ziaristii.com

Etichetă: urs brun

  • Zonarea managementului speciei urs brun

    Întrebarea legitimă „Ce ne facem cu Moș Martin?” este de interes pentru toți cetățenii din România. Realizarea unui management populațional diferențiat necesită un nivel ridicat de informații și o abordare participativă.

    Proiectul ”Implementarea planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România” vine cu soluții. În cele ce urmează, îți vom vorbi despre zonarea managementului speciei urs brun din România.

    De ce ne interesează zonarea?

    Scopul proiectului este unul cât se poate de simplu: conservarea populației de urs brun. Atingerea acestui scop implică și o mai bună gestionare a conflictelor dintre om și urs. Altfel spus, să ne asigurăm că populația de urs brun își păstrează un efectiv optim, iar noi ne întâlnim mai rar spre deloc cu urșii în localități, dar și în alte zone în care desfășurăm activități. Ca să nu ne deranjăm reciproc.

    Evident, soluțiile ce vor fi aplicate trebuie să ia în calcul diferite zone de activitate antropică, dar și habitatele naturale utilizate de specie. Cum acești parametri sunt diferiți de la o zonă la alta, și acțiunile trebuie adaptate.

    În urma unui studiu științific la nivel național, vom obține o zonare reglementată prin act normativ. Astfel, vor fi luate în calcul nucleele de reproducere, coridoarele ecologice, zonele de recolonizare, zonele de hrănire sau de liniște și așa mai departe. Clar, sunt cântărite atât aspecte care țin de conservarea habitatului, cât și interesul securității și sănătății publice.

    Această zonare se va face o dată la 10 ani, pe baza criteriilor de ordin ecologic și socio-economic.

    Categorii de zone

    La nivel național, zonele vor fi reglementate prin intermediul unui act normativ, emis în urma unui studiu științific care va include:

    • documentarea bibliografică;
    • stabilirea scopului, obiectivelor, ipotezelor și variabilelor studiului;
    • determinarea populației de urs brun și a zonei de studiu țintă;
    • stabilirea și aplicarea metodelor de culegere a datelor;
    • culegerea datelor din teren.

    Cu alte cuvinte, trebuie să ne facem temele cum trebuie, ca să îmbunătățim în mod real situația.

    Din această cauză, abia de acum urmează prelucrarea și analiza datelor și redactarea raportului de cercetare. Desigur, în cadrul acestui proces vom solicita concursul gestionarilor de fonduri cinegetice, gărzilor forestiere, comisariatelor județene ale Gărzii Naționale de Mediu, agențiilor pentru protecția mediului, administrațiilor de arii naturale protejate, primăriilor, prefecturilor și ministerelor.

    Studiul, înaintat Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, va include următoarele zone:

    Zone-cheie pentru conservare

    Aceste zone vor fi cele în care se mențin condițiile de habitat și în care se vor implementa soluțiile pentru reducerea deranjului cauzat de oameni. Aceste zone vor fi stabilite în așa fel încât să includă și următoarele categorii:

    • zone protejate la nivel național;
    • zone de liniște din cadrul fondurilor cinegetice;
    • zone speciale de conservare;
    • zone cu habitate favorabile pentru perioada somnului de iarnă (în principal pentru femele);
    • zone de relocare.

    În toate aceste zone, intervențiile în populație vor fi permise doar în condiții speciale sau de urgență, de risc. Categoric, va fi necesar și un sistem de subvenții care să asigure metode de protecție a gospodăriilor, dar și bune practici privind menținerea habitatelor.

    Zone de management durabil

    Aici vor fi incluse și habitatele naturale favorabile pentru perioada somnului de iarnă, pentru reproducere, hrănire și mișcare sezonieră, dar și coridoarele de interes regional și național. Tot aici vor fi impuse și măsuri care să susțină creșterea ofertei de hrană, de exemplu ciuperci și fructe de pădure, asta ca exemplarele de urs să nu mai simtă nevoia să intre în localități, atrase de surse ușor accesibile de hrană.

    În aceste zone vor fi permise activități precum hrănitul complementar, translocări ale exemplarelor de urs (doar în mod excepțional!), dar și reglarea densităților efectivelor de urs brun.

    Zone de management al conflictelor

    Acestea sunt zonele cu risc major pentru populația umană, în care istoricul conflictelor indică o problemă cu impact social major.

    Categorisirea succintă a acestora este următoarea:

    • Zone rezidențiale intravilane, stațiunile turistice și cele din imediata apropiere a acestora;
    • Zone parțiale de concentrare tradițională, mai exact livezi sau culturi agricole vizitate de urși, în sezonul de hiperfagie (sfârșitul verii – toamna, când acumulează rezerve de energie sub formă de grăsime, necesară supraviețuirii în perioada somnului de iarnă).

    În cadrul acestor zone vor fi încurajate și stimulate comportamente sociale care să prevină conflictele om-urs. De asemenea, vor fi aplicate măsuri menite să descurajeze practicile care schimbă comportamentul animalelor și practici și metode care să reintroducă, cu timpul, în populația de urși din acele zone, comportamente pierdute de-a lungul ultimilor ani. Se urmărește ca aceste măsuri să ducă, într-un termen predictibil, la evitarea naturală a interacțiunii cu oamenii.

    Este importantă stimularea utilizării metodelor de prevenire a producerii pagubelor. Vorbim despre echipamente de protecție animale/culturi agricole/bunuri materiale (garduri electrice, câini specializați, tomberoane anti-urs).

    Au avut succes la alții, vor avea și la noi!

    În aceste zone, autoritățile locale trebuie să asigure un management eficient al deșeurilor menajere, astfel încât urșii să nu mai fie atrași în intravilan.

    De asemenea, în scopul asigurării siguranței comunităților locale, autoritățile competente stabilesc nivele de intervenție pentru relocarea și/sau recoltarea unor exemplare de urs.

    Zone marginale

    Mai exact, zonele în care prezența ursului are, mai degrabă, caracter accidental și în care reproducerea nu are loc. Deși aceste zone sunt importante pentru urșii în dispersie, exemplarele sunt la marginea sau în afara ariei de distribuție naturală.

    Aici se vor aplica intervenții de relocare sau intervenții în populația de urs brun, în cazul în care viața oamenilor este în pericol. În plus, în cadrul acestor zone, hrănirea urșilor este strict interzisă!

    Dacă se observă timp de cinci ani consecutiv femele cu pui în habitate naturale, la revizuirea zonării, aria respectivă va putea fi inclusă în una din cele trei zone menționate mai sus.

    Obiective

    Ce ne dorim de la acest studiu? Să realizăm zonarea managementului speciei urs brun în România.

    Ce ne dorim de la tine? Să înțelegi că acest instrument poate și va asigura menținerea pe termen lung a stării favorabile de conservare a speciei, inclusiv prin reducerea drastică a conflictelor om-urs!

    Pentru mai multe informații cu privire la activitățile proiectului, măsuri de management aplicate și/sau etologia ursului brun din România, urmărește pagina de Facebook „Ursul – coexistență și gestionare durabilă” https://www.facebook.com/ursulbrunsinoi, site-ul proiectului https://ursulbrunsinoi.ro/  și pagina de Youtube https://www.youtube.com/@ursulsinoi.

  • Ursul brun – ce înseamnă comportamentul modificat și care este cauza?

    Ursul brun (Ursus arctos), ajuns la maturitate, prezintă comportamente dobândite (învățate de individ, rezultate în urma unor experiențe) și comportamente înnăscute (determinate genetic, rezultat al evoluție speciei, selecției naturale). Pentru a înțelege complexitatea comportamentului său, este nevoie să știți că fiecare animal dezvoltă pe parcursul vieții ceea ce empiric putem numii o „hartă a creierului”.

    Acest proces de învățare îi determină comportamentele, care-l ajută pe fiecare individ în parte pentru a identifica sursa de hrană potrivită, adăpostul necesar activităților de odihnă și protecție, sezonul specific în care pot culege roadele pomilor fructiferi ș.a.

    Cumulul acestor elemente determină animalul să se stabilească într-un anumit areal sau să se deplaseze pentru a-și satisface nevoile.

    În comparație cu comportamentele înnăscute, comportamentele dobândite sunt mai flexibile, putând fi modificate pe parcursul vieții unui individ.

    Ursul brun necesită suprafețe extinse care asigură hrană, adăpost și liniște, în zone îndepărtate de „zgomotul” antropic. În momentul în care, însă, apare o densitate mai mare de urși în aceeași zonă, organizarea socială determină deplasarea unor exemplare chiar și la distanțe mari de 150 de kilometri pentru a-și căuta alte zone potrivite.

    Teritoriul utilizat anual de fiecare individ poate fi influențat de vârstă, sex – iar în cazul femelelor e important dacă acestea au pui –, de densitatea populației, productivitatea habitatului, variații sezoniere în disponibilitatea resurselor, factori climatici, perturbare etc.

    Astfel, acești factori îi determină să se deplasez din zonele înalte și izolate spre zone mai joase, utilizate și de comunitățile umane. Acest fapt favorizează situația ca exemplarele de urs să se întâlnească tot mai des cu omul (fermieri, pădurari, culegători de fructe de pădure etc.).

    Prin acțiunile sale, omul îi poate modifica comportamentul și poate ajunge să nu-i mai fie frică de om, să se obișnuiască cu gălăgia și cu mirosul de om și să asocieze omul cu hrana. Astfel, nu este nicio surpriză ca în aceste condiții să fie observați urși în jurul tomberoanelor pentru deșeurile menajere sau în proximitatea șoselelor de deal sau munte, unde sunt frecvent hrăniți de turiști.

    Circulă în presă, de mulți ani, informația conform căreia urșii ajung în zonele comunităților locale din cauza faptului că au existat tăieri masive de păduri. Este foarte important de cunoscut faptul că acest comportament dobândit, de coborâre în localități, apare ca un cumul al mai multor factori.

    Există controverse privind impactul exploatărilor forestiere asupra populației de urs brun din țara noastră, iar la această dată nu există date științifice care să susțină o corelație între acestea și prezența în localități a exemplarelor de urs, sau care să susțină contribuția creșterii suprafețelor populate cu arbuști fructiferi (zmeur, mur etc.), ca suprafețe de hrănire pentru urs, la bunăstarea speciei.

    Care sunt autoritățile responsabile de managementul ursului brun și cu ce se ocupă acestea?

    În interesul protejării faunei și a florei sălbatice, dar și al conservării habitatelor naturale, activitățile de management sunt implementate cu ajutorul unor factori specializați, cu o strânsă istorie de colaborare. Aceștia sunt implicați în elaborarea și adoptarea măsurilor de management, în implementarea și controlul respectării prevederilor legale în vigoare privind protecția și gestionarea speciei.

    Există, astfel, mai multe grupuri sociale interesate, din zonele de interferență a activității umane cu cea a speciei urs brun, care au un rol important în asigurarea punerii în aplicare a măsurilor ce vizează prevenirea și reducerea conflictelor.

    Autoritățile publice centrale și locale de mediu asigură îmbunătățirea capacității în vederea asigurării unui management adaptativ al speciei pe termen scurt, mediu și lung și verifică respectarea măsurilor de protecție stabilite prin legislația în vigoare, în scopul menținerii stării favorabile de conservare a speciei.

    Autoritățile publice locale sunt responsabile atât de îmbunătățirea capacității de prevenire a conflictelor și de reducere a pagubelor, de promovare a conservării speciei și a biodiversității, cât și de asigurarea integrării aspectelor ce vizează protecția speciei în elaborarea planurilor de dezvoltare locale/regionale/naționale.

    Administratorii ariilor naturale protejate stabilesc măsurile de protecție a speciei și conservare a habitatelor la nivelul ariei naturale protejate, iar gestionarii de fonduri cinegetice asigură paza speciei, monitorizarea acesteia, și prevenirea conflictelor om-urs.

    Administratorii de fond forestier sunt responsabili de respectarea aspectelor legate de conservarea speciei în elaborarea planurilor de amenajare și de autorizare lucrări.

    În privința despăgubirilor pentru eventuale pagube produse de specia urs, în 4 ianuarie 2023, la propunerea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Guvernul României a aprobat HG privind modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru pagubele și/sau daunele produse de speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr. 1 și 2 la Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 și unele măsuri de punere în aplicare a acesteia.

    Actul normativ prevede o procedură mai operativă de constatare și de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic culturilor agricole/silvice/animalelor domestice și autovehiculelor, precum și o modalitate mai riguroasă de stabilire a răspunderii civile.

    Hotărârea Guvernului prevede o modalitate de plată directă a despăgubirilor de către gestionarii faunei cinegetice, pentru pagubele produse de vânat culturilor agricole, silvice și animalelor domestice, atunci când aceștia nu-și îndeplinesc obligațiile pentru prevenirea pagubelor, și de către stat, prin structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrală care răspunde de vânătoare și cele ale autorității publice centrale pentru protecția mediului (în prezent, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor), în condițiile prevăzute de Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.

    Și tu te poți implica în activitățile de prevenire a conflictelor om-urs, printr-o informare corectă și respectarea recomandărilor autorităților competente cu privire la măsurile efeciente de protecție și management!

    Prin proiectul „Implementarea Planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România”, cod SMIS 136899, se realizează implementarea unor măsuri de conservarea a speciei din cadrul acțiunilor prioritare adoptate la nivel național.

    Pentru mai multe informații cu privire la activitățile proiectului, măsuri de management aplicate și/sau etologia ursului brun din România, urmărește pagina de Facebook „Ursul – coexistență și gestionare durabilă” https://www.facebook.com/ursulbrunsinoi, site-ul proiectului https://ursulbrunsinoi.ro/ și pagina de Youtube https://www.youtube.com/@ursulbrunsinoi.