Scandalul penibil iscat de unul dintre fiii lui Mihai Șora marți, la slujba de înmormântare a filosofului, are în spate o ultimă încercare de discreditare a unuia dintre cei mai puternici contestatari ai oligarhiei care controlează acum România, scrie expertul în politici de securitate Hari Bucur-Marcu. Acesta afirmă că acest ultim atac, lansat dincolo de moartea lui Mihai Șora, vorbește de la sine despre ura pe care sistemul i-a purtat-o unui om care nu s-a îndoit și nu s-a intimidat, așa cum au făcut-o toți ceilalți, în frunte cu actualul președinte al României, Klaus Iohannis.
Marți la prânz, în cursul slujbei de înmormântare a lui Mihai Șora, filosoful simbol al mișcării anti-corupție din România începând din 2017, a avut loc un moment stânjenitor. Venit din Germania, după decenii în care nu luase legătura cu tatăl său, Tom Șora a cerut să spună „câteva cuvinte“ pentru „niște lucruri care trebuie spuse“. El a susținut că a aflat despre moartea tatălui „cu totul întâmplător“ și că relația lui Mihai Șora cu copiii săi (toți stabiliți în Germania) „a fost sistematic împiedicată în ultimii 10 ani“, adică de când filosoful se însurase cu a doua soție. Tom Șora a pretins că „Relația noastră, a familiei noastre, cu tatăl nostru a fost sistematic împiedicată în ultimii zece ani. Nu am putut lua legătura cu el nici telefonic, nici prin mail, a fost blocată. Nu puteam să dau telefon să vorbesc cu el, eram cenzurat. Am încercat de nenumărate ori în acești zece ani să iau contact cu el, nu am putut“.
Pe rețelele de socializare și site-urile arondate actualei puteri s-a pornit o ultimă campanie de discreditare a filosofului dispărut, pe ideea că mesajele din ultimii ani ale acestuia nu-i aparțineau și că de fapt totul a fost o manipulare.
Mihai Șora s-a remarcat începând din 2017, când deși avea 101 ani participa la protestele anti-corupție din Piața Victoriei. Mesajele sale luminoase și optimiste, de susținere a celor care luptau pentru democrație, au devenit virale pe Facebook. Concomitent, împotriva sa s-a pornit o morișcă a calomniilor, încercându-se reducerea la tăcere a lui Mihai Șora prin acuzații că ar avea un trecut comunist.
Hari Bucur-Marcu spune, în comentariul său, că ar fi dispus să pună pariu că fiul lui Mihai Șora care a venit din Germania să spele rufele familiei în public a fost adus special în acest scop, „ca și când Tom Șora ar fi îndeplinit un ordin, executat întocmai și la timp“.
Mai jos, textul lui Hari Bucur-Marcu, fost ofițer de aviație și oficial în Ministerul Apărării, expert în politici de securitate și coordonator academic al Centrului de Studii NATO din București.
„Numai pe Șora nu îl putuseră face să tacă. Ceea ce nu i-a iertat-o niciunul dintre ei, niciodată. Nici măcar zilele astea, de când Mihai Șora a murit și nici măcar marți, 28 februarie, când a fost înmormântat“
„Dacă un guvern pesedist nu ar fi dat în 2017, noaptea, ca hoții, o ordonanță de urgență, prin care se instituționaliza corupția în România, nimeni nu ar fi aflat că Mihai Șora mai era încă în viață, la 101 ani, pe vremea aceea. Dar Mihai Șora era în viață, era bine-merci și a ieșit în Piață, așa cum am ieșit și eu, și alte câteva multe zeci de mii, pentru că suntem cetățenii liberi și responsabili ai acestei țări România.
Concomitent cu aflarea veștii că Mihai Șora trăiește, în mass media de rit vechi și nou, deopotrivă, s-a declanșat o campanie furibundă împotriva venerabilului demonstrant pentru democrație și anti-corupție.
Zeci de publicații au difuzat punctajul primit de la patronat (iar patronatul îl avea de unde primea toate ordinele și indicațiile), cum că Șora nu e altceva decât un nomenclaturist comunist, încă de pe vremea lui Gheorgiu-Dej, care a profitat din greu de dictatura proletariatului, pentru a își face traiul mai bun și care a mai și turnat la Securitate cunoscuți de-ai lui, de la Paris, printre care chiar și pe marele Eugen Ionesco!
Doar așa a devenit Mihai Șora o instituție în sine. Care instituție formată doar din el a continuat să parcurgă o agendă de trezire de conștiințe în rândul publicului românesc, cel nedus la școala democrației și care nici nu învățase acasă regulile de comportament responsabil, ca membri ai poporului suveran.
În contrapartidă, toți propagandiștii noilor vătafi peste bunurile publice au continuat și ei, cu zecile, dacă nu chiar cu sutele, în multe zeci de locuri imunde, să îl împroaște pe Mihai Șora cu ce le venea în minte. Adică cu faptul că este căsătorit (de trei ani, la acea dată) cu o doamnă mai tânără decât copiii săi, că a fost ministru în primul guvern post-decembrist, că nu are cum să fie întreg la minte, la vârsta aia, de iese în stradă la proteste și cam atât, că altceva nu prea era de spus despre el, nici măcar ca minciună sfruntată. Și nici împroșcătorii nu erau prea isteți ori inventivi în materie.
În tot cazul, dacă ar sta cineva să numere, ar descoperi că subiectul Șora-cel-cu-moralitate-îndoielnică a produs, în anul 2017 și în următorii, de câteva ori mai mult text tipărit sau digitalizat decât toate dezvăluirile despre imoralitatea tuturor politicienilor fesenisto-socialo-democrato-liberali la un loc. Cu președintele lor Iliescu și cu mulții lor premieri, cu zecile de miniștri și sutele de parlamentari, la un loc.
Toate astea, în condițiile în care Mihai Șora nu candida pentru nimic. Nu pretindea niciun premiu de popularitate. Nu făcea bani din audiență. Nu avea niciun motiv să îi sperie într-un asemenea hal pe cei din haita de politicieni și securiști vechi sau noi, care îl aduseseră foarte repede la tăcere pe Președintele României, așa cum le închiseseră gura mai tuturora celor cu statură, prestanță și prestigiu publice, care nu erau din haita lor.
Numai pe Șora nu îl putuseră face să tacă rușinat de trecutul său comunist.
Ceea ce nu i-a iertat-o niciunul dintre ei, niciodată. Nici măcar zilele astea, de când Mihai Șora a murit și nici măcar marți, 28 februarie, când a fost înmormântat.
Pot face pariu pe un leu că tot ei au pus mână de la mână și l-au adus din Germania pe unul dintre cei trei copii ai lui Mihai Șora. Nu știm dacă nu cumva este chiar fiul despre care mărturisea filosoful în 2017 că aflase din voluminosul său dosar de urmărit al Securității, de la Cenesas, că unul dintre cei doi fii fusese recrutat de securiști încă de pe când avea 14 ani.
Doar pentru ca acesta, în frumoasa Biserica Albă, să ceară să spună câteva cuvinte la catafalcul tatălui, ocazie cu care nu a spus nici că regretă moartea venerabilului părinte, nici nu i-a urat drum lin spre lumină, nici nu a deplâns soarta care îi despărțise pe cei doi, tatăl și fiul, în ultimii 50 de ani de viață, ci doar a anunțat de la microfonul bisericii că tatăl decedat nu îi răspunsese la telefon, de vreo 10 ani, adică de când era împreună cu cea de-a doua soție, proaspăta văduvă.
Și atât. Ca și când Tom Șora ar fi îndeplinit un ordin, executat întocmai și la timp.
Sincer, eu mă bucur de situația asta, deoarece îmi demonstrează că doar atâta știu și doar atâta pot toți nefericiții ăștia, de prin presa de scandal, de rit vechi sau nou, deopotrivă.“