Simona Halep merită primită din nou pe un mare stadion al țării. Să vină și să-și prezinte marele trofeu de la Wimbledon, așa cum anul trecut ne-a arătat cupa de la Roland Garros.
Sigur că nu avem nevoie de piruetele penibile ale Vrăjitoarei Firea, dar vrem s-o vedem și s-o aplaudăm pe Simona Halep. Dacă nu se poate pe Arena Națională, care se află în veșnică renovare (mulțumim, Fireo, că ne-ai închis cel mai mare stadion în plin sezon!), atunci trebuie găsită o altă arenă, din Capitală sau din alt oraș al țării.
Poate la Ploiești.
Poate la Craiova.
Poate la Constanța.
Dar de ce nu la Cluj-Napoca? Capitala Ardealului a găzduit ultimele meciuri de acasă ale naționalei române în Cupa Federației. Tot la Cluj, recent, a fost un eveniment special, la care au pus mâna pe rachetă și Simona, și tatăl ei.
Clujul s-a obișnuit cu Simona, Simona s-a obișnuit cu Clujul.
Tot acolo, în inima Ardealului, există un personaj mărunt la stat, mare la sfat, care și-a agățat o tobă de gât – era mai mare toba decât el – și a bătut-o ore-n șir la Ostrava, în Cehia, și la Rouen, în Franța. Pe traseul Cluj – Ostrava – Rouen s-a cimentat o solidaritate rară în sportul românesc.
Am vrea s-o primim pe Simona pe o arenă mare din București. Dacă nu suntem în stare, atunci poate se mișcă mai bine Cujul. Domnule Emil Boc, vă băgați?