Etichetă: tragedie Italia

  • Tragedie în Valea Bergamască: în trei săptămâni, coronavirusul a omorât patru frați și pe soția unuia dintre ei

    Durere fără margini în Valea Bergamască, din regiunea italiană Lombardia: coronavirusul decimează o familie întreagă, ucigând patru frați și pe soția unuia dintre ei. A scăpat doar sora mai mare, de 82 de ani.

    Erau din localitatea Gazzaniga – relatează ziarul „La Repubblica” – și au murit între jumătatea lui martie și primele zile din aprilie.

    Era o familie foarte unită, iar virusul a ucis cinci dintre ei în mai puțin de o lună: o întreagă generație a familiei Ravasio, din Gazzaniga (Valea Bergamască), a fost aproape complet eliminată de Covid-19. În trei săptămâni au murit frații Sandro (76 de ani) și Virgilio Ravasio (79), surorile lor Liliana (70) și Celestina (80), precum și soția lui Virgilio, Rosa Luponi (76). A rămas doar sora cea mai în vârstă, Maria Vittoria, care caută consolarea în credință.

    „Toți frații trăiau în cele trei apartamente din casa părintească și erau foarte uniți între ei. Momentele în care se adunau și petreceau împreună erau frecvente, iar casele lor erau mereu deschise pentru a primi prieteni, rude și cunoștințe”, povestesc apropiații fraților Ravasio. „Poate că de aceea virusul a intrat în casele lor, chiar dacă niciunul nu avea patologii grave, în afara problemelor specifice vârstei”.

    Primul care s-a îmbolnăvit, la începutul lui martie, a fost Sandro (76 de ani), mort pe 13 martie la spitalul din Seriate. Mare iubitor al muzicii, în anii 1964 și 1965 a fost campion european la muzicuță. Lasă în urmă o soție, Mari, și doi copii: Alma și Fabio, oameni de afaceri de succes.

    Pe 15 martie a murit Liliana (70 de ani), fostă asistentă medicală, care în luna februarie a venit să trăiască alături de cele două surori, în urma unei intervenții chirurgicale la picior. „Viața sa a fost dedicată altora, mai întâi ca asistentă la spital, apoi prin ajutorul pe care-l dădea la domiciliu persoanelor în vârstă. Era ieșită la pensie de curând și dorea să-și ajute mai mult familia. Era o mamă foarte atentă cu cei doi copii ai săi, Cristian și Elena, precum și o bunică exemplară”, povestesc apropiații Lilianei.

    Pe 27 martie a murit Celestina (80 de ani), care făcea voluntariat la biserica locală și se ocupa de organizarea diverselor sărbători religioase.

    Ultimul care a căzut victimă a fost Virgilio (79 de ani), în data de 6 aprilie. Cu trei zile înainte își luase adio de la soția sa Rosa (76 de ani), căzută și ea pradă teribilului virus. Virgilio a fost agent de poliție timp de 18 ani în Gazzaniga, iar soția sa a lucrat ca asistentă medicală la spitalul din aceeași localitate. „Au dat mereu o mână de ajutor semenilor lor, în special ajutând fetițe bieloruse – pe care le-au găzduit în casa lor – după tragedia de la Cernobîl”, povestesc rudele.  Virgilio lasă în urmă doi copii: Iviano, bucătar-șef, și Ileana, fotografă.

    Aceasta este una dintre tragediile incredibile care au loc în orășelele din Valea Bergamască, una dintre zonele cele mai lovite de coronavirus.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • „Într-o săptămână mi-am pierdut tatăl și soțul. Acum, fetița mea de 10 ani îmi dă curajul să trăiesc”

    „O ultimă privire înainte de a urca în ambulanță, apoi nu l-am mai văzut”, povestește Cristina Magni, o femeie de 37 de ani din Brignano Gera D’Adda, localitate din apropiere de Bergamo, despărțirea de soțul ei, mort de coronavirus.

    Cotidianul „L’Eco di Bergamo” povestește drama acestei femei care, din cauza coronavirusului, a pierdut într-o săptămână oamenii cei mai importanți din viața ei: mai întâi a murit tatăl, apoi soțul.

    Claudio Polzoni, soțul Cristinei, avea 46 de ani și era carabinier în Bergamo.

    „Acum o mai am pe Anna, fetița mea de 10 ani, care îmi dă curajul să merg înainte”, spune femeia.

    O fatalitate și o rapiditate care te lasă fără cuvinte. Destinul crud se citește în ochii tinerei mame, obosiți și umflați de lacrimi.

    „Cristina ne întâmpină în curtea casei, extrem de curată și bine întreținută. Are mănuși pe mâini, mască pe față, păstrează distanța de siguranță”, povestește reporterul publicației italiene. „Și ea este pozitivă la coronavirus, dar, din fericire, fetița nu s-a îmbolnăvit. Este o femeie extenuată, obosită, cu fața și vocea de copilă”.

    „Totul a început când tata a început să se simtă rău”, povestește Cristina. „L-au dus la spital, dar cum nu mai erau locuri la terapie intensivă, l-au pus doar la aparatul de respirat. Nu a fost de ajuns. Am fost să-l văd și măcar am apucat să-i mai spun: «Tati, te iubesc!»”

    „Am schimbat doar o privire. Ultima”

    Nu același lucru s-a întâmplat, însă, cu soțul său, care a început să se simtă rău după o săptămână. „Credeam că era o simplă răceală, dar situația se înrăutățea pe zi ce trecea. Din ce în ce mai galopant, până când într-o seară Claudio se simțea foarte rău și nu mai putea respira. Am sunat ambulanța pentru prima dată, dar medicul de acolo a decis că nu avea nevoie să fie internat. A vrut să vorbească la telefon cu soțul meu și a hotărât că respira destul de bine”.

    „Până la urmă”, își amintește Cristina, „ar fi trebuit să mă impun, să urlu, să-l fac să înțeleagă că greșea, dar am respectat decizia medicului. Iar acum regret. Și voi continua mereu să regret că nu am insistat! Claudio a rămas în pat să doarmă, iar eu și Anna am mers să dormim pe divan, cum făceam de săptămâni, din cauza carantinei. În dimineața următoare l-am găsit într-o stare foarte gravă. Nu mai respira. Am chemat din nou Salvarea și de data asta au venit să-l ia”.

    „A fost totul extrem de rapid. Eu eram concentrată pe ceea ce făceau operatorii sanitari. Ar fi trebuit să-i spun multe lucruri, dar în acel moment nu ne-am spus nimic. Am schimbat doar o privire. Ultima. În zilele următoare aveam vești despre el prin intermediul colonelului Paolo Storoni, care suna medicul și mă ținea la curent. Apoi, într-o seară, a avut un stop cardiac. Iar eu nu l-am mai văzut pe Claudio”.

    Acum, pentru Cristina a mai rămas doar Anna. „Adevărul este că ea îmi dă curajul să merg înainte. E tot ce mi-a rămas. Știu prin ce trece, pentru că și eu am rămas fără mamă la 9 ani. Anna nu voia să creadă că eroul ei, tatăl carabinier, nu mai era. A vrut să vină colonelul să-i confirme. Și Anna i-a dăruit un desen pe care era scris: «Mulțumesc, carabinieri!». Desenul este acolo, pe masa din biroul colonelului Storoni”.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * VIDEO. Primar PSD arestat când lua „șpagă de pandemie”: cu mască pe figură și mănuși de protecție! S-a ferit de covid, dar l-a lovit flagrantul

    * VIDEO. Totul despre coronavirus, în 8 minute: cum a apărut, cum acționează, cum a ajuns să ne terorizeze