Erorile de proiectare ale unui submarin netestat suficient și amatorismul la organizarea excursiilor pe fundul Atlanticului, la epava Titanicului, au stat la originea imploziei submersibilului în care se aflau cei 5 bogătași, arată toate datele apărute până acum. James Cameron, regizorul care a făcut filmul Titanic în 1997, a declarat pentru BBC că milionarul Stockton Rush, patronul companiei OceanGate, fusese avertizat asupra problemelor, dar toate semnalele de alarmă au fost bagatelizate.
James Cameron (68 de ani) s-a documentat temeinic când a făcut filmul „Titanic”, inclusiv prin efectuarea a 33 de scufundări cu submarinul la 3.800 de metri adâncime, până la epava celebrului transatlantic.
„Comunicațiile lor au fost pierdute, iar navigația a fost de asemenea pierdută – și atunci am spus instantaneu că nu poți pierde comunicațiile și navigația deodată fără un eveniment catastrofal extrem. Și primul lucru care mi-a venit în minte a fost o implozie. Acum avem un alt naufragiu care se bazează, din păcate, pe aceleași principii de nerespectare a avertismentelor. OceanGate a fost avertizată”, a comentat celebrul regizor.
‘Titanic’ director James Cameron on the ‘catastrophic implosion’ of Titan submersible: “I’m struck by the similarity of the Titanic disaster itself, where the captain was repeatedly warned about ice ahead of his ship and yet he steamed at full speed into an ice field.” pic.twitter.com/vO8JkCXS5f
Cameron a dezvăluit că au fost persoane care au demisionat din compania OceanGate, iar mai multe persoane din cadrul comunității de pasionați de scufundări la mare adâncime au trimis acum câtva timp o scrisoare la compania lui Stockton Rush, avertizând că „mergeți spre catastrofă”.
Nu doar scufundătorii particulari trăseseră semnale de alarmă. În 2018, Societatea de Tehnologie Marină (MTS) trimisese o scrisoare companiei de turism de lux, atrâgând atenția că „actuala abordare experimentală adoptată de OceanGate (…) ar putea duce la rezultate negative (de la minore la catastrofe)”.
Înainte de a fi găsite rămășițele submarinului, „New York Post” a publicat declarațiile făcute într-o înregistrare video de Stockton Rush (61 de ani), patronul și directorul executiv al OceanGate. Acesta spusese că el nu angajează „bărbați albi de 50 de ani” cu experiență militară, așa cum fac celelalte companii care se ocupă de scufundările turistice la mare adâncime, deoarece îl indispun.
Milionarul afirma că el n-are nevoie de experiența unor foști marinari pe submarine pentru că se descurcă și cu un joystick pentru jocuri video de 30 de dolari ca să conducă submersibilul pe fundul mării, și angajează personal tânăr ca să-i inspire pe copiii de 16 ani luați în excursiile la mare adâncime.
Stockton a pierit în accidentul submarinului Titan, alături de alți patru milionari care plătiseră câte 250.000 de dolari ca să viziteze epava transatlanticului Titanic, scufundat de un aisberg în 1912.
Comunicațiile cu cei 5, aflați la bordul submarinului, au încetat duminică. Aceștia au fost căutați timp de 4 zile de Paza de Coastă americană, crezându-se la un moment dat chiar că ar fi în viață pe fundul oceanului. Joi s-au găsit însă resturi din submarin. Toate indiciile sugerează că defecțiuni de construcție au făcut ca nava să facă implozie la mare adâncime. Moartea celor 5 a fost, după toate probabilitățile, fulgerătoare, „în câteva milisecunde”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Atât Paza de Coastă americană, cât și Societatea OceanGate, proprietara submersibilului Titan, au anunțat că toți cei 5 pasageri aflați la bordul micului vas de scufundare au murit în adâncurile Oceanului Atlantic, la câteva sute de metri de epava legendarului Titanic. Moartea lor nu a survenit prin sufocare, din cauza lipsei de oxigen, ci prin implozia submersibilului, ca urmare a presiunii enorme de la 3.800 de metri adâncime, unde zace Titanicul. Așadar, n-a fost o moarte lentă și chinuitoare, ci una violentă, aproape instantanee: „cochilia” de oțel a cedat, a fost ruptă în bucăți, iar apa a năvălit peste cei 5 aventurieri, pulverizați pe fundul Atlanticului.
Scufundătorii au găsit joi cinci bucăți din submersibilul Titan, dispărut duminică, 18 iunie, în Oceanul Atlantic, în apropierea epavei Titanicului,
Paza de Coastă americană a anunțat că cei cinci pasageri au murit.
Cele 5 fragmente din Titan au fost găsite de către un vehicul submarin controlat la distanţă (ROV), la aproximativ 400 de metri de epava Titanicului.
„Din dimensiunea porțiunii cu resturi, ne dăm seama că a avut loc o implozie în apă”, a anunțat Paza de Coastă.
Zgomotele auzite sub apă mercuri, după trei zile de suspans, nu aveau legătură cu submersibilul, nu erau S.O.S.-uri trimise de naufragiați, a mai confirmat Paza de Coastă americană.
Submersibilul Titan, care transporta cinci persoane către epava centenară a navei Titanic, în cadrul unei expediţii turistice, începea fiecare călătorie având o rezervă de oxigen care ar fi ajuns, teoretic, pentru 96 de ore (4 zile). Aceasta s-ar fi epuizat joi după-amiază, dar n-a fost cazul: submersibilul era pulverizat de câteva zile.
Cele 5 victime din submersibilul Titan
Hamish Harding (58 de ani) – om de afaceri, miliardar şi aventurier britanic
Shahzada Dawood (48 de ani) – om de afaceri, cetățean britanic de origine pakistaneză
Suleman Dawood (19 ani) – cetățean britanic, fiul lui Shahzada Dawood
Paul-Henri Nargeolet (77 de ani) – explorator francez, expert în cazul Titanic
Stockton Rush (61 de ani) – american, fondatorul şi directorul executiv al OceanGate Expeditions.
Prietena lui Hamish Harding, Jannicke Mikkelsen, l-a însoţit pe miliardarul britanic în alte expediţii, nu însă și de această dată.
„A avut loc un eveniment catastrofal”
Joi, într-o conferinţă de presă susținută la Boston, oraș-port din nord-estul SUA, de pe malul Oceanului Atlantic, Paza de Coastă americană prezentat condoleanţe familiilor celor cinci pasageri ai submersibilului Titan, confirmând astfel moartea acestora.
„Am găsit cinci bucăți de resturi din submersibil. Am găsit niște bucăți din afara carcasei, apoi un câmp de resturi mai mare. Ulterior am găsit o parte din extremitatea batiscafului, ceea ce ne-a indicat că a avut loc un eveniment catastrofal. Am găsit un al doilea câmp de resturi, unde se afla celălalt capăt al carcasei. Din dimensiunea porțiunii cu resturi, ne dăm seama că a avut loc o implozie în apă”, au precizat reprezentanții Gărzii de Coastă.
Resturile submersibilul Titan au fost găsite la aproximativ 400 de metri de epava Titanicului. Zgomotele auzite sub apă nu aveau legătură cu submersibilul, a mai confirmat Paza de Coastă americană.
„O implozie instantanee”, în duminica scufundării
Și reprezentanții companiei OceanGate Expeditions, proprietara submersibilului Titan, au vorbit despre moartea celor 5 pasageri. Într-un comunicat de presă, aceștia au transmis: ”Credem acum că CEO-ul nostru Stockton Rush, precum și Shahzada Dawood şi fiul său Suleman Dawood, ca și Hamish Harding şi Paul-Henri Nargeolet, din păcate, au dispărut. Acești oameni au fost adevărați exploratori, care au împărtășit un spirit distinct de aventură și o pasiune profundă pentru explorarea și protejarea oceanelor lumii. Inimile noastre sunt alături de aceste cinci suflete și de fiecare membru al familiilor lor în aceste momente tragice. Plângem pierderea vieții și rămânem cu bucuria pe care au adus-o, în timpul vieții lor, tuturor celor pe care-i cunoșteau”.
Cofondatorul OceanGate, Guillermo Söhnlein, care a părăsit OceanGate în urmă cu 10 ani, a declarat pentru BBC că ar fi putut avea loc ”o implozie instantanee” a submersibilului. ”Ceea ce ştiu este că, atunci când operezi la adâncime, presiunea este atât de mare asupra oricărui submersibil, încât, dacă există o defecţiune, ar avea loc o implozie instantanee. Dacă asta s-a întâmplat, s-ar fi întâmplat acum patru zile”, a declarat el.
Așadar, implozia ar fi avut loc duminică, 18 iunie, chiar în ziua în care Titan a fost dat dispărut, pierându-se orice legătură cu el.
Söhnlein a mai spus că nu ar fi surprins să fie găsite fragmente şi la suprafaţa oceanului. ”Ştiu că protocolul nostru în cazul pierderii comunicaţiilor este ca pilotul să scoată submersibilul la suprafaţă. Încă de la început m-am gândit mereu că asta ar fi făcut, probabil. Cea mai mare temere a mea în toate astea, privind desfăşurarea operaţiunilor, este ca ei să plutească undeva la suprafaţă şi că sunt, pur şi simplu, foarte greu de găsit”, a subliniat el.
„Cel mai probabil, s-a fragmentat”
David Mearns, expert în scufundări și prieten cu doi dintre pasagerii de la bordul Titan, a anunțat: ”Cadrul de acostare şi un capac din partea din spate a submersibilului Titan se numără printre fragmentele găsite în apropiere de Titanic”.
Mearns a declarat pentru Sky News că directorul The Explorers Club a spus că încă n-a fost găsit întregul submersibil, ci doar părți din el. „Cel mai probabil, acesta s-a fragmentat”, a precizat el.
David Mearns face parte dintr-un grup de WhatsApp unde sunt și membri ai The Explorers Club.
Două drone subacvatice de căutare la mare adâncime au fost lansate joi după-amiază în zona de căutare. Paza de Coastă a SUA a anunțat că un submersibil controlat de nava canadiană Horizon Arctic a ajuns pe fundul oceanului. Cealaltă dronă, Victor 6000, operată de vasul francez Atalante, a fost, de asemenea, trimisă spre epava Titanicului.
În zona căutărilor a fost trimis și un submarin al armatei britanice, iar un avion militar de transport C-17 a decolat spre Canada cu echipament auxiliar, a anunțat cabinetul premierului britanic.
Echipele din SUA, Canada şi Franţa, care au folosit avioane şi nave, au căutat mai mult de 25.900 km pătraţi din suprafaţa oceanului, aproximativ de două ori mai mult decât suprafaţa statului american Connecticut.
Semnalele radio și GPS nu pot trece prin apă, astfel că pentru căutare sunt folosite vehicule controlate de la distanță (ROV).
Sursa: BBC
Titan și Titanic
Submersibilul Titan avea o lungime de 6,7 metri și o greutate de 9.525 kg. El era operat de compania americană OceanGate Expeditions. Nava şi-a început coborârea duminică dimineața, la ora locală 8.00 (15.00 – ora României). Acesta a pierdut contactul cu nava sa de sprijin de la suprafaţă aproape de sfârşitul a ceea ce ar fi trebuit să fie o scufundare de două ore până la Titanic.
Epava Titanicului se află pe fundul oceanului, la o adâncime de 3.810 metri, la aproximativ 1.450 km est de Cape Cod (statul Massachusetts) şi la 640 de kilometri sud de St. John’s, Newfoundland (Canada).
Titanic a fost un pachebot britanic care a lovit un iceberg şi s-a scufundat în timpul călătoriei sale inaugurale, pe 14 aprilie 1912, ceea a dus la moartea a peste 1.500 de persoane.
Avertisment din 2018: „… ar putea duce de la probleme minore până la catastrofe”
Îndoieli privind siguranţa submersibilului Titan au fost ridicate într-un proces din 2018 intentat de fostul director de operaţiuni maritime al OceanGate, David Lochridge. Acesta susţinea că a fost concediat pentru că şi-a exprimat îngrijorarea că învelişul nu ar putea rezista la adâncimi extreme, unde presiunea apei oceanului este enormă.
Cu câteva luni înaintea acestui proces, un grup de lideri din industria submersibilelor a trimis o scrisoare către OceanGate, avertizând că „abordarea experimentală” a dezvoltării navei ar putea duce „de la probleme minore până la catastrofe”.
Dacă submersibilul ar fi reuşit să iasă la suprafaţă, el este sigilat cu şuruburi din exterior, ceea ce face imposibilă ieşirea celor din interior fără ajutor.
Dacă Titan s-ar fi aflat intact pe fundul oceanului, un efort de salvare ar fi şi mai dificil, din cauza presiunii enorme, a frigului şi a întunericului total la o adâncime de aproape 4 kilometri.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În timp ce omenirea urmărea cu sufletul la gură drama submersibilului Titan, dispărut în Oceanul Atlantic în timp ce efectua o excursie la epava navei Titanic, amănunte surprinzătoare ies la iveală despre conjunctura în care s-a produs tragedia. Milionarul Stockton Rush, CEO la OceanGate și unul dintre cei aflați la bordul submersibilului blocat pe fundul oceanului, nu angaja „bărbați albi de 50 de ani” cu experiență militară să-i conducă nava pentru că-l indispuneau și pentru că „oricine poate conduce submersibilul cu o consolă de jocuri video de 30 de dolari”, relatează New York Post. Expertiza unor profesioniști nu era necesară în acest caz, spunea bogătașul.
Compania lui Stockton Rush (61 de ani) făcuse o afacere din turismul la epava celebrului transatlantic Titanic, scufundat de un ghețar la prima sa călătorie, pe 14 aprilie 1912. Într-un interviu dat pentru Teledyne Marine, milionarul și-a expus principiile după care se ghida și între care nu se regăsea și cel al angajărilor de personal pe criterii de competență.
„Când am început afacerea, existau și alți suboperatori acolo, dar de obicei aveau, uh, domni care sunt foști militari care lucraseră pe submarin – veți vedea o grămadă de tipi albi de 50 de ani”, declara Rush în interviul care nu este datat.
Apoi, el adăuga: „Am vrut ca echipa noastră să fie mai tânără, să fie o sursă de inspirație și nu voi inspira un copil de 16 ani să urmeze tehnologia marină, dar un tânăr de 25 de ani, știți, care este pilot de submarin sau operator de platformă sau unul dintre tehnicienii noștri, poate fi o sursă de inspirație. Așa că am încercat cu adevărat să implicăm, ăăă, indivizi foarte inteligenți, motivați, mai tineri, pentru că facem lucruri complet noi”.
Compania lui Rush, cu sediul în Everett, Washington, mai făcuse două excursii la epava Titanicului, care se află la 3.800 de metri adâncime, pe fundul Atlanticului, și la aproape 600 de kilometri depărtare de coasta Canadei.
În ciuda acestor detalii care puteau părea îngrijorătoare, fondatorul și directorul general al companiei conducea submersibilul Titan cu ajutorul unui joystick ieftin de jocuri video, luat de pe Amazon. Atât milionarul, cât și cei patru aventurieri bogați care plătiseră câte 250.000 de dolari pentru excursia la Titanic și-au pierdut viața pe micul submersibil.
Stockton Rush: „Oricine poate conduce submersibilul”
Timp de câteva zile, de când submersibilul a fost dat dispărut, s-a desfășurat o vastă operațiune de căutate, în principal de către navele Gărzii de Coastă. Marinari profesioniști aflați pe vase și pe submarine au încercat să localizeze vehiculul și să-i salveze pe cei 5 oameni aflați la bordul său. Dar șansele se împuținau dramatic odată cu trecerea orelor, pentru că rezerva de oxigen a submarinului se aptopia de epuizare, iar la bord nu se afla vreun aparat de eliminare a dioxidului de carbon, așa cum ar fi trebuit.
Una dintre expedițiile anterioare ale OceanGate pe Titanic se pierduse, de asemenea, timp de câteva ore, deoarece nu există GPS sub apă.
O altă dovadă a unei crase lipse de profesionalism au dat și angajații companiei OceanGate. Aceștia sunt criticați dur pentru că au așteptat 8 ore, după ce au pierdut legătura cu submersibilul Titan, înainte să alerteze autoritățile.
Nava a dispărut duminică, 18 iunie. Aventura urma să dureze maximum 10 ore, dar n-a mai ieșit la suprafață nici după 5 zile.
În interviul unde și-a expus bizarele concepții despre călătoriile pe fundul oceanului, același milionar Stockton Rush spunea: „Luăm abordări care sunt folosite în mare parte în industria aerospațială, legate de siguranță și de unele dintre preponderențele listelor de verificare, lucruri pe care le facem pentru evaluarea riscurilor și lucruri de genul acesta, care sunt mai mult legate de aviație decât de ocean, și putem instrui oamenii să facă asta. Putem instrui pe cineva să piloteze submersibilul, folosim un controler de joc, astfel încât oricine poate conduce submersibilul”.
La bordul acestui submersibil turistic se mai aflau, în afară de proprietarul companiei, încă patru persoane deosebit de bogate: exploratorul britanic Hamish Harding, om de afaceri care anterior mai plătise și pentru o excursie în spațiu; mogulul pakistanez Shanzada Dawood, împreună cu fiul său, Sulaiman Dawood; scafandrul francez Paul-Henri Nargeolet, expert în cazul Titanic.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Robert Ballard, ofițerul american care în 1985 a găsit epava Titanicului la peste 3.600 de metri adâncime, în apele reci ale Atlanticului de Nord, spune că întreaga operațiune a fost o mare minciună.
Ballard zice că e momentul să dezvăluie adevărul, dat fiind că informațiile despre operațiunea din urmă cu 33 de ani au fost declasificate. De fapt, expediția a fost parte a unei misiuni secrete a armatei americane, pentru recuperarea a două submarine nucleare pierdute, precizează Ballard, citat de CNN și preluat de presa americană.
Multă vreme s-a crezut că formidabila descoperire a Titanicului pe fundul oceanului, în plin Război Rece, a fost un efort pur științific.
Rober Ballard (foto): „Ei nu au vrut să se știe acest lucru, așa că a trebuit să avem o poveste de acoperire. Știam unde erau submarinele. Ceea ce voiau ei de la mine era să mă duc acolo fără să fiu urmărit de ruși, pentru că eram interesați de armele nucleare de pe Scorpion și de ce efect aveau reactoarele nucleare asupra mediului”.
Ballard era comandant în Marina americană și cercetător la Woods Hole Oceanographic Institution. Marina americană i-a oferit finanțare și posibilitatea de a căuta Titanicul, însă doar dacă mai întâi elucidează situația USS Thresher și USS Scorpion, două submarine nucleare americane care s-au scufundat în anii ’60.
Căutarea și găsirea Titanicului au constituit o superbă poveste de acoperire, zice Ballard. Presa „n-a avut nicio idee despre ce făceam”.
Când echipa lui Ballard a încheiat studierea celor două submarine, din expediție mai rămăseseră doar 12 zile pentru a găsi Titanicul. Celebra navă se scufundase pe 15 aprilie 1915, în primul ei voiaj, în urma ciocnirii cu un aisberg.
„Când am găsit Titanicul, bineînțeles că am fost foarte bucuroși, fusese o treabă grea. Am reușit să înscriem golul victoriei chiar când se fluiera sfârșitul partidei”, a spus Ballard.