România este singura țară din Estul Europei în care planul KGB de cosmetizare și conservare a sistemului comunist a reușit, afirmă istoricul și scriitorul francez Thierry Wolton într-un interviu acordat jurnalistei Magda Grădinariu, de la SpotMedia.ro. Din motivul enunțat mai sus, România continuă să sufere cel mai mult dintre toate țările ex-comuniste, fiind sufocată de corupția foștilor comuniști și securiști convertiți, după 1989, în oameni de afaceri și politicieni – cel mai adesea, social-democrați, adaugă francezul.
Revoluția a fost furată, în România, după un plan stabilit la Moscova și executat de KGB cu sprijinul activiștilor de partid și al Securității, vechiul sistem perpetuându-se până în zilele noastre sub o altă mască. Țara noastră a fost singura în care poporul nu a răsturnat socotelile rușilor, pentru că în Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia națiunile n-au fost de acord cu ceea ce li se pregătise și și-au croit propriul destin, spune Thierry Wolton. Consecința a fost că România a suferit și încă suferă cel mai mult.
O responsabilitate, atrage atenția cel intervievat, aparține și adevăraților social-democrați europeni, mai ales socialiștilor francezi și laburiștilor britanici, care i-au acceptat pe securiștii și comuniștii deghizați în social-democrați din fostul bloc comunist (în România e vorba de PSD) fără a-i verifica și fără a le cerceta trecutul malefic. Așa s-a perpetuat corupția pretutindeni în Europa de Est.
Thierry Wolton e specializat în istoria regimurilor comuniste și influența sovietică în Occident. Editura Humanitat i-a tradus mai multe cărți: „Roșu-brun: Răul secolului”, „KGB-ul la putere: Sistemul Putin”, “O istorie mondială a comunismului”, „Negaționismul de stânga”.
Afirmații făcute de Thierry Wolton în interviul pentru SpotMedia
– Mai întâi de toate, cazul României este unul foarte particular, deoarece, cum mai spunean, este singura țară în care planul sovietic, croit de către KGB, a reușit.Adică a fost pusă în practică teoria gorbaciovistă de a se debarasa de vechii zbiri comuniști, de a-i înlocui cu alții “cu față umană”, care să facă niște reforme pentru a-i atrage pe occidentali să investească și în felul acesta să salveze sistemul.Doar că în alte părți nu a reușit, deoarece nu a ținut cont de ce vrea poporul. Or, poporul din Cehoslovacia, Polonia sau Ungaria nu a ținut cont de ce voiau conducătorii și au dejucat acest plan.
– Revoluția română a fost deturnată de cei interesați, l-au lichidat sumar pe Ceaușescu și au luat puterea. Și în alte țări ex-comuniste – dar în România efectul a fost mai puternic – s-a ezitat mult în a face lustrație profundă, lucru care a permis multor foști comuniști să se reconvertească, mai întâi de toate ca social-democrați.
– Marea responsabilitate a adevăraților social-democrați europeni, mai ales a socialiștilor francezi și a laburiștilor britanici, este că i-au acceptat pe acești oameni fără a-i lua deloc la întrebări, le-au ignorat complet trecutul comunist. Iată cum mulți comuniști și-au recăpătat fecioria politică, ca să spun așa. Alții au preluat filiere economice de pe vremea comunismului, multe controlate anterior de fostele poliții politice.
– Așa a apărut corupția peste tot, și în Polonia, și în Cehoslovacia, și în Ungaria.
România a suferit cel mai mult, suferă și acum, după mai bine de 30 de ani, pentru faptul că revoluția i-a fost furată, lustrația nu s-a făcut în niciun fel, iar corupția este enormă, după standardele occidentale.
– Eu, din fericire, nu am trăit, precum românii, comunismul. Dar datoria mea, ca intelectual occidental, este să ajut la înțelegerea propriei noastre responsabilități, a Occidentului, și anume orbirea noastră la ce se întâmpla. Marea noastră eroare este că nu am insistat să se facă lustrația la timp.
– Cu toată admirația pentru rolul lui Adam Michnik în deșteptarea conștiinței polonezilor, eu cred că a fost o eroare de-a dreptul istorică (să militeze pentru iertarea comuniștilor – n. red.). Exact atunci trebuia profitat pentru a face curățenie, imediat după căderea comunismului trebuiau să se debaraseze de toți acei așa-numiți “tehnocrați”, în realitate administrație comunistă.Se putea astfel spera, nu neapărat să pornească de la zero, dar măcar să scăpe definitiv de comunism.“