Scandalul sinistru al morților suspecte din Secția ATI a Spitalului „Sf. Pantelimon” din București este arhetipal pentru degradarea morală în care s-a prăbușit rețeaua națională de spitale publice din România.
Spitalul „Sf. Pantelimon” nu este singura instituție de sănătate publică din România care-și asasinează pacienții. Dimpotrivă, aproape fiecare spital public deține cel puțin două-trei mecanisme de exterminare: infecții nosocomiale, malpraxis, corupție.
Cauzele care au transformat spitalele publice românești în lagăre de exterminare sunt vizibile și sunt cunoscute de românii care au avut neșansa să se îmbolnăvească și să fie obligați să se interneze în aceste „lagăre”.
Politizarea sistemului de sănătate publică
Probabil că principala cauză a acestui dezastru este politizarea masivă, grotescă și criminală a sistemului de sănătate publică din România.
– Advertisement –
Încă din anii ’90, medici celebri și mai puțin celebri au înțeles că „plicul la buzunar” oferit de pacient poate fi consistent suplimentat de implicarea în politica de partid. Funcția de manager de spital public a devenit o modalitate de îmbogățire rapidă și la cote financiare efectiv amețitoare. Partidele au recrutat medici care au fost promovați în funcții de conducere în sistemul de sănătate publică – de la manageri de spital public până la ministru al Sănătății –, dar nu în temeiul unor criterii de onestitate, pregătire profesională și deontologie, ci doar cu condiția ca respectivii să fie dispuși să facă bani pentru Mafia de Partid.
Corupția (oricum existentă masiv în sistem încă din vremea lui Ceaușescu) a atins cote de dezastru: de la contracte de bunuri și servicii oferite „cu dedicație” firmelor recomandate de Partid până la angajări de personal medical (de la infirmieră la medic) și administrativ (de la portar la șef de serviciu tehnic) contra unor spăgi șocant de mari, absolut totul a devenit de vânzare pentru Partid, în spitalele publice românești.
Treptat, situația a degenerat într-o manieră grotescă și s-a ajuns ca în funcția de manager de spital public să fie numiți indivizi fără absolut nicio legătură cu domeniul medical sau cu cel managerial.
– Advertisement –
La acest moment, dacă studiați chiar și superficial componența echipelor de conducere din spitalele publice, Direcțiile Județene de Sănătate Publică, Agenții ministeriale și din Ministerul Sănătății, veți descoperi că sistemul este controlat de o mafie de Partid… transpartinică. Jefuirea bugetului public și a banilor publici anulează orice concurență politică și este liant pentru constituirea de grupuri infracționale, la care participă reprezentanți de la diferite partide politice.
Constituirea clanurilor de familie și de partid ca principale forțe ale corupției în universitățile de Medicină și în spitalele publice
Suficient să studiem declarațiile de avere și de interese ale elitelor care conduc universitățile de medicină, spitalele publice și direcțiile județene de sănătate publică, pentru a descoperi conexiuni de familie și de partid. Seniorul familiei este cadru universitar la UMF și șef de secție la spital public, soția dumnealui este cadru universitar la UMF și șefă de secție la alt spital public, fiul/fiica este rezident sau chiar medic primar la unul dintre cele două spitale etc.; seniorul este membru în Partidul X, la fel și soția, fiul/fiica posibil să fie în Partidul Y, că nu se știe cum votează prostimea…
Există spitale publice în care identificăm deja a treia generație de medici din aceeași familie: bunicul a fost medic și șef de secție în spital, în vremurile comunismului, și și-a angajat fiul în același spital, la începutul anilor ’90, care fiu a ajuns între timp mare prof. univ. la UMF-ul din localitate și tot șef de secție și și-a angajat la rându-i fiica în același spital, care fiică este medic într-o altă disciplină medicală, la o secție condusă de un fost coleg de studii al tatălui etc.
Nu mai povestim de relațiile amoroase dintre medici profesori la UMF și studente… care studente, fie pe post de amante, fie pe post de neveste tinerele, ajung rapid colege cu domnul profesor la spitalul public unde acesta lucrează, ba chiar și colege de catedră la UMF, într-un final.
Mecanismul se folosește cu succes și în controlul operat asupra universităților de medicină, unde întâlnim, pe același model, clanuri de familie și de partid.
Efectul cel mai nociv – corect este să spunem SINISTRU – este, de fapt, că în aceste clanuri de familie, de la o generație la alta, calitatea pregătirii profesionale scade dezastruos, urmare a corupției și parvenitismului, astfel că deja la a treia generație avem de-a face cu niște impostori siniștri, care își ucid, își extermină pacienții.
În cazul clanurilor de Partid – care de cele mai multe ori se suprapun cu clanurile de familie –, situația este chiar mai gravă, pentru că impostura, însoțită de acceptarea comiterii jafului asupra fondurilor publice, pare a fi regula de recrutare și promovare.
Supradimensionarea aberantă a activității profesionale a medicilor din sistemul de sănătate publică
Un membru al unui clan de familie/de Partid realizează în paralel următoarele activități: medic (de multe ori șef de secție) la spitalul public + cadru universitar la UMF + medic la policlinica privată pe care o deține (sau la care este medic asociat) + coordonator de studii clinice în beneficiul BigPharma.
Din perspectivă juridică, au găsit soluții. Apare însă întrebarea legitimă: într-un interval de timp de cel mult 12 ore de muncă pe zi (fizic și intelectual este imposibil să ai performanțe dincolo de limita aceasta de timp!), când poți, în mod real, să execuți cu seriozitate și cu maxim de profesionalism, toate aceste „job”-uri care presupun, direct și indirect, interacțiunea cu pacienții?
Undeva, această supradimensionare aberantă (prin care medicul respectiv urmărește, de fapt, un singur obiectiv: CÂT MAI MULȚI BANI!) presupune să-ți asumi superficialitatea în exercitarea unuia sau mai multor „job”-uri, adică să-ți bați joc!
Cei care au fost internați în spitalele publice știu că pe „domnul profesor”, „doamna profesoară” (că așa le place să li se spună, atunci când au ranguri universitare!) abia dacă îl/o vezi la vizita de dimineață prin saloane. După orele 11.00, cel târziu 12.00 ale zilei, dispare… „domnul profesor a plecat la universitate, are cursuri, nu se mai întoarce astăzi!”… iar pacienții sunt lăsați pe mâna vreunui rezident și eventual, mai spre seară, poate au șansa să fie întrebați de sănătate de medicul de gardă.
Căpușarea spitalelor publice de unitățile medicale private deținute de medici care lucrează în ambele siteme (public / privat)
Sunt întâlnite cazuri în care medici angajați ai unui spital public efectiv au blocat procesul de modernizare a secției pentru a păstra avantajul „pe piață” deținut de policlinca privată pe care o dețin. Evident, bolnavii erau orientați de medicii respectivi către policlinica privată pentru o procedură care nu era posibilă în spitalul public, din cauza lipsei de dotări tehnice moderne și adecvate.
În continuare se înregistrează cazuri în care medicul curant din spitalul public recomandă bolnavului să vină la consult/tratament post-internare la clinica privată pe care o deține ori la care este colaborator.
Actul medical în spitalul public este, în mod deliberat, deteriorat sub aspect calitativ, astfel încât bolnavul să fie nevoit să apeleze la serviciile oferite de același medic, însă în sistemul privat.
Sfidarea permanentă și cu aroganță criminală a protocoalelor medicale și regulilor de etică și deontologie medicală
În majoritatea spitalelor publice, protocoalele medicale sunt niște chestii complexe și complicate, care înghit tone de hârtie și pe care, de cele mai multe ori, nu le bagă nimeni în seamă.
Efectele sunt cunoscute!
Infecții intraspitalicești care transformă internarea în spital public într-o „loterie a vieții și a morții”, ceva de genul „m-am internat cu o boală și m-au externat cu alte două!” – asta dacă nu cumva mori pe patul de spital din cauza acestor infecții.
Există malpraxis masiv în spitalele publice („campionii” la malpraxis fiind secțiile de ATI, de Chirurgie și de Ginecologie), provocat de incompetența și/sau aroganța și dezinteresul total al cadrelor medicale față de respectarea și aplicarea protocoalelor medicale și a regulilor de etică și deontologie medicală.
Corupția generalizată și lipsa totală de transparență din sistemul de sănătate publică
Deși însoțește aproape toate cauzele dezastrului mai sus amintite, corupția se constituie și în cauză separată a crimelor care se comit de peste 30 de ani în spitalele publice din România.
Apariția DNA și majorarea la cote aproape occidentale a salariilor cadrelor medicale nu au oprit ofensiva corupției. S-a înregistrat o oarecare reducere a volumului de corupție, însă în general, fenomenul este în continuare întâlnit în spitalele publice din România. Medicii – chiar dacă s-a micșorat numărul cazurilor de condiționare financiară și abuzivă a actului medical – încă primesc „plicul” de la bolnavi sau încasează banii acestora în consultațiile medicale în clincile private, la care-i obligă pe bolnavi, după externarea din spitalul public.
Marea corupție – contracte de achiziție de bunuri și servicii „cu dedicație” pe bani publici, favorizarea anumitor companii din BigPharma la achiziția de echipamente și medicamente pentru spitalul public, implementarea dubioasă a unor proiecte finanțate din fonduri europene pentru modernizarea spitalelor publice etc. – este prezentă și dă semne că, deocamdată, nu are chef să plece din haznaua în care s-a transformat sistemul de sănătate publică din România.
Nu în ultimul rând, această mare corupție, însoțită de o extrem de toxică solidaritate de castă, se manifestă în funcționarea Comisiilor de etică din spitalele publice și în modul de deliberare și de decizia de la nivelul Colegiului Medicilor, un adevărat mecanism de „spălare” a malpraxisului și de salvare a medicilor vinovați de la rigorile legii penale.
Și totuși, cine este vinovatul principal?
Vinovatul principal ești tu, dragă cetățene!
Tu îți bagi votul aiurea, tu bagi „plicul” în buzunar la domnu’ doctor, tu ești total indiferent față de crimele din lagărele de concentrare în care s-au transformat spitalele publice și ai reacții numai atunci când victima sistemului ești tu sau cineva drag ție…!
Ce poți să faci tu? Uite un exemplu!
Dragă cetățene, te-ai folosit vreodată de Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public? Zici că habar nu ai ce e cu legea asta?
E o lege care-ți permite să întrebi spitalul public unde ai fost internat sau orice instituție din sistemul public de sănătate ce face cu banii publici, cum a rezolvat un caz de malpraxis și de ce a rezolvat în felul respectiv, către ce firme a atribuit contracte, cum s-a implementat un proiect finanțat din fonduri europene etc. Simplu nu este, că ai de luptat cu impertinența mafiei despre care am povestit aici și foarte probabil vei ajunge să te judeci cu mafia în instanță, ca să primești informațiile solicitate.
Însă fie și numai utilizarea de cât mai mulți cetățeni români a acestui mecanism democratic, și tot ar fi suficient să obligăm sistemul să înceapă desființarea acestor lagăre de concentrare.
Deși poate nu mai crezi asta, nu uita, dragă cetățene, că puterea (încă!) este la tine!
Dacă vei folosi această putere, vei ajuta la reformarea sistemului. Dacă vei rămâne nepăsător, ai grijă, ești complice la aceste crime și aproape sigur vei ajunge și victimă a acestui sistem nenorocit, cinic și corupt.
Alegerea e a ta, iar consecințele – asemenea!