Conform cotidianului italian „La Repubblica”, 6 bolnavi de COVID-19 de la spitalul „Sant’Anna e San Sebastiano” din Caserta (sudul Italiei) s-au vindecat după ce au fost tratați cu Tocilizumab, un medicament experimental creat în urma colaborării dintre Institutul Pascale și Spitalul Cotugno din Napoli.
Profesorul Paolo Maggi, directorul Unității Operative a Secției de Boli Infecțioase de la spitalului din Caserta, a declarat că sunt 8 bolnavi de coronavirus care se află sub tratament cu Tocilizumab.„Șase s-au însănătoșit deja, dintre care cinci au fost externați, iar unuia i-a fost redusă la jumătate terapia cu oxigen”, a spus doctorul Maggi.
În plus, la secția de terapie intensivă s-a obținut un rezultat extraordinar prin folosirea altui medicament, Remdesivir: după folosirea sa, s-a constatat că bolnavul nu mai era pozitiv la coronavirus și a fost scos de la aparatul de respirat.
Carmine Mariano, comisar special al spitalui în care s-au obținut aceste rezultate, vorbește despre „rezultate încurajatoare”: „În spitalul nostru, din primele momente în care a apărut această urgență de coronavirus, ne-am concentrat cu toate mijloacele disponibile pentru a înfrunta în mod corespunzător această epidemie. Suntem conștienți că mai avem foarte mult de lucrat, dar în aceste zile înregistrăm primele rezultate ale muncii noastre. Aceste prime rezultate importante ne încurajează să continuăm foarte motivați. În aceste momente dificile preferăm să lucrăm în tăcere, departe de ochii reflectoarelor, dar conștienți că reușim să oferim servicii medicale de calitate”.
Știrile privind descoperirea unor medicamente eficiente dau o speranță zecilor de mii de medici și asistenți medicali din Italia, aflați într-o luptă supraomenească împotriva numărului imens de oameni care trebuie salvați în spitalele italiene. Peste 7.000 de cadre medicale din Italia sunt infectate, în acest moment, de coronavirus.
Între timp, pandemia de coronavirus ia proporții inimaginabile în Italia, numerele devenind înfricoșătoare. Situația în data de 28 martie, ora 18.00, este următoarea:
92.472 de persoane infectate cu coronavirus, de la începutul pandemiei (dintre care 5.974 în ultimele 24 de ore).
10.023 de morți (889 în ultimele 24 de ore).
12.384 de persoane vindecate de coronavirus, de la începutul pandemiei (1.434 în ultimele 24 de ore).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Giorgio Gori, primarul orașului Bergamo – aflat în epicentrul epidemiei de coronavirus din nordul Italiei -, spune că numărul morților de coronavirus este mult superior celui raportat de autoritățile italiene.
Conform spuselor primarului din Bergamo, foarte multe persoane în vârstă mor în casele lor sau în azilele pentru bătrâni și nu sunt trecute în statistici ca fiind morți de coronavirus, deoarece nu li se face test post-mortem.
Aflat în zona cea mai puternic atinsă de pandemie, cu un număr de morți înfiorător, care se multiplică în fiecare zi, Giorgio Gori a povestit despre părerile celorlalți primari din Valea Bergamască. Cu toții sunt convinși că numărul celor morți de COVID-19 este mult mai mare decât cel trecut în statisticile oficiale. Foarte mulți bătrâni mor în afara spitalelor și nu sunt clasificați ca morți de coronavirus.
Davide Casati, primarul orașului Scazorosciate din regiunea Bergamo, explică ce se întâmplă în zona lui. „Ne-am uitat la datele oficiale ale orașului și le-am confruntat cu cele de anul trecut, din aceeași perioadă. Între 2 și 15 martie 2019 am avut 6 decese, toate la azilele pentru bătrâni. În acest an, în același interval de două săptămâni, avem 36 de morți. Un număr de 6 ori mai mare, într-un orășel de 10.000 de locuitori”.
Dintre cele 36 de decese înregistrate în acest timp la Scazorosciate, care nu au avut loc în spital, niciunul nu a fost declarat ca fiind mort de coronavirus, chiar dacă, dintre cei 9 morți acasă, 4 au avut un diagnostic de „pneumonie” și „insuficiență respiratorie”. Același diagnostic a fost pus și pentru 13 dintre cele 27 persoane moarte la azilele din oraș.
Pneumonie, bronșită, probleme respiratorii, dar nu coronavirus: aceasta este problema pe care se concentrează atenția primarilor din zonă, care cer să se facă o anchetă pentru a lămuri cauza concretă a morții acestor oameni.
Concluzia care se poate trage este aceea că numărul celor morți de coronavirus este mult mai mare decât cel declarat oficial. Conform declarațiilor lor, nici persoanelor moarte acasă, nici celor care au murit în azile din cauza problemelor respiratorii nu li s-a făcut testul de coronavirus.
Numărul persoanelor confirmate cu coronavirus în provincia Bergamo din regiunea Lombardia, de la începutul epidemiei, este de 8.060.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Aveți prea mulți bani și vreți să-i dați cuiva? O escroacă vă așteaptă la Etno TV în fiecare duminică. Vă îndeamnă să sunați ca să vă dea un premiu, dar nu spune – iar pe ecran nu scrie – că apelul telefonic vă „ușurează” de 1,19 euro pe minut, iar tehnica e să vă „mulgă” multe minute.
Boris Johnson (55 de ani), premierul Marii Britanii, a anunțat vineri pe contul său de Twitter că s-a infectat cu coronavirus. Anunțul vine la trei săptămâni de când șeful Guvernului de la Londra miza pe imunizarea prin infectarea colectivă cu COVID-19 a populației („imunizarea de turmă”).
„În ultimele 24 de ore, am dezvoltat simptome uşoare şi am fost testat pozitiv la coronavirus”, scris Boris Johnson.
„Acum mă aflu în autoizolare, dar voi continua să conduc Guvernul prin videoconferinţă, în contextul luptei împotriva acestui virus”, a mai comunicat el.
Potrivit Reuters, lui Boris Johnson i s-a făcut testul chiar la reședința sa (temporară) din Downing Street 10.
La începutul crizei, Boris Johnson a adoptat o atitudine instituțională extrem de precaută, refuzând să închidă școlile și să oblige populația să se izoleze. Mai mult, el a mers pe politica imunizării colective, concept promovat de autoritățile sanitare britanice.
Ulterior, pe măsură ce numărul cazurilor de infectare a crescut rapid, iar autoritățile sanitare au renunțat la teoria imunizării colective, Boris Johnson a trecut la măsurile mai dure, luate deja de majoritatea statelor europene.
Miercuri, 25 martie, și Prințul Charles (71 de ani), moștenitorul Coroanei britanice, a anunțat că e infectat cu coronavirus. El s-a izolat pe o proprietate regală de la Balmoral, Scoția.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ştefan Gros sau „Moş Ştefan”, cum îi spunea toată lumea, cel mai vârstnic cioban din România, personaj pozitiv și carismatic, s-a stins din viaţă. Baciul, în vârstă de 102 ani, nu a fost răpus nici de bătrânețe, nici de boală sau pentru că l-ar fi lovit vreo pandemie, ci în urma unui accident la o stână din judeţul Arad, unde se afla pentru a-și ajuta fiul.
Vestea tristă că Moş Ştefan nu mai este printre noi a fost dată de preotul Dimitrie Ivaşco, de la Schitul Straja, județul Hunedoara, informează Servuspress.ro.
Preotul Dimitrie Ivașco:„Am aflat aseară, de la ctitorul Schitului Straja, o veste tristă: Nea Ștefan a murit, a trecut din lumea aceasta. Nu pentru că era bătrân, deși avea 102 ani, nici pentru că era bolnav, în această perioadă a îmbolnăvirilor de tot felul, ci dintr-un accident stupid. Am înțeles că un tractor de la stână, undeva prin județul Arad, unde în ultimul timp îl ajuta pe fiul dânsului la oi, a dat cu spatele peste dumnealui, fără să-l observe. Acolo i-a fost scris să moară. Toți murim în lumea asta, mai devreme sau mai târziu, dintr-un motiv sau altul, toți după cum ne este rânduit de bunul Dumnezeu, Creatorul nostru minunat. Totul este sub Pronia Lui Cerească. Să fim oameni buni, ca Nea Ștefan, să fim oameni curajoși și credincioși ca Nea Ștefan. Veșnica să-i fie pomenirea! L-am spovedit și împărtășit cândva pe Nea Ștefan la Schitul Straja. Om bun. Pâinea lui Dumnezeu. O să ne fie tare dor de el. Mai era născut și pe 26 octombrie, de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Am să-l pomenesc toată viața la Proscomidie. Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!”.
Faimos în toată ţara
Născut în anul 1917, într-o localitate de munte din județul Alba, Moş Ştefan era cel mai vârstnic cioban din România. A trăit în vremuri de război, a îndurat frigul şi foamea, dar Dumnezeu l-a ţinut sănătos. A ajuns celebru în toată ţara ca fiind cel mai bătrân angajat şi admirat de toată lumea pentru cum „se ţinea” la vârsta sa. A apărut chiar şi într-o reclamă, alături de cunoscutul prezentator de televiziune Cabral Ibacka. A devenit, oficial, cel mai bătrân salariat din România în 2008, când un investitor din Lupeni, proprietarul turmei pe care „badea Ștefan” a păstorit-o, i-a făcut contract de muncă. Ștefan Gros a vrut neapărat un loc de muncă, dar nu „la negru”, ci cu documente iscălite, iar Emil Părău i-a îndeplinit dorința.
În urmă cu doi ani, la vârsta de 100 de ani, Moş Ştefan s-a pensionat, dar nu a vrut să renunțe la oierit, meserie care i-a ocupat cea mai mare parte din viață. El a continuat să cutreiere munţii, cu mioarele sale dragi alături. „Nu mă doare nimic. Mănânc orice, dorm toată noaptea. Mai beau, din când în când, și câte un pahar de vin. La etatea mea, eu zic că-i bine. Picioarele nu mă dor, doar pasul s-o mai înmuiat”, povestea Moş Ştefan.
În octombrie 2019, când a împlinit 102 ani, Moş Ştefan a fost aniversat în cadrul unei petreceri pregătite de rude şi prieteni, la un restaurant din Lupeni. Pe invitație scria:
„Dragile mele de oi / Greu mă mai despart de voi / Ca-m îmbătrânit aşa / De nu vă mai pot ţinea / Clopotele le-oi lua / Şi în cui le-oi agăţa / Nimeni nu le-o mai mişca / Numai vântu‘ de-o bătea…”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Pandemia care zguduie temeliile confortului căldicel în care se rătăcise civilizația euro-atlantică are toate șanse să fie cea mai importantă lecție de morală primită de umanitate de la căderea comunismului încoace.
O pandemie care nu este rezultatul vreunui experiment făcut într-un laborator militar secret și nici vreo lovitură de „război biologic” aplicată de o putere mondială împotriva alteia, așa cum ne intoxică adepții teoriilor conspiraționiste.
Adevărul este cu mult mai puțin spectaculos și accesibil oricărui om care își asumă să fie rațional și mai ales, sincer în relația cu Dumnezeu și lumea în care trăiește.
SARS-CoV-2
Coronavirusul SARS-CoV-2 este rezultatul modului imoral în care s-a construit sistemul economic și politic global contemporan și, prin acesta, s-a obținut progresul economic și științific din ultimele două decenii. Acest coronavirus este răspunsul pe care-l primim de la o planetă violată, jefuită și batjocorită de către cea mai înaltă spiritual ființă dintre toate ființele pe care le găzduiește: Homo Sapiens.
Altfel spus, SARS-CoV-2 este chipul hidos al fiecăruia dintre noi, chip pe care-l putem vedea, dacă ne privim pe noi înșine în oglinda acestei lumi distruse.
Consumul de carne provenită din animale exotice – o cauză secundară a pandemiilor
Ebola
În ianuarie 1996, în satul Mayibout 2, aflat pe malul de sud al râului Ivindo, în pădurea Minkebe din nordul Gabonului, câteva zeci de locuitori se îmbolnăveau de o boală misterioasă, care a fost identificată ultarior ca fiind Ebola. Satul lor face parte dintr-un vast ținut forestier numit Tridom (Dja-Ozdala-Minkebe) care se întinde pe teritoriul a trei țări africane: Camerun, Gabon și Congo. Sursa infectării cu Ebola a fost o maimuță pe care sătenii o vânaseră în pădure și apoi o consumaseră ca hrană pentru familiile lor.
Ebola a fost identificată pentru prima oară în anul 1976, în orașul Yambuku (Republica Democratică Congo – fostul Zair), situat pe malul râului Ebola (de unde și denumirea virusului). La sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut, părea că epidemia a fost învinsă. Ebola reapare însă în 1994, într-o tabără de mineri de lângă minele de aur din Makokou (Gabon), iar după doi ani, în satul Mayibout 2.
SARS
În noiembrie 2002, un bărbat în vârstă de 46 de ani din provincia chineză de coastă Guangdong s-a îmbolnăvit de o formă foarte severă de gripă: febră foarte mare și dificultăți severe la respirație. Bărbatul respectiv era un oficial al administrației locale. În dosarul medical se precizează că, imediat înainte de apariția bolii, el își ajutase soția să pregătească o cină în meniul căreia se aflau preparate din carne de pisică civet și șarpe.
Se presupune că acest bărbat a fost „Pacientul Zero” de la care s-a declanșat SARS-CoV-1, coronavirusul „frate mai mare” al celui care ne bântuie în prezent. Experții au ajuns la concluzia că SARS-CoV-1 își are originea în lilieci și a ajuns la oameni fie direct de la lilieci – prin contact sau consum alimentar –, fie indirect, prin intermediul pisicii civet, considerată o delicatesă în bucătăria tradițională orientală.
Liliacul „Câinele zburător”
MERS
În 2012, în Arabia Saudită se raporta apariția unor cazuri de gripă severă. Această boală s-a dovedit a fi tot un coronavirus și a fost denumită MERS (Middle East Respiratory Syndrome). Virusul MERS provine tot de la lilieci și a ajuns la oameni prin intermediul cămilelor.
Despre virusul SARS-CoV-2, apărut la sfârșitul anului 2019, știm deja că provine dintr-o piață de animale vii din Wuhan, de la unul dintre animalele exotice (lilieci sau pisici civet) comercializate acolo pentru consum alimentar.
Consumul de carne provenită de la animale exotice ar părea să fie una din cauzele principale ale apariției unor molime devastatoare ca Ebola sau ca cele trei tipuri de coronavirus: SARS-CoV-1, MERS și SARS-CoV-2.
Totuși, istoria ne arată că popoarele din Orient și din Africa consumă de peste 1.000 de ani carnea animalelor exotice. Până în secolele XX și XXI nu s-au înregistrat epidemii cauzate de acest fel de hrană.
Rezultă că problema se află în altă parte.
Dezastrul ecologic și nedreptatea socială – cauzele principale ale pandemiilor
Dacă studiem contextul mai larg al celor trei zone geografice (Africa, Orientul Mijlociu și China) unde au apărut Ebola, MERS și SARS, vom descoperi realitatea impactului devastator pe care îl au urbanizarea irațională și exploatările industriale nesustenabile asupra ecosistemului. Un ecosistem pe care omul, în lăcomia și goana lui după profit și confort, l-a dezechilibrat, confecționând astfel un mediu propice apariției unor viruși noi și extrem de mortali.
Situația din Africa – locul de origine al virusului Ebola
În Africa, continentul unde apare Ebola, ofensiva industrială asupra ecosistemului a făcut deja istorie. Primele acțiuni nocive împotriva ecosistemului african se înregistrează din perioada colonială, când marile puteri colonialiste (Anglia, Franța, Germania, Italia, Spania, Belgia, Portugalia) și-au împărțit teritoriile și resursele Africii. Exploatarea resurselor naturale a fost făcută fără niciun scrupul, cu efecte dezastruoase asupra populației și ecosistemului continentului african.
Această situație a continuat și după cel de-al Doilea Război Mondial și s-a accentuat după căderea comunismului. Distrugerea ecosistemului a favorizat atât transmiterea unor viruși, până atunci necunoscuți, de la animale la oameni, cât și apariția unor viruși mutanți.
De exemplu, zonele unde a apărut Ebola sunt afectate de defrișări masive și de exploatarea irațională a minereurilor feroase și aurifere. În Makokou (Gabon) și în Tridom (Dja-Ozdala-Minkebe), unde reapare Ebola, la mijlocul anilor ’90, există două surse de poluare și distrugere a ecosistemului: exploatările miniere și defrișările masive operate pentru a permite dezvoltarea infrastructurii industriale și urbane aferente acestora.
Virusul Ebola
În țările africane bogate în minereuri, se practică mineritul intensiv, atât de către marile corporații internaționale, cât și de către localnici, aceștia din urmă prin practicarea, de cele mai multe ori ilegală, a ceea ce se numește mineritul artizanal și la scară redusă (artisanal and small-scale mining – ASM).
Alături de corporațiile din spațiul euro-atlantic (Europa de Vest, SUA), care au o prezență veche pe piața exploatărilor miniere din Africa, la începutul anilor ’90 au apărut numeroase companii miniere aparținând elitelor politice și financiare ale statelor africane. La începutul anilor 2000, pe continentul african și-au făcut simțită prezența și investitorii din Federația Rusă și Republica Populară Chineză. Agresivitatea și indolența companiilor miniere africane – europene, americane, ruse și chineze – par a fi de neoprit.
Toate aceste corporații au un set comun de caracteristici: încălcarea sistematică a Drepturilor Omului prin comiterea de abuzuri asupra minerilor și locuitorilor comunităților din vecinătatea exploatărilor miniere pe care le dețin, coruperea politicienilor locali pentru a obține condiții extrem de profitabile pentru exploatarea resurselor în detrimentul statelor gazdă și pentru a eluda respectarea legislației muncii și de protecție a mediului, disprețul absolut față de patrimoniul natural al continentului african. Să oferim câteva exemple.
Corporația Glencore (cu sediul în Elveția) este cunoscută atât pentru acțiunile de corupere a guvernelor țărilor unde are concesiuni în domeniul mineritului, cât și pentru nerespectarea normelor de protecție a mediului. Corporația a fost acuzată și de utilizarea muncii copiilor africani în minele pe care le exploatează. Sunt cunoscute abuzurile comise de Glencore în exploatările miniere de cobalt pe care le deține în Republica Democratică Congo, unde a provocat atât drame sociale (tratându-i pe muncitori ca pe niște sclavi, ignorând norme elementare de protecția muncii etc.), cât și calamități ecologice. O anchetă a BBC dezvăluia în 2012 că, în RD Congo, corporația Glencore arunca în râuri acidul rezultat în urma procesului de exploatare minieră și folosea copii în vârstă de 10 ani în mina din Tilwezembe.
Într-un raport din 2019, intitulat „Știm că viețile noastre sunt în pericol”, Centrul pentru Drepturile asupra Mediului (organizație neguvernamentală sud-africană cu sediul la Cape Town) descrie situația gravă a comunităților din Republica Sud-Africană afectate de exploatările miniere din vecinătatea lor. Încălcarea periodică a normelor de mediu de către corporațiile internaționale care exploatează resursele miniere din această țară provoacă periodic atât dezastre ecologice, cât și degradarea sănătății locuitorilor. Aceeași organizație avertiza, într-un raport emis în 2016, că majoritatea companiilor miniere care operează în Africa de Sud nu respectă integral legislația de mediu și sunt lipsite de transparență în problemele de mediu.
Barrick Gold Corporation (cu sediul în Canada) operează mina de aur din Mara de Nord (Tanzania). În 2019, organizații ecologiste și de apărare a Drepturilor Omului au denunțat situația gravă din Mara de Nord, provocată de compania canadiană prin abuzurile comise asupra locuitorilor și minerilor din zonă și nerespectarea normelor de protecție a mediului. În seria abuzurilor comise de reprezentanții Barrick Gold Corporation, în complicitate cu politicieni corupți din Tanzania, se regăsesc violențe asupra minerilor care au protestat împotriva condițiilor grele de muncă și a lipsei unor măsuri minimale de protecție a muncii, utilizarea de mercenari ca forțe de poliție privată pentru intimidarea minerilor și a familiilor acestora, incendierea caselor minerilor protestatari, deversarea de deșeuri extrem de toxice în vecinătatea exploatării miniere etc.
Corporația Beny Steinmetz Group Resources (controlată de Beny Steinmetz, care a manevrat o vreme și în România) este un alt jucător agresiv din domeniul minier pe continentul african. BSG Resources a comis abuzuri grave în exploatarea minieră (diamante) pe care o deținea în districtul Kono din Sierra Leone (Africa de Vest): coruperea politicienilor locali, utilizarea de forțe polițienești pentru intimidarea prin violență a minerilor protestatari, afectarea iremediabilă a ecosistemului etc. În 2019, BSG Resources a fost chemată în instanță de locuitorii regiunii, afectați de aceste abuzuri.
O altă corporație minieră – AngloGold Ashanti (cu capital majoritar anglo-american) – este cunoscută ca o prezență extrem de periculoasă pe continentul african. În anul 2011, în cadrul evenimentului „Public Eye Awards” organizat de Greenpeace la Davos, AngloGold Ashanti a primit titlul de „Most Irresponsible Company” pentru abuzurile grave comise în exploatarea minei de aur de la Obuasi (Ghana): infestarea râurilor și a terenurilor agricole prin deversarea ilegală de substanțe toxice, violențe comise de agenții de pază ai minei asupra minerilor și familiilor acestora, organizarea unei închisori private ilegale pentru detenția și torturarea minerilor care protestau împotriva condițiilor grele de muncă etc. În februarie 2018, compania a început negocieri cu guvernul din Ghana pentru a redeschide mina, în cadrul unui proces de așa-zisă modernizare.
Rusia
Federația Rusă își concentrează investițiile în statele africane cunoscute prin corupția endemică de la nivelul guvernului și prin autoritatea extrem de scăzută a autorităților în teritoriul propriilor state. În aceste state, legislația privind protecția mediului este precară și, în general, neaplicată, situație care permite companiilor rusești să exploateze la maxim resursele concesionate, fără să țină cont de impactul asupra mediului. Totodată, agenții Rusiei se implică în viața politică a țărilor respective, în susținerea guvernelor care au oferit concesiuni în condiții foarte avantajoase pentru corporațiile rusești.
Concesiunile și activitățile Rusiei în Africa
Astfel, în Sudan (unde Rusia deține în concesiune mine de aur și terenuri petrolifere), experți ruși în domeniul militar au consiliat Consiliul Militar de Tranziție (junta militară care controlează țara) să înăbușe protestele civililor.
În Mozambic (unde Rusia deține concesiuni în exploatarea gazului natural), Wagner Group – organizație paramilitară rusească – a susținut guvernul în lupta cu milițiile islamiste.
În Zimbabwe (unde Rusia deține exploatări de platină și diamante), guvernul de la Moscova a implementat un acord cu această țară pentru organizarea de exerciții militare comune și pentru fabricarea de armament. Gigantul energetic rusesc Lukoil dezvoltă parteneriate cu state africane, precum Camerun, Ghana, Nigeria și Congo, folosindu-se de influența pe care o are asupra guvernelor țărilor respective pentru a obține acces la exploatarea resurselor de petrol și gaze naturale
Acțiunile oficiale și neoficiale inițiate de Rusia în Africa au ca obiective principale semnarea unor contracte de concesiune la prețuri preferențiale și îngăduința autorităților locale pentru încălcarea normelor de protecția a mediului de către companiile rusești.
China
Republica Populară Chineză este un alt jucător extrem de agresiv pe piața resurselor miniere din Africa. Gigantul asiatic a manifestat un interes permanent pentru dezvoltarea de investiții în ce mai mare centură minieră a Africii australe, formată din Zambia, Tanzania și Mozambic, o zonă foarte bogată în minereuri de cupru, fier, aur, mangan și alte metale de bază. Companiile chinezești sunt prezente cu investiții masive în exploatări miniere din Republica Democratică Congo, Guineea, Liberia și Niger.
În numeroase situații, minerii africani de la companiile deținute de China au denunțat nerespectarea de către patronii chinezi a normelor de sănătate, protecția muncii și siguranță în minele controlate de aceștia. Totodată, s-au semnalat numeroase abuzuri comise de managerii chinezi asupra minerilor – amenințări cu concedierea în cazul în care aceștia au protestat împotriva condițiilor de muncă ori au vrut să sesizeze autoritățile.
La toate acestea se adaugă impactul extrem de negativ asupra ecosistemului natural din locațiile unde se află exploatările miniere africane deținute de China. Două exemple:
În Republica Central-Africană, în 2019, companiile miniere chinezești au provocat dezastrul ecologic de la Bozoum, prin încălcarea normelor de protecție a mediului în exploatarea minelor de aur din regiune.
Amnesty International denunța că, în 2015, în Mozambic, compania minieră chinezească Haiyu a provocat, prin practici ilegale de minerit, distrugerea prin inundare a localității Nagonha, lăsând fără case 290 de locuitori.
Proiecte majore de infrastructură în Africa legate de China prin finanțare, construcție sau investiții.
Totodată, guvernul comunist de la Beijing încearcă să obțină acordul unor state africane pentru a muta pe teritoriul acestora unele industrii polunate din China, așa cum sunt, de exemplu, oțelăriile.
Toate aceste informații demonstrează că Africa este supusă unui asediu extrem de dur din partea corporațiilor internaționale care, prin practicile lor ilegale și abuzive, distrug sistematic ecosistemul continentului.
Dezastrul provocat de marile corporații este agravat de mineritul artizanal și la scară redusă (artisanal and small-scale mining – ASM), practicat de africani fără respectarea normelor de protecție a mediului. Această activitate afectează grav ecosistemul din mai multe zone ale Africii, precum Parcul Național Minkébé (Gabon), Complexul de Arii Protejate Bili-Uele (Congo), Parcul Național Ogooué-Leketi (Congo), Okapi Faunal Reserve (Congo), Parcul Național Kahuzi-Biega (Congo) sau Parcul Național Mbam-Djerem (Camerun).
În loc de concluzie, amintim un raport dat publicității recent de Organizația Mondială a Sănătății, conform căruia virusul Ebola a provocat, începând de anul trecut, o criză umanitară gravă în Republica Democratică Congo. La data de 23 februarie 2020, în RD Congo se înregistrau 3.310 persoane infectate cu Ebola și 2.130 de decese provocate de acest virus.
Situația din Arabia Saudită – locul de origine al coronavirusului MERS
În Arabia Saudită funcționează cea mai mare companie producătoare de petrol din lume: Aramco. În octombrie 2019, mai multe organizații internaționale de mediu au avertizat băncile JP Morgan Chase, Morgan Stanley și Goldman Sachs că sprijinul financiar pe care intenționează să-l ofere companiei Aramco reprezintă o subminare a acțiunilor care vizează limitarea și scăderea emisiilor de dioxid de carbon la nivel planetar.
Compania saudită Aramco este cel mai mare poluator din lume, contribuind cu aproximativ 4,4% din totalul emisiilor de dioxid de carbon și metan înregistrate din 1965 până în prezent.
Arabia Saudită – un regim represiv și criminal, sub forma unei monarhii absolutiste, controlată de familia regală saudită – este o țară în care informațiile despre problemele de mediu sunt de cele mai multe ori inaccesibile. Puterea economică a Arabiei Saudite este generată de posesia a 22% din rezervele de petrol ale planetei. Exploatarea intensă a petrolului a generat în Arabia Saudită trei mari crize ecologice: poluarea generată de extracția petrolului, poluarea urbană și distrugerea ecosistemului natural prin defrișări și prin apariția deșertificării, generată de monoculturile agricole, care a afectat calitatea solului și pânza de apă freatică.
Rafinăria Aramco din Dhahran (Arabia Saudită)
Arabia Saudită a sabotat permanent inițiativele internaționale privind protecția mediului și reducerea emisiilor de carbon și metan în atmosferă. Familia regală saudită a dezvoltat relații politice și financiare foarte puternice cu politicieni din SUA, Uniunea Europeană sau Rusia, în încercarea de a proteja interesele Arabiei Saudite pe piața internațională a petrolului.
Regimul saudit și-a asumat abia recent unele inițiative ecologice. De exemplu, primul eveniment oficial național dedicat protejării mediului înconjurător a fost organizat de Ministerul saudit al Mediului, Apei și Agriculturii în 2019, sub denumirea de „Săptămâna Saudită a Mediului” , o acțiune mai mult propagandistică și fără implicații reale asupra problemelor ecologice grave cu care se confruntă Arabia Saudită.
Prin urmare, nu reprezintă o surpriză faptul că în această țară cu ecosistemul natural aproape distrus, a apărut coronavirusul MERS (Middle East Respiratory Syndrome), care s-a transmis de la lilieci la cămile și de la acestea la oameni.
Situația din China comunistă – locul de origine al celor două coronavirusuri SARS
Primul coronavirus SARS-CoV-1 a apărut în 2002, în provincia Guangdong, situată în sud-estul Chinei. În această provincie există câteva industrii puternic dezvoltate de guvernul comunist de la Beijing. Industria electronică este prezentă cu mari fabrici în orașele Guangzhou, Shenzhen, Dongguan, Foshan, Huizhou, Zhongshan, Zhuhai, Jiangmen și Zhaoqing. În nordul și vestul provinciei funcționează marile mine de metal de la Dabaoshan, Lechang și Fankou. Totodată, provincia Guangdong este cunoscută pentru agricultura intensivă, susținută de folosirea îngrășământelor anorganice.
Industria electronică, prin activitățile necontrolate de reciclare și dezmembrare a deșeurilor rezultate, a contribuit la poluarea cu metale grele în ecosistemul provinciei. Apa uzată, provenită de la procesul de producție, este evacuată direct în mediul înconjurător, fără a fi tratată pentru ecologizare. Din râuri, rezidurile toxice sunt preluate în terenurile agricole prin utilizarea apei infestate pentru irigarea acestora. Totodată, apa infestată afectează grav ecosistemul natural, cu efecte mortale asupra faunei și florei provinciei.
În zonele miniere ale provinciei Guangdong s-au înregistrat concentrații foarte mari de metale grele în zonele agricole, din cauza poluării produse de exploatările miniere. Recoltele de orez și legume, intens cultivate de comunitățile de fermieri din vecinătatea minelor, sunt grav afectate de această poluare. Totodată, în teritoriul de pe raza minei de la Dabaoshan s-a înregistrat o creștere a mortalității provocate de cancer, urmare a expunerii minerilor și locuitorilor din zonă la cadmiu (China este cel mai mare producător de cadmiu din lume) și la plumb (China este al doilea mare producător de plumb din lume). Evident, activitatea minelor din provincia Guangdong afectează grav ecosistemul, prin poluare masivă.
Agricultura la scară industrială, practicată în Guangdong, este susținută prin folosirea intensă a îngrășămintelor anorganice. Conform datelor oficiale ale guvernului chinez, rata anuală de aplicare a îngrășămintelor anorganice în Guangdong a fost de peste 400 kg la hectar, în perioada 2008-2012, o cantitate cu mult mai mare decât media utilizării la nivel mondial. Utilizarea irațională a acestor îngrășăminte a provocat creșterea poluării cu metale grele a terenurilor și produselor agricole din provincie.
De asemenea, în agricultura din Guangdong se utilizează cantități imense de pesticide, în special pesticidele organoclorurice, pentru a se garanta recolte record prin combaterea dăunătorilor agricoli din zonă. Unele dintre pesticidele utilizate conțin un nivel ridicat de elemente toxice metalice, acestea afectând grav, prin consumul produselor agricole infestate, sănătatea locuitorilor din provincie.
Poluare în Guangzhou – capitala provinciei Guangdong
În perioada 2000-2010, în provincia Guangdong s-au înregistrat cele mai mari suprafețe de pădure defrișată pentru uz industrial sau pentru crearea de terenuri agricole din China comunistă. Au fost defrișate 715.525 ha de pădure! Din 2011 până în 2018, provincia și-a depășit propriul „record” și au mai fost defrișate încă 834.901 ha (!) de pădure.
Această ofensivă împotriva pădurilor din provincia Guangdong a dezechilibrat grav și iremediabil ecosistemul natural.
În acest context, apariția, în 2002, a primului coronavirusl SARS-CoV-1 trebuie privită nu ca o transmitere accidentală, prin consum alimentar, a virusului de la lilieci la oameni, ci ca o consecință a mutațiilor provocate în ecosistemul natural de activitățile industriale și agricole aberante desfășurate în provincia Guangdong de guvernul comunist de la Beijing.
O situație la fel de gravă cu privire la ignorarea totală a normelor ecologice întâlnim și în orașul Wuhan (locul de origine al coronavirusului SARS-CoV-2) și provincia Hunei, a cărei capitală este Wuhan.
Orașul Wuhan este unul dintre cele mai importante centre industriale ale Chinei. În Wuhan funcționează compania chineză de automobile Dongfeng Motor Corp, care dezvoltă parteneriate cu companiile Nissan și Honda.
Tot în Wuhan întâlnim o puternică prezență a investitorilor din așa-zisa Lume Liberă. De exemplu, în oraș funcționează fabrici masive de mașini deținute de General Motors, Nissan, Honda. Tot în Wuhan operează afaceri corporații internaționale precum Renault SA, Peugeot, IBM, HSBC, Siemens, Walmart, Ericsson și altele. Compania de băuturi Anheuser-Busch InBev SA deține la Wuhan o fabrică de bere, iar corporațiile McDonald’s, Pizza Hut și KFC controlează importante lanțuri de fast-food în oraș și în provinicie.
Poluare în Wuhan – capitala provinciei Hubei
Această imensă activitate industrială produce poluare la cote extrem de grave, Wuhan fiind unul dintre cele mai poluate orașe din China și din lume.
Conform studiilor realizate de experți chinezi și internaționali, sănătatea locuitorilor din Wuhan este grav afectată de smogul care înconjoară orașul. Datele statistice arată valori extrem de ridicate ale poluării aerului și apei potabile din Wuhan. Totodată, serviciile de salubritate ale orașului nu reușesc să asigure un nivel satisfăcător al colectării și reciclării deșeurilor menajere, agravând astfel dezastrul ecologic în care se află comunitatea.
În Wuhan s-au înregistrat, în ultimii zece ani, numeroase decese provocate de pneumonie în forme grave și de afecțiuni cardio-vasculare grave, precum și nașteri premature sau de copii cu grave handicapuri fizice, toate acestea fiind cauzate de poluarea care afectează orașul.
Activiștii de mediu din Wuhan au lansat proteste masive în 2014, fapt care a determinat guvernul comunist de la Beijing să inițieze o așa-zisă campanie de ecologizare a orașului. Guvernul a promis să intensifice inspecțiile de mediu, iar marilor companii industriale din oraș li s-a cerut să monteze indicatoare publice care să informeze despre nivelul zilnic de poluanți emiși de fabrici. Toate aceste măsuri s-au dovedit însă a fi doar o stratagemă a guvernului pentru a dezamorsa tensiunile sociale apărute în oraș și, mai ales, pentru a-i izola și prigoni pe protestatari.
Înfrângerea activismului de mediu din Wuhan a avut consecințe grave pentru oraș. În prezent, Wuhan (care este și unul dintre cele mai mari porturi de-a lungul râului Yangtze) se află în plină criză ecologică. Primăria orașului găsește tot mai greu soluții pentru depozitarea și incinerarea celor peste 12.000 de tone de gunoi menajer produse zilnic de cei 11 milioane de locuitori din Wuhan. Companiile industriale de la periferiile orașului funcționează în continuare fără respectarea normelor de mediu și poluează orașul și ecosistemul natural din zonă la cote tot mai mari. Doar izbucnirea pandemiei de SARS-CoV-2 a diminuat poluarea, prin închiderea fabricilor și izolarea locuitorilor orașului, însă nu există vreo garanție că acest proces distructiv nu va fi reluat după dispariția pandemiei.
De asemenea, Provincia Hubei, a cărei capitală este Wuhan, se confruntă cu mari probleme ecologice, ecosistemul natural fiind grav afectat de activitățile industriale, de defrișări masive și de agricultura intensivă.
În Provincia Hubei există mari poluatori industriali, care au provocat, de-a alungul timpului, numeroase dezastre ecologice.
Astfel, în anul 2013, pe fondul unei secete puternice, la o fabrică a companiei Hubei Shuanghuan Science and Technology Stock (specializată în produse chimice), de pe râul Fuhe, s-a produs un accident cauzat de tehnologia precară utilizată, în urma căruia au fost deversate în apele râului cantități mari de clorură de amoniu. Satele de pescari de pe malul râului, precum și fermele care foloseau apa râului pentru irigații, au fost grav afectate. S-a estimat că va fi necesar aproximativ un deceniu pentru refacerea parțială a ecosistemului natural distrus de această deversare toxică. De altfel, fabrica companiei Shuanghuan era cunoscută ca un vector poluant în regiune.
Pești uciși de poluarea în râul Fuhe
În Provincia Hubei există și o comunitate care a dobândit tristul renume de „satul chinezesc al cancerului”. Este vorba de localitatea Liuchong, grav afectată de funcționarea, în vecinătatea sa, a unei fabrici de îngrășăminte chimice aparținând companiei Dasheng Chemical. Rata îmbolnăvirilor de cancer în rândul locuitorilor satului este foarte mare, iar ecosistemul natural din zonă este grav afectat de poluarea provocată de fabrică.
Un studiu finanțat de Uniunea Europeană, în 2015, arăta că apa potabilă din sat avea un nivel de arsenic de aproape 200 de ori mai mare decât limita maximă admisă în China, iar nivelul de fluor era de 900 de ori mai mare decât standardul național.
Petițiile trimise de locuitori la Wuhan (capitala provinciei) au rămas fără răspuns. Protestele locuitorilor au determinat compania să accepte plata unor despăgubiri către sătenii afectați de poluarea provocată de fabrică. Conducerea companiei s-a răzbunat pe doi dintre liderii comunității, Yu Dinghai și Wei Kaizu, care s-au luptat pentru apărarea drepturilor sătenilor, și i-a acuzat în instanță de șantajarea companiei, în anul 2012. Organizațiile de mediu chinezești au inițiat mai multe acțiuni în susținerea celor doi locuitori ai satului Liuchong, iar instanța de judecată a respins acuzațiile lansate de companie. Yu Dinghai și Wei Kaizu au fost eliberați după ce au suferit, nevinovați, o detenție de 300 de zile.
În Provincia Hubei funcționează și numeroase mine de cărbune, precum și centrale electrice care funcționează cu combustibil fosil. Poluarea și deteriorarea ecosistemului natural de către aceste entități industriale au înregistrat cote tot mai mari în ultimul deceniu, afectând atât viața și sănătatea locuitorilor, cât și biodiversitatea și sănătatea florei și a faunei din provincie.
Barajul celor Trei Defileuri
Cel mai puternic vector de impact negativ asupra ecosistemului natural al Provinciei Hubei este însă Barajul celor Trei Defileuri, construit pe cursul lui fluviului Yangtze, în regiunea cu același nume din provincia Hubei, între orașele Yichang și Chongqing. Barajul a intrat în folosință în anul 2006, este cel mai mare din lume, iar până în anul 2018 a produs 1,13 trilioane kWh de energie electrică.
Efectele asupra ecosistemului natural produse de construirea și funcționarea Barajului celor Trei Defileuri sunt grave. Experții au raportat că habitatul fizic al organismelor acvatice, inclusiv multe specii rare și pești cu valoare economică, a fost radical modificat de la umplerea rezervorului (lacului de acumulare) al barajului. Reducerea drastică a populațiilor de specii de pești este atribuită, în principal, pierderii zonelor de reproducere, provocată de construcția barajului. În același timp, regimul hidrologic al râului Yangtze, cu rol foarte important în structurarea diversității biotice în cadrul unui ecosistem fluvial, a fost afectat, astfel că diversitatea speciilor de pești din fluviu a scăzut drastic.
Lucrările de construire a barajului au necesitat defrișări masive și au provocat degradarea accentuată a solului malurilor râului. Calitatea apei râului s-a redus, prin blocarea sedimentelor organice de către baraj, astfel că a fost afectată producția din regiunile agricole care folosesc această apă pentru sistemele de irigații, în multe situații, recoltele fiind drastic reduse sau chiar compromise.
Muncitori chinezi curățând de deșeuri malul râului Yangtze în vecinătatea Barajului celor Trei Defileuri
Gradul de poluare a fluviului Yangtze a crescut din cauza faptului că apa, deja poluată de unitățile industriale care funcționează în amonte, staționează vreme îndelungată în lacul de acumulare, concentrarea de substanțe poluante crescând vertiginos.
Funcționarea barajului afectează existența a 6.000 de specii de plante, a peste 500 de specii de vertebrate terestre și aproximativ 160 de specii de pești din ecosistemul fluviului Yangtze și al regiunii Hubei. Dintre efectele grave provocate de baraj asupra ecosistemului natural, amintim: riscurile geologice (erodarea solului și provocarea de cutremure), infestarea apei cu alge și poluarea apei prin creșterea concetrației de deșeuri industriale, distrugerea biodiversității fluviului Yangtze, creșterea incidenței bolilor provocate de apa infestată în rândul oamenilor, animalelor domestice și faunei sălbatice din regiune, seceta severă provocată de ritmul de acumulare a apelor în rezervorul barajului, eroziunea accelerată a deltei fluviului și pătrunderea apei sărate în fluviu.
În concluzie, atât regiunea Hubei, cât și capitala sa, orașul Wuhan, sunt grav afectate de dezastre ecologice provocate de ofensiva industrială și agricolă coordonată de guvernul comunist de la Beijing, cu ajutorul marilor corporații din așa-zisa Lume Liberă democratică și capitalistă.
Izbucnirea pandemiei de coronavirus SARS-CoV-2 reprezintă, ca și în cazul celorlalte pandemii amintite, răspunsul planetei la nesimțirea criminală cu care ființa umană îi exploatează resursele.
Concluzii de etapă
Pandemia actuală va fi învinsă, mai devreme sau mai târziu și probabil cu un prețul unui număr destul de mare de vieți omenești pierdute. Statele își vor reorganiza sistemele de sănătate publică și de securitate. Corporațiile farmaceutice vor beneficia de noi finanțări guvernamentale pentru descoperirea de vaccinuri și tratamente împotriva coronavirușilor. Omul de rând își va reevalua atitudinea față de igiena personală și de modalitățile de reacție în caz de calamitate.
Vor fi multe modificări în comportamentul indivizilor și statelor lumii.
Însă adevăratele cauze care au provocat pandemia actuală nu vor fi asumate. În plină criză, observăm că niciun lider politic – din China, din Uniunea Europeană, din SUA sau din Federația Rusă – nu vorbește despre cauza principală: dezastrul ecologic provocat în China de dezvoltarea industrială și agricolă nesustenbilă inițiată de guvernul comunist, cu sprijinul marilor corporații din Lumea Liberă a statelor democatice și capitaliste. Un dezastru care a distrus ecosistemul natural și a permis, printre altele, migrația unor viruși de la animale la oameni, precum și mutații periculoase în structura și comportamentul acestor viruși.
Pandemia actuală este, probabil, un ultim avertisment mai puțin mortal pe care ni-l transmite planeta. Încă mai este timp să ne schimbăm modul de interacțiune cu mediul înconjurător și cu resursele acestei planete.
Nu știm însă dacă interesele geopolitice, economice, energetice și militare ale elitei planetare actuale vor permite adoptarea reformelor ecologice necesare. O elită absolut lipsită de empatie față de semeni, de un egoism feroce și aproape demonic, rătăcită în speranța iluzorie că ar avea vreo șansă de scăpare, datorită bogăției pe care o controlează, dacă ecosistemul natural planetar se va prăbuși.
SARS-CoV-2 este un ultim înger trimis de Dumnezeu să ne avertizeze că trebuie să ne întoarcem de pe calea aceasta a exploatării iraționale și distructive a resurselor planetei.
Dacă îi vom înțelege mesajul, vom salva civilizația noastră. Altfel, Ziua Judecății va aduce asupra noastră Apocalipsa finală…
Italia și-a bătut din nou recordul numărului de morți într-o zi. În ultimele 24 de ore contabilizate (de sâmbătă, ora 17.00, până duminică, ora 17.00), în Peninsulă au decedat 369 de persoane din cauza inecției cu coronavirus, reprezentând 71,3% din totalul morților din Europa în acest interval de timp (517).
De la începutul epudimei de coronavirus, Europa a ajuns la 2.291 de decese, dintre care 1.809 (reprezentând 79%) în Italia, cea mai afectată țară din lume după China.
În ultimele 24 de ore, în Europa au murit 517 oameni din cauza pandemiei. Dintre aceștia, 369 (adică 71,3%) au fost în Italia.
Numărul persoanelor infectate în Europa, de la începutul epidemiei: 52.400, dintre care aproape 25.000 (47,5%) în Italia.
Europa este continentul unde pandemia progresează cel mai rapid.
Situația în lume
La nivel mondial, numărul deceselor legate de noul virus a depășit pragul de 6.000, ajungând la 6.036.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a raportat 10.982 de cazuri noi de coronavirus în lume într-o singură zi, duminică, ceea ce creşte bilanţul total al acestei noi boli la 159.844 de cazuri. Creșterea în ultimele 24 de ore este de 6,8%.
Dintre cele 10.982 de noi cazuri de infectare la nivel mondial în ultimele 24 de ore, 3.497 (adică 31,8%) au fost înregistrate în Italia.
În Italia, cea mai afectată regiune este Lombardia (cu orașele Milano, Bergamo, Brescia etc.): 1.218 decese (67,3%) și 13.272 de cazuri de infectare (53%).
Creștere agresivă în Spania și Franța
SPANIA. Este a doua țară din Europa ca gravitate a extinderii pandemiei de coronavirus: 288 de morți, dintre care 105 doar în ultimele 24 de ore (creștere de 57,4%); 7.753 de persoane sunt infectate, dintre care 1.500 în ultimele 24 de ore (+24%). Printre cei bolnavi se numără și soția premierului spaniol Pedro Sanchez.
FRANȚA. Este a treia țară din Europa în acest clasament nefericit. Ministrul francez al Sănătății, Oliver Veran, a anunțat că 120 de oameni au murit din cauza coronavirusului, dintre care 29 doar în ultimele 24 de ore (creștere de 31,8%). Numărul de infectări a crescut la aproximativ 5.400 de cazuri, dintre care 951 într-o singură zi (creștere de 21%).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
„Andrà tutto bene!” Pentru a încuraja populația să stea în casă, cu scopul de a bloca propagarea virusului, locuitorii din Napoli, în sudul Italiei, au început să iasă la ferestre şi să cânte împreună, în fiecare seară.
Prin acest gest, ei se încurajează unii pe alții, spunând că a sta în casă nu este atât de rău şi că totul va fi bine. „Andrà tutto bene” este sloganul care a apărut în întreaga Italie, desenat de copii alături de un curcubeu.
Un român din Milano, Alin Miron Stănescu (41 de ani), corespondent din Italia al publicației Ziaristii.com, s-a gândit să facă acelaşi lucru pentru vecinii săi de bloc, ridicându-le moralul prin solidaritate şi compasiunie. Primii susținători i-au fost soția și fetița lor.
Italienii au reacționat extraordinar şi au ieşit la ferestre să cânte alături de familia lui Alin. Aplauzele au răsunat de la zeci de ferestre.
Transmisia live pe care a făcut-o Alin Miron Stănescu (care lucrează de mulți ani ca bucătar într-un spital din Milano) a devenit virală pe rețelele de socializare din Peninsulă, atingând cifre incredibile: 2,2 milioane de vizualizări, 40.000 de distribuiri, 30.000 de like-uri, 9.200 de comentarii – în primele 30 de ore!
VIDEO: Cele 20 de minute emoționante
Alin Miron Stănescu:„M-am gândit să dau țării care m-a adoptat ceva din ce tot ceea ce am primit eu în aceşti ani. Am vrut să arăt că noi, românii din Italia, suntem alături de acest popor deosebit şi că suferința lor este şi a noastră, că moartea bunicilor şi a părinților lor o simțim ca pe o pierdere comună. Am scos boxa pe terasă şi am pus câteva melodii. Ferestrele s-au deschis şi au apărut familiile de italieni care au aplaudat. Au apărut ca prin minune pancarte cu «Andrà tutto bene» («Totul va fi bine»). Acum ne întâlnim în fiecare seară să cântăm şi să ne încurajăm: «Andrà tutto bene, este de ajuns să stăm în casele noastre, pentru a da timp personalului medical să lupte cu virusul»”.
Inițiativa lui Alin a fost salutată călduros de vecini şi acum a devenit o obişnuință ca în fiecare seară să afişeze la fereastră şi să cânte împreună: „Nu ieşim din casă, totul va fi bine!”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Astăzi voi povesti impresiile mele din Milano, unde locuiesc, din inima Italiei lovite de coronavirus. Şi vă spun de la început, fără ocolişuri: stați în casă, ucigaşul tăcut vine în familiile voastre pe furiş, îl veți sesiza când va fi prea târziu.
Eu, lucrând într-un spital din Milano ca bucătar, sunt printre persoanele din Italia care trebuie să muncească. Aş prefera să stau acasă cu familia, să nu o expun pericolului prin ieşirile mele, dar am o meserie, iar bolnavii trebuie să mănânce.
Nu am fost niciodată laş, iar a dezerta de la datoria mea în acest moment nu este o opțiune pentru mine. Ştiu că spitalul la care lucrez este plin de bolnavi de coronavirus, vorbesc cu asistentele, cu infirmierii și cu medicii care îmi sunt prieteni, iar ştirile sunt dramatice.
Îmi voi face treaba până la capăt: vom îmvinge sau vom pierde, eu voi fi acolo. O vom face împreună.
Nu vă gândiți că voi sunteți la adăpost. Ucigaşul tăcut vine în familiile voastre pe furiş, îl veți sesiza când va fi prea târziu.
Stați acasă, este singura şansă de a scăpa!
Mă sună prietenii din țară şi mă întreabă dacă este adevărat ce se aude despre coronavirus sau este doar un „bau-bau” de speriat populația. La început nu voiam să-i sperii, dar acum nu mai am răbdare.
Am văzut aici ce a făcut acest virus, am văzut cum a omorât familii întregi, am văzut cum s-au închis magazinele şi barurile milaneze, am văzut cum au rămas străzile goale şi cum s-au închis oamenii în case.
Am văzut și cifrele oficiale: 250 de morți, în Italia, într-o singură zi. 1.266 de la începutul nebuniei – mai mulți decât în „Revoluția” română din decembrie 1989 (1.116), când a fost urgie.
Am văzut toate astea şi acum le spun prietenilor mei aşa: fiți atenți, va veni peste voi un ucigaş tăcut, care vă va decima familiile! Îl veți sesiza prea târziu. Stați în casă, orice atingere a unor oameni sau lucruri vă poate fi fatală! Stați în casă!!!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Sacrificiul tăcut din spitalele italiene: o asistentă medicală din Italia, epuizată după programul extenuant de lucru, adoarme cu capul pe masă, în fața calculatorului.
Un medic ce lucra cu ea o vede şi îi face o fotografie, apoi o pune pe rețele sociale, cu textul: „Mulțumesc pentru tot ceea ce faci”. Asistenta devine un simbol al profesionalismului prin care personalul medical luptă zi după zi, oră după oră, împotriva virusului care a pus în genunchi Italia.
Conform cotidianului „La Repubblica”, asistenta Elena Pagliarini (40 de ani) lucrează la spitalul din Cremona, unul dintre cele mai lovite de Covid-19. Fotografia a fost făcută la ora 6 dimineața, când femeia a reuşit să se aşeze câteva minute pentru a-şi trage sufletul. Încă avea pe ea halatul de lucru, mănuşile şi masca de față. În loc de pernă a folosit un cearşaf aflat la îndemână.
„Suntem toți şocați de această situație, dar asistenții mai mult decât oricine”, declară medicul. „La începutul programului de lucru eşti cuprins de o stare de panică, simți un nod în gât, apoi respiri profund, îți pui masca pe față şi începi treaba din nou. Urăsc aceste măşti, nu reuşeşti să respiri, ai mâncărimi peste tot, dar ce poţi face? Dacă vrei să trăieşti, trebuie să le porți. Şi mănuşile, cămaşa, ochelarii… Cămaşa de unică folosință este de plastic pe interior, este bariera noastră împotriva virusului, dar transpirăm şi ni se lipeşte de piele. Suporți şi mergi înainte. Până la urmă, speri doar că oamenii vor înțelege că trebuie doar să stea în casă, pot să joace un joc de societate împreună cu copiii sau cu nepoții lor. Nu le cerem foarte mult, deşi se pare că ei nu au înțeles cât de gravă este situația”.
Reamintim că guvernul italian a luat măsuri extrem de dure, declarând carantină pentru întreaga țară. Sute pe personalități transmit mesajul „Eu Stau Acasă” şi îndeamnă populația să evite să iasă din propriile locuințe.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
