Evenimentele tragice din ultimele zile aduc la suprafaţă probleme grave din interiorul statului, dar par să scoată şi ce-i mai rău din oameni atunci când nu e cazul. Un exemplu este atacul absolut gratuit la adresa preşedintelui Iohannis pe tema faptului că a organizat o şedinţă foto la Palatul Cotroceni.
„Sunt un om norocos. În ultima vreme am întâlniri remarcabile. Deseori o duc şi pe Martha cu mine, să înveţe, să înţeleagă, să-şi amintească. În definitiv suntem ce sunt amintirile noastre. Deunăzi am avut un shooting cu preşedintele României. Martha a vorbit în limba germană cu domnul Iohannis, au comunicat foarte bine, despre şcoală, despre viaţă. Apoi Martha a pus Jazz pe telefonul mobil, ca să spargă liniştea Cotrocenilor, iar eu am încins blitzul… A ieşit bine. Dacă ar fi să descriu experienţa mea într-un singur cuvânt, ar fi – empatie. Uneori există pur şi simplu “chimie” între oameni, indiferent de vârstă, statut, funcţie. Îmi iubesc meseria, îmi ador fiica, vă îndemn să ieşiţi la vot!”, a scris fotograful Simion Buia, pe Facebook.
Duminică dimineaţa postarea de mai jos a fost ştearsă de pe contul autorului.
La scurt timp, au izbucnit rapid atacurile din media la adresa lui Klaus Iohannis. Iar ştirile critice au fost ulterior distribuite de către cei interesaţi în reţelele de socializare.
Iată cum a tratat Agenţia Mediafax acest subiect:
„Şedinţa foto are loc în plin scandal legat de neputinţa unui sistem de a proteja şi salva un copil de 15 ani, care a reuşit să îşi anunţe propria răpire la 112”.
Se pune întrebarea: cu ce-a greşit Klaus Iohannis că-şi continuă agenda de lucru în mod normal, aşa cum crede el de cuviinţă? Ce-ar trebui acum să facă? Să stea zilnic şi să vorbească doar de acest caz, într-adevăr tragic, dar cu care nu începe şi nu se termină lumea? Nu cumva rostul celui mai important demnitar în stat e să dea şi speranţă naţiunii, nu doar să arate răul din interior?
Klaus Iohannis a avut propriile intervenţii pe acest subiect care macină România de două săptămâni. Însuşi agenţia Mediafax notează astfel reacţia preşedintelui:
- Preşedintele Klaus Iohannis a declarat marţi că am ajuns la cazul Caracal pentru că guvernele din ultimii ani au umplut ţara de incompetenţi şi slugi, acuzând că principalul scop a fost de deschidere a porţilor închisorilor.
- Iohannis a mai spus că rapoartele STS şi MAI pe cazul Caracal, prezentat în CSAT, au arătat deficienţe grave, inclusiv atitudinea refractară a lucrătorilor poliţiei faţă de victimă, preşedintele catalogând întârzierile drept „criminale”.
Prin urmare, de ce ar fi vinovat Iohannis că organizează o banală şedinţă foto – ceva ce fac toate forţele politice în acest clipe -, nu cu mult în ajunul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale?
Sigur că preşedintelui i se pot reproşa lucruri, inclusiv pe cazul Caracal. Sunt idei potrivit cărora ar fi putut să declare stare de urgenţă în CSAT sau să fie mai dur în raport cu instituţiile care au gestionat grav cazul Alexandra. Dar nimeni nu-i perfect, plus că statul român suferă de boli vechi, care nu se pot vindeca peste noapte.
Însă în ciuda tuturor aceste probleme, România trebuie să meargă mai departe. Să îndrepte lucrurile pas cu pas, fără să uite de viaţa de zi cu zi, care merge şi ea mai departe. Inclusiv prin şedinţe foto la Cotroceni.
Cazul de la Caracal ne-a dat peste cap pe toţi, dar trebuie să tragem învăţămintele din el pentru ca aşa ceva să nu se mai repete. Apoi, să încercăm să ne revenim împreună din mers şi să nu ne raportăm acţiunile doar la monstrul din Caracal. Să uităm cât mai repede de el, dar să îndreptăm ce-a făcut posibilă tragedia de acolo. E chiar rău să facem asta?