Conferința Organizației Județene Dolj a PSD – în care tovarășul Manda Claudiu, fericitul soț al doamnei LOV, a fost reales ca șef pentru încă patru ani – s-a desfășurat marți, 13 august, ptiu, cu ghinion, în prezența Președintelui PSD, Viorica Dăncilă, sub lozinca „Let’s Make PSD Great Again!”, însoțită de corolarul enunțat de tovarășul Manda: „Am ajuns ca orice idiot care are un cont de Facebook să scrie că suntem incompetenți și să ne ceară să plecăm”.
În discuțiile cu cei fix 1.698 de colegi delegați, cum ne informează onor tov. Manda într-o postare pe Facebook, acesta i-a rugat ca „performanța politică din offline (cum o fi aia? – nota autorului) să o transferăm și în online, pentru că PSD Dolj poate fi și pe rețelele social media mereu Nr. 1!” (Aplauze. Se scandează „Din offline către online, vom posta cu mult elan!”)
Probabil că postarea de pe pagina de Facebook a proaspătului reales președinte al PSD Dolj trebuie să reprezinte „strigătul de luptă”, semnalul pentru lansarea unei nemaivăzute ofensive online a postacilor din dotare: directorimea și funcționărimea PSD care au infestat instituțiile publice ale Craiovei, slugile din presa locală cumpărată cu contracte de publicitate de la bugetul public, simpli postaci arvuniți pe-o ciorbă rece și-un covrig etc.
Rețeta „carcalete” a tov. Manda
Să faci o așa propunere într-un oraș în care 90% din presă este aservită PSD-ului, cu „jurnaliști” angajați în posturi călduțe prin instituțiile publice sau cu neveste/soți salariați pe bani publici, exprimă nimic altceva decât disperare. Adică, nu-ți mai ajung slugile din presă, ai nevoie de postări „fără număr” pe rețelele de socializare, doar-doar vei reuși să mai prostești câțiva idioți (că tot pomenea tov. Manda de ei!) incapabili să observe, în lumea reală, că țara e în haos și destructurare tocmai din cauza incompetenței și ticăloșiei guvernării PSD.
Declarația lui Manda Claudiu confirmă o stare de fapt, din lumea reală, nu din „offline”-ul care bântuie mintea președintelui PSD Dolj: liderii PSD sunt cuprinși de frică, de disperare și încearcă să strângă rândurile gloatei de mercenari ai Partidului rămas fără cap… capul tov. Dragnea, care se odihnește la răcoare, în spatele zăbrelelor.
Conferința PSD Dolj a înfățișat, în toată hidoșenia, „rețeta propagandistică” pe care PSD o pregătește pentru următoarele confruntări electorale. O rețetă „carcalete” în care sunt amestecate bizar mesaje stupide, pe care orice votant înzestrat cu un minim bun-simț le va refuza și în temeiul cărora va acționa exact invers decât mizează „strategii de imagine” ai PSD: își va da votul altui partid!
„Amice, ești idiot!”
Să siluiești sloganul folosit în campania electorală de actulul Președinte al SUA, Donald Trump – „Make America Great Again!” –, printr-o stupidă înlocuire a cuvântului „America” cu acronimul denumirii partidului este o tâmpenie!
Să transformi „Mândru că sunt român!’ – vechiul slogan de campanie electorală al PSD din vremurile lui Victor Ponta, fostul protector al doamnei LOV – în „Mândru că sunt pesedist!” este o neghiobie care arată un fel de degradare a membrilor PSD, din români mândri în „pesediști” înjurați cu multă m#*e de majoritatea românilor.
Să crezi că prin propaganda de partid, transferată de postacii din dotare din „offline” în „online”, poți „farda” realitatea unei națiuni hăituite și jefuite de o clasă politică ticăloasă și coruptă, cu o datorie externă de peste o sută de miliarde de euro, cu un stat nefuncțional care îi asistă pe ucigașii de copii, atunci când nu-i gonește din țară pe acești copii prin refuzul unui trai decent, să crezi că printr-o penibilă tehnică de manipulare poți ascunde evidența faptului că PSD este vinovat pentru dezastrul național în care ne scufundăm, toate astea înseamnă un singur lucru: „Amice, ești idiot!”
Îi urăm tovarășului Claudiu Manda spor pe Facebook și inimă ușoară pentru timpurile în care mulți dintre amicii de partid, ba chiar și dintre apropiații familiei, vor fi obligați să plece din „online” pentru a da „cu subsemnatul” în „offline”-ul biroului de procuror…
… timpuri care nu se vor lăsa prea mult așteptate.
Jurnaliștii de la „Să fie lumină!” au publicat recent o investigație jurnalistică (https://safielumina.ro/secretele-chiliilor/) a cărei concluzie principală este aceea că „Justiția română a băgat la sertar probele video ale abuzurilor sexuale comise de fostul episcop BOR Corneliu Bârlădeanu asupra elevilor de la Seminarul Teologic Ioan Gură de Aur din Huși”. Se dezvăluie modul șocant în care procurorul de caz din DNA a omis probele care fac dovada că fostul episcop a comis abuzuri de natură sexuală asupra elevilor seminariști, cei mai mulți dintre ei fiind minori. La fel de șocant rămâne faptul că DNA nu a transmis probele privind aceste abuzuri sexuale către Parchetul competent, pentru deschiderea unui dosar penal în speța respectivă, și a preferat pur și simplu să le îngroape în arhivă.
Regulile nu se aplică Episcopului de Huși
Excelenta investigație jurnalistică realizată de colegii de la „Să fie lumină!” – din care s-a publicat primul episod, următoarele episoade anunțându-se a fi pline de dezvăluiri cutremurătoare – rămâne însă incompletă, dacă nu o legăm de modul ocult și teribil de suspect în care Sinodul BOR a decis să „soluționeze” dosarul episcopului Corneliu Bârlădeanu.
Să ne reamintim ce anume s-a întâmplat în ședința Sinodului BOR din 17-18 august 2017, când s-a discutat scandalul cu șantaj și sex de la Episcopia Hușilor.
În primul rând, Sinodul BOR a refuzat să aplice asupra fostului episcop procedurile canonice și regulamentare. Într-un comunicat de presă, Patriarhia motiva acest refuz prin faptul că „parcurgerea tuturor etapelor statutare şi regulamentare noi privind desfăşurarea unui proces canonic bisericesc poate dura mai multe luni, fapt care ar prelungi foarte mult situaţia de incertitudine din eparhia Huşilor”.
O minciună crasă, pentru că Sinodul BOR avea posibilitatea să-l suspende pe episcop din exercitarea atribuțiilor administrative și preoțești până la finalizarea anchetei și procesului canonic bisericesc, fără să afecteze situația din eparhia Hușilor, care putea să fie condusă provizoriu de un episcop-delegat de Sinod ori de un nou episcop ales în urma vacantării scaunului episcopal.
„Pentru pacea și binele Bisericii…”
În același comunicat de presă, poporul drept-credincios, cler și popor din BOR, era informat despre modul în care membri Sinodului BOR au decis să rezolve situația: „În acest context, Preasfinţitul Părinte Episcop Corneliu, deşi se consideră nevinovat, totuşi, pentru pacea şi binele Bisericii, a hotărât să se retragă din slujirea de Episcop al Huşilor şi să rămână în ascultare deplină faţă de Sfântul Sinod. Sfântul Sinod a aprobat această solicitare şi a decis vacantarea scaunului de Episcop al Huşilor, în vederea alegerii unui nou episcop pentru această eparhie, în cel mult 60 de zile, conform prevederilor statutare”.
Observăm graba și totodată, tensiunea în care s-a „rezolvat” acest scandal la nivelul Sinodului BOR.
Episcopului Corneliu i se oferă neașteptatul beneficiu de a-și afirma nevinovăția – dar nu într-un proces canonic, cum era firesc, ci de la tribuna Sinodului, după chipul lumesc al unui politician – și de a se retrage singur, de bunăvoie, nu prin aplicarea canoanelor bisericești, din slujirea de episcop, evitând astfel o judecată canonică rușinoasă. Este greu de crezut că membrii Sinodului BOR au acceptat acest compromis mizerabil fără să fi fost exercitată asupra lor presiunea unor noi dezvăluiri, de această dată probabil nu despre Episcopul Corneliu, ci dimpotrivă, făcute de acesta despre anumite stări total necanonice din interiorul Bisericii. Altfel, nu poate fi înțeleasă rapiditatea cu care Sinodul BOR a capitulat în fața atitudinii impertinente a fostului Episcop Corneliu, care a reușit să obțină evitarea judecății canonice și plecarea, ca nevinovat, din Sinodul BOR!
Complicități la nivel înalt
Acum, după doi ani de la evenimente și în contextul dezvăluirilor făcute de jurnaliștii de la „Să fie lumină!”, atitudinea membrilor Sinodului BOR nu mai poate fi privită ca o „băgare sub preș” a mizeriei și nici ca o cedare în fața unui șantaj. Descoperind modul dubios în care DNA a făcut uitate probele cu privire la relațiile sexuale pedofile practicate de fostul Episcop Corneliu cu elevi minori de seminar, se poate suspiciona că mușamalizarea a fost posibilă printr-o complicitate gravă între factori de putere atât din interiorul Bisericii Ortodoxe Române, cât și din exterior.
Firesc, ne punem întrebarea: „rezolvarea” dosarului fostului episcop al Hușilor să fie rezultatul unor acțiuni concertate realizate de autorități bisericești și laice, țelul final fiind îngroparea definitivă a acuzațiilor de abuz sexual asupra unor minori?
Deschiderea unui dosar penal împotriva unui membru al Sinodului BOR, sub acuzația de pedofilie, viol și corupere de minori, ar fi reprezentat pentru grupările care controlează BOR o lovitură de imagine cu mult mai puternică decât scandalul deja consumat al „retragerii lui Corneliu Bârlădeanu din scaunul episcopal pentru pacea și binele Bisericii”.
Fariseism cu efecte grave
Modul bizar în care DNA „a lucrat” la dosarul fostului episcop ne determină să ne întrebăm dacă nu cumva și în alte dosare penale deschise împotriva unor ierarhi ai BOR – cum sunt, de exemplu, cele care privesc utilizarea ilegală a fondurilor europene – au fost posibile „înțelegeri” oculte cu scopul de a-i face scăpați pe ierarhii implicați. Timpul și, să nu uităm, numirea procurorului european ne vor oferi, în curând, răspunsul!
Până atunci, mai spunem că starea de degradare care a cuprins BOR are efecte imediate și grave în societatea românească, ai cărei membri sunt în majoritate creștini ortodocși.
Crimele comise de monștri precum cel de la Caracal, corupția endemică din instituțiile statului și administrației publice, depopularea țării, migrația economică sunt efecte nu doar ale trădărilor comise de clasa politică, ci și ale indolenței și fariseismului care bântuie de mai multe decenii Biserica majoritară a țării, Biserica Ortodoxă Română.
Este inadmisibil să insiști că ești „biserică națională”, „cultul majoritar”, „păstrătoarea tradițiilor naționale” etc. doar atunci când soliciți diferite beneficii de natură financiară – bani de la bugetul statului, finanțări pentru catedrale imense, retrocedări de proprietăți etc. Iar când poporul se prăbușește în crime, violuri, avorturi, corupție, violențe, furt și minciună, să spui că tu, „biserica națională”, nu ai vreo responsabilitate pentru toate acestea.
Papa – lecția severă de morală creștină
Dezgroparea scandalului sexual de la episcopia Hușilor pune o nouă presiune asupra membrilor Sinodului BOR, aflați în fața unor decizii extrem de dificile. Există o listă de mari și grave probleme cu care BOR se confruntă. Eșecul Referendumului pentru familie a descoperit o Biserică neputincioasă și lipsită de influență asupra propriilor credincioși. Există tensiuni tot mai mari între clerul inferior și ierarhi, provocate de modul dictatorial de conducere pe care-l practică cei mai mulți dintre ierarhi, iar administrația bisericească este confiscată de clanuri cu apucături mafiote. Numărul de credincioși practicanți este tot mai mic de la an la an, iar migrația economică a aproximativ 4 milioane de români a golit de credincioși mii de parohii. Vizita Papei și canonizarea Episcopilor Greco-Catolici martirizați de comunism se constituie într-o severă lecție de morală creștină predată de Vatican sinodalilor BOR și, totodată, într-un nou motiv de supărare pentru ortodocșii care așteaptă de vreo trei decenii ca Sinodul BOR să-i canonizeze pe Sfinții Închisorilor. Toate acestea reprezintă nu doar probleme, ci și semnele colapsului către care se îndreaptă BOR.
Mai există printre membrii Sinodului BOR episcopi curajoși care să-și asume reformarea adminstrației bisericești și a pastorației? Vor acționa aceștia pentru aflarea adevărului în dosarul fostului episcop de la Huși? Va avea Sinodul BOR capacitatea să-i îndepărteze pe ierarhii compromiși prin relațiile lor oculte și dubioase cu foști și actuali lideri ai PSD? Va accepta Sinodul BOR să fie anchetați acei membri ai săi care au fraudat fonduri europene?
Rareori, în istoria românilor, soarta celei mai vechi Bisericii creștine românești a stat în mâini atât de puține și așa de lipsite de libertate. Trăim, deci, un moment istoric și de mare gravitate.
Un ultim cuvânt pentru cei care dușmănesc această Biserică. Să nu vă bucure prăbușirea BOR! După un asemenea dezastru, prăbușirea în neant a națiunii române se va accelera și, probabil, va fi de neoprit.
Tupeul de fostă PRM-istă al doamnei Lia Olguța Vasilescu este cunoscut românilor de vreo două decenii. Aproape că au intrat în cotidian accesele de țață ale doamnei Olguța, deversate în agora românească de la înălțimea diferitelor funcții în stat, unde Partidul a cocoțat-o nemeritat.
Totuși, cred că puțini dintre noi ar fi crezut că acest tupeu poate să capete un chip atît de hidos, așa cum a fost exprimat în urmă cu două zile de doamna Vasilescu-Manda.
Zice, cu gura plină, doamna Lia Olguța Vasilescu, comentând pe Facebook despre crimele de la Caracal:
„Când faci referendum ca să nu mai poată fi amnistiați corupții, dar nu ai nicio problemă cu criminalii, pedofilii, răpitorii de copii, de ce te-ar mira că un procuror se mișcă imediat pentru o «suspiciune rezonabilă» de abuz în serviciu sau pe la vreo adopție internațională, dar nu consideră atât de importantă o posibilă crimă încât să pună în aplicare un mandat de percheziție pe care îl și obținuse? Și dacă mai afli că procurorul e #Rezist, ai tabloul complet! Asta, ca să nu mai amintim că, în România, performanțele «organelor» sunt invers proporționale față de bugetele acordate cu atâta dărnicie…”
Să te folosești de moartea prin tortură și viol a celor două fete pentru a-l ataca pe Iohannis, adversarul tău politic, este mizerabil. Însă este deja infect să uiți, ca lovită cu leuca la proprietatea bunului-simț, de complicitatea indirectă la crimele comise la Caracal pentru care, în fața cetățenilor acestei țări, răspunzi tu, ca susținătoare înfocată a pușcăriașului Dragnea, alături de soțul tău, proaspătul europarlamentar Claudiu Manda, și împreună cu gașca ta de slugi cu care ai infestat instituțiile publice ale orașului Craiova.
Te descalifică sub toate aspectele care pot caracteriza o ființă umană faptul că tocmai tu – care ai contribuit, ca parlamentar, ministru și lider al PSD, la pervertirea legislației penale în favoarea infractorilor – să vorbești despre corupți, criminali, pedofili, răpitori de copii.
Este o atitudine infectă să te amesteci în discuția despre crimele sângeroase de la Caracal tocmai dumneata, doamnă Lia Olguța Vasilescu, care ai susținut intens modificările operate de PSDragnea asupra legilor penale, în temeiul cărora au fost liberați din pușcărie sute de infractori periculoși, mulți dintre ei violatori care foarte rapid au și recidivat.
Este nesimțire să discuți tu, doamnă Vasilescu-Manda, despre crimele de la Caracal când, prin votul dumitale de parlamentar, ai susținut distrugerea independenței Justiției și modificarea Codurilor penale în favoarea politicienilor corupți și a altor infractori.
Un om normal la cap nu poate să înțeleagă, altfel decât gândind că încerci să atingi recoduri de neimaginat la tupeu, cum de poți vorbi despre procurori, când PSD, partidul în care ești lider, a acționat pe toate căile pentru decapitarea DNA, subordonarea politică a procurorilor și înlăturarea din sistem a magistraților, judecători și procurori, care au avut curaj să se opună nemerniciei comise de voi, sub conducerea pușcăriașului Dragnea.
Doamnă Lia Olguța Vasilescu, înainte de a fi politician, ești mamă, ai un copil.
Gândește-te măcar pentru câteva clipe că în locul Alexandrei ar fi fost copilul dumitale și că sistemul de siguranță și Justiție, la a cărui distrugere ai contribuit și tu, ar fi reacționat cu aceeași măsură și copilul dumitale ar fi murit torturat și violat de un pedofi nenorocit.
Ți-ai fi păstrat tupeul ăsta de mahala? Ai mai fi avut puterea să arunci cu vorbe de doi bani? Nu cumva ai fi avut sufletul sfâșiat pentru totdeauna, așa cum sunt sufletele părinților celor două adolescente ucise de monstrul din Caracal?
Doamnă Lia Olguța Vasilescu, mergi acasă, ia-ți în brațe copilul, privește-l în ochii lui curați și inocenți și roagă-te ca Dumnezeu să-ți ierte răul pe care tu și complicii dumitale l-ați adus asupra acestei țări!
… și apoi, lasă-te de rele!
Un ultim cuvânt: domnilor politicieni care sunteți cumva adversarii politici ai doamnei Lia Olguța Vasilescu, nu vă bucurați de aceste cuvinte dure și meritate pe care i le adresez. Voi, toți cei care sunteți politicienii acestei țări, meritați aceeași palmă peste obrazul vostru împietrit! Același îndemn vi-l dau: mergeți și îmbrățișați-vă copiii și nepoții, iar apoi rugați-vă de Dumnezeu să vă ierte pentru câte rele ne-ați făcut nouă, românilor!
Într-o atmosferă de parastas, PSD Craiova a organizat, în dimineața zilei de sâmbătă, 20 iulie – de Sfântul Ilie, sărbătoare foarte iubită în Oltenia, dar ce le trebuie păgânilor respect pentru Sfinți?! – o conferință în care, nimic surprinzător, Lia Olguța Vasilescu (LOV) a fost realeasă în funcția de președinte, iar loialul ei colaborator, încă din vremurile romantice ale PRM-ului, senatorul Radu Preda a fost ales secretar. Incapabili să-și asume dezastrul înregistrat la alegerile europarlamentare, liderii PSD Craiova dau dovadă de lipsă de bun-simț și de onoare în fața membrilor partidului.
Mai grav, Lia Olguța Vasilescu refuză, cu tupeu, să-și asume personal această vinovăție. După o ipocrită declarație gen „vina ne aparține nouă, în exclusivitate”, prin care nici nu nominalizează vinovații, nici nu-și asumă vinovăția, președinta PSD Craiova dă vina pe „militanții de pe comune, girați de organizația municipală Craiova, care pentru a îndeplini targetul electoral pe care l-ați avut în alte localități decât Craiova, ați dus acolo rudele, prietenii… ca să voteze în alte localități”.
Din această declarație rezultă că „strategii” locali care au organizat mobilizarea electoratului PSD din Craiova și-au făcut treaba de mântuială, cu indolența specifică celor care se cred deja cu „voturile în urnă”. Cine au fost acești strategi? Păi, pe cale logică și conform surselor din PSD, cei implicați în administrația locală craioveană, indivizi cu pretenții de mari vedete și cu aere de politicieni de carieră, dar care, în realitate, s-au dovedit a fi niște politicieni mediocri, incapabili să estimeze corect șansele PSD Craiova la europarlamentare și să reacționeze pe măsură.
Genoiu și Dindirică
Acești incapabili care au adus PSD Craiova la dezastruosul rezultat de la europarlamentare nu au fost pedepsiți, deși mulți dintre militanții din eșaloanele inferioare, precum și din rândul membrilor simpli de partid, au solicitat cu insistență „să cadă capetele” celor vinovați. Dimpotrivă, în stilul falimentar de conducere politică pe care PSD l-a moștenit din „epoca penală Dragnea”, mulți dintre ei și-au păstrat locul în noua conducere PSD Craiova.
Amintim din lista de lideri PSD Craiova pe cei care au fost foarte vocali și, în același timp, total ineficienți în campania electorală de la alegerile europarlamentare: Mihail Genoiu (primarul Craiovei), francmasonul Adrian Cosman (viceprimarul Craiovei), Sorin Manda (administratorul public al Craiovei și fratele nou-alesului europarlamentar Claudiu Manda), francmasonul Lucian Dindirică (consilier în Consiliul Local Craiova, director al Bibliotecii Județene din Craiova, cu soția director al Studioului TVR Craiova – „celebra” Anca Dindirică, implicată în confecționarea unui „fake-news” despre „inaugurarea lucrărilor la drumul expres Craiova-Pitești” în recenta campanie electorală). Toți acești membri ai elitei PSD Craiova sunt, de sâmbătă, vicepreședinți ai organizației locale de partid, în ciuda faptului că se regăsesc printre cei mai vinovați de falimentul politic al PSD în Craiova.
Mihail Genoiu – Lucian Dindirică
Trădările Olguței, de la Vadim la Dragnea
Căutând alte cauze ale dezastrului, LOV declara că vinovăția o poartă și „indicațiile primite de la București și de la alți oameni care ne-au cerut să aplicăm aceeași strategie perimată”. Prin această declarație, președinta PSD Craiova se dezice de Liviu Dragnea, singurul lider PSD care, înainte să intre la pușcărie, avea dreptul să „dea indicații” în partid.
De fapt, Lia Olguța Vasilescu nu face altceva decât să-și urmeze „vocația”. Nu s-a lepădat atât de Vadim Tudor (cel care a propulsat-o în politica de la centru), cât și de Victor Ponta (care i-a consolidat poziția în PSD), pe care acum îl găsește vinovat pentru minciuna PSD cu „drumul expres Craiova-Pitești”? De ce nu s-ar lepăda și de Liviu Dragnea, ocupant, la această oră, al unui pat dintr-o celulă de pușcărie și, deci, egal cu zero ca valoarea de utilizare politică?
În pseudo-analiza cauzelor care au dus la dezastrul PSD la europarlamentare, liderii PSD Craiova, după chipul ipocrit al majorității liderilor locali și naționali ai PSD, ignoră un adevăr evident: elita locală PSD este preocupată de politică doar în campania electorală și nici atunci cu seriozitate. În restul timpului, cei mai mulți dintre cei care formează elita politică a PSD din administrația publică sau din mediul de afaceri sunt preocupați de afacerile personale, de îmbogățirea din bani publici prin orice mijloace, inclusiv cele penale, și de ronțăitul averilor astfel acumulate prin locații exotice sau trăind într-un lux de neam-prost.
Ajungem la pușcărie împreună!
Clanul Olguța-Manda și găștile de la Craiova
Dacă Lia Olguța Vasilescu ar privi cu mai multă atenție la apucăturile celor care formează elita PSD Craiova, la acumularea șocantă de averi, la găștile care infestează instituțiile administrației publice locale din Craiova, unele conduse inclusiv de oameni foarte apropiați de familia Manda-Olguța, ar înțelege de unde a venit dezastrul. Un minim bun-simț politic i-ar fi de folos politicianului Lia Olguța Vasilescu să înțeleagă faptul că dezastrul în care s-a prăbușit PSD Craiova este cauzat nu de militanți, de „indicații” și nici de simpli membri de partid, ci aparține domniei sale și colegilor ei din conducerea organizației, pe care, cu inconștiență, tocmai i-a reconfirmat în elita locală a partidului.
Pseudo-alegerile interne de la organizația PSD Craiova sunt o „repetiție cu public” a ceea ce se va întâmpla în restul structurii PSD și confirmă că liderii PSD și-au păstrat obiceiul (care nu este doar al lor, ci și al majorității politicienilor români post-decembriști): nu vor să-și asume răspunderea propriilor fapte! De fapt, liderii PSD nu sunt preocupați de cauzele dezastrului de la europarlamentare, ci se pregătesc pentru „Marele Război fratricid” de la următorul Congres al partidului, când se va decide candidatul la alegerile prezidențiale.
Vremuri grele pentru PSD, vremuri bune pentru România!
Până atunci, probabil că „dezbinarea din administrația locală și din orașul Craiova”, despre care povestea LOV la Conferința PSD Craiova, se va concretiza în finalizarea negocierilor tainice despre care se vorbește tot mai insistent că sunt angajate între anumite grupări din PSD Craiova și din țară, al căror scop final ar fi de a o înlătura pe Olguța de la conducere și poate chiar din partid, dacă rezultatul alegerilor de la Congresul din august îi va fi nefavorabil. De DNA-ul care se va relansa, după numirea lui Kovesi în funcția de procuror-șef european, nici nu mai pomenim…
Vin vremuri grele pentru PSD și, slavă Domnului, ceva mai bune pentru România!
La începutul acestei luni, festivitățile organizate în capitala SUA cu prillejul zilei de 4 iulie, Ziua Independenței, au fost puternic criticate de diferite voci „corecte politic” din mediul politic, jurnalistic și civic din SUA și Uniunea Europeană. Marele deranj a fost provocat de tehnica militară – câteva tancuri și avioane – folosită, la inițiativa președintelui Trump, pentru defilare pe străzile capitalei SUA.
Ziua de 14 Iulie, Ziua Națională a Franței și totodată, celebrarea Revoluției Franceze din 1789 (în ziua respectivă, revoluționarii cucerind fortăreața Bastilia din Paris, pe numele complet Bastille Saint-Antoine), a prilejuit o adevărată demonstrație de forță militară pe Champs-Élysées, sub privirile îngăduitoare ale președintelui Macron, pe care francezii nu l-au iertat nici măcar de Ziua Națională, huiduindu-l copios pentru falimentul spre care conduce Franța.
Însă nu ipocrizia comentatorilor „corecți politic” doresc să o discut și nici problemele tot mai grave cu care se confruntă regimul Macron în Franța (toate acestea le amintesc doar pentru a sublinia contextul), ci câteva adevăruri incomode pe care propaganda oficială, de la noi și de aiurea, le ascunde atunci când vorbește triumfalist despre Revoluția Franceză din 1789.
L-au renegat pe Papa
Despre Revoluția Franceză din 1789, propaganda „corectă politic” vorbește glorios, considerând-o începutul ofensivei republicane moderne și democratice în Europa de Vest. Ceea ce se trece sub absolută tăcere este faptul că Revoluția Franceză din 1789 a avut un pronunțat caracter anti-creștin. Această revoluție nu înseamnă doar Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului sau abolirea Monarhiei absolutiste prin executarea Regelui Ludovic al XVI-lea. Revoluția franceză din 1789 a instaurat și una dintre primele Dictaturi revoluționare moderne, cu un pronunțat caracter anti-creștin. Regimul revoluționar a adoptat măsuri politice dure, care vizau subordonarea Bisericii Catolice (majoritară în Franța acelor timpuri) față de stat, înlăturarea controlului Papei asupra activității clerului catolic francez, naționalizarea tuturor proprietăților Bisericii, obligația clerului catolic de a depune un jurământ de loialitate față de statul francez și legile laice, țelul final fiind înlăturarea totală a Bisericii din viața societății franceze.
La 10 octombrie 1789, Adunarea Națională Constituantă – rezultată în urma revoluției – a confiscat absolut toate proprietățile Bisericii Catolice din Franța, lăsându-i pe clericii catolici fără mijloace de subzistență, și a vândut aceste proprietăți pentru ca Revoluția să-și procure fondurile necesare înarmării Armatei.
La 12 iulie 1790, a fost adoptată o așa-zisă Constituție Civilă a Clerului, prin care Biserica Catolică din Franța era trecută sub controlul guvernului revoluționar republican, iar Papa nu mai era recunoscut ca șef al acesteia.
Maximilien Robespierre, unul dintre criminalii sadici ai Revoluției Franceze
Masacrul din Septembrie
Prin Decretul din 15 august 1792, toți membri clerului Bisericii Catolice – episcopi, preoți, diaconi, precum și membrii comunităților mânăstirești – au fost obligați să depună jurământul de credință față de statul laic. Pe fondul acestei terori declanșate împotriva Bisericii Catolice, în ziua de 2 septembrie 1792, la Paris a avut loc un masacru coordonat de revoluționari. Barbaria s-a soldat cu uciderea a trei episcopi catolici și a peste 200 de preoți catolici (majoritatea preoților catolici care aveau parohii în Paris, la acel moment), distrugerea unor reședințe episcopale, case parohiale și devastarea de biserici.
Acest masacru a fost semnalul declanșării unor prigoane la nivelul întregii Franțe, prigoană care a avut ca rezultat uciderea a sute de preoți, călugări și credincioși catolici. În rândul acestora din urmă s-au regăsit și femei, și copii. De asemenea, au fost devastate sute de biserici și mânăstiri catolice din Franța.
Crimele din septembrie 1792 au fost comise de regimul revoluționar atât împotriva clerului Bisericii Catolice, cât și împotriva tuturor celor pe care revoluționarii îi proclamaseră „dușmani ai poporului”. Aceste crime au rămas cunoscute în istorie sub denumirea de „Masacrul din Septembrie”.
Exilați în Guyana Franceză
În 23 aprilie 1793, urmare a refuzului majorității clerului catolic de a depune jurământul de credință față de Republica revoluționară, regimul revoluționar republican decide ca toți clericii care refuză să depună jurământul să fie exilați în Guyana Franceză, în jungla sud-americană. Motivul refuzului manifestat de clerici a fost acela că jurământul era în contradicție atât cu Canoanele Bisericii Catolice, cât și cu jurământul de credință depus de clerici față de Biserica lui Hristos.
Amenințările și măsurile administrative și penale dure adoptate de regimul revoluționar împotriva clerului catolic au fost fără efect. Majoritatea diaconilor, preoților și episcopilor catolici din Franța și-au păstrat loialitatea față de Biserică și de Papă.
În perioada Terorii Revoluționare (Iacobină), regimul revoluționar a încercat să confecționeze o „biserică de stat”, cu participarea unei minorități clericale care acceptase să depună jurământul de credință față de regim, funcționând în așa-zisa Biserică Constituțională. Revoluționarii au încercat să convingă preoții acestei „biserici paralele de stat” să renunțe la celibat și la preoție, în dorința de a înlătura treptat orice prezență a creștinismului în societatea franceză, supusă unui puternic proces de laicizare și secularizare.
Căderea Bastiliei
Biserici transformate în depozite și grajduri
Începând cu octombrie 1793, creștinilor li s-a interzis să se închine în spațiul public. Au fost interzise semnul crucii, purtarea de cruciulițe și alte însemne religioase în afara locuinței private etc. Crucile de pe biserici au fost înlăturate, iar clopotele bisericilor au fost rechiziționate și topite sub pretextul susținerii „efortului de război pentru apărarea Revoluției”.
Din noiembrie 1793, a fost declanșat un proces de închidere a bisericilor și de transformare a acestora în depozite, fabrici, grajduri etc., pentru a fi puse „în slujba Revoluției”. Străzile și diferitele locuri publice care purtau nume de Sfinți Creștini au fost redenumite. Calendarul Gregorian a fost interzis și înlocuit cu un Calendar Republican, în care numerotarea anilor nu mai era socotită de la Nașterea lui Hristos, ci cu Anul 1, anul instaurării Republicii, 1792.
În ziua de 6 mai 1794, liderul revoluționar Maximilien Robespierre declara în ședința Convenției Republicane că, în numele poporului francez și al Comitetului Salvării Publice, a decis să recunoască existența lui Dumnezeu și imortalitatea sufletului omenesc. A doua zi, pe 7 mai 1794, Convenția a adoptat decretul prezentat de Robespierre, prin care se proclama, ca religie de stat, Cultul Ființei Supreme. Toate sărbătorile creștine erau interzise și înlocuite cu diferite ceremonii publice închinate Ființei Supreme.
Bref: principiul separării absolute a Bisericii de stat, interzicerea orei de educație religioasă în școala publică, îndepărtarea oricărei prezențe publice a Bisericii în societate aveau să fie enunțate, în formă marxistă, de prima entitate politică de inspirație marxisto-comunistă, anume de Comuna din Paris, care a controlat capitala Franței vreme de aproximativ două luni, în anul 1871. Se întâmpla la un secol după Revoluția Franceză.
Crime odioase la Revoluția Franceză
Sursă de inspirație pentru crimele bolșevice
Revoluția Franceză începută în 1789 a provocat un adevărat dezastru în Biserica Catolică din Franța: mii de creștini catolici au fost asasinați, ca victime ale „terorii revoluționare”; peste 20.000 de preoți au fost forțați să renunțe la preoție, sub amenițarea cu moartea sau exilul; aproximativ 9.000 de călugărițe au fost scoase din mânăstiri și obligate să se căsătorească, în numele „utilității sociale față de Revoluție”; aproximativ 30.000 de preoți catolici au fost obligați să părăsească Franța; mii de biserici și mânăstiri catolice au fost închise. Au fost înregistrate acte martirice, sute de clerici, călugări și călugărițe din Biserica Catolică refuzând să se conformeze măsurilor adoptate de regimul revoluționar și fiind uciși pentru mărturisirea credinței lor în Hristos.
Șocant cât de asemănătoare sunt aceste fapte cu ceea ce, peste aproximativ 130 de ani, a devenit un mecanism criminal, ateu și anti-creștin în tenebrele regimului comunist instaurat prin Revoluția bolșevică din 1917!
Ne rămâne să spunem doar atât: istoria se repetă, iar consecințele pot fi cel puțin la fel de grave!
Rar mi-a fost dat să aud declarații atât de ipocrite precum criticile aduse la adresa deciziei președintelui SUA, Donald Trump, de a organiza o paradă militară în Washington DC, cu ocaza Zilei de 4 Iulie, Ziua Independenței SUA, celebrată în acest an. Diferite voci „corecte politic”, de la politicienii americani ai Partidului Democrat și lideri ai societății civile americane până la reprezentanți ai mediului politic și civic european, și-au exprimat „surprinderea, nemulțumirea, șocul, îngrijorarea” etc. față de prezența câtorva tancuri M1 Abrams și a unor avioane militare de ultimul tip la festivitățile organizate în capitala SUA.
Un adevărat „baraj de artilerie” a fost îndreptat împotriva președintelui Trump de contestatarii săi: „Tancurile lui Trump pun în pericol suprafața carosabilă din zonele cu însemnătate istorică pe unde vor defila!”, „Banii folosiți pentru organizarea paradei cu tehnică militară puteau fi folosiți pentru săraci!”, „Inadmisibil ca tancurile lui Trump să defileze într-o zonă cu însemnătate istorică unde au fost organizate mari proteste pentru apărarea drepturilor și libertăților!”, „Trump este un narcisist care scoate Armata SUA în stradă!”, „Trump face paradă militară ca în fosta URSS!” etc.
An Army soldier hops out of a Bradley Fighting Vehicle after moving it into place by the Lincoln Memorial, Wednesday, July 3, 2019, in Washington, ahead of planned Fourth of July festivities with President Donald Trump. (AP Photo/Jacquelyn Martin)
Ipocrizia francezilor
Lista aberațiilor declarate de adversarii politici ai lui Trump este mult mai lungă, mesajul principal fiind deranjul resimțit de unele grupuri politice și civice la această etalare de forță militară pusă în scenă de președintele SUA. Extrem de ipocrită îmi pare și reacția presei din țări în care parada militară organizată de ziua națională este o tradiție deja istorică.
De exemplu, am ascultat la RFI, radioul public al Franței, o așa-zisă analiză politică despre „tancurile lui Trump” în care prezența lor la festivitățile dedicate Zilei de 4 Iulie 2019 era înfierată într-un stil aproape sovietic. Probabil că jurnalistul comentator a uitat despre festivitățile dedicate Zilei de 14 Iulie, Ziua Națională a Republicii Franceze, când o bună parte din defilarea organizată în centrul Parisului, pe Champs-Élysées, se constituie din participarea unor importante unități ale Armatei Franceze. Aștept cu interes opiniile RFI despre prezența, la parada militară care va fi organizată de Ziua Franței, peste o săptămână, a detașamentelor Legiunii Franceze… O fi corect sau incorect politic să-i vezi pe legionarii francezi defilând pe străzile Parisului?
Armata SUA, protectoarea democrației occidentale
Toți acești contestatari ai „tancurilor lui Trump”, acești „pacifiști” de ocazie, uită un adevăr evident și simplu: tancurile SUA sau, mai bine-zis, Armata SUA reprezintă, deocamdată, singura forță militară capabilă să garanteze supraviețuirea democrației de tip capitalist și a sistemului economic al pieței libere în fața pericolelor majore venite din partea regimurilor autoritariste și iliberale din Federația Rusă, China comunistă ori a amenițărilor teroriste, cu suport nuclear, lansate de Iran și Coreea de Nord.
De fapt, această ofensivă mediatică stupidă și toxic de ipocrită, lansată împotriva unui gest politic calculat făcut de Președintele Trump – anume, etalarea forței militare a SUA într-un context politic internațional deosebit de tensionat –, exprimă nu grija față de banii publici americani sau de idealul „păcii mondiale”, ci este parte dintr-un mecanism politic mult mai complex anti-Trump și, totodată, anti-american, construit – culmea – de politicieni din spațiul democrației euro-atlantice.
Migrația sponsorilor de la Hillary Clinton la Donald Trump
Liderii Partidului Democrat, șocați nu de „tancurile lui Trump”, ci de succesul neașteptat al măsurilor economice adoptate de președintele Trump, care au relansat economia SUA adusă în pragul falimentului de măsurile „socialiste” adoptate de regimul fostului președinte Barack Hussein Obama al II-lea, caută să se folosească de orice ocazie pentru a lovi în guvernarea Trump, în speranța că vor recupera decalajul politic față de Partidul Republican. Marea lor neșansă este că foștii sponsori din industria americană de armament ai doamnei Hillary Clinton – învinsă de Donald Trump în scrutinul din 2016 – s-au orientat către președintele Trump, care investește tot mai consistent în dotarea și modernizarea Armatei SUA.
Europenii anti-Trump
Interese anti-Trump și anti-americane au și unii lideri ai Uniunii Europene. Între aceștia se remarcă Emmanuel Macron – președintele Republicii Franceze, un fost socialist „reșapat” în militant al „corectitudinii politice” de organizația civică La République En Marche!, transformată într-un partid-„carcalete” cu idealuri de centru, de dreapta liberale, social-liberale și de orice altă orientare, dacă interesul imediat o cere, politicianul francez responsabil pentru criza socială și economică în care se zabte Franța. De asemenea, Angela Merkel – cancelarul Germaniei, autor politic atât al dezastrului în care a eșuat procesul de primire în spațiul UE a imigranților din Africa și Orientul Mijlociu, cât și al unei generoase apropieri economice și politice a Germaniei față de Rusia lui Putin, contrar politicii de sancțiuni și izolare a regimului iliberal de la Moscova promovată de SUA, Marea Britanie și Uniunea Europeană.
În structurile politice ale Uniunii Europene se conturează, mai ales după recentele alegeri europarlamentare, un tot mai puternic grup federalist, format din politicieni care promovează idealul înființării unei suprastructuri politice și statale numită Statele Unite ale Europei. Totodată, acesta dorește încetarea alianței militare (vezi inițiativa privind organizarea unei „Armate Europene”) și politice cu SUA. Nu știm dacă acești politicieni europeni sunt de o inocență vecină cu prostia (nota bene: statele membre ale UE care sunt și în NATO nu sunt capabile să-și achite la timp contribuția financiară pentru funcționarea acestei alianțe militare, unde greul susținerii financiare și militare cade pe SUA, dar visăm la o Armată Europeană!) sau sunt ticăloși, măcinați de orgolii stupide și deopotrivă periculoase pentru viitorul democrației în UE.
Generația care merge spre sinucidere
Apoi, este aproape inutil să mai discutăm despre criticile la adresa „tancurilor lui Trump” venite din partea unor lideri ai societății civile din SUA și din Vestul european, infestate de așa-numita „snowflake generation”, generația „fulgilor de nea”. Aceasta este formată din indivizi, în majoritate tineri studenți, a căror minte este grav tulburată de un amalgam toxic de frânturi din diferite concepte prost înțelese și mai prost asimilate: marxismul anti-capitalist (stupid să țipi „Jos Capitalismul” cu Iphone-ul în mână și postând pe Facebook, aceste două mari simboluri ale succesului economiei capitaliste!), „corectitudinea politică” ce neagă realitatea naturală (ai barbă pe față, păr pe picioare și penis în pantaloni, dar te proclami „lady” pentru că, nu-i așa, genul nu e realitate naturală, e doar un „construct social”!), „pacifismul” de doi bani în cheia prăfuită a mișcării „flower power” care propune să luptăm cu teroriștii și cu regimurile politice iliberale nu prin sancțiuni economice dure ori prin folosirea tehnicii militare, când este necesar, ci prin oferirea de… flori și prietenie totală. O generație care neagă cretin confortul oferit de capitalism și caută „raiul pe pământ” al unei societăți fără clase, fără genuri, fără concurență economică, fără inegalități, inclusiv cele naturale etc. O generație care, de fapt, își trădează părinții și moștenirea lăsată de aceștia și merge, cu seninătate, la sinucidere.
Prin urmare, în lumea noastră, deocamdată, avem nevoie de „tancurile lui Trump” și de Armata SUA. Cei care contestă acest adevăr sunt, cum spuneam, fie de o inocență vecină cu prostia, fie niște ticăloși cu interese toxice pentru democrația euro-atlantică. GOD BLESS AMERICA!
Într-un interviu recent publicat de fițuică locală online (http://www.oltenianews.com/claudiu-manda-patriot-in-europa/) arvunită până la ultimul bit de PSD, onor candidatul PSD Claudiu Manda, cunoscut mai mult sub cognomenul de „Olguțul, soțul Olguței”, oferă proștilor care încă „îndrăznesc să creadă” o mostră de mizerabil populism amestecat cu afirmații de habarnist în cele despre drepturile și obligațiile României ca stat membru al Uniunii Europene.
Cu gura plină de enormități, tovarășul candidat Claudiu Manda promite alegătorilor că, înainte de toate, „va lupta la Bruxelles pentru înlăturarea dublului standard” cu care România, chipurile, ar fi tratată de Uniunea Europeană. „Tratamentul preferențial este o idee la care trebuie să se renunțe”, zice soțul Olguței, dar nu oferă nici măcar un cuvințel prin care să demonstreze că România ar fi fost nedreptățită de Uniunea Europeană.
Să-i oferim tovarășului candidat un exemplu de tratament preferențial, de data aceasta în adevăratul sens al cuvântului, pe care-l aplică Uniunea Europeană. Cui îl aplică? României! Astfel, conform datelor oferite de Autoritatea de Management pentru Programul Operational Capital Uman (AM POCU) din cadrul Ministerului Fondurilor Europene (MFE), „România beneficiază în cadrul Programului Operațional Capital Uman 2014-2020 de o alocare totală de 4,326 miliarde de euro. Programul stabilește prioritățile de investiții, obiectivele specifice și acțiunile asumate de România în domeniul resurselor umane, pentru a contribui la reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi statele membre UE”. Până în septembrie 2018, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman, din cadrul MFE, semnase contracte de finananțare în valoare totală de 2,1 miliarde euro.
Curat tratament preferențial, coane Claudiule!
Olguța, Olguțul și Daddy
Tovarășul Olguțu’ – pardon, Manda – le mai zice alegătorilor că „vrem ca drepturile și obligațiile să fie aceleași pentru toate statele. Aici mă refer, bineînțeles, și la imixtiunea altor state sau ale Uniunii în sine doar în afacerile interne ale unui singur stat”.
La ce fel de „imixtiuni” ale Uniunii se referă candidatul PSD? Cumva la declarația comună din ianuarie 2018 a președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și prim-vicepreședintelui instituției, Frans Timmermans, în care aceștia își exprimă „îngrijorarea față de evoluțiile recente din România privind modificarea legilor justiției și la amendamentele aduse Codurilor penale, care sunt dezbătute în Palament”?
Sau oare tovarășul candidat PSD Manda vorbește despre scrisoarea de avertisment trimisă Guvernului Dăncilă, în toamna anului 2018, de Comisia Europeană, prin care România era atenționată că este în pericol să piardă fonduri europene de circa 800 de milioane de euro pentru neîndeplinirea unor ținte de contractare? Sau tov. Claudiu ne povestește despre declarația preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, din decembrie 2018, prin care acesta avertiza că, deși România este „din punct de vedere tehnic foarte bine pregătită” să deţină şefia Consiliului Uniunii Europene, „Guvernul de la Bucureşti nu a înţeles pe deplin ce înseamnă să prezidezi ţările UE, iar disputa politică internă a României înseamnă că ţara ar putea să nu pară o entitate unită pe scena europeană”?
Se constituie în „imixtiune în afacerile interne ale României”, pentru tovarășul candidat PSD Manda Claudiu, faptul că în februarie 2019, trei oficiali din Comisia Europeană au semnat și trimis o scrisoare-avertisment Ministerului Fondurilor Europene, prin care atenționau că „OUG 114/2018 conţine modificări legislative care contravin recomandărilor specifice făcute de Comisia Europeană în ceea ce priveşte modalitatea de verificare a eligibilităţii cheltuirii banilor europeni”?
Sau este imixtiune faptul că eforturile disperate, ilegale și imorale făcute de Guvernul Dăncilă și majoritatea PSD-ALDE din Parlament de a-l salva pe Dragnea Liviu de pușcărie au determinat Comisia Europeană să avertizeze sever România, în aprilie 2019, și să solicite țării noastre revenirea pe calea unui proces de reformă în Justiţie corect, fără măsuri care ar provoca un grav regres în privinţa statului de drept?
Nene Claudiule, astea nu-s imixtiuni, bre, sunt doar supărările provocate de gașca voastră de la PSD partenerilor europeni din cauză de „Salvați Daddy de pușcărie!”, neicușorule!
În interviul publicat în fițuica online de partid, tovarășul candidat PSD Manda Claudiu caută să se arate mare iubitor de mineri, deh, nostalgii iliesciene din adolescență, și ne zice că va „marja foarte mult pe o temă care are mai multe avantaje, și anume energia pe bază de cărbune și mineritul”. Nea Claudiu se bagă-n seamă cu un domeniu despre care habar nu are și face dovadă că nu a încercat nici măcar să se folosească de ajutorul banalului „Goagăl” pentru a afla minimal cam cum stau lucrurile în mineritul românesc.
Eleganță și rafinament
Îl informăm pe tov. Manda că o simplă căutare cu nea „Goagăl” i-ar fi oferit posibilitatea să lectureze un Raport din 2014 al GreenPeace România intitulat „Costul cărbunelui în România”, document în care, printre altele, ni se spune:
„Principalele motive de închidere a minelor au fost valoarea redusă a cărbunelui produs şi costurile ridicate de producţie, cauzate de tehnologia învechită de extracţie, lipsa investiţiilor pentru eficientizare, costurile tot mai ridicate pentru conformarea cu standardele de mediu şi cererea internă scăzută de cărbune”.
„În 2007, România a comunicat Comisiei Europene intenţiile sale să acorde ajutor de stat către compania Naţională a Huilei (CNH) pentru a acoperi diferenţa între costurile de producţie şi venituri”.
„Comisia Europeană a aprobat extinderea subvenţiilor până în 2011, care era atunci data-limită pentru terminarea tuturor subvenţiilor pentru cărbune în toate ţările europene. Cu toate acestea, data-limită a fost extinsă cu mai mult de 7 ani pentru a ajuta statele membre să rezolve problemele sectorului într-o manieră prudentă şi acceptabilă social”.
„Huila românească are un conținut caloric mediu de 3.650 kcal/kg, iar lignitul României are o valoare calorică relativ redusă, de 1.650 şi 1.950 kcal/kg, în comparaţie cu Cehia, dar şi cu Germania. Ambele (huila şi orto-lignitul) au tendinţa să se fărâmiţeze când sunt aduse la suprafaţă, ceea ce face ca transportul pe distanţe lungi să fie neeconomic”.
„Măsura finală a competitivității lignitului este dată de costul combustibilului pentru producereaa energiei electrice de către termocentrala pe lignit. Acest cost este mai mare pentru energia electrică pe lignit produsă în România decât în Germania şi mult mai mare decât în Cehia. Pe lângă valoarea calorică redusă a lignitului din România, se adaugă și ineficiențele termocentralelor românești pe lignit”.
Îi recomandăm tovarășului candidat să caute Raportul GreenPeace România și să lectureze mai ales partea cu propunerile de reformă energetică făcute de organizație, poate i se luminează mintea cu idei ceva mai bune, gen „creșterea surselor regenerabile și nepoluante de energie”, decât aberația cu resuscitarea cadavrului mineritului românesc.
Să-i mai povestim lu’ mandea despre Acordul de la Paris în domeniul schimbărilor climatice, semnat la 22 aprilie 2016 și ratificat de Uniunea Europeană la 5 octombrie 2016, a cărui aplicare presupune, printre alte măsuri, și renunțarea la energia produsă pe bază de cărbune, cu termen orientativ de timp anul 2030? Inutil!
Coane Claudiule, cum să-ți zic, să înțelegi mai bine? Vorbești prostii, bibicule!
Restul interviului publicat de fițuica locală online de partid cu tovarășul Manda Claudiu, candidat PSD la europarlamentare, conține același rahat cu apă rece vânturat până la epuizare de Dragnea-Boss, gen „nu suntem printre cele mai înapoiate țări ale UE, asta e doar conspirația unor jurnaliști, formatori de opinie și a unor persoane importante care au anumite interese” etc.
Într-un singur loc are dreptate tovarășu’, anume când spune: „E nevoie de patrioți adevărați care să apere interesele țării și ale cetățenilor ei!”
Da, avem nevoie de patrioți în Parlamentul European, și nu de patri(h)oți în Europa!
În concluzie, mergeți la vot și votați candidații cu adevărat patrioți, adică pe cei care nu au furat, nu au jefuit și nu au batjocorit țara asta!
Faptul că cei mai mulți dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Române de după Decembrie 1989 au fost mai mult decât favorabili guvernărilor de stânga ale FSN-PDSR-PSD nu reprezintă o noutate. Românii au înțeles corect consecințele acestei alianțe imorale și au sancționat sever instituția BOR – în continuă cădere în sondajele privind încrederea din ultimul deceniu –, deși și-au păstrat, cel puțin declarativ, apartenența majoritară la credința creștin-ortodoxă.
Totuși, fenomenul de mocirlire a Bisericii în mizeria corupției din PSD s-a accelerat în ultimii ani și a dobândit noi forme de manifestare, așa cum observăm și în aceste zile de început al campaniei pentru alegerile europarlamentare.
Cadou de la Domnul Liviu: 150.000 de hectare
După trădarea comisă față de partenerul BOR în a doua zi a Referendumului pentru Familie – când cei mai mulți dintre primarii PSD au dispărut brusc de pe „scenă”, încetând să mai sprijine acțiunile preoților de mobilizare a oamenilor la votare –, PSD a oferit un aconto deosebit de zemos ierarhilor BOR, în contul unui posibil sprijin direct sau indirect în alegerile europarlamentare și nu numai. Anume, proiectul de lege inițiat de Liviu Dragnea și alți șase parlamentari PSD, care oferă Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților proprietatea asupra a peste 150.000 hectare de pădure, pe care nu reușise să le obțină în instanța de judecată, în procesul pierdut cu Romsilva.
Astfel de gesturi de mare generozitate față de ierarhii BOR se înregistrează în aproape toate marile eparhii ale BOR din România. Lista ierarhilor care au primit „pomeni” consistente de la Partid, din bani publici, și care, în contrapartidă, au susținut fățiș sau în ascuns acțiunile politice ale „binefăcătorilor”, este destul de lungă. Probabil că mulți dintre membri Sinodului BOR sunt dependenți, fără scăpare, de relația cu zona politicului. O relație imorală și în detrimentul credinței, dar întotdeauna reciproc avantajoasă și care se cuantifică în finanțări „grase” din fonduri UE sau din bugetul public pentru construirea unor edificii bisericești, de multe ori prin contracte de achiziții și servicii încheiate cu firme din sfera de influență și de interese a Partidului.
IPS Nifon, smerita Vasilica și „rezistenții neomarxiști”
Recent, un ierarh BOR a renunțat să mai păstreze măcar aparența ipocrită a neutralității politice. La slujba de Izvorul Tămăduirii, oficiată de IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, în comuna Nucet (Dâmbovița), au participat „smeriți”, în zi de lansare oficială a campaniei electorale, d-na prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă împreună cu alți câțiva miniștri și lideri PSD. S-a tăiat panglica la inaugurarea noului cămin cultural, s-au înfierat subtil „rezistenții neomarxiști” de către ierarhul BOR, a fost veselie și multă bucurie politico-duhovnicească. Rușinos…
În această lună mai din anul de grație 2019, ierarhii BOR suportă presiuni mari. Pe de o parte, probabil că Partidul va începe să-și ceară plata. Nu primești zeci de milioane de euro, sute de mii de hectare de pământ agricol și de pădure doar de dragul credinței. PSDragnea nu face gesturi de credință, ci doar cumpără conștiințe. Prin urmare, ierarhii BOR trebuie să se aștepte la o „notă de plată” foarte piperată și a cărei achitare va fi solicitată probabil pe parcursul alegerilor din acest an și de anul viitor.
Gestul Papei – un denunț al lașității conducerii BOR
Pe de altă parte, ierarhii BOR s-au trezit că Papa Francisc vine în propria lor ogradă și le dă o severă lecție de morală creștină, recunoscând calitatea de martiri celor 7 episcopi greco-catolici prigoniți și uciși de regimul comunist. Ierarhii BOR ezită de aproape trei decenii să canonizeze Sfinții Mărturisitori Ortodocși din vremurile comuniste și s-au limitat la a le dedica un penibil an comemorativ, deși mii de preoți, călugări și reprezentanți ai elitei intelectuale ortodoxe românești solicită de zeci de ani canonizarea acestora. Gestul istoric pe care-l face Papa Francisc este aproape echivalent cu un denunț implict al lașității cu care ierarhii BOR au ales să nu-și asume trecutul însângerat și totodată, controversat al relației cu regimul comunist.
Dacă reacția ierarhilor BOR la criza tot mai gravă în care este aruncată țara de guvernarea PSDragnea este una blândă, de aparentă neutralitate, dar în fapt, de tacită susținere electorală, atitudinea lor față de vizita Papei Francisc în România este una tot mai rece și mai agresivă.
Vectorul Eugen Tănăsescu
Preotul Eugen Tănăsescu
Unul dintre semnele recente că se acutizează nervozitatea din rândul ierarhilor BOR, provocată de vizita Papei Francisc în România, este atitudinea agresivă a principalului reprezentant al BOR din presa națională laică, preotul-jurnalist Eugen Tănăsescu, consilierul de comunicare al IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Preotul Tănăsescu este un foarte abil comunicator al administrației bisericești, foarte loial executant al dispozițiilor primite de la superiorii săi și folosit de aceștia atunci când preferă să transmită mesaje în mass-media pe alte căi decât cele oficiale.
Într-o postare pe Facebook, făcută cu câteva zile în urmă, preotul Eugen Tănăsescu comentează (cu viclenie?) apelul Papei Francisc către Bulgaria de a-i primi pe refugiații din Orientul Mijlociu: „Așadar, vizita Papei are ca miez tema imigrației, motiv pentru care traseul e în țările-pivot dintre Europa și Orient. Țările fix străbătute de refugiați, unde Europa vrea să-i redistribuie”.
Papa, „agentul” ocultei care vrea să ne umple țara de imigranți
Papa Francisc
Preotul Tănăsescu lansează un subtil atac la adresa Papei Francisc, lăsând să se înțeleagă, printre rânduri, că Papa susține primirea de refugiați în Uniunea Europeană și, implicit, redistribuirea acestora în țările din est ale UE, că Papa este doar un „agent”, nu-i așa, al ocultei europene care vrea să ne dea țărișoara pe mâna imigranților. Atitudinea preotului Eugen Tănăsescu nu este cu nimic diferită de discursul public naționalist, anti-european și enclavizator pe care îl promovează mulți dintre ierarhii BOR. Probabil că aceștia nu se simt defel confortabil într-o Uniune Europeană atentă la respectarea valorilor democratice și deloc favorabilă mezalianţei dintre clerici și politicieni, o Uniune în care Biserica Romano-Catolică este recunoscută ca principalul garant al valorilor morale și spirituale ale creștinătății.
Anul 2019 și anul 2020, ani electorali foarte importanți pentru viitorul democratic și european al României, reprezintă o perioadă „de foc” pentru ierarhii BOR, pentru că aceștia vor fi nevoiți să decidă în ce fel vor ca BOR să relaționeze cu societatea, cu statul român și cu Uniunea Europeană. PSD, marele ocrotitor al intereselor ierarhilor BOR, este dacă nu pe cale de dispariție, cu siguranță în pragul unor schimbări radicale. În ritmul actual de degradare morală a acestui partid și, totodată, de prăbușire a economiei și statului de drept din România, PSD va pierde mult – la scrutinurile electorale care urmează – din influența pe care o are asupra societății românești.
Ierarhii BOR, între Hristos și Baraba. Pe cine vor alege?
Pe cine vreți să eliberez: pe Iisus sau pe Baraba?
BOR se va trezi fără aliatul politic tradițional, singură și izolată în fața unei noi majorități politice neprietenoase și care îi va sancționa „colaboraționismul” cu PSD. Foarte probabil că și în România se va finaliza separația totală a statului de Biserică, după modelul existent în majoritatea țărilor membre ale Uniunii Europene, o situație care va fi extrem de dezavantajoasă pecuniar și material pentru BOR și care va acutiza tensiunile deja existente între preoții de rând și castele clericale controlate de ierarhi în administrația bisericească.
În același timp, ierarhii BOR vor avea de rezolvat relația cu Uniunea Europeană, în contextul în care forțele pro-europene din România vor reuși să păstreze țara pe un traiect european. Discursul anti-UE și enclavizator nu are alt efect decât iritarea românilor care și-au aflat bunăstarea muncind în Vestul Uniunii Europene și, prin urmare, trebuie renunțat la o asemenea abordare. Ierarhii BOR vor fi obligați de realitățile vieții social-politice europene să accepte faptul că, în firescul demers de încreștinare a Uniunii Europene, de conservare a culturii creștine europene, precum și de stăvilire a exagerărilor anti-creștine comise de birocrația UE, singurul aliat pe care îl au este Biserica Romano-Catolică, cu vasta experiență pe care aceasta o are în relația cu entitățile statale și suprastatale secularizate din spațiul civilizației occidentale.
Ierarhii BOR sunt tot mai aproape de un istoric moment al Adevărului. Rămâne de văzut pe cine vor alege între Hristos și Baraba.
Ziua de 12 aprilie 2019 era dorită de liderul PSD, Liviu Dragnea, ca o mare sărbătoare populară a victoriei dictaturii PSDragnea asupra partizanilor pro-UE și pro-democrație din România. Marionetele de partid Claudiu și Lia Olguța Vasilescu Manda îi pregătiseră Marelui Păpușar un mega-miting în centrul Craiovei, pentru a da glas „entuziasmului popular” față de victoria lui Daddy asupra „statului paralel”.
Dumnezeu are însă socotelile Lui cu trădătorii de credință și de țară. Le ia mințile și îi lasă pradă nemerniciei lor.
PSD a încasat lovituri grele venite din zone pe care Liviu Dragnea le garantase în Partid ca fiind sigure și favorabile camarilei sale. S-a dovedit că Liviu Dragnea este incapabil să facă previziuni corecte, iar puterea lui de a cumpăra conștiințe dă semne de epuizare.
Părăsit de amicii din CCR
Cea mai grea lovitură primită de Dragnea – și, împreună cu el, de alte câteva sute de politicieni români judecați pentru înaltă corupție – vine de la Curtea Constituțională. Judecătorii CCR, care au fost de cele mai multe ori favorabili solicitărilor venite din partea PSD și a lui Liviu Dragnea, au refuzat să mai judece într-un termen confortabil o speță de a cărei rezolvare depinde libertatea liderului PSD. Amânarea pentru data de 19 aprilie îl lasă pe Liviu Dragnea la dispoziția instanței de judecată și îl pune în „situația de risc” de a deveni, din președinte al Camerei Deputaților, un deținut de drept comun, ocupant al unui pat dintr-o celulă cu șase locuri la Penitenciarul Rahova.
Liviu Dragnea este părăsit de amicii din CCR și rămâne singur în lupta cu DNA. Coșmarul care probabil i-a bântuit nopțile se transformă în realitate, ziua când va plăti răul făcut țării este tot mai aproape.
Abandonați de socialiștii europeni
A doua lovitură pe care o încasează nu numai Liviu Dragnea, ci mai ales PSD, este decizia adoptată de Partidul Socialiștilor Europeni de „a îngheța” relațiile cu PSD „până când Guvernul României își va clarifica angajamentul față de statul de drept și va urma recomandările Comisiei Europene”.
Cu puține zile înainte de lansarea oficială a campaniei pentru Parlamentul European, PSD rămâne singur în bătălia electorală, fără niciun sprijin din partea familiei politice în care încă este membru. PSE a avertizat, negru pe alb, în comunictul de presă, că nu se vor mai organiza evenimente comune cu PSD până când Guvernul României nu va acționa în direcția solicitată de social-democrații europeni. Prin urmare, în campania electorală ce va începe peste puțin timp, orice referire la valorile social-democrației moderne și europene din discursurile candidaților PSD pentru Parlamentul European va fi egală cu zero și cel mult o probă de ipocrizie crasă.
Naționalism de mahala
Marea familie a partidelor social-democrate din Uniunea Europeană refuză să-și mai asume PSD ca partener. În fapt, PSD este izolat pe scena politică europeană și se refugiază tot mai mult într-un naționalism de mahala, cel al „patri(h)oților în Europa”, prăfuit și fără vreo valență europeană. Reacția PSD – a se citi „reacția lui Liviu Dragnea” – la decizia PSE, care este acuzat că „a ignorat cei jumătate de milion de membri ai PSD”, este una stupidă și dovedește, prin apelul indirect la naționalism, disperarea în care treptat alunecă liderii PSD. Probabil că apelul la sprijinul oferit cu generozitate de Rusia lui Putin începe să fie tot mai atractiv pentru acei lideri PSD pe care îi bâtuie tot mai insistent spectrul eșecului politic și mirosul de pușcărie…
Liviu Dragnea a reușit să facă din PSD ceea ce inamicii politici ai acestui partid nu au sperat nici visele lor cele mai frumoase. PSD este izolat pe scena politică a Uniunii Europene, începe să fie perceput ca un partid iliberal, antidemocratic și antieuropean. PSD a înregistrat cea mai gravă prăbușire în sondaje din existența lui de până acum, iar mulți dintre membrii elitei conducătoare a PSD sunt indivizi fie anchetați, fie în curs de judecare pentru fapte penale de corupție.
PSD nu „prinde” la românii cu legături în diaspora
Ce mai pot face social-democrații care vor să salveze PSD de la prăbușirea finală?
Înainte de toate, trebuie să înțeleagă un adevăr evident: majorarea nesustenabilă a salariilor și pensiilor, prin utilizarea unor împrumuturi externe înrobitoare pentru țară, se dovedește a fi un dezastru economic și nu va ajuta PSD să câștige prea multe voturi. O campanie electorală – la europarlamentare sau la alegerile locale, parlamanetare și prezidențiale – bazată pe aceste iluzorii beneficii financiare, acordate unor segmente de populație, nu-i va convinge pe cei din zona nedecisă a electoratului, care formează majoritatea corpului electoral.
Totodată, apelul la naționalism – „UE ne vrea colonie!”, „Vrem să avem drepturi egale cu marile puteri ale UE!”, „Să promovăm curajos interesul național în fața liderilor imperialiști ai UE!” etc. – nu va convinge nici milioanele de români cu drept de vot care muncesc și trăiesc în Occidentul european și nici milioanele de familii de români care trăiesc în țară datorită ajutorului financiar acordat de părinții sau copiii plecați la muncă în diferite țări ale Uniunii Europene.
Trocurile care l-au salvat pe Dragnea
În acest context, sloganul „Patri(h)oți în Europa!”, folosit de PSD, te duce inevitabil cu gândul la acea literă „h” introdusă în primul cuvânt. Patriotismul PSDragnea, al trocului „Noi vă mărim salariile și pensiile, voi ne lăsați să furăm!”, este unul fals, nociv. El nu va convinge la vot decât slugile care toacă inutil salarii nesimțit de mari în sinecurile oferite de Partid, prin administrația publică și alte instituții care funcționează cu bani de la bugetul public.
Salvarea PSD vine de la abandonarea acestui naționalism anti-european și ipocrit. Dar, mai ales, vine de la demiterea lui Liviu Dragnea și a camarilei sale de la conducerea PSD. Până acum au existat câteva tentative de detronare a lui Dragnea din funcția de lider al Partidului. Singura vizibilă, în care s-au implicat personaje importante ale PSD din Guvern și Parlament, a eșuat lamentabil și a alimentat cu noi membri formațiunea Pro România a fostului lider Victor Ponta. O altă tentativă – se pare că susținută de unii lideri regionali din eșaloanele 2 și 3 ale PSD – a fost cu greu oprită de Liviu Dragnea prin negocieri dure, în schimbul unor beneficii politice și financiare imense: candidaturi eligibile pentru Parlamentul European, funcții importante în structurile guvernamentale etc.
Adio, Liviu Dragnea!
Astfel de metode nu pot duce la înlăturarea camarilei lui Liviu Dragnea de la conducerea PSD. Singura soluție statutară și totodată eficientă pentru salvarea PSD de la distrugere este convocarea urgentă, de către opozanții lui Dragnea din Partid, a unui Congres extraordinar, imediat după alegerile europarlamentare, congres în cadrul căruia Dragnea și acoliții săi să fie demiși și înlocuiți cu lideri capabili să reașeze PSD pe o traiectorie europeană și democratică.
În istoria existenței sale de până acum, PSD a dovedit, din păcate, că are capacitatea de a regenera și perpetua răul comis împotriva țării. Poate că a venit vremea în care social-democrația românească să facă dovada că are și capacitatea de a genera binele, de a păstra România în spațiul democrației de tip euro-atlantic și de a aduce țării prosperitatea pe care partidele social-democrate vest-europene au dăruit-o țărilor în care au guvernat.
Oricare va fi decizia social-democraților care vor să salveze PSD, un lucru rămâne aproape cert: asistăm la începutul sfârșitului carierei politice a lui Liviu Dragnea și a camarilei sale. Restul va fi, în curând, o istorie urâtă precum un coșmar prin care sperăm că România nu va mai trece niciodată.
