Propunerea odioasă făcută de Viorica Dăncilă pentru Ministerul Justiției a avut parte de reacții năprasnice din partea Opoziției. Cele mai dure contre au venit de la PNL, dar și USR a arătat fermitate pe această temă. Doar Traian Băsescu, europarlamentar PMP, a venit pe contrasens.
A o propune pe Dana Gârbovan la ca ministru al Justiției este ca și cum ai reveni la Florin Iordache, cel cu Ordonanța 13 și „Altă întrebare!”. Dana Gârbovan este un Florin Iordache cu fustă. Sau un Eugen Nicolicea pe tocuri. Sau un Șerban Nicolae rujat.
Dintre politicieni, cel mai bine a definit Ludovic Orban profilul Danei Gârbovan:
- „o apropiată a lui Liviu Dragnea”;
- „o susținătoare zgomotoasă a Ordonanței 13 și a modificărilor operate de PSD și ALDE la Legile Justiției și la Codurile Penale, modificări în favoarea grupului infracțional organizat condus de Liviu Dragnea”;
- „Gârbovan a contribuit activ la modificarea Legilor Justiției, alături de Florin Iordache”;
- „s-a evidențiat prin apărarea unor condamnați precum Dan Voiculescu și prin critici vehemente la adresa luptei anticorupție”;
- „a atacat instituțiile internaționale care au criticat modificările la Legile Justiției și la Codurile Penale”;
- „este o susținătoare a Secției Speciale de anchetare a magistraților, instituție prin care PSD încearcă să terorizeze magistrații”;
- „propunerea este o dovadă a orientării anti-occidentale a PSD, fiind salutată de organele de propagandă rusești: «Oricum, să nu uităm că azi este 23 August, fosta noastră Zi Națională – ziua în care România a întors armele împotriva fascismului. Și mai în glumă, mai în serios, tot azi, prin propunerea Danei Gîrbovan, este o adevărată zi a insurecției naționale în Justiție»”.
Pe acest fundal, vine Traian Băsescuți declară, la Digi 24, că nu vede o problemă în aducerea judecătoarei Dana Gârbovan la Ministerul Justiției, pentru că „este competentă” și „a avut reacții echilibrate” în spațiul public.
Fostul președinte a recunoscut că, prin înlăturarea Anei Birchall, „PSD a pierdut multă credibilitate în fața SUA”. De asemenea, a intuit că Birchall a fost înlăturată pentru că este o figură „cu care nu se poate negocia” (în sensul că baronii PSD nu puteau negocia), fiind tranșantă în implementarea rapoartelor GRECO.
Fostul președinte găsește însă că nu prea era bună această atitudine a Anei Birchall: „Dar nici absolutismul acesta al preluării a ceea ce au scris experții europeni, după principiul «Noi muncim, nu gândim», nu e bun”.
Poziția lui Traian Băsescu este dezarmantă. Din păcate, ea nu mai e o surpriză, pentru că fostul președinte joacă alba-neagra pe tema justiției de mai bine de doi ani și jumătate. Mai exact, din ianuarie 2017, când s-a plasat, în mod odios, de partea Ordonanei 13 și împotriva protestelor #Rezist.
De atunci, Băsescu merge numai în zig-zag, provocând daune de imagine și partidului său, PMP, care mai ales prin vocea președintelui Eugen Tomac a fost ferm de partea justiției.
Traian Băsescu și-a recalibrat discursul în cele două-trei luni dinaintea alegerilor europarlamentare din 26 mai, părând să revină la puternicul mesaj anti-corupție din timpul Președinției sale. Dar odată trecut hopul electoral, face iarăși piruete în direcția anti-justiție.
A nu vedea nimic nociv în propunerea Vioricăi Dăncilă, cea cu Dana Gârbovan la Justiție, este o nouă trădare a electoratului anti-PSD și o mare eroare politică. De ce și le asumă Traian Băsescu? Doar pentru că s-a văzut cu sacii în căruță? Dar viitorul PMP chiar nu-l mai interesează?
Prin această poziționare, Traian Băsescu reconfirmă că nu ne mai putem baza pe el în bătălia anti-corupție. Pe PMP-ul lui Eugen Tomac, mai degrabă da, dar acest partid nu poate fi desprins de imaginea, gândirea și vorbele fostului președinte.
Prin poziția sa în domeniul Justiției, Traian Băsescu își sabotează sistematic propriul partid, pe care tot el l-a tractat peste pragul de 5%.
Băsescu creează dificultăți și într-o eventuală apropiere a PMP de PNL, pentru a merge împreună, în alianță, la alegerile locale și/sau parlamentare. Mesajul dubios pe justiție al fostului președinte condamnă PMP la izolare, cu riscul dispariției din zona relevantă a politicii.