, că cică ne-a salvat democrația.

Deci, rebelii ăștia din R. D. Congo (fostul Zair) sunt celebri în România pentru că i-au prins pe băieții lui Potra și i-au pus în genunchi să-și ceară iertare, iar statul român s-a agitat să-i aducă acasă, că na, sunt ai noștri; n-or fi ei buni să se bată în războaie reale, dar la ceva se pricep, gen să bată femei în Piața Victoriei.

Congo zicea: Rwanda e de vină că-i sprijină pe ăștia! Rwanda zicea: Noi? Să moară Veta, nu avem nici o implicare! Între timp, ăia tot cucereau din Congo, gen al doilea oraș din țară l-au luat și au făcut măcel acolo.

Trump a zis: bă, încetați! I-a chemat pe Tshisekedi din Congo și pe Kagame din Rwanda să semneze ceva în fața lui. Ăia au venit și au semnat, că nu știi când mai ai ocazie de poză în Biroul Oval.

Și rebelii din Congo, ăia care se băteau în mod real? Ah, ăia n-au fost chemați, și oricum Rwanda zice că nu-i cunoaște. Deci, nu s-a schimbat nimic real prin acord, dar Donald mai numără un război încheiat. Chiar dacă nu e încheiat.

6. Armenia – Azerbaidjan

Aici e cinism pur. Azerbaidjanul a ras Nagorno-Karabakh, a epurat etnic regiunea de armeni și a câștigat militar. Trump a venit după măcel, a pus o ștampilă pe un acord de transport și a zis: „Am adus pacea”.

Aia nu e pace, e capitularea victimei în fața agresorului. Noi ne bucurăm că Putin a ieșit de prostul cartierului în povestea asta, că el garanta securitatea Armeniei, dar asta nu schimbă morala de mai sus. Pentru că e exact „modelul” pe care-l pregătește pentru Ucraina: lași pe ăla tare să-l căpăcească pe ăla mai slab și la final declari pacea. Noroc că Ucraina rezistă tot mai puțin ajutată de Trump și tot mai mult de europeni, care uite că sunt actor tot mai independent.

7. Israel – Iran

Bibi i-a zis lui Donald că el va bombarda Iranul, rugându-l să ajute. Donald a zis că nu se bagă, că dracu’ știe ce iese și el e bun la pace, nu la război (era înainte de Venezuela, acum îi place).

Bibi Netanyahu a zis: uite, eu distrug antiaeriana Iranului și poate totuși te bagi. Israelul a distrus antiaeriana și a început bombardarea site-urilor nucleare. Văzând că e cu zero riscuri și potențial de fală, Donald a zis: stai, frate, că acu’ vreau și eu!

Susține că a oprit un război total după 12 zile de schimburi de rachete amenințând Iranul cu distrugerea. În realitate, Iranul și Israelul au jucat o coregrafie a descurajării. S-au oprit pentru că niciunul nu voia război total. Aici aș putea să-i acord niște credit că a speriat Iranul și a distrus (aparent) capacitățile nucleare. Alea care mergeau înainte după ce tot el a renunțat la acordul cu Iranul făcut de Obama pe subiect.

8. Israel – Hamas

Cea mai macabră „victorie”. Trump a declarat războiul din Gaza încheiat. Cum? Prin simplul fapt că Gaza a fost rasă de pe fața pământului și nu mai are cine să lupte convențional.

A numi distrugerea „pace” este orwellian. E pacea pustiului. „Ubi solitudinem faciunt, pacem appellant” („Faci un deșert și îl numești pace”) – zicea Tacitus despre romani. Trump e mai modest, el îl numește „deal”.

Concluzia?

Trump nu oprește războaie. El doar redefinește cuvântul „pace”.

Pentru el, pacea înseamnă momentul în care el se plictisește de subiect sau momentul în care cel puternic l-a terminat pe cel slab.

Asta e realitatea factuală. Faptul că Trump repetă obsesiv ”opt războaie încheiate” este ceva ce ține de narcisism.

Apropo, în SMS-ul către norvegieni a adăugat un +. „Opt +”.

Între timp a mai încheiat niște războaie în mintea lui. Faptul că trimite SMS-uri Norvegiei zicând că el a încheiat opt războaie, dar nu a primit Premiul Nobel, deci că acum ia Groenlanda de la Danemarca, ține de privirea aia blurată a bătrânului care este speriat. Lumea i se învârte în fața ochilor. Doar ideile sunt fixe. Ideile sunt dureros de fixe, cu atât mai fixe cu cât lumea se învârte.

Opt războaie – el chiar crede asta, el chiar crede că urma Nobelul. Lumea a fost neascultătoare. Îi scapă controlul, e panicat. Dacă ar avea rușine, ar realiza că e ceva în neregulă cu el. Poate face ceva ce nu se cade? Dar Donald nu are rușine.

Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.

DE ACELAȘI AUTOR:

* De ce e Simion sclavul lui Trump când alți suveraniști europeni nu sunt?

* Cum îl înfundă Voineag pe Predoiu

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Suveraniștii nici nu știu cât de corupt este Viktor Orban

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Există ceva profund umilitor, o jenă care-ți face pielea de găină, în felul în care suveraniștii români înțeleg demnitatea națională. Episodul în care Simion a tăiat tortul Groenlanda și scârțâia pe la uși să-l primească vreun ajutor de câine-lup de la Casa Albă, fix în cea mai mare criză diplomatică dintre America și Europa, e mai relevant decât o greșeală de protocol, e un pattern.

În istoria noastră, trendul suveranist a venit la pachet cu o ploconire spre un stăpân extern. E paradoxal, dar așa este.

Reacția suveraniștilor europeni când Trump amenința că va lua Groenlanda arată izolarea lui George Simion într-un colț al băieților de mingi. Giorgia Meloni a reacționat cu pragmatismul ei rece, spunând clar „Nu”. Nigel Farage, apostolul Brexitului și prietenul lui Trump, a spus „Nu”. Până și AfD-ul german a spus „Nu”. Partidul lui Marine Le Pen, aceiași oameni care acum câțiva ani voiau să scoată Franța din UE, au cerut acum întărirea Europei în fața Americii.

Când naționaliștii francezi ajung să ceară mai multă unitate europeană de frica lui Trump, înțelegi că s-a schimbat placa tectonică. Și Simion era prins cu furculița în tort, neînțelegând mare lucru.

– Advertisement –

Le Pen nu poate accepta ca un președinte american să cumpere teritorii europene ca la Monopoly, pentru că asta ar insulta ideea de națiune suverană. Le Pen joacă pe tradiția gaullistă, anti-americană. Simion joacă și el pe o tradiție de ploconire externă. S-a comportat ca un agent imobiliar de provincie, fericit că șeful de la centru a mai luat un teren, chiar dacă terenul e al vecinului său.

Mitul „Colonia UE” versus Realitatea istorică

Simion și ai lui urlă că suntem „colonie UE”. E o retorică greu de vândut românilor care mai au un dram de neuron activ: cum naiba ești colonie când ai comisari, ai europarlamentari, ai drept de veto și stai la masă cu decidenții? Așa că au inventat o gogomănie nouă: suntem „colonia Franței”. Sună cumva mai digerabil pentru tot prostul care a auzit la școală că au existat colonii, că francezii și englezii au avut colonii, deci, iată, din colonie se fură apa de la Vidraru, clar.

Pe un fond păgubos, în care istoria națională predată la școală menționează cu mare fereală contextul regional în toate momentele frumoase ale istoriei noastre. Românii și România au acționat în vid, de unde o incultură istorică masivă, învățată la școală, prin programă, deci programatică.

– Advertisement –

Singurele momente când națiunea asta nu s-a ploconit au fost tocmai atunci când am stat în concertul european. Liberalii pașoptiști au creat statul român modern după Războiul Crimeii nu izolându-se, ci aliniind interesele noastre naționale cu interesele naționale ale Franței și Marii Britanii. Cum statele astea voiau să oprească Rusia să ia Constantinopole, liberalii care au fondat România au jucat în concertul european. Au creat statul a cărui suveranitate o maimuțărește acum sclavul lui Trump.

Aia a fost politică mare. Aia a fost libertate. Brătienii nu au fost sclavi la Paris, au fost parteneri inteligenți.

Astăzi, echivalentul acelei libertăți este apartenența la UE. Cum ar fi fost România azi, expusă Rusiei, fără UE și fără NATO? Ce propune Simion în schimb? Sclavia reală. Nu cea imaginară de la Bruxelles, ci cea concretă, de tip feudal, față de un Trump sau un Putin.

Tradiția istorică a competiției pentru servilism: de la Antonescu la Ciolacu și Simion

Această atitudine nu e nouă. Ne bântuie, ca un blestem al mediocrității, de decenii.

Istoria nu se repetă, dar rimează, zicea Mark Twain. În cazul nostru, istoria rimează sinistru. Pe vremuri, Ion Antonescu și legionarii duceau o luptă sângeroasă internă. Care era miza? Care dintre ei să-l pupe mai abitir în fund pe Hitler. Se concurau în a ceda resursele și demnitatea țării pentru o mângâiere pe creștet de la Berlin.

George Simion se bate cu Marcel Ciolacu și cu PSD pe titlul de „cel mai obedient servitor al lui Trump”. PSD ne zice că trebuie să băgăm miliardul de dolari la păcănele ca să stăm în ridicolul Consiliu de Pace al lui Trump. Vă amintiți de Dragnea la masa lui Trump, cu privirea aia de chelner care speră la bacșiș? Simion e la fel, doar că poartă șapcă.

Simion copiază MAGA la modul „Cargo Cult”: copiază forma (șepci, sloganuri traduse prost), dar nu înțelege fondul. Suveraniștii vestici au o doctrină. Ai noștri au doar guma din cap și dorința de a fi băgați în seamă. Sunt mai proști, mai inculți și mai lipsiți de coloană vertebrală decât omologii lor vestici.

Spectrul Coloanei a Cincea

Momentul halucinant al acestei sclavii a fost după 23 august 1944. Când România întorsese armele, Horia Sima și gașca lui de suveraniști au fugit la Viena și au făcut un guvern-fantomă, gata să arunce România în aer doar pentru a servi interesele Reich-ului aflat pe ducă. Erau atât de sclavi, încât nu concepeau existența în afara stăpânului.

George Simion este moștenitorul spiritual al Guvernului de la Viena.

Lupta nu este între „globaliști” și „patrioți”. Asta e minciuna pe care v-o vând ei.

Lupta este între lumea liberală, bazată pe reguli, în care țările medii ca România au un loc la masă (așa cum au vrut și au reușit liberalii pașoptiști), și lumea interlopilor care visează la întoarcerea imperiilor, în care Trump, Putin sau Xi decid soarta Groenlandei, a Ucrainei sau a României la un trabuc.

În acea lume a imperiilor, Simionii și Ciolacii din toate țările nu sunt parteneri. Ei doar așteaptă la ușă să le aducă scrumiera. Simion e un pericol pentru că în ADN-ul său politic nu există gena demnității, ci doar gena mimetismului servil.

Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Cum îl înfundă Voineag pe Predoiu. L-a ales Predoiu personal peste capul comisiei, așa cum ne informa Ioana Dogioiu?

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Suveraniștii nici nu știu cât de corupt este Viktor Orban

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

* Piticul mistic și măgarul vesel

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Șeful DNA a beneficiat de emisiune cu salivă la Gâdea, semn că Dan Voiculescu apreciază non-combatul făcut de DNA în dosarul ăla de unde statul român nu are cojones să recupereze prejudiciul, care e mai mult decât dăm Ucrainei ajutor anual.

Nefiind foarte inteligent de felul său, pe Voineag iar l-a luat gura pe dinainte.

L-a luat gura pe dinainte că va fi numit șef la DNA pentru că l-a ajutat pe Ciucă să scape de verdict plagiat, asta înainte de selecția oficială.

L-a luat gura pe dinainte să se laude că a primit de la SRI sabie de voievod (e pe bune, nu glumesc, citiți aici!).

– Advertisement –

L-a luat gura pe dinainte să se laude că se ocupă personal de Vlad Voiculescu fără să știe că achiziția a fost făcută de altcineva.

Bref, Voineag e un mafiot care se dă mare. La Gâdea, s-a dat mare că el a fost selectat de comisia de concurs și apoi numit de Predoiu.

Chestia asta nu e un detaliu. Am argumentat pe larg în articolul meu precedent de ce este ceva sacrosanct în modul în care ministrul care face propunerea trebuie să răspundă politic pentru alegerea pe care o face pentru procurorii-șefi.

– Advertisement –

Fără această răspundere politică, putem arunca la gunoi întreg principiul. Dacă Predoiu a făcut o alegere proastă, cum este evident cu Voineag, atunci este important, este patriotic să-l tragem la răspundere.

Existența comisiei de concurs nu absolvă răspunderea politică, dar dacă comisia a făcut o selecție și Predoiu a ignorat-o, asta agravează faptele. Practic, Predoiu a decis politic peste capul celor pe care tot el i-a rugat să-l ajute să selecteze pe cineva.

Deci, Voineag se laudă că el a fost selectat de comisie.

Fostul șef al DNA, Crin Bologa, a reacționat pe Facebook scriind: ”Rezultatul procedurii din anul 2023, pentru ocuparea funcției de procuror-șef al DNA, în ceea ce privește opțiunile celor 7 membri ai comisiei (opinii consultative), a fost cu totul altul decât opțiunea de atunci a ministrului Justiției”.

Practic, Bologa ne spune că el a fost cel selectat de comisie, iar Predoiu a spus comisiei că-i mulțumește pentru activitate, dar că are el un om mai bun – și l-a propus pe Voineag.

Acum, mărturisesc că m-am mirat când am auzit ce zice Voineag. Eram sigur pe informația că nu fusese cel recomandat de comisie. Am căutat. Și am realizat de unde știam. De la Ioana Dogioiu, actuala purtătoare de cuvânt a Guvernului Bolojan. Doamna Dogioiu, un ziarist excelent, a scris mult înainte să fie la modă despre grozăvia făcută de Nicu–Marcel și Predoiu în Justiție.

Să citim. 5 martie 2023 – aici, tot articolul.

„Înlăturarea lui Bologa face, în mod evident, parte din planul Justiției perfect controlate în punctele sensibile. CSM controlează cu mână de fier, prin președinții de instanțe, fiecare judecător. Oricine mișcă, poate fi scos din complet. (…) Dar nu e suficient să controlezi instanțele, dacă DNA mai dă jos câte un ministru, câte un șef de Romarm și obține acorduri de recunoaștere a vinovăției care fac grea munca „achitatorilor”. (…). A fost executat – nu cu sânge pe pereți ca LCK (Laura Codruța Kovesi – n. red.), ci cu un cuțit înfipt în spate, între omoplați. Prima mișcare de forță a politicului după ridicarea MCV, la care Bologa a contribuit major. Crin Bologa nu voia să se pensioneze. Nu ar mai fi candidat o dată, dacă asta voia. Dar e greu să rămâi după ce ai fost umilit așa cum a fost umilit domnia sa. Dacă apărea un candidat în mod real mai bun, așa cum a pățit d-na Scutea, nu era nimic de comentat. Dar a venit… Mache. Am tot scris despre dl procuror Marius Voineag, despre darul de botez de jumătate de milion, despre soția promovată ca o rachetă de Lia Savonea, despre siguranța cu care s-a lăudat că este câștigător înainte ca procedura să înceapă, despre faptul că e pupilul lui Bogdan Licu. Dar mai ales despre faptul că dl Voineag a decis la PÎCCJ deschiderea dosarului plagiatului lui Nicolae Ciucă și a ales un procuror în pragul pensiei să-l intrumenteze. A decis deschiderea și a repartizat un dosar pentru o faptă prescrisă de vreo 14 ani.”

Asta scria actuala purtătoare de cuvânt a lui Ilie Bolojan despre comportamentul ministrului Predoiu, care l-a pus pe Voineag la DNA. Pentru tot portretul lui Voineag, căruia îi spune „Mache” – asta e porecla sa din procuratură, semn că toată lumea îi apreciază inteligența –, citiți și acest editorial savuros!

După două zile de la acest portret devastator al Justiției în „epoca Predoiu”, Dogioiu revine și ne dă informația cheie – aici, întregul articol.

„Ce mai pâlpâia din DNA se va duce în curând, când dl Marius Voineag, salvatorul lui Nicolae Ciucă, se va așeza în fruntea instituției. Propunerea a fost făcută de ministru, deși nu a întrunit voturile membrilor comisiei de interviu, dar, după cum spune ministrul Predoiu, de ce să absolutizăm interviul? Trebuie să ne uităm la «nivelul de exigență impus de funcție». (…) Soția viitorului procuror-șef DNA a fost ca racheta când d-na Savonea era în CSM: transferuri, detașări, promovare. Se închid cercuri în liniște și fără ca cineva să mai protesteze.”

Undeva se înșela doamna Dogioiu – eram unii care protestam atunci. Așa cum acum protestăm împotriva ideii că groparul Justiției și nașul politic al lui Voineag se vrea la SRI.

Deci, avem un Voineag care zice că el a fost selectat de comisie. Avem un Bologa care zice că el a fost selectat de comisie. Avem o Dogioiu care dădea informația atunci că Predoiu a decis contrar recomandării comisiei.

Drept urmare, voi face atât o interpelare parlamentară, cât și o cerere de informații pe Legea 544 ca să aflăm ce a decis comisia de la Ministerul Justiției. Revin cu detalii când am.

Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.

DE ACELAȘI AUTOR:

* După cine curăţă Bolojan? Hai să vă zic care e faza cu USR şi Predoiu

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Suveraniștii nici nu știu cât de corupt este Viktor Orban

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

* Piticul mistic și măgarul vesel

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Proiect de lege pentru a interzice organizațiile și simbolurile cu caracter comunist.

Este nedrept să fie interzis doar fascismul în țara unde comunismul a omorât mai mulți oameni și a dominat mai mult timp.

Pe 22 decembrie am depus, alături de colegii mei Corina Atanasiu, Remus Negoi și Narcis Mircescu – parlamentari USR – un proiect de lege care interzice organizațiile, simbolurile comuniste și promovarea persoanelor responsabile de crime împotriva umanității sau de încălcări grave ale drepturilor omului.

Nostalgia după comunism nu este o melancolie inofensivă, ci un combustibil pentru curentele extremiste.

– Advertisement –

***

Cum e, frate, chestia asta – le-am dat salarii mari şi pensii speciale, că cică doar aşa pot fi liberi. Putere în stat, am zis.

Și ăia dintre ei care se cred curajoşi, chiar ăia, vor să intre la Președintele țării ca la bordel, pe ușa din spate, cu ochelari fumurii.

Parcă erau liberi, putere în stat, cu salarii și pensii speciale, de independenți.

– Advertisement –

Pensiile speciale au mărit dependența magistraților de şefii lor. I-au făcut umbre.

S-a dorit independență şi a ieşit republică oligarhică. S-a dorit morală şi a ieşit bordel.

P. S. Nu înțeleg de ce Ilie Bolojan nu a făcut grupul ăla de lucru cu Predoiu în frunte, doar el se pricepe cel mai bine la legile bordelului, că le-a făcut.

DE ACELAȘI AUTOR:

* 200.000 pentru Berbeceanu

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Suveraniștii nici nu știu cât de corupt este Viktor Orban

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

* Piticul mistic și măgarul vesel

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Hai s-o zic pe șleau: balastierele sunt o industrie atent reglementată, de unde firmele de construcții ale mafiei PSD-PNL fac o grămadă de bani.

Da, da – era Iulică Dumitrescu şi acum a preluat Thuma. De aici şi din imobiliare (unde l-a combinat şi pe Voineag al lui Predoiu) face Thuma zeci de milioane de euro, cu care ține filiale întregi PNL pe trai-mălai.

Care e faza cu balastierele? Pāi, scoți nisip şi piatră, că duduie țara de şantiere. Ar trebui să scoți strict controlat, ca să nu afectezi râurile și solul.

Cine te controlează? Statul. Adică ăia numiți de sclavii lui Iulică, apoi Thuma. Dacă se fură, ar trebui să te ia Voineag al lui Predoiu. Te-ai prins? Nu te controla nici dracu’, puteai să faci praf tot.

– Advertisement –

Hai, că oricine se învârte prin mediile astea știe faza cu balastierele. Dar se tace aşa diplomat, că na, PNL e acum reformat şi apretat şi face reforme, mă-nțelegi? Că altfel vin ruşii şi AUR, mă-nțelegi?

Trebuie să tăcem, să fure Thuma, să facă Predoiu praf justiția, că e interesu’ național, mă-nțelegi?

Băi, sorry, dar asta e Mafia de partid și de stat!

– Advertisement –

Pe partea PNL, tura asta. Na, sorry, să vă informez, dar nu doar PSD fură în țara asta.

Deci, fata aia de la Mediu are cojones să controleze pe bune balastierere. Asta zice poza asta.

Nașpa moment pentru Mafie!

DE ACELAȘI AUTOR:

* 200.000 pentru Berbeceanu

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Suveraniștii nici nu știu cât de corupt este Viktor Orban

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

* Piticul mistic și măgarul vesel

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

PNL, Bolojan, dudes.

Eu știu că Predoiu dă acum disperat forward la tot felul de chestii care zic că USR și Nicușor Dan au un plan malefic să fie el dat la o parte ca să…

Ca să ce, nu e clar. A ajuns Predoiu pavază la democrație, te pomenești…

Hai, că stiți, că primiți astea de la el! Știți și voi că omu’ nu e foarte deștept, e doar securist.

– Advertisement –

Și mai știți că am dreptate: Predoiu a fost ăla care a creat sistemul pentru Klaus, să vă șantajeze cu dosare.

Nu fiți proști! Ăsta nu e meci USR versus PNL. Predoiu e rămășita planului Klaus – Hellvig – Ciolacu de distrugere a democrației.

Un reminder aici, la Ionel Stoica – ce a făcut Predoiu, pe persoană fizică.

– Advertisement –

Voi decideți dacă le-a făcut PNL și vi le asumați sau scăpați de nătărăul securici.

„Justiția nu mai e oarbă. Justiția e atentă la apeluri.

Să nu trecem prea ușor peste telefonul pe care Lia Savonea l-a dat vicepreședintei Curții de Apel București (CAB), Ionela Tudor – «M-a sunat Lia, mă duc să vorbesc!» – în timpul conferinței de presă susținute de președintele CAB, Liana-Nicoleta Arsenie.

Povestea pe scurt, pentru cine nu știe subiectul.

Pe 19 ianuarie 2023, Cătălin Predoiu, care era atunci ministru al Justiției, s-a antepronunțat public și a spus că polițistul Dan Hosu, soțul șefei DIICOT, Georgiana Hosu, a fost achitat.

Dan Hosu aștepta în februarie 2023 decizia definitivă la Curtea de Apel București, după ce fusese condamnat în primă instanță la trei ani de închisoare cu suspendare, în dosarul de corupție Carpatica Asig.

Tot atunci, pe 19 ianuarie 2023, Cătălin Predoiu a revenit asupra declarației într-un comunicat de presă transmis de Ministerul Justiției, în care a precizat că eroarea îi aparține, întrucât «nu a verificat în prealabil informația pe care o avea din surse neoficiale».

Completul care-l judeca pe Dan Hosu era format din Sabina Adomniței (vicepreședinte la Curtea de Apel București / soția fostului ministru fenechist Cristian Adomniței / bruneta cu ochelari de lângă Liana-Nicoleta Arsenie) și Claudia Jderu. Pentru că cele două nu erau de acord asupra soluției, a intrat Liana-Nicoleta Arsenie în complet de divergență.

Ce a urmat: Dan Hosu a decedat în februarie 2023.

Decizia definitivă a venit abia în mai 2023, când Sabina Adomnițe și Liana-Nicoleta Arsenie, aflate în majoritate, l-au achitat pe Hosu («faptele nu sunt prevăzute de legea penală»), în timp ce a treia judecătoare din complet, Claudia Jderu, a formulat opinie separată, opinia ei fiind pentru încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii decesului.

Revin la scena telefonului din timpul conferinței de presă și fac o reconstituire. Savonea le dă mesaje lui Tudor și Arsenie. Concentrate la conferință, ambele nu le văd. Acesta este motivul pentru care Savonea se decide s-o sune pe Tudor, care iese afară și i se transmite ca Arsenie să-și citească mesajele. Tudor se întoarce fix când Arsenie vorbea despre cazul Hosu. I-a spus tot șoptit – și îi arată un mesaj în telefon, pentru a-l citi: «Este exclus ca Predoiu să fi intervenit, nu a sugerat…». Mesajul a fost preluat din zbor de Arsenie, care s-a întors spre ziariști și a afirmat apăsat: «Instanța nu a simțit că ar fi sugerat cineva vreodată ceva… eu nici n-am știut de declarația respectivă…».

Pronunțarea numelui lui Predoiu în acest context demonstrează legătura dintre el și Savonea.

Lia Savonea controlează Curtea de Apel București prin intermediul oamenilor puși în funcții de conducere: Arsenie, Tudor, Adomniței, șefii de secții și membrii Colegiului de Conducere. Când sună Lia, treci peste orice: regulamente, legi și bun-simț, și faci ce zice ea. Altfel, adio funcții de conducere, adio promovări la Înalta Curte, adio cursuri la Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri, adio participarea în comisiile de concurs organizate de CSM – foarte bine remunerate –, adio sinecuri!

Este importantă Curtea de Apel București în justiția din România, chiar dacă dosarele penale au fost aproape toate rezolvate prin prescrieri și achitări. Sunt procese grele acolo; este cea mai mare instanță din țară: pe achiziții publice, cererile CNSAS de constatare a colaborării cu Securitatea, plângerile împotriva deciziilor Consiliului Concurenței, anularea actelor autorităților de reglementare (ASF, ANCOM, ANRE), anulări de HG-uri (așa cum a fost «scăpat» Puiu Popoviciu, după ce Ionela Tudor – ce coincidență! – a anulat HG nr. 517/1999 și HG nr. 776/1999, singurele acte normative care includeau Ferma Băneasa în patrimoniul statului român) etc.

Lia Savonea a avut o linie directă cu fostul ministru al Justiției, Cătălin Predoiu. Să nu uităm ce liniște asurzitoare a fost la CSM în perioada în care Cătălin Predoiu participa la ședințe – ministrul Justiției este automat membru CSM. El a fost ministru al Justiției în perioadele 4 noiembrie 2019 – 23 decembrie 2020 și 25 noiembrie 2021 – 15 iunie 2023. Și să nu uităm ce modificări de formă s-au făcut la Legile Justiției, așa cum au vrut Lia Savonea și cei din CSM, astfel încât Secția Specială 2 a ajuns o instituție inoperabilă, iar în acest moment cercetarea cazurilor de corupție și crimă organizată din Justiție este blocată.

Tot o coincidență: Cătălin Predoiu a fost la șefia Ministerului Justiției de fiecare dată când s-au făcut propunerile nefericte pentru șefia marilor parchete.

• 2020: Procuror General – Gabriela Scutea; procuror-șef DNA – Crin Bologa; procuror-șef DIICOT – Georgiana Hosu (și-a dat demisia după câteva luni, după condamnarea din faza de fond a lui Dan Hosu);
• 2023: Procuror General – Alex Florența (în defavoarea Gabrielei Scutea, care a candidat fără succes); procuror-șef DNA – Marius Voineag (în defavoarea lui Crin Bologa, care a candidat fără succes); procuror-șef DIICOT – Alina Albu.

Iar dacă după toate acestea mai vorbim încă despre «independența justiției», atunci problema nu mai este ce a făcut Lia Savonea, ce a spus Predoiu sau cine pe cine a sunat.

Problema este că ne prefacem că nu vedem.

Că acceptăm ca într-o instanță-cheie a României adevărul să fie corectat din mers, la telefon, în timpul unei conferințe de presă.

Că normalizăm ideea că hotărârile, explicațiile publice și liniile oficiale nu se nasc din lege, ci din mesaje citite «din zbor».

Vorbim despre un sistem capturat, în care frica de pierderea funcțiilor cântărește mai greu decât obligația față de lege.

Într-un stat de drept, telefoanele nu decid adevărul.

În România, însă, adevărul se întrerupe, se corectează și se închide exact ca un apel: când a sunat cine trebuie.„

***

Domnu’ Bolojan, scăpăm și noi de Predoiu?

Acum, după reportajul Recorder, totul bine la PNL?

A zis cineva care e domnul ministru care a făcut praf legile justiției, croindu-le așa încât să se impună cartelul mafiot Voineag-Savonea?

Și cine e domnul ministru care l-a propus la șefia DNA pe Voineag, un dubios cu singur merit profesional – că l-a spălat pe Ciucă de plagiat?

Cine e domn’ ministru care a desființat SIIJ fără să lase un organism de cercetare, ci împrăștiind responsabilitatea, știind că nu mai face nimeni nimic, de nu mai există corupție oficial în magistratură?

Hai, că pare așa că s-a instalat mafioțeala în justiție singură, nu a avut nimic de-a face – Klaus, Hellvig, Ciucă, Predoiu, adică șefii PNL.

Avem un talent deosebit ca popor să vorbim de rahat ca și cum e un fenomen meteo: dom’le, iote, a venit o mafioțeală peste noi!

A se slăbi cu asta.

Aceste trei rahaturi de mai sus, cheia de boltă a situației, au un singur autor: PREDOIU.

Domnu’ Bolojan, îl aveți ministru’ pe ăla de a fost vârf de lance la mafioțeala de o văd toți românii azi.

Ce facem?

P. S. Cine crede că nu și-a dat seama ce face – e naiv. De revăzut toate conferințele de presă ale lui Stelian Ion, ale mele, ale lui Cătălin Drulă, toate avertismentele. Nu, nu suntem toți egali de vinovați, unii am tot zis, alții au fost cu borfașii. E legitim să așteptăm de la Bolojan să facă curățenie de cei mai mari complici ai operațiuni „regim hibrid”.

DE ACELAȘI AUTOR:

* 200.000 pentru Berbeceanu

* Nu răspund pentru lenea și furăciunea lor!

* Păcăleala cu hidrocentralele. Ministrul Ivan inventează „mormoloci” și sabotează singura soluție reală: stocarea de energie

* Suveraniștii nici nu știu cât de corupt este Viktor Orban

* Tot ce trebuie să știi despre lovitura de stat pregătită de Călin Georgescu cu ajutor rusesc

* Marcel e cu fotomodelul Nordis și suge liniștit la „banii nepotului”

* Vacile sacre ale socialiștilor

* Ciolacu, mai rău decât Covidul: ne împrumutăm cu 8.000 de lei pe secundă

* Trăiască globalismul suveranist!

* Piticul mistic și măgarul vesel

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –