Caravana lui Guşă a ajuns la Şimleul Şilvaniei. Desfăşurătorul, la fel ca în celelalte bairamuri TV. Nelipsiţi, aleşii locului, lăutarii şi „invitaţii speciali”. „Care să fie legăturile din sufrageria în care erau şi Kovesi, şi Maior, şi Dragnea?”, întreabă misterios moderatorul care l-a trimis şi azi la plimbare pe Rareş Bogdan.
„Păi ca producător de mobilă, eu cred că miza era sufrageria”, răspunde neaoş un invitat care nu înţelegea ce caută în „sufrageria” emisiunii lui Guşă.
Prieten bun cu baronul Oprişan, Florian Bichir vrea să fie util cauzei. „Păi ce-a făcut Kovesi? Cum se numeşte ce-a luat ea de la Ghiţă?”, încearcă el să smulgă ceva pe placul patronului de la singura ziaristă adevărată din studiou. „Răspund la ce vreau eu”, i-o retează scurt Călina Berceanu. Prins cu garda jos, Bichir nu depune armele. „Atunci spun eu: se numeşte MITĂ”, molfăie el, necăjit că n-a zis altul în locul lui ce voia s-audă Guşă TV.
Nimic fără Ghiţă
„Iulian Leca, aud că a dezvăluit iar Ghiţă ceva, la altă televiziune, în seara asta, e adevărat? Ok. Discutăm neapărat”, se interpune fericit moderatorul, aflând că mogulul pe care l-a văzut recent la Belgrad îi serveşte pe tavă muniţie de atac.
Oamenii din regie se mişcă repede, nu cumva să-i „ardă” „co-patronul” la bani sau la job. Imediat apare pe burtieră ce zice Ghiţă despre Kovesi. De ce să ai încredere mai mult într-un mogul fugar umflat cu bani politici decât în fosta şefă a DNA? Nu-i dilema existenţială a lui Guşă. El a fost secretar general al PSD, s-a vaccinat de multă vreme faţă de „viruşii” moralei publice.
Aşa că mai bine să cânte muzica, băieţi! Vine cântăreţul de serviciu şi execută comanda. Iar „co-patronul” se pricepe şi la asta. Cântă la una cu el. „Drumul gării din Beclean”. Mamă, ce melodie! Ce vocaţie! Ce cânt! Şi ce duet: Dinel Sălăjan-Cozmin Guşă!
Hai să moară Kovesi de necaz! Şi să vadă Daddy că Realitatea TV ştie să fie şi utilă când doare tot mai tare insolvenţa. Plus Ghiţă, mânca-i-as, banu`! Bagă, lăutare! Trăiască statul paralel!
„Tavi” poate privi
Era să încheiem incorect această parodie media fără să-l pomenim pe magistralul „Tavi” Hoandră. Trăieşte. Bine. Urăşte „soroşiştii”, „marxiştii”, „cioloşiştii”, „useriştii”. Pesediştii? Noooo! Dar staţi liniştiţi: n-a apucat să vorbească. Tace bine. Nu i-a dat co-patronul timp de microfon. I-a permis în schimb să-l privească. Şi l-a chemat lângă el. Aşa a apărut şi el câteva secunde „pe sticlă”.
Supărat, Hoandră răbufneşte: „Dar pot să vorbesc şi eu?”. N-ar noroc, sărmanul. Încă n-a terminat Bichir pledoaria anti-securişti.
E bine. Toată lumea mulţumită. Publicul Realităţii? Doarme deja. Dacă Rareş nu e, nimic nu e.