Inevitabilul s-a produs! Mișcarea Neolegionară – crescută după 1989 sub aripa ocrotitoare a ierarhilor, preoților și monahilor legionari din BOR și favorizată de lașitatea și indolența Justiției Române – profită fățiș și agresiv de canonizarea unor clerici implicați activ în susținerea ideologică și în activitatea Mișcării Legionare din România interbelică.
Spre rușinea patriarhului Daniel și a colegilor săi ierarhi din Sinodul BOR, împreună responsabili de canonizarea ca sfinți a unor legionari antisemiți și liberticizi, cu ocazia primei prăznuiri a zilei dedicate în Calendarul Ortodox (22 iulie) „cinstirii” legionarului Ilie Lăcătușu, extremiștii neolegionari, suveraniști și naționalist-filetiști au organizat o manifestare cu caracter extremist-legionar la Cimitirul Giulești, locul unde sunt depuse pentru închinare „moaștele” legionarului.
Patriarhul Daniel și ierarhii BOR au știut care sunt pericolele canonizării celor doi preoți legionari și a lui Dumitru Stăniloae, obedientul slujitor de dictaturi
Când Patriarhia Română și-a făcut publică intenția de a-i canoniza pe preoții legionari Ilie Lăcătușu și Ilarion Felea, precum și pe preotul profesor Dumitru Stăniloae (susținător ideologic al dictaturilor care au pervertit România în secolul XX), au apărut reacții ferme și temeinic argumentate.
– Advertisement –
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW) a remis publicității, în data de 17 iulie 2024, un comunicat de presă prin care atenționa asupra existenței unor dovezi clare că cele trei personaje au fost activ implicate în Mișcarea Legionară.
Este suficientă lectura acestui fragment din comunicatul emis de INSHR-EW pentru a pune sub semnul întrebării demersul de canonizare a celor trei.
„Ilarion Felea (1903-1961) a desfășurat activități politice militante în timpul Statului Național Legionar ca membru al Mișcării Legionare și șef al cuibului legionar «Sf. Ioan» din cadrul Academiei Teologice Ortodoxe din Arad. Între 1944 și 1945 a fost internat în Lagărul de la Caracal, prevăzut pentru foștii legionari. În plan publicistic, prin contribuțiile la revista eparhială «Biserica și școala», Felea a făcut apologia Mișcării Legionare și a programului statului etnocratic al lui Nichifor Crainic, pe care-l caracteriza drept «cea mai prețioasă contribuție ce a dat-o spiritul românesc la opera de renaștere a statului român», întrucât viza și «distrugerea parazitismului iudaic» («Biserica și școala», nr. 7, 1940).
– Advertisement –
Ilie Lăcătușu (1909-1983) a desfășurat activitate legionară în calitate de șef de cuib și ulterior de sector legionar. A luat parte la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 în calitate de lider al unui grup insurecțional. Tot el a alcătuit liste cu adversari ai Mișcării Legionare ce urmau să fie împușcați după ce această grupare fascistă ar fi preluat în totalitate puterea. Între 1942 și 1943 a fost misionar al Bisericii Ortodoxe Române în Transnistria, o regiune aflată sub controlul statului român unde au fost exterminați zeci de mii de evrei în timpul Holocaustului.
Dumitru Stăniloae (1903-1993) a scris în publicațiile de extremă dreaptă «Calendarul» și «Porunca vremii» articole unde a făcut apologia Germaniei naziste și a legăturii dintre ortodoxie și etnocrație. De asemenea, a avut contribuții importante în paginile revistei «Gândirea» unde s-a implicat în dezbaterile extremei drepte, susținând legătura dintre ortodoxie și naționalism. Pe lângă acestea, a făcut apologia legionarismului inclusiv în paginile «Telegrafului român», revista oficială a Arhiepiscopiei Sibiului.
Odată cu venirea legionarilor la putere, Stăniloae susține: «Azi (22 septembrie 1940 – n. red.), neamul nostru prinde din nou în mână sabia Arhanghelului păzitor al creştinătăţii pe care i-o întinde Dumnezeu. Azi ne constituim în stat străbătut de credinţa în Dumnezeu, în cetăţuie avansată ce stă dârză şi inexpugnabilă în faţa haosului păgân. Acesta credem ca e sensul revoluţiei de azi în viaţa statului nostru, sensul transformării în stat naţional-legionar, sub patronajul Arhanghelului Mihail, războinicul lui Dumnezeu împotriva puterilor agresive ale răului. Îl revendică și alte neamuri pe Arhanghelul Mihail ca patron. […] Dar niciun neam n-a împlinit şi nu împlineşte atât de desăvârşit lucrarea Arhanghelului Mihail pe planul văzut al istoriei, ca neamul nostru». («Telegraful român», nr. 39, 1940). Tot pentru Stăniloae, instalarea Statului Național Legionar marchează înlăturarea acelor miniștri «care nu puteau vorbi decât citind din doctrina antireligioasă a evreului Durkheim».”
Patriarhia Română a ales să răspundă cu aroganță la acest comunicat (cu o țâfnoșeală de țață, comentam la acel moment), mimând că BOR ar fi fost lovită în „dreptul de a analiza și a se pronunța, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce privește canonizarea unor persoane din Patriarhia Română”. În realitate, nimeni nu chestionase acest drept…
În dezbaterea publică declanșată de intenția BOR de a canoniza niște legionari, Mihai Demetriade (cercetător și consilier superior la CNSAS) afirma:
„Este canonizarea o afacere integral privată a Bisericii?
Argumentul Institutului Wiesel este unul nu doar fundamental laic, dar unul central democratic: toate afacerile publice ne privesc îndeobște. Nu există extrateritorialitate în afacerile publice. Statul democratic este deasupra cultelor. Constituția este deasupra dreptului canonic.
Aș propune aici o foarte scurtă observație: canonizările își pot permite să fie afaceri private dacă ele nu afectează valorile statului. Or, surpriză: prin canonizarea unor legionari, valorile statului sunt afectate. Pentru că transformarea într-un model nu doar etic, ci mai ales ontologic, a unor oameni care și-au pus energiile în slujba terorismului politic poate însemna, de fapt, o legitimare a legionarismului.
Din păcate, alături de indivizi, le este canonizată și memoria. Memoria fascistă. Asta mai cu seamă pe fondul necondamnării de către Sinod a complicităților structurale ale Bisericii cu fascismul autohton. Avem, așadar, un efect pervers: canonizarea devine o formă de validare, prin nenumire, inexplicită, prin nedenunțare a acestui trecut sumbru.”
Probabil fără voie, Mihai Demetriade s-a dovedit a fi „profet”, pentru că ceea ce s-a întâmplat la mormântul „sfântului” legionar Ilie Lăcătușu este expresia acestui efect pervers: legionarismul a fost validat de BOR prin canonizarea unor legionari dovediți și din a căror biografie lipsesc probele de netăgăduit că s-ar fi dezis public, textual, asumat de ideologia antisemită și liberticidă a Mișcării Legionare, pe care au slujit-o cu obediență.
Într-un interviu oferit publicației Spotmedia, cercetătorul Mihai Demetriade anulează și argumentul că „sfinții” legionari și-ar fi demonstrat aderența la valorile creștine prin împotrivirea lor la instaurarea comunismului, argument folosit intens în cercurile clericale ale BOR.
Mihai Demetriade: „Există anticomunism legitim și anticomunism nelegitim. În cazul de față, este un anticomunism nelegitim. Adică n-are sens să-l promovăm, e și foarte toxic să-l promovăm. De ce? Pentru că motivația anticomunistă a unui legionar nu era o motivație care ținea de fapt de caracterul totalitar al ideologiei comuniste. Nu era un anticomunism care ținea de negarea drepturilor fundamentale în interiorul ideologiei comuniste. Pentru că asta făceau și ei de fapt, și aceleași idealuri sau aceleași valori le împărtășeau și legionarii. Nu era un anticomunism care condamna, de pildă, eradicarea unor întregi structuri socio-profesionale pe criterii de clasă, în această mare luptă a clasei muncitoare împotriva tuturor celorlalte clase sociale. Multe din ingredientele totalitare ale fascismului românesc, evident, se regăsesc și în partea cealaltă”.
Redacția noastră a acordat spații largi publicării (și va continua publicarea) unui documentar despre canonizarea celor trei personaje controversate, considerând că Sinodul BOR a comis o cumplită eroare (vezi P.1 – P.2 – P.3)
Din zona societății civile au existat numeroase reacții prin care s-a cerut Sinodului BOR să renunțe la canonizarea celor trei clerici legionari. Patriarhia a rămas surdă și mută, iar Sinodul a continuat demersul și a finalizat canonizarea acestora.
Manifestația legionară de la mormântul „sfântului” legionar Ilie Lăcătușul – începutul unei noi epoci legionare (glorioase?) în BOR
Manifestația legionară de la „moaștele” legionarului Ilie Lăcătușu deschide o nouă epocă pentru prezența ideologiei legionare în corpul clerical, monahal și mirean al BOR. De acum înainte, extremiștii neolegionari vor afla în cei trei „sfinți” legionari argumentul suprem că ideologia legionară a fost validată de BOR, că este conformă cu învățătura creștină.
Extremiștii nu cunosc nuanțele (de altfel, chinuit aflate de Patriarhie) de discurs teologic pretențios conform cărora, deși au fost antisemiți, anti-democrație, liberticizi, cei trei clerici extremiști ar merita canonizarea pentru o presupusă, dar defel dovedită, „căință la sfârșitul vieții”.
Exremiștii neolegionari, suveraniști, naționaliști știu un lucru limpede: în Calendarul Ortodox al BOR se află, de acum înainte, trei camarazi legionari de-ai lor, care sunt cinstiți ca sfinți. Implicit, pentru extremiști, asta înseamnă o puternică validare a ideologiei lor.
Consecințele ideologice, dar și teologice ale acestei realități sunt cumplite.
Antisemitismul deversat în epocă de Lăcătușu, Felea, Stăniloae (antisemitism de care niciunul dintre cei trei nu s-a dezis vreodată, textual, public) este validat ca fiind compatibil cu sfințenia. De asemenea, ideologia liberticidă asumată de cei trei „sfinți” legionari este validată ca fiind compatibilă cu sfințenia.
Totodată, comportamentul antidemocratic, naționalist și de sprijin absolut pentru regimul de dictatură este promovat ca model de comportament al membrilor BOR față de problemele societății și statului. Nu în ultimul rând, filetismul în care au bântuit cei trei „sfinți” legionari (Stăniloae fiind inclusiv unul dintre ideologii naționalism-filetismului românesc!) își pierde caracterul de erezie, câtă vreme cei trei canonizați ca sfinți nu s-au dezis vreodată, public și textual, de această erezie.
Nu reluăm toate argumentele noastre prin care demonstrăm că Sinodul BOR a comis o eroare sinistră prin canonizarea lui Lăcătușu, Felea, Stăniloae. Reiterăm doar concluziile exprimate în primul episod al documentarului dedicat acestei grozăvii.
Prin impunerea pe lista de canonizare a unor personaje controversate, a căror viață este îmbibată de extremism legionar, naționalist, antisemit și filetist, dar și de compromisuri grave și incompatibile cu morala creștină (în cazul lui Stăniloae), Sinodul BOR le arată de fapt românilor care este modelul de societate spre care aspiră cei 58 de episcopi care-l compun. O societate închisă, controlată de „simfonia bizantină” (a se citi „complicitatea”) dintre un stat naționalist-autoritarist și BOR, proclamată ca unic și atotputernic cult religios. O societate populată de „românul verde”, posesor al unei purități genetice, obligatoriu și exclusiv credincios ortodox, organizat într-o familie patriarhală și supusă așa-ziselor virtuți țărănești strămoșești, protejat de un stat care exclude sau cel puțin marginalizează orice altă opțiune religioasă sau civică, proclamând „Ortodoxia și Românismul” (obsesia lui Stăniloae) ca ultime, singure și absolute realități.
În contextul în care România este asediată de propaganda putinistă – în cadrul căreia promovarea naționalismului are un rol foarte important –, iar pe scena politică românească se afirmă tot mai puternic extremismul naționalist de inspirație legionară (al cărui portdrapel este AUR, partid extremist mângâiat cu blândețe pe creștet inclusiv de ierarhi ortodocși!), Sinodul BOR aruncă benzină peste focul extremismului, care amenință să incendieze statul de drept în România.
CITIȚI ȘI:
* Rețeaua de sinecuri „Paul Stănescu și familia”. Va putea reforma Bolojan o așa mafie?! Baronul de Olt amenință cu ieșirea PSD de la guvernare
* Sondajul care poate destrăma guvernarea: prăbușit la 13,7%, PSD e tentat să se „AUR-ifice” în opoziție!
* „Revolta de la Lungulețu” – primul sabotaj major al PSD împotriva reformelor demarate de Guvernul Bolojan
* Violențe și isterie la „protestul geto-dacilor”. Noua vedetă a extremiștilor: Nea Ilie din Lungulețu
* „Specialii” ne fac „campionii lenei” în UE: românii – cea mai scurtă viață profesională