Tovarășe ambasador Valeri Kuzmin,
Se vede de la o poștă că ați absolvit Facultatea de Jurnalistică Internațională de la Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moscova în 1975. Nu contează că au trecut aproape 47 de ani de-atunci, că au căzut dictaturile comuniste din Europa de mai bine de trei decenii. Dumneavoastră continuați să gândiți aproape ca în perioada brejnevistă din fosta URSS: rușii sunt pacificatori, americanii sunt invadatori. Mai rămânea să-i puneți pe angajații Ambasadei, în lipsa altor activități, să defileze cu pancarte prin împrejurimi ca să vă susțineți nerozia plantată pe pagina de Facebook.
Ați postat acolo – stimulat fiind, probabil, de combinația stalinskaya-kazaciok – un text cu mari lacune de istorie, dar și cu multe neadevăruri, unele dintre ele absolut revoltătoare. Doar un jurnalist de propagandă, școlit pe vremea lui Leonid Ilici Brejnev, putea fi capabil de așa ceva. Până și un elev de gimnaziu, dotat cu un calculator conectat la internet, v-ar demonta multe dintre aberațiile scornite în calitate de diplomat, de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar, grad obținut în 2009.
Iată ce-ați scris. Și iată care e adevărul.
Kuzmin: „În Republica Moldova, Rusia a oprit războiul civil”.
Replică: Greșit! În Republica Moldova, Rusia a declanșat războiul civil, susținând forțele separatiste transnistrene cu armament de război pentru simplul fapt că Moscova n-a dorit adoptarea legislației legate de limba de stat. Mai pe înțeles, Rusia a refuzat ca în Transnistria limba de stat să fie cea așa-zis moldovenească (în realitate, limba română). În atare condiții, n-ați stat cu mâinile-n sân. Ați proțăpit Armata a 14-a în Transnistria și n-a mai plecat de acolo nici până în momentul de față. Staționează pe teritoriul Moldovei cu încălcarea angajamentelor de retragere totală luate de Rusia la conferințele OSCE din 1999 și 2001. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a precizat că regimul separatist transnistrean se află „cel puțin sub influența decisivă a Rusiei” și că „supraviețuiește grație sprijinului militar, economic, financiar și politic pe care Rusia i-l furnizează”. În concluzie, ați invadat Republica Moldova pentru a-i sprijini pe rebelii transnistreni, cu toate că în acea zonă erau mai mulți moldoveni decât ruși: 243.000 față de 214.000. Și chiar dacă n-ar fi fost niciun moldovean, tot nu aveați dreptul să interveniți: Transnistria aparținea, de drept, Republicii Moldova, așa cum apare și acum la ONU, de exemplu. Apropo: echipa de fotbal Șerif Tirapol este campioana Republicii Moldova, nu a fantomaticei Republici Transnistrene. Iar în Liga Campionilor reprezintă Republica Moldova, nu Transnistria!
Kuzmin: „În Osetia de Sud, Rusia a protejat civilii și trupele ruse de menținere a păcii de agresiunea armată a regimului M. Saakașvili”.
Replică: Greșit! Rusia a invadat Georgia pe 8 august 2008, când toată lumea se uita la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing, sub pretextul că „femei, copii și bătrâni mor în Osetia de Sud, iar majoritatea dintre ei sunt cetățeni ai Federației Ruse”. Așa declarase președintele Dmitri Medvedev, marioneta care oficial îi ținea locul lui Vladimir Putin (devenit atunci prim-ministru, într-o rocadă stupidă). Nu uitați că rebelii din Osetia de Sud, parte a Georgiei, s-au răzvrătit primii ca să-și proclame independența. Situația era asemănătoare cu cea din Transnistria. Și transnistrenii voiau să se rupă de Moldova. Și ei, ca și cei din Osetia de Sud, au primit sprijin direct de la Moscova. Iar Osetia de Sud și-a proclamat unilateral independența în 1990, pe care doar Rusia o susține, nimeni altcineva n-o recunoaște.
Kuzmin: „În Crimeea, populația locală, în cadrul unui referendum, a votat pentru reunificarea cu Rusia după ce neonaziștii au ajuns la putere la Kiev”.
Replică: Care neonaziști? Cei care au vrut să adere la NATO și pe care i-ați amenințat cu invazia? Cei care au vrut să intre în Uniunea Europeană, dar președintele pro-rus Viktor Ianukovici a refuzat să semneze acordul de asociere și a fugit în țara dvs.? Ce fel de referendum ați făcut în Crimeea? A fost acceptat de UE și de alte mari democrații de pe planetă? Doar voi, ca și în alte situații, l-ați recunoscut ca fiind unul legal. Apoi, după ce ați preluat peninsula prin trădarea șefilor armatei ucrainene, care au depus armele împreună cu cei aproape 6.000 de militari, ați trecut la comportamente staliniste. Ați confiscat și naționalizat magazine, cafenele și mașini de la peste 18.000 de patroni, transformându-le în colhozuri. Ați scos la licitație cu forța terenurile cetățenilor străini și le-ați trecut, pe model bolșevic, în proprietatea statului. Dar apropo de validitatea unui referendum de secesiune: în Federația Rusă aveți sute de teritorii în care populația rusă e minoritară. Veți recunoaște un referendum prin care Cecenia sau Daghestan s-ar rupe de Rusia? Dar dacă se va întâmpla așa ceva prin Siberia, unde rușii sunt tot mai puțini în raport cu chinezii sau mongolii?
Kuzmin: „Recent, în cadrul operațiunii OTSC (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă), la invitația președintelui Q-J.Tokaiev, a trimis trupele de menținere a păcii în Kazahstan pentru a stabiliza și a normaliza situația din țară”.
Replică: Tot Rusia l-a „uns” președinte pe Tokaiev, la fel ca și pe fostul dictator Nazarbaev. Sunt școliți în Rusia, nu în SUA. Trebuia să faceți pace înainte de război: să nu dublați prețul gazelor! Gazele tot de la voi, rușii, vin! Rusia a creat conflictul și tot Rusia a „instaurat” pacea.
Ați mai precizat, tovarășe ambasador Kuzmin, că „Rusia menține pacea și securitatea. Dar ce au făcut Statele Unite?”. Și ați înșirat mai multe acțiuni militare ale SUA de-a lungul istoriei: în Japonia, Germania, Cuba, Vietnam, Iugoslavia, Afganistan, Irak, Libia, Siria. Să zăbovim asupra a două dintre ele.
Kuzmin: „Folosirea armelor nucleare împotriva orașelor pașnice japoneze Hiroshima și Nagasaki și introducerea trupelor în Japonia… și americanii nu au mai plecat…”
Replică: Au murit zeci de mii de oameni nevinovați la Hiroshima și Nagasaki. A fost o catastrofă. Rețineți un lucru. N-am fi vorbit acum despre acest „holocaust militar” dacă Japonia n-ar fi declarat război SUA prin atacul de la Pearl Harbor. Până atunci, SUA fusese în afara oricărui conflict european și asiatic. Iar japonezii continuau să lupte cu fanatism și în 1945, chiar și după ce Fermania nazistă și Italia fascistă capitulaseră. Americanii le-au cerut să capituleze, dar japonezii au refuzat. Americanii nu mai aveau chef să-și sacrifice alte zeci de mii de tineri într-un război deja prea lung și sângeros. Dacă Japonia anului 1945 nu arăta atâta fanatism, bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki n-ar fi existat. Iar „ocupația militară” americană, după capitulare, a transformat Japonia într-o mare democrație și într-o super-putere economică.
Kuzmin: „Ocupația postbelică a Germaniei… și americanii nu au mai plecat…”
Replică: Asta-i chiar o nesimțire. Păi, sovieticii, prin liderul lor Nikita Hrusciov, au ridicat Zidul Berlinului, nu americanii! În RDG-ul controlat de URSS se murea de foame. În sectorul sovietic era pusă, la intrare, o pancartă cu poza lui Stalin, nu în cel occidental. URSS a rupt în două statul german, nu SUA. Iar Germania de Vest, sub „ocupație militară americană”, a fost reconstruită din ruine, devenind o mare democrație și i super-putere economică (recunoașteți rețeta aplicată și în Japonia?!). Americanii au ridicat Germania de Vest prin Planul Marshall, Uniunea Sovietică a jefuit Germania de Est și a ținut-o în subdezvoltare. Rezultatul l-ați văzut în 1989, după prăbușirea Zidului Berlinului: o uriașă diferență de dezvoltare economică și democratică între Vest și Est. Între modelul american și modelul sovietic (rusesc). Din ce ne amintim, în anii ’70 sau ’80, cei care încercau să evadeze erau est-germanii spre Vest, nu vest-germanii spre Est.
Și vă mai lăudați că Rusia a menținut pacea! URSS era tot Rusia, tovarășe ambasador. De-acolo s-a dat ora exactă, nu din Ucraina, nu din Tadjikistan, nici de la Chișinău sau de printr-un alt cotlon al imperiului bolșevic.
În final, întrebați cu tupeu retoric: „Cine este agresorul?”. Evident, vă referiți la SUA. Dacă tot ați recurs la ceea ce s-a întâmplat în trecutul îndepărtat, vă punem și noi câteva întrebări.
Când URSS a invadat Polonia pe 17 septembrie 1939, cine era agresorul?
Când URSS a dat un ultimatum României, pe 28 iunie 1940, în care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei, cine era agresorul?
Când URSS a lansat un război împotriva Japoniei, la 9 august 1945, cine era agresorul? Vă amintim noi, că poate aveți memoria scurtă: sovieticii scriseseră până și pe proiectilele submarinelor „Moarte samurailor!”.
Când URSS a invadat Ungaria pe 4 noiembrie 1956, cine era agresorul?
Când URSS a invadat Cehoslovacia pe 20 august 1968, cine era agresorul?
Când URSS a invadat Afganistanul pe 27 decembrie 1979, cine era agresorul?
Dar când URSS a ținut sub ocupație militară toată Europa de Est și jumătate din cea Centrală, din 1944-’45 până în 1989-’90, cine era agresirul?
Ați omis să treceți în revista dvs. de front de la Ambasada Rusiei și aceste invazii, de parca n-ar fi existat niciodată.
Când Stalin a trimis la moarte prin înfometare, în 1932-’33 (Holodomor), peste 10 milioane de ucraineni, cine a fost vinovat? Nu cumva Rusia?
Dar de masacrul de la Katyn, când au fost executați peste 22.000 de ofițeri polonezi?
Apropo: câți ruși trăiesc în SUA, dacă americanii sunt agresorii planetei, și câți americani locuiesc în Rusia, unde e pace și securitate?
Poftiți și răspunsul: în anul 2000, la cumpăna mileniilor, în SUA erau peste 2,6 milioane de ruși, iar în Rusia – doar 1.200 de americani. Raportul e de 2.170/1!
Am remarcat și activitatea egală cu zero pe care ați avut-o vreme de aproape 5 ani în România. V-a trimis președintele Vladimir Putin la București, în 2016, exact după ce a fost inaugurat scutul antirachetă de la Deveselu. De ce? Ca să faceți propagandă Rusiei prin conferințe la Suceava, Craiova, Pitești, Constanța? Nu v-a ieșit. Mai mult, aflându-vă pe litoral, v-ați ales numai cu huiduieli din partea oamenilor atunci când ați vorbit despre frontiera NATO-Rusia de la Marea Neagră. Practic, ați ținut un monolog. În general, în cei peste 4 ani de activitate, ați militat pentru unirea Moldovei cu România pe format rusesc, copiat din Crimeea, pe eliminarea scutului antirachetă de la Deveselu, pe propagandă antivaccinistă. Da, chiar ați spus tâmpenia asta: „Oricum, vaccinurile sunt inventate de SUA, la fel ca și virușii”. Dar să furați vaccinul de la Oxford și să-l transformați în Sputnik V, asta nu v-a fost rușine.
E și ăsta un eroism față de Rusia, față de actuala conducere politică de la Kremlin, care v-a expediat în România ca pe un colet special. Nu degeaba v-a dat regimul sovietic premiul „Pentru eroism în muncă” în 1986.
Anul trecut, în calitate de pacificator, l-ați „acoperit” sub paltonul diplomatic, atât cât ați putut, pe agentul GRU Alexei Grișaev, care dădea târcoale pe la Deveselu și, în general, căuta să obțină informații militare despre activitatea forțelor NATO în România. Ce mare scandal ați creat când spionul rus a fost declarat persona non grata pe teritoriul țării noastre și expulzat la Moscova! Doar asta vă e ocupația: să spurcați Occidentul și să proslăviți Rusia, ba chiar și defuncta Uniune Sovietică.
Ce vă mai place tirania! Și ce dureri de stomac vă dă democrația!
Dar vă dăm o veste proastă: cu toate minciunile voastre, noi la democrație nu renunțăm, iar tiranie nu ne întoarcem! Ne place adevărul și detestăm minciuna.
Suntem incompatibili, tovarășe Kuzmin! Vom deveni compatibili doar atunci când viitoarele generații de cetățeni ruși vor arunca la tomberonul istoriei mitoman ca dvs. și vor trimite la București ambasadori de bună-credință, care să nu ne mai bombardeze cu minciuni toxice!