Am luat decizia aseară, privind la televizor ca la „Zbor deasupra unui cuib de cuci”.
Mă despart de Nașul TV după o colaborare de 7 ani și 5 luni. De astăzi, „Cronica de noapte” devine amintire, poate și o fărâmă de istorie.
Am făcut emisiunea încă din prima zi de existență a televiziunii, în aprilie 2012. Am trecut-o peste multe ierni și multe veri, peste înghețuri și canicule. A fost șaua din care am purtat 7 bătălii electorale: referendumul din 2012 (huo, USL!), alegerile parlamentare din același an (huo, Ponta & Crin & Varan!), europarlamentarele și prezidențialele din 2014 (huo, Ponta!), localele și parlamentarele din 2016 (am strigat „hai la vot!”, dar în pustiu), europarlamentarele + referendumul din 2019 (huo, Dragnea & Tăriceanu!).
Am pus umărul la intrarea Nașul TV pe lista must carry. Mi-am făcut emisiunea chiar și când aveam piciorul rupt, fără a deconta nici măcar bonurile de taxi (mă târam mai greu la tramvai, țopăind în două cârje).
Mi-a făcut plăcere. Dar ajunge!
Cum am ajuns la această decizie?
Duminică a fost ultima zi de înscriere, la Biroul Electoral Central (BEC), a candidaților pentru alegerile prezidențiale.
Luni am adresat Biroul Electoral Central cinci întrebări, pentru a lămuri câteva situații lăsate în ceață de site-ul instituției. Una dintre întrebări a fost aceasta: „Radu Moraru și-a depus dosarul? Când? Câte semnături a prezentat? A fost validat, dobândind calitatea de candidat?”. Pur și simplu, voiam să completez tabloul candidaților, să elimin petele albe.
Marți – tăcere.
Miercuri am primit răspunsul: „La Biroul Electoral Central nu a fost înregistrată candidatura domnului Radu Moraru, dat fiind faptul că nu a depus lista cu semnăturile a cel puțin 200.000 de susținători”.
Am scris imediat, pe Ziaristii.com, un articol despre situația la zi a candidaților. Despre ziaristul-naș, o singură frază: „Radu Moraru, cel care și-a anunțat candidatura încă din decembrie 2018, nu și-a depus dosarul la BEC”.
Ceea ce era perfect adevărat. La BEC, Moraru nu figura nici la admiși, nici la respinși. Nu era nicăieri. Pur și simplu, nu-și depusese dosarul cu semnături.
Miercuri seară m-a sunat Radu Moraru. Furios pe acea frază, care demonstra că sunt un ziarist de doi lei, nu am caracter, sunt omul Statului Paralel. Că mă bucur de răul lui și sunt îngăduitor cu alți candidați. I-am spus că sunt îngăduitor cu oamenii normali, raționali, cu cei care nu mint ca poșta sovietică. S-a înfuriat și mai tare, el, care luptă cu Coldea încă de la pașopt... Conspiraționismului ce curgea prin telefon i-am opus un diagnostic onest: prietene, asta-i paranoia!
Nebunul nu va recunoaște niciodată că e nebun.
Radu Moraru a încheiat seara muncit de gândul că eu mă opun șansei lui istorice de a fi președinte.
Eu mi-am încheiat seara muncit de gândul că omul ăsta are nevoie de tratament de specialitate. Îi cunoșteam recidivele. M-am încurajat, totuși, că niciodată nu e prea târziu.
Joi, după decizia CCR (care în niciun caz nu spune că Radu Moraru are dosarul complet pentru candidatură, ci că BEC nu-l poate descalifica, asta o poate face doar o instanță de judecată), am scris un articol detaliat despre situația candidaturilor-problemă.
Radu Moraru a luat foc. Și-a convocat doi aghiotanți și mi-a înscenat un proces stalinist, în direct, la Nașul TV – „Televiziunea liberă”. Am aflat că sunt un nesimțit, un porc, un mincinos, caracter zero. A zis ceva și de unități militare din presă, încercând să-mi lipească epoleți. Apropo: nu m-a sunat să-mi ceară părerea!
În două ore de emisie mi-a livrat atâtea argumente să-l dau în judecată, încât nici n-aș avea nevoie de avocat. Aș câștiga procesul singur și l-aș pune la plată pe domnul candidat. Dar ce să iei de pe el? Că s-a pus la adăpost de multă vreme, nu găsești niciun vârf de ac pe numele lui. Îl căutau băncile, creditorii… Până și donațiile pentru Nașul TV le-a drenat spre conturile distinsei sale mame, de a ajuns biata femeie să dea cu subsemnatul pe la Spălarea Banilor.
Îi înțeleg furia. Am îndrăznit să spun, chiar la Nașul TV („Televiziunea liberă”!), în emisiunea mea, că nu va strânge 200.000 de semnături. Și nu le-a strâns. Am mai spus că, dacă va intra totuși în competiție, va lua sub 1%. Asta vom vedea.
Dar aveam antecedente. I-am mai făcut predicții și la europarlamentarele din 2014, când o ardea ecologist. Am pus și trei pariuri cu el atunci, cu martori. Le-am câștigat pe toate. Evident, n-a plătit. Dar important e că el le știe pe toate. Și că a câștigat toate bătăliile. Și că va fi președinte.
Apropo de cine minte și cine nu… Domnule candidat, cu ani în urmă ai spus că faci autostrada. Unde-i autostrada? Sper, totuși, că nu te-ai apucat să strângi bani de la oameni și pentru asta…
Ai spus că umpli România de livezi. Unde-s livezile? Sper că…
Ai chemat românii din diaspora să-și toace pensiile în România, că te ocupi tu de spitale, piețe, case, școli, șosele. Unde-s toate astea?
Nici măcar nu era treaba ta să le faci, nici nu le vei putea face vreodată, nici n-ai avut de gând să încerci măcar, dar de ce ai promis? De ce i-ai amăgit pe oameni? De ce ai mințit?
Te lauzi că ai făcut Nașul TV USA. Unde putem găsi canalul ăsta? Sau nu există altceva decâte cele 20 de interviuri pe care le-am făcut noi în 2015? Eu, tu și Andi Laslău, care între timp a devenit „trădător”…
Dar cine n-a devenit „trădător” dintre oamenii care au pus câte o cărămidă la zidăria Nașul TV? Adi Bucă, Robert Turcescu, Cătălin Chirilă, Paul Moraru… Îți amintești cum i-ai porcăit când te-ai despărțit de ei? Unii au fost buni cât ți-au adus bani. Apoi au devenit spionii lui Coldea, oamenii Sistemului, agenții Statului Paralel…
Ți-am mai spus cum se numește asta: paranoia. E o boală. Am sperat că în cazul tău e trecătoare, dar te-ai împotmolit în ea.
Ești simpatic când povestești, cu oameni serioși de față, cum îi făceai tu ziarul lui Cristoiu în anii ’90, nici editorialele nu și le scria fără harul tău. Erai, cu modestie, un supra-redactor-șef. Să tragă concluziile cei care ne-au fost colegi în acei ani și-ți cunosc lungimea pixului…
Apoi ai avut alte revelații. Apropo, te mai sună Angela Merkel ca s-o sfătuiești cum să scoată Europa din criză? Dar fraierii ăia de la Nokia își mai smulg părul din cap – „Radule, proști am fost că n-am făcut cum ai zis tu, ieșeam cu smartphone-uri înaintea americanilor”? Dar pârliții de australienii mai vor să umple deșertul cu salinele tale? Nu?! Vai de capul lor, nici nu știu ce pierd!
VIDEO: Așa am cântat după victoria lui Klaus Iohannis, în 2014
Prinzi fluturi, majestate! Ți-ai mințit colegii de la Nașul TV, de 9 luni, că nu mai ai voie să faci emisiuni TV, pentru că ești candidat, îți interzice CNA. Evident că nu-ți interzicea nimeni nimic, pentru că un simplu anunț că vrei să candidezi la Președinție nu te transformă în candidat; e doar o vorbă, nu un document. Abia de ieri ești candidat (până la decizia contrarie), deci până alaltăieri puteai să moderezi oricâte emisiuni pofteai.
Dar probabil că ți-a fost lene. A fost mai simplu să facem emisiuni noi – eu, Nicoleta Savin, alții – de ani de zile, pe zero lei și zero bani. Nicio problemă: mi-a făcut plăcere. Publicul mi-a fost mereu alături, pentru că nu l-am purtat prin scenarii conspiraționiste, ci l-am ajutat, prin judecată rațională, să separe binele de rău, grâul de neghină. L-am chemat la vot, nu l-am demobilizat, așa cum ai făcut tu în 2016, ajutându-l pe Dragnea.
Am încercat să înțeleg unde a dispărut Radu Moraru cel din anii 2008-2010, ce s-a întâmplat cu el. Acel Radu Moraru inspirat, fâșneț, carismatic, sclipitor pe alocuri, care dădea ora exactă în dezbaterea TV. Și mi-am amintit ce înseamnă televiziune liberă.
Acum, ceea ce faci tu nu mai e nici televiziune, nici liberă. E un butic TV deservit de milițieni și precupețe. Dar au și ei o calitate: văd în tine un Mesia, un salvator al națiunii. E o performanță să te laude non-stop unii cărora nu le plătești salariile, prezidente!
Știi când m-am hotărât să pun emisiunea în cui? Când am auzit, în studioul altădată nobil al Nașul TV, fraze de genul: „Mutul Iohannis a făcut din România o țară de violatori”. Plus fraze similare despre Barna și Paleologu. Da, da, în paradigma asta ați discutat tu și cei doi atârnători care te priveau ca pe Che Guevara (fără să știe, săracii, că ăla a fost un psihopat criminal).
Când te-am auzit spunând „voi fi cel mai bun conducător din istoria României”, mi-am dat seama că nu mai pot respira același aer cu tine. Mă tem de contagiune.
Ai spus: „Eu voi moșteni, ca președinte, o țară în dezastru”. Eu cred că vei fi împăratul muștelor.
În ăst’ timp, cei doi atârnători îți spuneau că sigur vei fi președintele României, nu ai cum să pierzi, ești hărăzit să salvezi națiunea, te-ai născut cu stea în frunte. A zis precupeața: „Radu, ești cu mult peste toți candidații la un loc”. Și tu ai dat din cap aprobator, ochii ți-au sticlit, s-a răsculat whisky-ul în tine.
Vinzi iluzii, Radule, și ăsta e un mare păcat! Dan Diaconescu, alt candidat-televizor, măcar era un escroc simpatic. În tine a secat orice urmă de simpatie. A mai rămas doar o bucată de fiere. Un cumpănaș cu trabuc de naș.
Știi de ce renunț în a mai face emisiuni la Nașul TV? De silă. Și de milă. Și una, și alta au legătură cu tine, dar și cu câțiva impostori din preajma ta.
Sunt și câțiva oameni de care îmi pare rău că mă despart. Sunt oameni cumsecade, a căror pasiune pentru meseria asta i-a ajutat să lucreze și cu burta goală.
Aș vrea să te ajut cumva, dar nu știu cum. Bani nu pot să-ți dau, că nu-mi prisosesc nici mie, iar medici de specialitate nu cunosc…
La final, un sfat prietenesc, poate nu e prea târziu: mai puțin whisky și mai multe controale!
Să fii iubit și, dacă se poate, tratat la timp!
P. S. Mă tot sună oameni de pe-afară, care mă întreabă cum pot să dea de tine, că le-ai cerut bani cu împrumut și nu le mai răspunzi la telefon. Ce să le spun?