Se face tot mai multă lumină în jurul morții subite a ministrului de Externe din Belarus, Vladimir Makei. Un fost ministru de Externe al Ucrainei spune că, de fapt, ar fi vorba despre o execuție comandată de la Kremlin, fiindcă diplomatul belarus i-ar fi divulgat dictatorului Aleksandr Lukașenko informații importante despre tiranul rus Vladimir Putin. Makei, care era agent KGB din 1980, s-ar fi despărțit total de regimul de la Moscova la scurtă vreme după invazia asupra Ucrainei.
Scenariul a fost dezvoltat de Vladimir Ogrîzko, fost ministru al Afacerilor Externe din Ucraina în perioada 2007-2009 și coordonator al Centrului de Studii Ruse, într-un interviu acordat postului de radio Novosti Vremia.
„Ar putea exista o poveste destul de interesantă când el (Makei – n. red.) ar fi putut începe să dezinformeze Moscova despre ceea ce se întâmplă în Belarus. Belarus este astăzi un alt district federal al Federației Ruse. Prin urmare, este guvernat nu de la Minsk, ci de la Moscova”, a punctat Ogrîzko.
„Putin încearcă să atragă cu disperare măcar pe cineva din Belarus, în speranța că 30.000 – 40.000 de militari belaruși vor putea sparge situația”
Novosti Vremia: Kremlinul a adoptat o opțiune radicală de implicare a Belarusului în agresiunea armată a Rusiei împotriva Ucrainei. Potrivit unor surse din conducerea militară rusă, Moscova intenționează să-l elimine pe Lukașenko pentru a obține controlul asupra forțelor armate din Belarus. Asta ne anunță analiștii Institutului Robert Lansing. Acest lucru poate fi tratat diferit, dar la summitul CSTO de la Erevan am văzut că sprijinul pentru dictatorul Vladimir Putin se estompează în fața ochilor noștri. Și Lukașenko își permite anumite declarații dure, afirmând că organizația se poate destrăma. Ce rămâne pentru Putin, în opinia dumneavoastră? Își poate permite să anexeze Belarusul sau să înceapă un fel de acțiuni active în acele țări vecine care erau considerate partenere ale Rusiei?
Vladimir Ogrîzko (fost ministru de Externe al Ucrainei): Din păcate, cred că practic nu are o astfel de oportunitate, cu excepția Belarusului. Toate republicile din Asia Centrală îi spun clar că nu se vor alătura în niciun caz acestei aventuri. De o importanță deosebită este cu siguranță Kazahstanul. După cum ne amintim, în urmă cu câteva luni, China i-a asigurat pe kazahi că garantează integritatea teritorială și independența Kazahstanului. Au fost o mulțime de cazuri când așa-zișii politicieni ruși au vorbit despre teritoriile kazahe din nord, despre artificialitatea lor și așa mai departe. Prin urmare, să-mi imaginez că Kazahstanul se va implica în acest război, cred că aceasta este o fantezie politică.
Să nu mai vorbim de țările din Asia Centrală, unde nivelul de pregătire al trupelor este zero sau minus, acest lucru este clar pentru toată lumea. De aceea, rămâne doar Belarusul. Și ceea ce se întâmplă acolo acum este o dovadă că Putin încearcă să atragă cu disperare măcar pe cineva din Belarus pentru a-și întări capacitățile, în speranța că 30.000 – 40.000 de militari belaruși vor putea sparge situația. Dar cred că aceasta este o altă greșeală de calcul.
„Trebuie să vedem ce s-a întâmplat cu domnul Makei în 1980. Din acel moment, a început să lucreze pentru KGB-ul Uniunii Sovietice. Și era ofițer KGB. Da, știa limbi străine, a absolvit Institutul de Limbi Străine din Minsk”
Novosti Vremia: Pe fundalul acestui context, ministrul Afacerilor Externe al Belarusului, Vladimir Makei, a murit brusc. El este la putere în Belarus de mulți ani, un om al sistemului, a fost foarte apropiat de Lukașenko, deși în ultimii ani, se spune, și-a pierdut oarecum autoritatea. Cum ați primit vestea morții lui? Și este adevărat că Makei era considerat un tip moderat pro-occidental care a încercat să normalizeze cumva relațiile dintre Belarus și Occident?
Vladimir Ogrîzko: Am auzit, am citit o mulțime de opinii ale experților noștri despre Makei. Și aproape toți l-au definit ca un diplomat de succes. Desigur, dacă ați citi biografia oficială, ați crede că așa este. Dar, de fapt, cred că motivul pentru ceea ce s-a întâmplat acum câteva zile este că trebuie analizat totul puțin mai profund.
Trebuie să vedem ce s-a întâmplat cu domnul Makei în 1980. Din acel moment, el a început să lucreze pentru KGB-ul Uniunii Sovietice. Și era ofițer KGB. Da, știa limbi străine, a absolvit Institutul de Limbi Străine din Minsk. Adică, el era exact ceea ce căutau ofițerii KGB, să folosească un tip atât de tânăr pentru propriile lor scopuri. Și a avut o carieră destul de bună: în mai puțin de 12 ani, a devenit colonel. Acest lucru nu însemna deloc că prindea stelele de pe cer, dar indica faptul că în mod normal se mișca pe această scară KGB.
Apoi URSS s-a prăbușit, dar KGB-ul nu. El a rămas. În Rusia, a fost înlocuit de FSB, în Belarus nici măcar nu și-a schimbat numele. Și cred că la Moscova au decis că este nevoie de un angajat atât de promițător în Belarus. După cum au spus atunci, el a fost „introdus” în Ministerul Afacerilor Externe al Belarusului deja aparent independent. Acolo a început să urce toate aceste scări, încheind legenda unui diplomat de succes.
FSB a decis pe urmă că diplomația este diplomație, dar este necesar să-l supună lui Lukașenko. Și devine asistent al lui Lukașenko, apoi șeful administrației sale. Poate exista, desigur, o altă versiune: că, la un moment dat, Makei a devenit un agent dublu. Adică, ar putea să depună un jurământ de credință lui Lukașenko și să spună: «Tată, voi fi cu tine până la sfârșit». La care «tatăl» ar putea răspunde: «Cât voi fi (și voi fi pentru totdeauna), până la moartea mea fizică, atât de mult vei fi». Ar putea exista o poveste destul de interesantă când el ar fi putut începe să dezinformeze Moscova despre ceea ce se întâmplă în Belarus.
Dar nici prima variantă nu mi se pare prea mitică, pentru că nu există foști ofițeri KGB. Vedem chiar și în exemplul Ucrainei că FSB a reușit să pună în scaun fie asistenți ai președinților Ucrainei, fie șefi de administrații ai agenților acestora.
Aici nu putem decât, desigur, să speculăm. Dar mi se pare că mâna Moscovei în acest caz este evidentă. Este greu de spus cum s-a întâmplat acest lucru în ultimele zile, dar atrage atenția faptul că a murit la două zile după încheierea acestei adunări a CSTO. Noviciokul (otravă puternică – n. red.) cred că nu a dispărut nicăieri din arsenalul serviciilor speciale ruse.
„Nu exclud că Makei, fiind agent dublu, ar fi putut avea câteva informații despre acele planuri care există în privința patronului. Și, poate, le-ar fi putut împărtăși cu Lukașenko, ceea ce a devenit cunoscut la Moscova”
Novosti Vremia: Va influența această moarte ceva în Belarus? Se va schimba situația? Și cine poate conduce Ministerul de Externe acolo? Poate există vreo speranță că aceasta ar putea fi o persoană bună?
Vladimir Ogrîzko: Conceptul de «persoană bună» este un lucru relativ. Bun pentru cine și pentru ce? Cred că ar trebui să vorbim aici despre încercările reale ale Kremlinului de a-l muta pe Lukașenko într-un fel. Nu exclud că Makei, fiind agent dublu, ar fi putut avea câteva informații despre acele planuri care există în privința patronului. Și, poate, ar fi putut împărtăși aceste planuri cu Lukașenko, ceea ce a devenit cunoscut la Moscova. Apoi, astfel de agenți dubli sunt îndepărtați instantaneu.
Cât despre persoana care va fi numită de Lukașenko în locul lui Makei, vă spun sincer: cred că nu contează acum. Pentru că nu Lukașenko este cel care determină politica externă în Belarus, aceasta este determinată la Moscova și Lukașenko are timp să o traducă uneori în limba belarusă, să o difuzeze cumva fie pentru piața internă, fie pentru lumea exterioară. Prin urmare, în opinia mea, nu contează.
Ar putea fi oricine. Acest lucru nu va schimba cursul politicii externe într-o țară totalitară, pentru că acolo totul este determinat nu de miniștri, nu de deputați, ci de dictatori. Atât în Rusia, cât și în Belarus.
„O persoană nu schimbă sistemul în regimurile totalitare. El fie o întărește, fie o slăbește într-o anumită măsură, dar nu o schimbă”
Novosti Vremia: În ceea ce privește planurile Kremlinului de a-l muta pe Lukașenko, informațiile de la Institutul Robert Lansing arată că actualul secretar general al CSTO, Stanislav Zas, poate prelua președinția Belarusului. Ce știm despre această persoană?
Vladimir Ogrîzko: Aceasta este iarăși din categoria acelor considerații care se nasc din oameni care trăiesc și au trăit toată viața într-o societate democratică. Din anumite motive, ei cred că schimbarea numelui poate schimba sistemul. O persoană nu schimbă sistemul în regimurile totalitare. El fie o întărește, fie o slăbește într-o anumită măsură, dar nu o schimbă.
Iar aceasta, mi se pare, este o mare concepție greșită a partenerilor noștri occidentali. Ei cred că «acum îl vom înlocui pe Putin cu Pupkin și totul se va schimba în Rusia» sau îl vom schimba pe Lukașenko pur și simplu cu altcineva și ceva se va schimba. Aceasta este o greșeală fundamentală a tuturor politologilor și analiștilor occidentali care trăiesc în propria lor civilizație occidentală și cred că ea există peste tot.
Belarusul este astăzi de fapt un alt district federal al Federației Ruse și este guvernat nu de la Minsk, ci de la Moscova. În consecință, numele celui care va sta în scaunul președintelui sau al președintelui interimar (sau cum îi numesc ei acum) nu schimbă nimic. Cred că acum trebuie să pornim de la asemenea considerații.