Președintele României, Klaus Iohannis, a depus marți, la ora 8.00, o coroană de flori la Troița ridicată la Piața Universității în memoria celor căzuți, acum exact 32 de ani, sub gloanțele represiunii comuniste. Șeful statului n-a vrut să dea declarații.
Pe 21 decembrie 1989 izbucnea Revoluția la București. Dictatorul Ceaușescu, prost sfătuit, convoacă pentru ora 12.00 un mare miting la care urmează să obțină aprobarea “poporului” pentru a „restaura ordinea” la Timișoara, oraș care se revoltase cu o săptămână mai devreme și reușise să alunge autoritățile comuniste cu prețul a zeci de morți.
21 decembrie, ziua în care Bucureștiul a strigat
Peste 100.000 de bucureșteni înfometați, înfrigurați și furioși sunt scoși din producție, li se dau pancarte, tablouri cu Ceaușeștii și panouri cu lozinci care condamnă imixtiunea pe care o au „agenturili străine în treburili interne ale Republicii Socialiste România” și sund aduși în fața Comitetului Central (CC) al PCR (actuala Piața Revoluției).
Dictatorul senianalfabet Ceaușescu, la putere de 24 de ani, își începe cuvântarea prin a enumera binefacerile societății socialiste multilateral dezvoltate și bucuria poporului de a trăi în „Iepoca de Aur“. Însă în scurt timp încep huiduielile: oamenii nu mai suportă minciuna și condițiile mizerabile de viață.
În piață izbucnesc zgomote puternice și explodează o petardă, iar mitingul “se sparge”. Disperat, Ceaușescu începe să bată în microfon și să strige: „Alo, Alo, stați liniștiți la locurili voastre!”. Din spate, nevasta Elena Ceaușescu îi spune: „E o diversiune!”.
Baricada de la Inter și represiunea sălbatică
Panica se răspândește și mulțimea se dispersează. Transmisiunea TV și radio se întrerupe, iar cuplul Ceaușescu intră în sediul CC, de unde revine câteva clipe mai târziu, dictatorul încercând să-și reia cuvântarea. Haosul e deja generalizat și cei doi sunt întâmpinați de huiduieli puternice. „Promite-le ceva!”, îi spune Elena Ceaușescu soțului ei, care imediat anunță că le va da oamenilor 100 de lei în plus la salariu.
Dar nimic nu mai putea întoarce evenimentele. Mulțimea aruncă pancartele și se risipește către oraș. În Piața Universității, un grup de câteva sute de persoane rămâne pe loc și începe să scandeze împotriva lui Ceaușescu. În scurt timp, acestora li se alătură și alții, în majoritate covârșitoare tineri.
La ora 14.00 apar pe străzi primele blindate. Ceaușescu dă ordin să se intervină în forță, ca la Timișoara, și protestatarii să fie nimiciți. În acest timp, în fața Hotelului Intercontinental, cei circa 1.000 de oameni aflați față-n față cu scutierii și transportoarele blindate încep să ridice o baricadă după ce un vehicul al armatei intră cu viteză în mulțime.
32 de ani mai târziu: președintele țării depune flori în memoria victimelor represiunii comuniste la câteva săptămâni după ce a readus la putere, printr-o înțelegere ocultă, urmașul PCR
Spre seară, după lăsarea întunericului care instalează rapid – 21 decembrie este solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an –, începe masacrul. Armata, miliția și Securitatea trag în plin, cad morți și răniți, baricada este incendiată și oamenii fug care-ncotro. Trupele de represiune îi urmăresc pe străzile din jurul Pieței Universității, la stațiile de metrou de la Universitate și Piața Romană și continuă să-i împuște. Sute de persoane sunt arestate, duse în arestul Miliției și la Jilava, unde ofițeri de Miliție le bat cu bestialitate.
Acest act de represiune sălbatică va duce însă, a doua zi, la ridicarea întregii populații. În dimineața zilei de 22 decembrie, muncitorii de pe marile platforme industriale ale Bucureștiului vor porni într-un uriaș marș convergent spre inima Capitalei. Sute de mii de oameni vor spulbera regimul comunist, iar Ceaușescu va fi nevoit să fugă cu elicopterul de pe acoperișul CC al PCR în timp ce în clădire pătrundeau revoluționarii.
La 32 de ani după aceste evenimente, președintele României care și-a câștigat ambele mandate cu un discurs pro-democrație și anti-corupție a readus însă la putere urmașul fostului Partid Comunist – PSD –, în urma unei înțelegeri oculte cu liderii acestei formațiuni.