Virgil Păunescu, directorul Institutului Oncogen din Timișoara, declară, pentru Ziaristii.com, că principalii autori ai acestei hoții revoltătoare sunt Ambasada Chinei de la București și Universitatea din Guangzhou.
La finele anului trecut, cercetătorii din Banat au descoperit o formulă originală de vaccin împotriva noii tulpini de coronavirus. S-a întâmplat cu mult timp înainte ca temutul virus să ajungă la noi în țară. În acea perioadă, COVID-19 începea să facă ravagii în orașul Wuhan, provincia Hubei – focarul central, de unde avea să izbucnească pandemia.
Cercetătorii de la Oncogen, în frunte cu profesorul universitar Virgil Păunescu, au publicat articolul pe site-ul instituției. Au fost apoi apelați de Ambasada Chinei la București, care le-a cerut sprijinul. Dar, după escaladarea epidemiei, asiaticii au renunțat la colaborare.
Ai noștri au scris un articol într-o revistă străină, în care au furnizat toate datele vaccinului. La scurtă vreme, s-au trezit că acest vaccin, care urmează să fie testat într-o lună de zile în România, a fost însușit de Universitatea din Guangzhou. „Un articol identic publicat de un colectiv din China ,de la Universitatea din Guangzhou, destul de prestigioasă, cu deosebirea că noi am scris că informația noastră este la liber, că nu este protejată de nimic”, spune Virgil Păunescu.
„M-am trezit cu un e-mail de la Ambasada Chinei. Un secretar de-acolo, care răspunde de cercetare, era disperat: «Domnule, situația în China e tragică. Am văzut articolul dvs. Vreau să știu dacă sunteți de acord să colaborați cu cercetătorii chinezi pentru dezvoltarea unui vaccin, fiindcă suntem disperați».”
Reporter: Vă salut, domnule profesor. Cum e povestea cu furtul vaccinului de la Institutul Oncogen din Timișoara? V-au „lucrat” comuniștii chinezi?
Virgil Păunescu: Ha, ha, ha! Așa sunt ăștia. Haideți să vă spun cum a fost treaba. Noi am dezbătut problema asta pentru prima oară prin luna decembrie a anului trecut, când a izbucnit la ei nebunia cu tulpina nouă de coronavirus. Am hotărât să aplicăm o tehnologie de identificare a unui potențial vaccin, derivată din cercetările pentru cancer. Ele sunt diferite de cele din vaccinurile clasice. În ultimii 3 sau 4 ani, au apărut tehnologii de dezvoltare în cancer total diferite de vaccinurile împotriva virușilor sau a microbilor. Și-atunci ne-am hotărât – trei oameni, câți suntem aici – să abordăm cu noile mijloace acest virus și să punem într-o parte capsula virusului, publicată de chinezi pe internet, adică structura proteică, și partea cealaltă – specificul imun al populației României, care este și specificul imun al populației Europei.
– Au venit special din China să realizeze cercetările?
– Nu. La mijlocul lunii ianuarie a acestui an, am pus pe site-ul Oncogen toate datele în limba română. Noi, singuri-singurei. Le-am pus online pentru a ne marca teritoriul în țară, dar n-am avut ce marca, fiindcă nu interesează pe nimeni. M-am trezit apoi, în 4 februarie, cu un e-mail de la Ambasada Chinei. Un secretar de-acolo, care răspunde de cercetare, era disperat: «Domnule, situația în China e tragică. Am văzut articolul dumneavoastră. Vreau să știu dacă sunteți de acord să colaborați cu cercetătorii chinezi pentru dezvoltarea unui vaccin, fiindcă suntem disperați». I-am spus că suntem de acord.
„Ei, chinezii, după ce au copiat informația de la noi, spun că toate drepturile le revin lor. Își asumă dreptul de proprietate pe ceea ce copiaseră de la noi. Era evident. Te uiți pe articole și vezi cine a publicat primul.”
– V-au propus ceva concret pe tema asta?
– Sincer, ne-au întrebat dacă vrem bani. Le-am zis că e devreme să discutăm despre bani. Pe noi ne-ar interesa o colaborare cu cercetătorii chinezi, dar mai întâi să identificăm colectivul. Nouă ne lipseau niște aparate, poate chinezii le aveau, așa că nu avea rost să avansăm sume. Nu ne-au propus o anumită sumă. Nu așa se lucrează în cercetare. Vezi ce dotări ai tu, ce dotări au ei. Poate ai nevoie de mulți bani.
– Ce v-au cerut cei de la Ambasada Chinei?
– Să identificăm noi, că ne este mai simplu, cine este compatibil din tot ce are China. Ne-am uitat în Shanghai, Beijing și alte orașe, apoi le-am indicat câteva laboratoare care erau compatibile cu ceea ce făceam noi. După ce le-am oferit aceste laboratoare, ne-au transmis un e-mail, la interval de două săptămâni, în care spuneau că la nivelul central al Administrației de la Beijing s-a luat hotărârea că se va merge pe altă direcție. Nu ne-au precizat despre ce e vorba. În principiu, au renunțat la colaborarea cu noi.
– Ce-ați făcut pe urmă?
– Cum n-am reușit să discutăm cu vreun cercetător chinez, am publicat un articol într-o revistă străină pe tema vaccinului realizat de noi. Ne-am văzut apoi de treabă. Am comandat reactivii din Germania, fiindcă ne lipsesc niște aparate și nu-i putem fabrica în momentul acesta. Ce ne-a uimit a fost faptul că ne-au contactat autoritățile chineze, dar nimeni din România. Ne-au întrebat de câți bani avem nevoie ca să terminăm cercetarea, până la urmă nu s-a terminat povestea din cauza că în China situația o luase razna, iar partea română nu ne întreabă măcar de sănătate.
– Dar cu chinezii cum a rămas?
– După ce am publicat articolul în 8 februarie, alaltăieri – sâmbătă, 21 martie – le-am trimis și colegilor din Germania, ca să mai facă o verificare pe proteinele cu care vrem să lucrăm. Ei ne-am transmis într-o oră o chestie pe care noi n-am văzut-o, n-am auzit-o: un articol identic publicat de un colectiv din China, de la Universitatea din Guangzhou, destul de prestigioasă, cu deosebirea că noi am scris că informația noastră este la liber, că nu este protejată de nimic. Ei, după ce au copiat informația de la noi, spun că toate drepturile le revin lor. Își asumă dreptul de proprietate pe ceea ce copiaseră de la noi. Era evident. Te uiți pe articole și vezi cine a publicat primul.
„Vaccinul trebuie trecut pe voluntari”
– Ce ați făcut? Ce e de făcut?
– Am publicat pe site-ul nostru un articol, în care am arătat nesimțirea chinezilor, că ne-au furat patentul. Voi trimite Ambasadei Chinei o scrisoare. Vom cere lămuriri de bun-simț. Noi ne-am gândit să nu protejăm informațiile. Până la urmă, oricine poate copia un articol, dar măcar să-i indice sursa. Nu ne-a picat bine povestea asta, dar mergem înainte cu cercetarea.
– I-a ajutat acel articol, publicat de Institutul Oncogen, în stârpirea coronavirusului?
– Există multe metode de a prepara un vaccin și multe soluții. Noi de aceea am ieșit repede și am dat-o la liber. Pentru că nimeni nu vrea să spună la ce lucrează din motive de patente și de făcut bani de pe urma acestei suferințe. Am zis că e prea groasă treaba ca să alergăm după patente. Ar însemna să te blochezi luni de zile până la rezolvarea problemei. Vaccinurile care vor apărea pe piață nu au legătură cu ceea ce facem noi. În cazul vaccinului nostru, se va trece la teste.
– Deci vaccinul realizat în Timișoara va fi testat?
– Da, da. Urmează să fie testat într-o lună de zile. Vom avea rezultate preliminare.
– Pe cine va fi testat? Pe persoane infectate cu coronavirus?
– Este o metodologie la care trebuie să ne mai gândim. În mod normal, testarea unor vaccinuri, așa cum le-au prezentat americanii și nemții (fantome de virus, acizii nucleici din virus), pot fi exersate pe animale. Așa cum arată vaccinul nostru, el nu are echivalent pe animal. Va trebui să ne consultăm cu Agenția Medicamentului, cu organismele de reglementare, ca să vedem procedurile. Trebuie trecut pe voluntari.
„Se dezvoltă și imunitate celulară, dar și cu anticorpi”
– Din ce e făcut acest vaccin?
– Vaccinul nostru este conceput în felul următor: avem pe internet structura capsulei proteice a virusului, care are peste 1.000 de aminoacizi, și avem specificul populației din România, din Europa. Puse față în față, există programe de calculator care îți spun ce bucată din structura aia foarte mare, de câte 10 aminoacizi din cele peste 1.000, se potrivește cel mai bine cu un răspuns imun pentru populația României.
– Prin ce mijloace atacă acest vaccin noua tulpină de coronavirus?
– Se dezvoltă și imunitate celulară, dar și cu anticorpi.
– Cât de periculos e acest coronavirus?
– E ca și SARS-ul. A trecut de la animale la om.
– Dar acesta e mai contagios, așa se spune.
– Nu e chiar așa. Populația tânără îl are și habar n-are. Nu l-ați văzut pe primarul din Deva? A spus că a stat două săptămâni la Timișoara și nici măcar n-a strănutat o dată, n-a avut nimic. E și pe haine, suprafețe, dar riscul e pentru pacienții în vârstă de peste 65 de ani, care dezvoltă pneumonie.
– Totuși, un tânăr din Italia, de 29 ani, a ajuns la terapie intensivă, spunând că înainte de asta era sănătos, fără boli asociate. Cum vă explicați?
– Sunt foarte rare cazurile de acest gen. Putea să aibă o boală de care nici nu știa, un sistem imunologic scăzut. Serbia a luat hotărâri mai bune decât noi. A interzis populației de peste 65 de ani să mai iasă din casă. Tinerii n-au interdicție. Unul din 10 face manifestări. Ceilalți circulă pe stradă și nici nu știu că sunt purtători.
„Presupunând că acest vaccin va merge, și am încredere în proporție de aproape 100% că va merge bine, vor trebui aplicate cantități mari de peptide pentru a vaccina toată populația.”
– Ce nevoi aveți la Oncogen?
– Am comandat totul în Germania. Chiar dacă ni s-ar da acum, ar trece prea mult timp ca să le punem în funcțiune.
– Ce ați comandat din Germania?
– Chiar vaccinul, peptidele. Am făcut designul. Le-am spus cum trebuie să arate și le-am trimis pentru sinteză. Așteptăm să le primim.
– Cu ce ar trebui să ajute statul român Institutul Oncogen, ca să avem rapid un vaccin?
– Cu aparatura care ne lipsește. Presupunând că acest vaccin va merge, și am încredere în proporție de aproape 100% că va merge bine, vor trebui aplicate cantități mari de peptide pentru a vaccina toată populația. Atunci, ai nevoie de aparatele astea, care se numesc sintetizatoare de peptide. Ce primim din Germania e echivalentul a 100 de vaccinuri. Ca să oprești o epidemie, trebuie să vaccinezi 80% din populație.
– Ați fost ajutați pe plan financiar de statul român până în prezent?
– Nu. A trebuit să improvizăm tot timpul, să apelăm la sponsori.
„Cea mai bună perioadă a fost pe vremea guvernării Boc și un pic din cea a lui Ponta. Apoi, când au venit din nou PSD-iștii, cu Dragnea și echipa, trei ani a fost pustiu.”
– A fost guvernarea PSD din 2012 până în 2019. În șapte ani, nimic?
– Nu au deschis proiecte de cercetare europeană care să ne fie de folos. Cea mai bună perioadă a fost pe vremea guvernării Boc și un pic din cea a lui Ponta. Apoi, când au venit din nou PSD-iștii, cu Dragnea și echipa, trei ani a fost pustiu.
– Există dovezi că ultimul premier PSD, Viorica Dăncilă, știa de faptul că sistemul medical nu e pregătit deloc pentru o eventuală epidemie. Cu toate astea, n-a alocat bani pentru întărirea lui.
– Până să-i aloce de la buget, ei au cheltuit mai mulți decât trebuiau să o facă. Pe creștere economică strângi banii, nu faci datorii. România a rămas fără rezerve de bani. Actualul guvern e prea proaspăt instalat. Nu are nicio vină în acest sens.
– Dar trebuie să se miște rapid!
– Cei care conduc acum învățământul au făcut o teleconferință în urmă cu o săptămână și ne-au întrebat ce vrem. Le-am trimis în scris, ei trebuie să trimită la rândul lor la Ministerul Sănătății. Vine vara până se termină birocrația, și trece și coronavirusul. Apropo, mă uitam la televizor și m-am îngrozit: directorul Institutului Cantacuzino este un ortoped. Ce caută, frate, un ortoped, care e cu oasele, peste vaccinuri?
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
