De 1 iunie, Vlad Voiculescu a donat calculatoare copiilor săraci din satul său natal calculatoare! Copiii nevoiași din Brănești, județul Dâmbovița, au avut o surpriză grozavă de ziua lor, ceea ce le va permite să-și desfășoare activitatea școlară în condiții decente.
Din donațiile făcute de către prieteni și colaboratori, Vlad Voiculescu a reușit să umple o mașină mare cu calculatoare, pe care le-a dat copiilor nevoiași din satul său natal. Data aleasă – 1 iunie, Ziua Internațională a Copilului – simbolizează speranța pentru acești micuți, dintre care „unii au pământ pe jos în casă, alții au covoare puse pe pământ, iar alții, mai norocoși, au covoarele puse peste beton”.
Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Vlad Voiculescu descrie situația unora dintre copii, care pe alocuri este disperată. Unii sunt crescuți de bunici sau doar de mamă, deoarece tații sunt plecați la muncă ori la București, ori în străinătate. Cei mai lipsiți de noroc trăiesc „în camere cât o bucătărie de bloc”.
„Am avut calculatoare pentru toți astăzi”, spune Vlad Voiculescu, bucuros că a putut să-i ajute pe micuți.
Relatarea emoționantă a lui Vlad Voiculescu
„De ziua copilului am fost în satul în care m-am născut. Am luat o mașină mare, să încapă mai multe din donațiile voastre.
Copiii sunt buni.
Unii ne-au primit bucurându-se în gura mare. Alții sunt timizi.
Pe unii îi aveam trecuți pe o listă făcută de câțiva profesori și învățătoare, pe alții i-am găsit pe acolo.
O fetiță și-a luat inima în dinți și frățiorul de mână și au venit să ne spună că nici ei nu au calculator și le trebuie pentru școală.
Mama unui băiețel a venit să ne spună că am trecut pe lângă poarta lor și băiatul plânge de atunci, pentru că vrea și el calculator și îi e rușine să spună. Am avut destule pentru toți astăzi.
Copiii sunt buni.
Unii au pământ pe jos în casă. Alții au covoare puse pe pământ, iar alții, mai norocoși, au covoarele puse peste beton.
Un băiat își făcea temele pe un scaun. Alții, pe masa unde stă televizorul sau pe jos.
Unii au avut o masă unde să așeze calculatorul, alții nu. Am luat un camion și am revenit cu birouri și dulăpioare pe roți.
Unii au avut unde să le pună, alții abia le-au îngrămădit în camere cât o bucătărie de bloc.
Una dintre case era făcută dintr-un amestec de pământ cu nuiele și a trebuit să tragem cablul de internet printr-o gaură din tavan.
Copiii sunt buni.
Am întâlnit copii crescuți de bunică, pentru că mama îi părăsise. Bătrâna crește o vacă și niște găini, ca să aibă mâncare proaspătă. Altfel, cei mai mulți sunt crescuți de mamă pentru că tatăl ori nu mai e, ori e la lucru prin București, cu săptămânile. Mulți sunt îngrijiți și curați, deși trăiesc în case fără apă curentă. Nu toți.
Copiii sunt buni.
Mulți nu știu însă să scrie și să citească. Mulți citesc pe litere și nu înțeleg ce citesc.
Astăzi am fost doar la copii care nu au calculator. De astăzi au calculator, și de zilele următoare vor avea și internet, plătit în avans pentru 6 luni. Nu știu câți vor avea învățători care să poată sau să aibă chef să le predea cum se cuvine, cu sau fără pandemie.
Copiii sunt buni.
Sunt doar copii și viitorul lor nu depinde doar de ei. Depinde și de noi, cei care îi mai putem ajuta pe ei și pe familiile lor… și depinde de prea multe ori și de un trântor nesimțit, autosuficient care a uitat de mult ce rost are pe lume. Trântorul ăsta este statul român, cu glumele lui proaste numite sistem de asistență socială, sistem de educație și așa mai departe. Iar statul ăsta român nu e vreun extraterestru… este mai degrabă un fel de rudă a noastră, ruda aia căreia îi trimitem bani în fiecare lună, din obligație, deși știm deja că o să-i bea cu prietenii care îi spun că e grozavă. Dacă noi nu i-am fi permis, nu ar fi ajuns în halul în care este.
Copiii sunt buni.
Și atât cât mai sunt copii, încă mai pot fi ajutați să devină oameni buni.
Dacă ne va păsa îndeajuns. Și dacă vom face ce depinde de noi. Azi, mai degrabă decât mâine, sau la anu’, sau la anu’ și la mulți ani!”
x
