Rușii și-au consumat resursele umane în atacuri până acum lipsite de productivitate, situația lor strategică pe frontul din Ucraina înrăutățindu-se. Bloggeri militari apropiați de gruparea Wagner spun că aceasta nu mai are rezervele necesare ca să acopere tot teritoriul. Criza de obuze se face simțită peste tot și oficiali din servicii de informații occidentale spun că, în prezent, Rusia nu mai are nicio rezervă operațională cu care să intervină dacă ucrainenii rup frontul undeva.
Ritmul în care rușii au pierdut oameni în ultimele săptămâni, de circa 800 pe zi, este total nesustenabil, iar zona de front cea mai afectată este aceea deținută de mercenarii Wagner. Deloc agreați de comandamentul armatei regulate, oamenii lui Prigojin au fost lăsați fără muniție de artilerie, ceea ce le-a dus pierderile la proporții catastrofale.
Această răfuială internă între segmente ale forțelor rusești din Ucraina afectează capacitatea acestora de a ține frontul în perspectiva potențialei ofensive ucrainene.
Istoricul militar britanic Chris Owen, care urmărește evenimentele din tabăra rusă, a făcut o analiză a situației pornind de la informațiile pe care canalul de Telegram rusesc VchK-OGPU – cel mai probabil cu legături în gruparea Wagner – le-a făcut publice. Datele arată că rușii conștientizează pericolul.
Recent, oligarhul Evgheni Prigojin a dat un interviu în care a vorbit despre penuria de muniție din gruparea Wagner, iar surse ale canalului rusesc de Telegram au contextualizat situația, spunând că patronul mercenarilor „este deja disperat“.
Wagner eșuează odată cu Statul Major General al întregii armate regulate rusești, spun sursele VchK-OGPU. Pierderile au fost colosale și nu există linii defensive. O contraofensivă ucraineană nu are de cine să fie oprită în adâncimea frontului. Lipsește, de asemenea, muniția. Armata regulată a suferit pierderi chiar mai mari decât Wagner, fără a înregistra nici măcar succesele relative ale acestei grupări.
Citiți mai jos analiza situației existente acum pe linia frontului ruso-ucrainean făcută de istoricul militar Chris Owen.
„Wagner nu are rezerve proprii. Dacă, dintr-o dată, forțele armate ale Ucrainei trec la o mare ofensivă, Wagner nu are linii de apărare. În cazul unei pătrunderi a armatei ucrainene, aceasta poate să înainteze oricât, nu există cine să construiască noi linii defensive“
1/ The Wagner Group’s huge losses and lack of reserves are said to have left it incapable of defending the territory it has captured, presenting a severe risk if Ukraine launches a major counter-offensive. The situation is described as ‘desperate’. ⬇️ pic.twitter.com/DTBC5b1V4i
„Se spune că pierderile uriașe ale grupului Wagner și lipsa de rezerve l-au lăsat incapabil să apere teritoriul pe care l-a capturat, ceea ce reprezintă un risc grav dacă Ucraina lansează o contraofensivă majoră. Situația este descrisă ca fiind «disperată».
Potrivit canalului rusesc de Telegram VChK-OGPU, o sursă probabil legată de Wagner a vorbit despre contextul interviului sincer acordat recent de Evgheni Prigojin despre lipsa de obuze a grupului Wagner și despre publicarea de către acesta a unei fotografii cu victimele sale recente.
«Este deja disperat. Existau speranțe că dezastrul Ministerului Apărării de la Vuhledar (o ofensivă eșuată în care s-au pierdut zeci de blindate și sute de oameni fără ca aceștia să poată ajunge măcar pe linia frontului – n. red.) va duce la o reacție, până acum. În același timp, Prigojin, după cum s-a dovedit, chiar a reușit să producă un fel de rezultate cu PMC Wagner.
Dar, în cele din urmă, nu există nicio șansă ca [Wagner] să se afle pe o linie câștigătoare pe fondul eșecului Statului Major General.
În principiu, condamnații care sunt angajați ca soldați de asalt au fost planificați inițial pentru a fi schimbați, pentru a fi trimiși în Bahmut – nu există nicio modalitate de a rezilia prematur contractul cu ei, iar ei sunt inutili pentru alte scopuri.
Dar la rata actuală de consum a resurselor, infractorii se vor epuiza, destul de repede, fără niciun rezultat. Atunci ar putea fi sfârșitul Orchestrei [Wagner].
Problema grupării Wagner este acum că combinația dintre tactica grupurilor de asalt și acoperirea cu artilerie se confruntă cu probleme de nerezolvat. Prima este lipsa de stormtroopers (trupe de asalt – n. red.), acest lucru este oarecum de înțeles.
Dar a doua este mai profundă – cu cât mai multe teritorii sunt cucerite, cu atât mai mulți oameni sunt necesari pentru a controla și a menține acele teritorii. Chiar și fără a lua în considerare asaltul. Și în al treilea rând – este nevoie de tot mai multe obuze. Din ce în ce mai multe. Și sunt din ce în ce mai puține.
Și apoi există riscuri: Wagner nu are rezerve proprii. Dacă, dintr-o dată, forțele armate ale Ucrainei trec la o mare ofensivă, Wagner nu are linii de apărare. Fiecare metru de progres în Bahmut s-a făcut peste un munte de cadavre.
Iar în cazul unei pătrunderi a armatei ucrainene, pot pur și simplu să ia (să înainteze – n. red.) cât de mult doresc, pentru că nu are cine să construiască o apărare. Este o prostie să te bazezi pe Ministerul Apărării (de la Moscova – n. red.).
Din moment ce nu i se permite să schimbe situația, Prigojin ridică miza chiar acum: îl vor acuza că a divulgat pierderile «Muzicienilor» – apoi, ca răspuns, pot fi expuse pierderile Ministerului Apărării de lângă Vuhledar.
Știți ce este interesant? Wagner are acum pierderi uriașe, dar există măcar un rezultat. Ce se întâmplă cu Statul Major General? Ei au colonelul-general Muradov [la comandă] și pierderi semnificativ mai mari de oameni și echipamente, în total”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Istoria nu se repetă, dar uneori asemănările sunt izbitoare. Angajat într-o spirală a violenței și a nebuniei tot mai accentuată, Vladimir Putin duce Rusia pe urmele Germaniei lui Adolf Hitler, ca într-un fel de parodie grotescă, de Secol XXI, a evenimentelor tragice care au devastat Europa acum peste 80 de ani. Similitudinile se îngrămădesc nu doar în privința celor doi dictatori, ci și a comportamentului țărilor lor, Rusia părând hotărâtă să nu scape niciuna dintre erorile comise de Germania.
La un an de la începerea invaziei lansate de Rusia în Ucraina, am trecut în revistă 10 dintre cele mai flagrante asemănări dintre Rusia lui Putin și Germania lui Hitler.
1. Contextul ascensiunii la putere a celor doi dictatori
Proiectul de țară pe care l-a propus Putin rușilor în ultimii ani este refacerea imperiului sovietic
Hitler a ajuns cancelar al Germaniei, în ianuarie 1933, speculând frustrarea generată de înfrângerea țării în Primul Război Mondial, greutățile provocate de criza economică și nostalgia poporului după statutul de mare putere pierdut în 1918. A beneficiat de sprijinul oligarhiei economico-militare a Germaniei care se temea de bolșevism.
Putin a ajuns președinte al Rusiei în iunie 2000 sprijinit de serviciile secrete, după un târg cu Boris Elțîn. Și-a câștigat susținerea populară speculând frustrarea generată în rândurile poporului de înfrângerea țării în Războiul Rece, greutățile economice și nostalgiile imperiale ale multor ruși. De la un moment dat, a propus ca proiect de țară refacerea imperiului sovietic.
2. Eliminarea fizică a opoziției
Jurnalista Anna Politkovskaia a plătit cu viața, în 2006, anchetele făcute despre corupția și abuzurile regimului Putin. Rusia a fost condamnată apoi la CEDO pentru felul în care a făcut ancheta privind asasinarea ziaristei. Politkovskaia este însă doar una dintre sutele de persoane asasinate la ordinul lui Putin, pe motiv că reprezentau o amenințare
Hitler și-a lichidat fără ezitare opoziția, atât în partid, cât și în afara lui, după ce a venit la putere. Metoda aleasă de el a fost scoaterea în afara legii a celorlalte formațiuni politice, concentrarea atribuțiilor executive în mâinile sale, distrugerea fizică a contestatarilor din NSDAP în „noaptea cuțitelor lungi“, apoi vânarea și lichidarea celor care puteau reprezenta o amenințare pentru regimul său. Pentru distrugerea opoziției din țară s-a folosit de Gestapo, poliția secretă de o duritate ieșită din comun. Fie că erau politicieni, preoți, oameni de afaceri ori simpli muncitori, toți cei identificați ca potențial periculoși pentru regimul nazist erau vânați fără milă și exterminați.
Putin a recurs, încă de la începutul domniei, la lichidarea sistematică a opozanților, indiferent că aceștia se aflau în interiorul sau în afara Rusiei. Exterminarea fizică a acestora a devenit o emblemă a regimului putinist. Politicieni, jurnaliști, oligarhi, ofițeri din armată și serviciile secrete, activiști civici, profesori și-au găsit sfârșitul aruncați în aer, împușcați, otrăviți, „sinuciși“, căzuți de la balcon etc. Pentru lichidarea potențialei opoziții, Putin se folosește de serviciile secrete: FSB (fostul KGB), GRU și SVR.
3. Agresiunea asupra țărilor vecine sub motivul unei persecutări a etnicilor de naționalitate germană/rusă
Hitler a folosit minoritatea germană din țările vecine ca pe o armă împotriva acestora. S-a folosit de agenți pentru a provoca agitație și tensiuni, apoi a invocat oprimarea și chiar genocidul împotriva germanilor din Cehoslovacia și Polonia, pentru a emite pretenții teritoriale asupra acestora. De fiecare dată, cancelarul și-a axat discursurile pe ideea că teritoriile din țările vecine locuite de germani trebuie sunt de drept ale Germaniei și trebuie să revină la țara-mamă. Același criteriu l-a aplicat în Austria, decretată țară-soră pentru că germanii și austriecii vorbesc aceeași limbă.
Așa a avut loc Anschluss-ul, apoi anexarea zonei Sudete din Cehoslovacia, iar în final invadarea Poloniei.
Putin a folosit o armă lăsată moștenire, special pentru astfel de scopuri, de regimul sovietic: minoritățile ruse plantate în secolul trecut prin rusificarea unor regiuni din fostul imperiu. Rusia și-a justificat intervențiile militare în țările vecine ex-sovietice, de fiecare dată, cu nevoia de a „ocroti“ minoritățile ruse care ar fi în pericol iminent. Pretutindeni sunt enclave care țin în șah Guvernele statelor vecine (sau nu) cu Rusia. Așa s-a ajuns ca trupele rusești să fie pe teritoriul Moldovei (Transnistria), ca Georgia să fie atacată în 2008 pentru a fi „protejate“ enclavele Osetia de Sud și Abhazia, iar Ucraina să fie invadată în 2014 și din nou în 2022.
4. Convingerea că Occidentul e decadent și putred
Uniunea Europeană a fost privită permanent cu dispreț de Putin, care o consideră o structură slabă, ușor de destrămat și influențat din cauza slăbiciunii sale principale – mecanismele democratice. Exact aceeași părere o avea Hitler despre democrațiile vestice
Uimitor este că atât Hitler, cât și Putin și-au bazat războaiele în primul rând pe ideea că inamicul e slab, înainte să fie siguri de propria lor forță.
Hitler a fost absolut convins, în momentul când s-a apucat să demoleze ordinea mondială construită prin tratativele de la Paris, de după Primul Război Mondial, că marile puteri garante nu mai sunt capabile să riposteze. Franța era în declin demografic și economic. Despre Imperiul Britanic, Hitler obișnuia să spună că e decrepit și senil. Americanii se retrăseseră în izolaționism după 1919. În acest context, Germania nu avea decât să umple vidul de putere creat, considera Hitler, care a mizat pe faptul că Marea Britanie și Franța nu vor intra în război pentru Polonia. Toate calculele s-au dovedit teribil de greșite.
Putin a fost absolut convins că Occidentul nu va fi capabil să reacționeze când a invadat Ucraina, contestând astfel actuala ordine mondială care se bazează pe nemodificarea prin forță a granițelor naționale. În ultimii 20 de ani, Kremlinul a creat și încurajat o interdependență a Europei de materia primă rusească, Putin fiind sigur că țările occidentale nu vor sacrifica gazul și petrolul ieftin pentru a se angaja într-o confruntare dură de dragul Ucrainei. Liderul de la Kremlin a tratat întotdeauna cu desconsiderare Uniunea Europeană, considerând că este o construcție putredă și artificială, incapabilă să dea o ripostă și care se va destrăma la prima lovitură puternică primită. Și noul președinte american Joe Biden a fost tratat cu dispreț, fiind etichetat de propaganda rusească drept prea bătrân, senil, fără energia și curajul de a gestiona o criză majoră și de a înfrunta un agresor hotărât.
5. Planul de invadare a Ucrainei de către ruși, în 2022, pare pur și simplu o copie în oglindă după Fall Weiss, planul de invadare a Poloniei de către Germania, în 1939
Invadarea Ucrainei (jos) a fost o copie în oglindă a invadării Poloniei de către Germania în 1939
Dacă alăturăm cele două hărți, asemănările sunt izbitoare. Germanii au conceput un atac din 3 direcții: nord, vest și sud. Rușii au conceput și ei un atac tot din 3 direcții: nord, est și sud. Principala axă de atac a germanilor a fost din nord, dinspre Prusia Orientală, pe ruta cea mai scurtă către capitala poloneză Varșovia, care urma să fie încercuită și capturată în doar câteva zile. Principala axă de atac a rușilor a fost din nord, dinspre Belarus, pe ruta cea mai scurtă către capitala ucraineană Kiev, care urma să fie încercuită și capturată în 3 zile.
Planul rușilor a eșuat, spre deosebire de cel al germanilor, în primul rând din cauza modului în care s-a făcut execuția sa. Armata rusă din 2022, și mai ales comandanții săi, nu erau la nivelul armatei germane și al ofițerilor săi din 1939. În al doilea rând, ucrainenii n-au comis erorile strategice ale polonezilor. Polonia și-a desfășurat armata la granițe, ceea ce a facilitat străpungerile germane, pătrunderea rapidă în interiorul țării și încercuirea marilor unități poloneze. Ucraina și-a desfășurat forțele în adâncimea teritoriului, speculând lipsa de competență și dezastruoasa logistică a rușilor pentru a le stopa avansul.
6. Ruperea liderilor supremi de realitate
Serviciile de informații occidentale spun că rapoartele care ajung la liderul suprem de la Kremlin sunt cosmetizate, astfel încât să prezinte punctele de vedere pe care Putin le are deja asupra situației
Hitler a pierdut gradual contactul cu realitatea, la acest lucru contribuind deopotrivă tendința sa de a nu accepta decât rapoartele care-i confirmau părerile și anturajul care, din slugărnicie, filtra informațiile care ajungeau la Fuhrer. Al Doilea Război Mondial a început și a continuat din cauza erorilor de calcul ale cancelarului german. După ce, în 1939, a crezut că anglo-francezii nu vor interveni după invadarea Poloniei, Hitler a fost convins, în 1940, că britanicii vor accepta să ajungă la o înțelegere după căderea Franței. Mai mult decât atât, în 1941 Hitler a lansat invazia Uniunii Sovietice fiind absolut sigur că imperiul lui Stalin se va prăbuși la prima lovitură.
În ultimii ani, Hitler a trăit complet izolat, operând pe hărți cu armate care nu mai existau, încurajat de generali de paie și activiști de partid incapabili să-i spună adevărul. Fiecare contact cu mareșalii săi, care veneau de pe front pentru a-i spune ce se întâmplă, devenise o confruntare neplăcută, cu țipete și amenințări. Hitler a continuat să ordone contraatacuri și să planifice ofensive decisive până în ultimele zile, când sovieticii ajunseseră la câteva zeci de metri de buncărul său, iar anglo-americanii ocupaseră aproape toată țara.
Există numeroase rapoarte care arată că Putin a luat decizia de a invada Ucraina în baza informațiilor primite de la serviciile sale secrete care-i spuneau că țara se va preda rapid. Anturajul și serviciile i-au spus lui Putin, în ultimii ani, doar ceea ce a vrut el să audă: că ucrainenii vor să vină rușii, că țara vecină e putredă și că armata și locuitorii îi vor întâmpina pe ocupanți cu brațele deschise.
Evenimentele din 2014 ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă, dar Putin l-a interpretat pe dos. În februarie-martie 2014, după revoluția de la Kiev, Rusia a încercat să anexeze toată jumătatea de est a Ucrainei. Dar provocările organizate de FSB și GRU au avut succes doar în Crimeea și extremitatea estică a Donbassului. În restul orașelor unde s-a încercat preluarea prin forță a instituțiilor guvernamentale, provocările rusești n-au avut susținerea populației și au eșuat.
Eșecurile de la Harkov, Dnepropetrovsk, Zaporojie, Herson, Melitopol, Mariupol, Odessa etc i-au fost prezentate lui Putin astfel încât el n-a înțeles că poporul ucrainean, indiferent că e vorba de etnici ruși sau ucraineni, nu vrea să facă parte din Rusia.
Și rapoartele venite din Uniunea Europeană și SUA au fost cosmetizate astfel încât să-i confirme lui Putin părerea sa că Occidentul este dezbinat și că nu va fi capabil să se unească pentru a susține Ucraina.
Există indicii că liderul de la Kremlin continuă să primească și la această dată date greșite despre situația de pe front, despre hotărârea Occidentului de a i se opune și despre determinarea ucrainenilor de a lupta.
7. Aparatul de propagandă foarte puternic, cu ajutorul căruia se îndoctrinează poporul
Regimul Putin a perfecționat o mașinărie de propagandă foarte eficientă, prin intermediul televiziunii, cu ajutorul căreia își manipulează poporul. Rețeta a fost exportată și la unele televiziuni din România, cu același succes
Atât Hitler, în Germania nazistă, cât și Putin, în Rusia de azi, s-au bazat și se bazează pe o propagandă extraordinar de puternică și eficientă, care reușește să convingă poporul să le fie alături.
Hitler l-a avut pe Gobbels, un propagandist strălucit, cu idei geniale, care a știut să lucreze cu simbolistica, să le spună germanilor că ei luptă într-o cruciadă care apără Europa de bolșevism și că ei sunt, de fapt, victimele unei conspirații mondiale împotriva lor. Când războiul a început să meargă prost, poporul german a fost mobilizat cu avertismentul că va fi exterminat de aliați, dacă va fi învins.
Putin a moștenit cea mai puternică mașinărie de propagandă și mistificare a realității din istorie – cea sovietică. A perfecționat-o și a pus-o la treabă, reușind să convingă poporul rus de lucruri de-a dreptul incredibile, precum acela că în Ucraina nu luptă cu ucrainenii, ci cu trupele NATO. Accesul rușilor de rând la informații din exteriorul țării a fost foarte puternic restricționat, astfel că aceștia sunt expuși doar la versiunea oficială a propagandei regimului.
Operațiunea a fost pregătită din timp, Kremlinul începând prelucrarea populației cu mulți ani înainte. Rușii știu azi că în Occident e iadul pe pământ, Oculta le dă oamenilor să mănânce insecte, homosexualii le iau copiii, creștinii nu sunt lăsați să-și practice religia, imigranții îi terorizează, elitele mondiale îi cipează și îi transformă în sclavi. Prin urmare, rușii sunt și ei angajați într-o cruciadă sfântă, de apărare a dreptei credințe și a valorilor strămoșești.
Lupta împotriva Occidentului satanic trebuie dusă până la capăt, le spune propaganda rușilor, în caz contrar aceștia urmând să aibă și ei soarta nefericiților europeni și americani.
8. Amenințările cu arme-minune
Tancul T-14 Armata, lăudat de propaganda rusă ca fiind cel mai avansat blindat din lume, s-a defectat acum câțiva ani chiar în Piața Roșie, în timpul paradei de 9 mai. Armele-minune promise de Kremlin întârzie să apară pe câmpul de luptă
Începând cu 1943, când devenise evident pentru oricine că soarta războiului se schimbă și Germania pierde teren, propaganda lui Gobbels a inventat conceptul de arme-minune (Wunderwaffe). Poporului german i s-a oferit un nou motiv să spere în victoria finală, spunându-i-se că din laboratoarele oamenilor de știință sunt pe cale să iasă arme formidabile, care îi vor nimici pe inamici. De la arme de infanterie la tancuri și de la avioane la rachete, toate au fost supralicitate, prezentate ca niște elemente decisive, capabile să schimbe cursul războiului.
Acest discurs a funcționat, mulți germani crezând până în ultima clipă că va fi aruncat în luptă atuul decisiv.
Începând din vara anului trecut, după ce a devenit clar că Rusia a ratat obiectivul său de a ocupa întreaga Ucraină și că însăși victoria finală devine tot mai incertă, propaganda de la Moscova a început să le vorbească rușilor despre apariția unor arme-minune și despre armele nucleare.
Astă-toamnă s-a făcut mare caz de rachetele Kinjal, care – susțin rușii – sunt imposibil de interceptat de către sistemele defensive ale NATO. Ministrul Apărării spune că rachetele Kinjal au fost folosite de 3 ori în Ucraina, într-un an de război.
În ultimele luni a fost din nou adus în discuție celebrul tanc Armata T-14, despre care oficialitățile ruse vorbesc încă din 2014. Prezentat ca o armă-minune, revoluționară pe câmpul de luptă, acest tanc nu a fost prezent până acum decât de câteva ori la parada de 9 Mai – într-unul din cazuri defectându-se în mijlocul defilării. Amenințările cu folosirea acestui tanc în Ucraina au rămas, până azi, vorbe goale, confirmând afirmațiile serviciilor speciale occidentale care spun că tancul Armata T-14 n-a reușit să treacă de faza prototipului din cauza numeroaselor probleme tehnice întâmpinate.
În lipsa acestor arme-minune, retorica rusă s-a concentrat, în ultimul an, pe amenințările cu folosirea bombei nucleare. Este o sperietoare fluturată în fața Occidentului, dar care e foarte puțin probabil să fie pusă în practică pentru că n-ar aduce Kremlinului niciun avantaj. Ba, mai mult decât atât, cei mai puternici aliați ai Rusiei, China și India, au lansat avertismente foarte serioase la adresa lui Putin, cerându-i să nu folosească sub nicio formă arma atomică.
Există informații că, în discursul său ținut la împlinirea unui an de la declanșarea invaziei, Putin plănuia să facă anunțul că racheta Satan II a devenit operațională. Referirile la această armă care, teoretic, ar trebui să poată lovi America fără să fie interceptată au fost eliminate după ce ultimele teste au eșuat.
9. Degradarea capacității militare pe măsură ce războiul se prelungește
Elita armatei rusești a fost distrusă în primele luni ale anului trecut, forțele actuale fiind mult mai slab echipate și antrenate
Germania avea, la ora intrării în Al Doilea Război Mondial, armata cel mai bine instruită și condusă din lume. Propaganda a exagerat echiparea germanilor, dar cert este că aveau cea mai bună aviație în 1939.
Acest lucru a început să se schimbe odată cu înaintarea în război. Trupele experimentate intrate în Uniunea Sovietică, în iunie 1941, au pierit în iarna care a urmat, când s-au înregistrat sute de mii de pierderi. Pe măsură ce a trecut timpul, veteranii au fost tot mai mult înlocuiți de recruți din ce în ce mai slab pregătiți, ceea ce a dus la scăderea eficienței și la creșterea rapidă a pierderilor umane. Din acest motiv, Germania a înregistrat în intervalul ianuarie-mai 1945 aproape tot atâția militari morți cât în primii 4 ani de război!
Rusia a intrat în Ucraina, pe 24 februarie 2022, având reputația de a doua armată a lumii. Trupele trimise la atac în primele zile erau unele considerate de elită – parașutiști, detașamente de comando, militari profesioniști (kontraktniki). Această elită era echipată cu ce avea mai bun armata rusă, mii de tancuri susținute din aer de avioane și elicoptere, în timp ce rachetele bombardau țara invadată.
În scurt timp s-a dovedit însă că aceste trupe nu erau chiar atât de bine instruite pe cât se credea, iar armamentul folosit nu se găsea într-o stare atât de bună. Pierderile au început să se acumuleze rapid, iar astă-toamnă armata cu contract care intrase în Ucraina în februarie dispăruse. În loc au fost luați pușcăriași incluși în rândurile mercenarilor Wagner, iar în septembrie s-a decretat o mobilizare parțială unde au fost chemați sub arme peste 300.000 de civili.
Pierderile au început să crească exponențial, simultan cu scăderea eficienței pe front. În anul care a trecut, Rusia a înregistrat – estimează surse independente – circa 200.000 de pierderi (morți, răniți, prizonieri, dezertori). Practic, echivalentul forțelor care au fost aruncate în luptă pe 24 februarie anul trect.
Toate sursele, fie ele occidentale, ucrainene ori bloggerii militari ruși, converg către aceeași opinie – eficiența acestei noi armate a lui Putin este mult mai scăzută. În acest timp, pierderile zilnice pe front ating uneori echivalentul unui batalion (800-1.000 de oameni). Forțele blindate au dispărut, fiind înlocuite de valuri umane, aviația mai execută doar misiuni sporadice, iar stocurile de rachete s-au redus sever. Există mai multe surse care spun că și cantitatea de obuze pe care o are artileria a scăzut la un nivel critic.
10. Speranța că aliații se vor certa și coaliția se va destrăma
Imagine de la reuniunea G7 de anul trecut. Putin își bazează strategia externă pe încercările de a-i dezbina pe aliații occidentali și de a rupe coaliția care sprijină Ucraina. Până acum, toate eforturile au fost zadarnice
Hitler a trăit până în ultima zi cu speranța că alianța împotriva Germaniei se va destrăma. A făcut tot ce i-a stat în putință pentru a se ajunge la acest deznodământ și s-a agățat de tot ce părea a fi un semn în această direcție.
În 1940 le-a propus britanicilor să facă pace și să-și împartă sferele de influență. În 1943 a angajat negocieri secrete cu Stalin, pentru un armistițiu pe Frontul de Est.
Le-a repetat permanent occidentalilor că inamicul comun sunt bolșevicii și că el nu a dorit războiul din Vest. Toate disensiunile dintre aliați au fost privite cu speranță, Hitler repetând permanent că această alianță contra naturii n-are cum să reziste.
În primăvara lui 1945, când președintele american Roosevelt a murit în timpul mandatului, la Berlin a fost o explozie de bucurie. Se aștepta ca schimbarea de la Casa Albă să ducă și la o modificare a atitudinii SUA față de Germania.
Până în ultimele zile de război s-a încercat un armistițiu cu anglo-americanii, pentru a se continua războiul cu sovieticii în Est.
Eforturile au fost zadarnice, în final Germania fiind silită să capituleze necondiționat.
Putin a sperat tot timpul că sprijinul Occidentului față de Ucraina se va diminua. Și-a legat nădejdea de fiecare veste primită dinspre Europa sau America. Alegerile parlamentare de anul trecut, din SUA, au fost privite ca un moment-cheie care ar putea duce la încetarea sprijinului militar american pentru Kiev. Fiecare ezitare a Germaniei a fost întâmpinată cu urale, ca un semn că în Europa a apărut o fisură.
Astă-toamnă au curs amenințările că Uniunea Europeană va îngheța peste iarnă, fără gazul rusesc. Narativele propagandei Kremlinului au variat de la țară la țară, în România fiind preferată cea potrivit căreia Germania ne va lua tot gazul, noi urmând să murim de frig. Rușii cred că știu cum funcționează democrațiile și de aceea insistă pentru schimbarea atitudinii pe care o are opinia publică față de susținerea Ucrainei. Se speră astfel că și Guvernele vor fi silite să se replieze pentru a nu pierde voturi. De aici discursul presupus pragmatic și pacifist – ce treabă avem noi cu Rusia și Ucraina, de ce să suferim noi pentru un război care nu ne privește între două țări care sunt la fel de vinovate etc.
Aceste mesaje sunt transmise pe toate canalele, iar partidele extremiste finanțate și susținute logistic din umbră de Rusia întrețin discuția. Până acum, însă, nici prețurile la energie n-au explodat, nici europenii n-au înghețat de frig, iar Ucraina este în continuare susținută masiv de Occident.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Vineri, 24 februarie, se împlinește un an de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina. Cu acest trist prilej, numeroase voci de pe planetă condamnă ferm agresiunea Moscovei, iar decidenții Lumii Libere anunță noi măsuri împotriva țării invadatoare. Sunt organizate mitinguri de protest peste tot în Occident, iar Bucureștiul nu face excepție.
Vineri, între orele 16.00 și 17.00, bucureștenii – și nu numai – sunt așteptați în fața Ambasadei Federației Ruse (Șoseaua Kiseleff, nr. 6), pentru a participa la protestul organizat de Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache.
Deviza evenimentului va fi: „Opriți războiul! Invadatorilor, acasă!” – așa cum, de altfel, va fi inscripționat pe unele dintre pancartele manifestanților.
Veteranul Liviu Petrina (83 de ani), președintele Senatului PNȚ Maniu-Mihalache, a înștiințat Primăria Capitalei în urmă cu câteva zile în legătură cu mitingul de protest de vineri.
Pe document apare și precizarea: „Primăria a luat notă fără nicio obiecție”.
„Stimate Domnule Primar, vă facem cunoscut că Vineri, 24 Februarie 2023, între orele 16.00 și 17.00, se va desfășura o Adunare Publică organizată de noi. Scopul Adunării Publice: Senatul PNȚ Maniu-Mihalache protestează față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și cere retragerea imediată a invadatorilor de pe teritoriul acestei țări independente”, se arată în nota înaintată Primăriei Capitalei de Senatul PNȚ Maniu-Mihalache.
„Adunarea publică va avea loc la Ambasada Federației Ruse din București, Șoseaua Kiseleff, nr. 6, lângă intrarea principală a Ambasadei. Pentru a asigura desfășurarea în mod pașnic și civilizat a Adunării Publice, luăm toate măsurile necesare. În sprijinul bunei desfășurări a Adunării, solicităm din partea Primăriei, Jandarmeriei și Poliției măsuri obișnuite în asemenea împrejurări”, se precizează în documentul semnat de Liviu Petrina.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În rândul „denazificatorilor” ruși s-au instalat de curând haosul, furia și panica, în condițiile în care ei n-au reușit să înregistreze niciun succes major pe frontul ucrainean, pe care să-l raporteze la un an de la începutul invaziei. N-au cucerit nicio regiune în totalitate. În schimb, au suferit pierderi uriașe de personal și echipamente militare, dar și pe plan economic și financiar la nivelul întregii țări.
Noutate „de sezon”: așa-zișii „pacificatori” au început să se „măcelărească” între ei. După ce mogulul Evgheni Prigojin, patronul Grupului de mercenari Wagner, a lansat atacuri dure la adresa Ministerului Apărării de la Moscova și, implicit, la cea a ministrului Serghei Șoigu, Kremlinul a decis să lichideze integral gruparea paramilitară fondată în anul 2013. Pe atunci, ea avea în componență doar câteva mii de luptători.
Cum anume va scăpa Kremlinul de „wagneroviți”? În primul rând, prin încetarea furnizării de muniție și alimente către aceștia. Apoi, prin interzicerea înrolării infractorilor din pușcării și coloniile de maximă siguranță în tabăra mercenarilor. Strângând șurubul, Marele Stat Major de la Moscova se așteaptă ca luptătorii rămași în PMC Wagner să moară în scurtă vreme pe câmpul de bătălie, în zona Bahmut, regiunea Donețk.
De altfel, Prigojin a prezentat în premieră o fotografie cu un morman de cadavre din PMC Wagner, afirmând că sunt victimele lipsei de arme și muniție. Adică, ale hotărârii luate de înaltul comandament de la Moscova. „Bucătarul lui Putin” n-a spus însă nimic despre greșeala fatală pe care a comis-o nu cu mult timp în urmă, în încercarea de a-și asuma meritele salvării așa-zisei „operațiuni militare speciale”.
„Mercenarii nu au acum practic nicio șansă de supraviețuire. «Bucătarul al lui Putin» așteaptă în cel mai bun caz să aibă soarta lui Strelkov”
Într-o tentativă de „conferință de presă”, ținută într-un atelier de reparații militare, Prigojin i-a descalificat anterior pe ofițerii superiorii ai Kremlinului. A precizat că, dacă ar fi fost încă 3-4 grupări Wagner, invadatorii „și-ar fi spălat deja șosetele pe malul Niprului”. În opinia lui, cu trimitere directă la ofițerimea din Ministerul Apărării, cei din PMC Wagner au făcut și treaba altora. Mai precis, a comandanților și militarilor din armata rusă.
VIDEO: Răfuiala lui Prigojin cu șefii Ministerului rus al Apărării
Dezvăluirile au apărut pe site-ul Obozrevatel.com. În articol se arată că această adevărată „cruciadă” organizată de Prigojin împotriva Ministerului rus al Apărării s-a întors acum împotriva sa: „Mercenarii nu au acum practic nicio șansă de supraviețuire. Au fost aruncați la măcel în Ucraina. Același «bucătar al lui Putin» așteaptă în cel mai bun caz să aibă soarta lui Strelkov, iar în cel mai rău caz (pentru el) – soarta liderilor lichidați în Donbass. Ironia sorții: ieri ai fost vânător, iar azi ești un animal vânat”.
Se știe că Strelkov, cu numele lui real Igor Girkin, a îndeplinit sarcina de șef al milițiilor pro-ruse din Donețk. La un moment dat, teroristul a ajuns chiar ministru al Apărării din regiunea Donețk. În 2014, i s-a imputat cedarea orașului Slaviansk către ucraineni, așa că a rămas fără nicio funcție, fiind trecut ulterior în rezervă cu gradul de colonel. După același model ar urma să fie înlăturat și Prigojin: dacă „wagneroviții” vor fi distruși în Bahmut, liderul grupării va fi acuzat de „cedarea zonei”.
„Un alt scandal dezvăluie minciuna lui Prigojin, cum că el este șeful unei companii militare private. De facto, vedem că nu există nicio companie”
O remarcă interesantă și logică îi aparține activistului rus pentru drepturile omului Vladimir Osecikin, care desființează practic armata lui Prigojin. „Un alt scandal dezvăluie minciuna lui Prigojin, cum că el este șeful unei companii militare private. De facto, vedem că nu există nicio companie. Sunt mii de condamnați pe care Putin i-a grațiat fiindcă au acceptat să meargă în prima linie pentru măcel. Există un bătrân escroc (Prigojin – n. red.) care, în timp ce primește muniție, minte că acestea sunt victoriile și meritele sale personale, iar neprimind muniție, acuză pe toți cei din jur că nu are resurse. În același timp, este important de știut: companiile lui Prigojin nu au plătit niciodată pentru muniție și arme, nu există un singur tanc, avion sau elicopter în bilanțul companiilor de gunoi ale lui Prigojin”, a scris Osecikin pe portalul Gulagu.net, citat de Obozrevatel.com.
Site-ul Obozrevatel.com subliniază: „Astăzi, în Rusia, se discută din ce în ce mai mult despre posibilitatea eliminării lui Prigojin, precum și a așa-numiților comandanți de teren din Donbass. În principiu, pentru Rusia de astăzi, acesta este un rezultat destul de natural. Nicio persoană, nicio problemă. Așa-numita companie militară privată Wagner (PMC Wagner, PMC Liga) este o formațiune armată ilegală, care are în componență mercenari ruși și străini, precum și criminali condamnați în Federația Rusă”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Regimul criminal de la Kremlin a adunat deja circa 450 de avioane și 300 de elicoptere pentru o ofensivă aeriană de amploare asupra regiunilor ucrainene Donețk și Lugansk, care formează bazinul Donbass. Obiectivul principal al invadatorilor îl reprezintă cucerirea integrală a acestor teritorii până la sfârșitul lunii martie. Este puțin probabil ca ținta să fie capitala Kiev.
Informația a fost dezvăluită într-un comunicat distribuit de un reprezentant al serviciului de informații militare al Ucrainene (GRU), Andriy Iusov, și publicat de site-ul publicației „Kyiv Post”.
Andriy Iusov (GRU ucrainean):„Avem informații despre prezența a aproximativ 450 de avioane tactice, nu bombardiere strategice, și aproximativ 300 de elicoptere, dintre care jumătate sunt avioane de atac. Sunt situate în principal pe teritoriul Federației Ruse, la nu mai puțin de 200 de kilometri de graniță, concentrate în diverse locuri, dar dincolo de raza noastră de acces. Ofensiva Rusiei în est continuă și aceasta este punerea în aplicare a strategiei lui Putin de a ocupa teritoriile regiunilor Donețk și Lugansk până la sfârșitul lunii martie”.
De ce aparatele de zbor ale invadatorilor sunt amplasate la o distanță apreciabilă față de granița cu Ucraina? Pentru că, spune Iusov, sistemul american de rachete de înaltă precizie HIMARS, aflat acum în dotarea armatei lui Zelenski, reprezintă o amenințare serioasă pentru aerodromurile rusești și aeronavele staționate acolo.
„Kyiv Post”:„Potrivit lui Iusov, aerodromurile și aeronavele rusești sunt situate în mod deliberat la 200 de kilometri sau mai mult de graniță pentru a evita să se încadreze în raza unei potențiale lovituri HIMARS de la 80 de kilometri. Iusov a spus că ultimele evaluări ale amenințărilor militare la adresa securității Ucrainei nu indică faptul că Rusia intenționează să folosească toate aceste avioane în același timp pentru un atac aerian masiv, ci că ar putea fi folosite pentru a sprijini ofensiva Kremlinului în estul Ucrainei”.
Oficialul ucrainean al Departamentului de Informații din Ministerul Apărării de la Kiev este convins că Rusia putinistă va eșua în ofensiva ei planificată în estul țării sale, în ciuda acumulării acestui număr impresionant de forțe aviatice. El a dat exemplul „Blitzkrieg-ului” ratat de la începutul invaziei putiniste.
Andriy Iusov:„Rusia nu va putea implementa acest plan. Dar, pentru a proteja Ucraina, trebuie să ne consolidăm nu numai apărarea antiaeriană, ci și aviația, inclusiv avioanele de luptă din a patra generație fabricate în SUA, F-16, pe care Ucraina le negociază cu partenerii noștri străini”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Pierderile tot mai mari înregistrate de armata rusă în Ucraina, simultan cu scăderea eficienței acestora, repetă un scenariu pe care lumea l-a mai văzut o dată în Al Doilea Război Mondial, în cazul Germaniei. Pe scurt, cu fiecare nou val de oameni mobilizați, eficiența armatei scade simultan cu creșterea pierderilor.
Fenomenul este transpus și în formule matematice numite „Legile lui Lanchester“, prin care este calculată, prin ecuații diferențiale, puterea relativă a forțelor militare. Teoria datează din anii Primului Război Mondial și a fost foarte bine confirmată în numeroase alte conflicte.
Secretarul de Stat al Apărării din SUA, Lloyd Austin, a făcut joi câteva remarci despre situația actuală a războiului din Ucraina. Acesta a spus că Rusia „continuă să introducă un număr mare de trupe“ pe câmpurile de luptă din Ucraina, dar aceste forțe „sunt slab echipate și antrenate“, rezultatul fiind că rușii înregistrează „foarte multe pierderi“.
Și Forbes remarcă într-o analiză faptul că Rusia și-a dublat numărul de efective, dar în același timp s-a dublat și numărul pierderilor suferite. Înainte de mobilizarea efectuată în toamna lui 2022, armata rusă avea cam 380 de militari uciși, în medie, pe zi. După mobilizare, numărul morților zilnici pe front a urcat la 650, în medie.
Acum, Kremlinul se pregătește de o nouă mobilizare, pe măsură ce resursele umane chemate sub arme astă-toamnă s-au consumat.
Analistul Trent Telenko, fost angajat al Departamentului de Apărare al SUA care analizează războiul din Ucraina, scrie că Legea lui Lanchester se aplică perfect situației actuale. Fiecare generație de noi mobilizați în Rusia e mai puțin pregătită decât cea anterioară, ducând inevitabil la o eficiență mai scăzută, în timp ce oamenii mor mai repede și în număr mai mare.
This SecDef Lloyd Austin comment is further evidence of a Russian attritional „Lanchester Square Law Collapse” in progress.⬇️
Each generation of new Russian troops mobilized is less skilled than the last.
Scăderea progresivă a calității trupelor, cazul-școală al armatei germane în Al Doilea Război Mondial
Acest fenomen a fost cel mai evident în Al Doilea Război Mondial. În 1941, când a invadat URSS, Germania dispunea de cea mai antrenată armată din lume. Resursa umană și nu tehnologia reprezenta, de fapt, marele atu al Wehrmachtului, care a reușit în câteva săptămâni să zdrobească armata sovietică deși aceasta avea o superioritate imediată de 4 la 1 la tancuri și avioane și de cel puțin două ori mai multe tunuri.
Numai că Germania a pierdut circa 1.000.000 de militari din această armată de elită în toamna și iarna care au urmat. Au fost recrutați alți 800.000 de oameni care au fost instruiți luni în șir, cu aceștia organizându-se următoarea ofensivă de vară care a ajuns la Stalingrad și în Caucaz în 1942. Pierderile uriașe suferite în iarna 1942-1943 au dus la un nou val de recrutări în Germania, dar oamenii erau instruiți tot mai rapid, ceea ce ducea la scăderea capacității combative.
Ultimele luni de război, în 1945, au fost un coșmar pentru Germania, care a și suferit în perioada ianuarie-aprilie a acelui an majoritatea pierderilor din cei aproape 6 ani de lupte. Pe Frontul de Est, în iarna și primăvara lui 1945 rata pierderilor germane urcase la 250.000 de militari pe lună – oameni complet nepregătiți, echipați sumar și trimiși să execute misiuni din care nu înțelegeau nimic.
Putin vrea acum să obțină cu oameni de 30-40 de ani, instruiți și înarmați sumar, ceea ce n-a fost în stare să reușească anul trecut cu militari profesioniști, cu contract, care se pregătiseră câțiva ani pentru această invazie
În cazul armatei ruse din 2022 nici măcar nu se poate vorbi despre calitatea pe care o avea cea germană în 1941, trupele fiind mult mai slab pregătite. În rest, teoria se confirmă prin constatarea că noua ofensivă lansată de Kremlin, în iarna 2022-2023, este mult mai ineficientă decât cea din februarie anul trecut. În schimb, pierderile sunt mult mai mari.
Despre această situație aplicată în cazul războiului ruso-ucrainean a vorbit și istoricul român Armand Goșu, care a menționat că Rusia nu are cum să-și mai atingă acum obiectivele din moment ce nu a reușit acest lucru anul trecut, când dispunea de o armată profesionistă care se pregătise câțiva ani pentru invazie.
Noile trupe sunt oameni la 30-40 de ani, care nu sunt militari de profesie, nu cunosc meseria armelor, au fost intruiți câteva luni în cel mai bun caz și sunt echipați cu armament inferior celui pe care l-au avut la dispoziție rușii în iarna lui 2022.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Conducerea politică a Rusiei pune tot mai mare presiune pe industria de război, care e somată să crească producția, dar acest lucru nu se petrece la nivelul așteptat, raportează serviciile de informații ale Armatei britanice. Erorile strategice și operaționale comise de generali în Ucraina agravează problema, fabricile rusești fiind incapabile să livreze tancuri în ritmul în care acestea sunt pierdute pe front.
Situația începe să devină o „slăbiciune critică“ pentru Rusia, iar Putin și ceilalți lideri de la Moscova devin nervoși. Președintele rus și-a pierdut cumpătul într-un dialog cu Denis Manturov, vice-premierul care se ocupă de industria de apărare, căruia i-a spus chiar că vorbește prostii!
Mai jos, comunicatul Armatei britanice.
Problemele industriei rusești sunt exacerbate „de greșeala strategică și operațională de a invada Ucraina“
Latest Defence Intelligence update on the situation in Ukraine – 15 February 2023
„La 09 februarie 2023, președintele adjunct al Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, a cerut o creștere a producției de tancuri rusești în timp ce vizita uzina de construcții de mașini de transport din Omsk.
Acest lucru urmează mai multor comentarii publice ale președintelui Putin, care a îndemnat industria de apărare să sprijine mai bine «operațiunea militară specială».
În cadrul unei întâlniri televizate din 12 ianuarie 2023, Putin l-a criticat aspru pe Denis Manturov, viceprim-ministrul cu responsabilități în domeniul industriei de apărare, pentru «prostii». Aceasta a fost una dintre cele mai dure a ieșiri publice ale președintelui de la invazie încoace.
Liderii ruși de rang înalt sunt probabil conștienți de faptul că producția industrială militară a statului devine o slăbiciune critică, exacerbată de greșeala strategică și operațională de a invada Ucraina.
Este aproape sigur că producția nu reușește să satisfacă cererile Ministerului rus al Apărării pentru a asigura resursele necesare pentru campania din Ucraina și pentru a-și restabili cerințele de apărare pe termen lung.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Putin e disperat, armata rusă nu reușește să străpungă defensiva ucraineană și înregistrează pierderi masive, afirmă generalul american Barry R. McCaffrey. Ofițerul militează pentru trimiterea cât mai rapidă de armament greu către Ucraina.
Barry R. McCaffrey este general în retragere, acum membru în foarte influentul Consiliul pentru Relații Externe. Făcând o evaluare a situației pentru postul MSNBC, McCaffrey a spus că „rușii înregistrează, cel mai probabil, peste 800 de morți și răniți pe zi. Infanteria rusă este slab antrenată și necoordonată. Condamnații din Grupul Wagner au suferit pierderi uriașe. Putin e disperat. Ucrainenii s-au baricadat în defensivă și suferă și ei pierderi semnificative“.
În pledoaria sa la postul de televiziune, generalul Barry R. McCaffrey a spus că Ucraina trebuie sprijinită cu armament greu. E un nonsens să spunem că tancurile Abrams nu pot fi conduse. Experimentații militari Ucraineni ar învăța să facă asta în 30 de zile, a adăugat ofițerul.
MSNBC. 13 Feb 23. Russians suffering severe casualties. Perhaps 800+ KIA/WIA each day. Poorly trained RU infantry. Uncoordinated. Wagner Group convicts huge losses. Putin desperate. UKR dug in on defense. Also taking significant losses. pic.twitter.com/OqDbUb0xRc
„Cel mai mare dezastru pe care e posibil să ni-l imaginăm este să nu le livrăm ucrainenilor armamentul necesar“, a spus generalul. Acesta a adăugat că ar fi un dezastru atât pentru securitatea NATO, cât și pentru SUA dacă Ucraina ar pierde. Trebuie să le dăm tot ce le trebuie ca să câștige, a afirmat influentul oficial american.
În acest timp, Agenția France Press a întocmit niște statistici din care rezultă că acum, când ne apropiem de un an de când a început războiul, pierderile sunt de circa 180.000 de militari ruși și 100.000 de ucraineni uciși și răniți. Alți 30-40.000 de civili și-au pierdut viața, inclusiv 400 de copii, iar peste 8 dintre cele 44 de milioane de ucraineni au fost nevoiți să fugă din țară din cauza războiului. Conform ONU, aceasta este cea mai mare criză a refugiaților din Europa după Al Doilea Război Mondial.
În ceea ce privește Rusia, este a doua mare criză umanitară de acest fel provocată de armata acestei țări, după ce în timpul războiului civil din Siria bombardamentele rușilor și ale armatei guvernamentale au distrus orașele și au silit circa 6-7 milioane de oameni să părăsească țara.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Vladimir Putin a renunțat să se mai deplaseze prin țară cu avionul, optând în schimb pentru o variantă mai veche, dar care nu fusese niciodată pusă în practică – trenul blindat, scrie The Moscow Times citând ancheta Dossier Center – un grup media independent de investigații. Liderul de la Kremlin călătorește în condiții de securitate extraordinare, frica de a fi ucis sau capturat împingându-l la tot felul de decizii surprinzătoare.
Rusia este o țară enormă (o șesime din totalul uscatului de pe planetă) și, în mod firesc, deplasările se fac de obicei cu avionul. Dar cu puțin timp înainte de începerea invaziei în Ucraina, paranoia liderului de la Kremlin a crescut exponențial. Cea mai mare spaimă a lui Putin este să nu fie ori linșat precum Gaddafi, ori capturat și trimis în boxa acuzaților la Tribunalul Internațional pentru crime de război, precum naziștii ori fostul lider iugoslav Slobodan Miloșevici.
Avionul este mai ușor de urmărit și chiar de doborât, așa că Putin a renunțat la confortul și rapiditatea acestui mijloc de transport, optând pentru trenul blindat. Această garnitură specială fusese proiectată și construită de prin 2014, dar până de curând liderul de la Kremlin n-o folosise.
Acum, Putin străbate țara cu trenul blindat, care se deplasează cu viteză maximă și întotdeauna fără opriri. Trei locomotive trag garnitura, iar Putin stă izolat într-un vagon special, unde are un dormitor și un birou. Alte vagoane sunt rezervate pentru gărzile de corp și centrul de comunicații prin care președintele Rusiei păstrează permanent legătura cu oamenii săi. Vagoanele au șase axe, ceea ce indică faptul că trenul este blindat.
Garnitura poartă emblema Grand Service Express, o companie controlată de Iuri Kovalciuk, unul dintre apropiații lui Putin.
Potrivit jurnaliștilor de la Dossier Center, trenul blindat al liderului rus valorează aproximativ 13,6 milioane de dolari.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Rusia reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității Europei, iar acest lucru va rămâne o chestiune de lungă durată, de acum încolo, avertizează comunitatea serviciilor de informații ale Norvegiei. Marele pericol este, pentru moment, eventuala sabotare a fluxului de gaze și petrol către Europa.
Bjorn Arild Gram, ministrul Apărării de la Oslo, a primit raportul cu evaluările anuale făcute de cele trei servicii de informații ale Norvegiei cu privire la amenințările de securitate. După analizarea documentelor, oficialul a concluzionat: „Rusia reprezintă astăzi cea mai mare amenințare la adresa securității norvegiene și europene, iar confruntarea cu Occidentul va fi de lungă durată“.
Norvegienii se așteaptă la o evoluție negativă a situației și chiar la atentate ale rușilor asupra infrastructurii energetice a țării, după ce Europa s-a reorientat masiv către gazul și petrolul scandinavilor atunci când a renunțat la legăturile economice cu Rusia. Lars Nordrum, adjunctul șefului serviciului de informații externe din Norvegia, a avertizat, conform Associated Press: „Norvegia este acum cel mai important furnizor de energie al Europei, după ce Rusia a pus capăt exporturilor de gaze către vest“. Acest lucru, spune Lars Nordrum, ar putea genera tentative sabotaj din partea serviciilor secrete rusești, care să încerce perturbarea fluxului de gaze și petrol către țările europene.
Această perspectivă e cât se poate de concretă. Sofie Nystrom, directoarea unui alt serviciu – Autoritatea Națională de Securitate –, spune că „toată Europa va avea de suferit“ dacă Rusia va lovi instalațiile norvegiene de extracție și transport al gazelor și petrolului.
Cel de-al treilea serviciu secret norvegian – cel de securitate internă – a menționat, oarecum în dezacord cu celelalte două, că e puțin probabil ca Rusia să încerce în 2023 vreo lovitură pe teritoriul țării.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
