Incompetența și indolența (boicotul?) manifestate de Parlamentul României cu ocazia discursului președintelui-erou al Ucrainei, Volodimir Zelenski, reconfirmă că instituția fundamentală a statului român este confiscată de o adunătură de parveniți, de lachei de partid și de jefuitori ai banilor publici. Printre aceștia s-au strecurat și trădători ai valorilor naționale și europene care (teoretic) sunt asumate de România, ca stat membru al Uniunii Europene și al NATO.
Ignominia comisă prin sabotarea tehnică a strigătului de ajutor venit din partea președintelui Zelenski, toropeala de larve care a caracterizat discursurile politrucilor români, înșiruiri de vorbe golite de orice empatie față de suferința îngrozitoare a națiunii ucrainene, ne avertizează (pentru a câta oară?) că Parlamentul României a devenit un loc insalubru. Cu câteva notabile excepții (felicitări parlamentarilor USR care au sancționat cu severitate imbecilitatea extremiștilor!), forul politic suprem al țării noastre este populat de creaturi ignobile, al căror singur scop este să se căpătuiască repede și fără efort pe seama banilor publici.
Instituția-garant al democrației românești a ratat într-un mod scabros momentul istoric al discursului unui om care a reușit să-și depășească limitele umane și să se transforme dintr-un simplu actor de comedie într-un erou al națiunii sale, pe care o conduce curajos în confruntarea cu Imperiul Răului de la Răsărit.
„Bomboana de colivă” a acestui dezastru a fost absența sfidătoare și tăcerea idioată a președintelui Klaus Iohannis, această eroare grozavă a sistemului electoral românesc; individ cu un caracter atât de murdar, încât și-a câștigat definitiv locul în „galeria groazei” ocupată de foștii președinți post-decembriști: comunistul grotesc Ion Iliescu, lașul penibil Emil Constantinescu și „nenicul de blonde”, fost turnător al Securității comuniste, Train „Petrov” Băsescu. Probabil că lui Klaus îi va rămâne, în istoria acestor vremuri urâte, cognomenul de „Robocop cel Castrat”, dacă ne gândim la lipsa de bărbăție de care dă dovadă în confruntarea cu mafia politică din țară și cu marile provocări geostrategice din afara țării…
Această cădere în neantul indolenței obscene trebuie să ne cutremure. Suntem conduși de o clasă politică incapabilă să simtă Istoria.
Avem un președinte al Republicii preocupat de luptele interne dintre găștile mafiote din PNL. Țara este administrată de o Coaliție condusă de „la crème de la crème” a mafiei transpartinice constituită de PNL și PSD, cu sprijinul UDMR. Agenții de influență ai Rusiei au ajuns prin Parlament și nu se sfiesc să acționeze în văzul lumii, vizitând Ambasada Federației Ruse la București pentru a pupa mâna Stăpânului Putin.
Statul Român este neputincios, este infestat de această faună de mafioți, parveniți și trădători.
Războiul din Ucraina se va termina, într-un fel sau altul. Țările europene care au acționat în spiritul valorilor europene vor avea de câștigat (politic, economic, militar), între acestea Polonia remarcându-se drept cel mai ferm apărător al Democrației Europene la granița de Răsărit a Uniunii Europene, în conflictul cu Rusia lui Putin. Mesajul Poloniei este fără echivoc, unul pro-european și pro-democrație. Zilele trecute, premierul polonez Mateusz Morawiecki avertiza că rata de schimb a rublei a revenit la nivelul de dinaintea invadării Ucrainei, dovadă că „toate sancțiunile economice nu au funcționat”. Morawiecki a atenționat răspicat: „Rusia a dat foc întregii Ucraine, iar Europa încă se mai întreabă dacă este suficient să stingă focul doar cu un extinctor. Dacă Europa dă dovadă de slăbiciune, va fi umilită și va rămâne fără apărare!”
Printre alte reacții față de războiul din Ucraina trebuie să amintim și că Polonia, Germania, Belgia, Olanda, Franța, chiar și Bulgaria, au expulzat zeci de diplomați ruși sub acuzația de spionaj în favoarea Rusiei. De la București nu se aude nimic, nu se face nimic. Doar o tăcere stânjenitoare, întreruptă rar de declarațiile grandomane ale ministrului de externe Aurescu – care probabil crede că în Istorie rămân „vorbele mari” și nu faptele – ori ale ignobilului și mai mereu absentului președinte Klaus Iohannis, pe subiectul războiului din Ucraina.
La nivel de fapte, Statul Român este incapabil să organizeze ajutorarea refugiaților ucraineni. Marea șansă a României, fiind salvată astfel de la rușine, au fost societatea civilă și Biserica Ortodoxă Română. Aceste forțe s-au mobilizat și au oferit ucrainenilor fugiți din calea războiului o primire atât de căldă și de generoasă, încât întreaga Europa a fost emoționată.
Ajutorul oferit de Statul Român s-a pierdut printre hârtiile birocraților care ocupă sinecuri în structurile administrației publice.
Tot la nivel de fapte, Statul Român, prin Serviciile Secrete, a fost incapabil să prevină penetrarea structurilor sale de agenții Rusiei.
Despre sancțiuni economice reale față de Rusia – cum ar fi interzicerea tranzitului de mărfuri din și spre Rusia, punerea sub interdicție a navelor în proprietatea armatorilor ruși ori sub drapelul Rusiei în porturile românești, interzicerea zborurilor comerciale și de pasageri din și spre Rusia în spațiul aerian românesc – nici nu se poate discuta. Nu avem bărbați de stat în conducerea țării. Avem doar niște muieri isterice și lacome… sau, altfel spus, niște curve.
O indolență grozavă și nemaiîntâlnită aflăm și în zona Serviciilor Secrete românești. Acestea au permis, prin lipsa lor de profesionalism, ca oameni cu evidente legături de colaborare cu Rusia lui Putin să se infiltreze în Parlamentul României, în agenții și structuri guvernamentale, în viața economică și academică a țării.
Este imposibil de înțeles de ce Serviciile Secrete românești nu au fost capabile să prognozeze evoluția personajelor extrem de toxice care s-au cocoțat în fruntea mișcărilor „anti-vaxx”, naționalist-extremiste și, mai nou, pro-Rusia! Mișcări care au generat proteste de stradă, situații de tensiune, iar în timpul pandemiei, mii de morți, prin propaganda lor extrem de toxică despre „dictatura sanitară”. Este inacceptabilă neputința Serviciilor Secrete de a prognoza apariția unui partid naționalist-extremist ai cărui reprezentanți fac acum jocurile Rusiei, inclusiv în Parlamentul țării!
Este de neînțeles de ce aceste Servicii Secrete au fost incapabile să ofere analize corecte și în timp util despre evoluția crizei din Rusia și Ucraina. Inexplicabil, dacă ne gândim la imensitatea resurselor de care beneficiază, faptul că ofițerii de informații români nu sunt capabili să fie pro-activi, mulțumindu-se cu o atitudine defensivă, care generează rezultate mediocre.
De fapt, ofițerii de informații români pentru ce anume încasează lunar sume imense ca salarii, bonusuri etc.? Cum se justifică bugetele tot mai mari, de la an la an, alocate Serviciilor Secrete? Nu este de datoria lor să apere țara de trădătorii care se pun în slujba unor puteri străine potrivnice României, Uniunii Europene și NATO?
Totodată, ne întrebăm, DE CE GUVERNUL ROMÂNIEI NU-L DECLARĂ „PERSONA NON GRATA” pe ambasadorul VALERI KUZMIN, a cărui ambasadă s-a transformat într-o spurcată oficină de propagandă de război a Rusiei, cu mesaje anti-UE, anti-NATO și implicit anti-românești? De ce Guvernul României nu a identificat, cu ajutorul Serviciilor Secrete, nici măcar un singur agent de informații în slujba Rusiei lui Putin care activează pe teritoriul nostru național?
Absolut de necrezut că în România nu activează spioni ai Rusiei, mai ales că toată cariera ambasadorului Kuzmin pute a KGB și, ulterior, a FSB!
Privită din această perspectivă mai largă a destructurării grave la care este supus Statul Român, nemernicia comisă de Parlamentul României cu ocazia discursului Președintelui-Erou al Ucrainei depășește dimensiunea unei gafe tehnice ori a unei impoliteți de mahala.
Concluzia este că suntem, ca națiune și ca stat, într-o criză teribilă. O criză morală și politică ale cărei consecințe sunt deja vizibile. Constatăm deci cu tristețe că acum, mai mult ca niciodată, este valabil și obligatoriu de urmat îndemnul din Imnul Național: „Deșteaptă-te, române!”.