Târziu în noapte, ne-am bucurat cu toții că o româncă „de-a noastră” a triumfat, în premieră, la US Open. Dimineața ne-am amintit că, de fapt, e o româncă „de-a lor”. Pentru că o merită. Pentru că au investit în ea. România, prin indolența ei, ar fi condamnat-o la ratare.
După finala de la New York, unde a devenit prima canadiancă învingătoare într-un turneu de Grand Slam, Bianca Andreescu a declarat: „E greu de explicat, e greu de spus în cuvinte. Am muncit mult să ajung aici. Anul acesta a fost ca un vis pentru mine. Faptul că am ajuns aici, să joc aici cu Serena, o legendă, este ceva unic. Am încercat să pășesc pe teren și să nu mă gândesc la adversară. Sunt mândră de cum am jucat”.
De ce joacă Bianca pentru Canada și nu pentru România? Tânăra campioană a explicat, indirect, răspunzând întrebării puse de un ziarist italian.
„Ţi-a fost greu în Canada fiind născută din părinţi români?”, a întrebat jurnalistul.
Andreescu a clarificat situaţia printr-un răspuns ferm. „Cu siguranţă, nu! Canada e o ţară incredibilă, e atât de multiculturală, încât n-am avut nicio problemă în copilărie. De aceea, îmi iubesc ţara (Canada – n. red.) atât de mult. Şi iubesc Federaţia de Tenis din Canada. N-am cuvinte să le mulţumesc celor de acolo pentru ce au făcut pentru mine. Am fost cu ei de la vârsta de 10 ani, iar programul pe care l-au avut şi pe care îl au a ajutat foarte mulţi sportivi canadieni. Fără ajutorul lor, cu siguranţă, n-aş fi fost aici”.
Am fi stupizi să ne deranjeze vorbele Biancăi, pentru că ea a spus un mare adevăr: Canada, prin Federația ei de Tenis, a avut un rol determinant în cariera sportivei cu părinți români. A văzut că e talentată și ambițioasă, a inclus-o într-un program de susținere a tinerelor de perspectivă, i-a finanțat antrenamentele, echipamentul și deplasările la turnee. Sunt exact poverile care-i obligă pe mulți sportivi talentați să renunțe înainte de a ajunge la marea performanță, pentru că nu au bani să meargă mai departe.
Federația Canadiană de Tenis investește anual în sute de sportivi. Tot mai mulți dintre ei ajung în topurile mondiale.
La feminin, o sportivă de origine română (Bianca Andreescu) a ajuns cea mai bună tenismenă a Canadei și locul 5 în lume. Părinții ei au emigrat în Canada în anii ’90, iar ea s-a născut la Mississauga, lângă Toronto, în anul 2000.
La masculin, Canada are trei jucători în Top 35 mondial:
- Félix Auger-Aliassime (locul 21) este fiul unui imigrant din Togo și al unei canadience din Montreal.
- Milos Raonici (locul 24) s-a născut în 1990, în fosta Iugoslavie, la Podgorica (pe atunci Titograd), în actualul Muntenegru. Părinții săi au emigrat în Canada în 1994, după războiul care a dus la destrămarea fostei Iugoslavii.
- Denis Shapovalov (locul 33) este fiul unor emigranți israelieni de origine rusă. S-a născut la Tel Aviv, în 1999 (cu un an înaintea Biancăi Andreescu), și are reședința în Bahamas.
Așadar, Canada știe să adune talente din toată lumea, să le sprijine și astfel să aibă sportivi de mare performanță. România nu știe nici să-și păstreze propriile talente, iar cazul Biancăi Andreescu este emblematic.
Să nu uităm: Bianca a început tenisul la Pitești, în 2007, pe când avea 7 ani. Părinții săi, emigranți în Canada, se întorseseră pentru câțiva ani în România. Ulterior, respinși de propria țară, ei au revenit în Canada. Statul român și Federația Română de Tenis nu aveau – și nu au nici acum – niciun program de susținere a tinerelor talente sportive. Dacă ar fi existat un asemenea program, similar celui canadian, probabil că Bianca Andreescu ar fi reprezentat astăzi România.