„Sărbătorim“ azi o lună de când s-au anulat alegerile prezidențiale în România. Țineți minte, CCR a invocat intervenția unui „actor statal“ în procesul electoral, pe baza unor „rapoarte“ desecretizate din CSAT în care serviciile secrete spuneau că ar fi mâna Rusiei. Dar fără să se străduiască să prezinte și vreo probă convingătoare. Asta, deși anularea ultimului element al democrației care mai rezista în România, alegerile, era un gest extrem de grav, fără precedent în istoria post-1989, și s-ar fi impus să fie justificat cu documentație „beton“.
Am scris atunci că avem de-a face cu o lovitură de stat dată de Sistem după ce Ciolacu a ratat intrarea în turul 2 al prezidențialelor, fiind depășit „la mustață“ de outsidera Elena Lasconi.
Problema nu era – nu a fost niciodată – Călin Georgescu, personaj căzut din mantia vechii Securități ceaușiste și încorporat în sistem în ultimii 35 de ani, cel mai probabil de SIE. Călin Georgescu era un personaj pe care statul român îl purtase în din 1985 încoace prin funcții care de care mai bănoase și zornăitoare, îl trimisese la specializări în SUA și Marea Britanie pe vremea comunismului, iar după 1989 îl detașase pe la ONU, îl băgase prin ministere și-l promovase, începând de prin 2009, ca soluție de premier. Televiziunile primeau telefoane de la SIE ca să-l cheme în emisiuni. Deci nu CG era problema, că era de-al lor.
Problema reală a fost „defecțiunea Lasconi“. Dar acest motiv nu putea fi prezentat nici poporului, nici partenerilor din UE și NATO. Totul fusese pregătit pentru Ciolacu, el trebuia să fie eroul, Supermanul care ne salva în turul doi de ruși și de fasciști. N-a fost să fie, așa că a apărut povestea cu Rusia și s-au anulat alegerile.
– Advertisement –
Fără îndoială, Rusia a fost și este băgată în România. La fel și China. Uitați-vă la nenumăratele pagini de Facebook care-l au pe Dumnezeu în titlu și veți vedea că multe dintre ele au în descriere caractere chinezești, iar mesajele primite de la aceste pagini sunt într-o limbă română tradusă prost!
Asta nu-i o noutate, Rusia și China s-au băgat și în celelalte alegeri ale țărilor din lumea democratică, împotriva cărora poartă un război nedeclarat, însă pe viață și pe moarte. S-au băgat, dar nicăieri – nici în SUA, nici în Franța, nici în Germania ori Italia și nici măcar după Brexit – nu s-au anulat alegerile ori referendumurile.
Despre firele care-l leagă pe Călin Georgescu de Rusia au fost multe dezvăluiri de presă, nu și anchete temeince ale autorităților române. S-au pronunțat oficiali străini, președinți, prim-miniștri, comisari europeni, a pomenit ceva și Departamentul de Stat al SUA, dar statul român a fost lovit de o suspectă paralizie.
– Advertisement –
Retorica lui Călin Georgescu e putinistă 100%, finanțarea campaniei sale a fost ilegală 100% (niciun leu declarat prin mandatarul financiar, deși „candidatul manciurian” a avut o promovare de zeci de milioane de euro, după estimarea experților în domeniu), și totuși statul român refuză să producă probe!
Să ne întoarcem însă la oile noastre. Am fost în situația teribilă de a anula alegerile fără nicio probă concretă. Dovezilor le-a luat locul o campanie amplă la televiziuni și pe rețelele de socializare, cu focuri de artificii, țipete în studiouri, lamentări și discursuri circumstanțiale. Au fost alergați niște mercenari cu mașinile, s-au filmat niște pistoale cu bile (de parcă te-ai aștepta ca în portbagajul unui mercenar să găsești Biblia, nu arme!), s-a bălmăjit ceva ambiguu din partea autorităților și gata. Era jocul de scenă care să acopere lipsa probelor. Ni s-a spus că vor veni și ele, dar până atunci trebuie să mergem pe încredere.
Între timp, vedem că alegerile au rămas anulate, dar probele promise tot n-au venit.
Dacă lucrurile au stat așa cum a spus pe 6 decembrie statul român, trebuia să avem din două una:
– ori dovezi clare obținute de procurori, de serviciile de informații, precum și complicii din România sau din alte țări ai rușilor arestați/dați în urmărire internațională;
– ori demiși/demisionați toți șefii instituțiilor de forță care ar fi trebuit să prevină fraudarea alegerilor de către ruși.
Nu avem nici una, nici cealaltă. Ce concluzie să tragem de aici?
Unii dintre noi am mai trăit filmul ăsta în 1989, cu teroriștii, și în 1990, cu „lovitura de stat fascistă“. Terorism fără teroriști și lovitură de stat fascistă fără fasciști, doar cu mineri pe străzi care băteau oamenii. Amintiți-vă că și în 2018 marea manifestație anticorupție a fost reprimată violent sub pretextul că se pregătea o lovitură de stat și că niște jandarmi fuseseră omorâți! Nici până azi nu s-a adus măcar o singură probă în sprijinul acuzației cu lovitura de stat, cât despre victime – acestea s-au înregistrat printre civili. Cel puțin un om a murit din cauza represiunii violente, iar acela n-a fost jandarm, ci un protestatar.
Punctul comun al tuturor acestor elemente îl reprezintă Sistemul care controlează România. Este aceeași putere ocultă care se perpetuează încă dinainte de 1989 și care refuză să renunțe la butoane. Este statul român profund, nereformat, sunt serviciile secrete, oligarhii cu tentaculele lor, partidele „mainstream“, administrația și o parte din Biserică profund ostili modernizării, schimbării, care privesc democrația cu spaimă și Occidentul cu ură.
Pe 6 decembrie a devenit clar că aceste structuri nu vor da de bună-voie puterea din mână.