Condamnatul fugar Dragoș Săvulescu sfidează în serie statul român, deși are de executat o pedepasă de 5 ani și 6 luni de închisoare, pentru escrocherii împreună cu gruparea Radu Mazăre – Cristian Borcea, într-un dosar cu prejudiciu de 114 milioane de euro.
Săvulescu e ajutat și de justiția greacă, după cea italiană, deși ambele țări fac parte – ca și România – din Uniunea Europeană. Mai mult: prin intermediul unui comunicat, infractorul se prezintă drept victimă a abuzurilor statului român!
Curtea de Apel a Mării Egee din Syros a respins extrădarea lui Dragoş Săvulescu în România şi l-a lăsat să plece în Italia, la Milano, potrivit unui comunicat de presă emis de infractorul român, prin intermediul unui purtător de cuvânt.
Săvulescu susţine că a fost „arestat într-un restaurant din Mykonos, în fața soției și prietenilor săi, într-o operațiune care a implicat peste 30 de ofițeri de poliție”.
Comunicatul dat în numele lui lui Dragoș Săvulescu
„Curtea de Apel a Mării Egee din Syros i-a dat dreptate domnului Săvulescu, stabilind că România nu are puterea de a forța extrădarea sa din Grecia, și a ordonat retragerea imediată a mandatului de arestare din România.
Domnul Săvulescu a fost arestat în insula Mykonos pe 9 august datorită menţinerii de către Curtea de Apel Bucureşti a unui mandat vechi de arestare din februarie 2019, ca urmare a condamnării sale în dosarul retrocedărilor din Constanța ce datează încă din 2005, dosar ce conţine acuzaţii pe care domnul Săvulescu le neagă cu tărie.
Curtea de Apel Napoli, Italia, unde domnul Săvulescu este rezident, a respins anterior cererea de extrădare a României, recunoscând în același timp sentinţa în Italia conform legislaţiei europene și aplicând apoi o graţiere la respectiva sentinţă, conform legislaţiei italiene.
«Chiar dacă în ultimele săptămâni am trecut prin iad, arestarea mea din Mykonos a dovedit încă o dată că autoritățile române au ignorat abuziv legislaţia italiană și europeană prin menţinerea unui mandat de arestare, în situaţia în care din punct de vedere legal nu aveau autoritatea de a face acest lucru. Sunt recunoscător instanței din Grecia pentru corecta aplicare a legii și mulţumesc avocatului meu, domnul Michalis Dimitrakopoulos, pentru calitatea excepţională a muncii sale. Revenit acasă la Milano, sunt hotărât să expun public marele abuz făcut în cazul meu, ca si în multe alte cazuri din România», a declarat Dragoş Săvulescu la ieşirea din clădirea Tribunalului din Syros.
«Am trăit momente demne de scenariu de film, iar după ce am înţeles care a fost nivelul presiunii făcute de autorităţile române pentru o arestare care s-a dovedit a fi ilegală, am înţeles din nou cât de multa injustiţie există. În acest moment însă, nu îmi doresc decât să uit aceasta experienţă teribilă. Arestarea lui Dragoș în Mykonos a fost un moment extrem de dificil apărut după ce ne-am luptat pentru justiție adevărată atât de mult timp», a declarat şi soţia lui Săvulescu, Angela Martini.”
„Ultimele săptămâni au fost un iad”
Presa albaneză, țară de unde este originară soția lui Dragoș Săvulescu, publică și alte declarații ale acestuia, în același registru al victimizării.
Potrivit site-ului albanez Politiko, Dragoș Săvulescu a spuns: „Suntem bucuroși că instanța din Grecia a admis că nu trebuie să fiu extrădat și că am dreptul să mă întorc în Italia. Deși ultimele săptămâni au fost un iad, arestarea mea în Mykonos a dovedit din nou că autoritățile române sunt dispuse să abuzeze legile italiene și europene, încercând să pună în aplicare un mandat acolo unde nu au autoritate să o facă”.
Angela Martini spune că Dragoș Săvulescu s-a întors în Italia, împreună cu ea, după ce instanța din Grecia a respins aplicarea mandatului european de arestare.
Saga judiciară a infractorului Săvulescu
Infractorul fugar Dragoș Săvulescu a fost reținut pe 9 august 2021 pe insula grecească Mykonos, după ce soţia lui, fotomodelul de origine albaneză Angela Martini, şi o prietenă a cuplului, fotomodelul italian Marica Pellegrinelli (fosta soţie a lui Eros Ramazzotti), au publicat fotografii şi filmuleţe pe Instagram (în Instastory) în care arătau că Săvulescu a părăsit Italia şi se afla în vacanţă în Grecia. Ei se deplasaseră din Italia în Grecia cu un yacht privat.
Pe 11 decembrie 2020, Curtea de Apel București a confirmat sentința de condamnare la 5 ani și 6 luni de închisoare, cu executare, în cazul omului de afaceri Dragoș Săvulescu, fost acționar la Dinamo București, aflat în Italia. Pe 11 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a validat, la rândul ei, decizia. Instanţele au confirmat şi mandatul european de arestare emis pe numnele lui Săvulescu, astfel încât acesta figurează şi acum pe site-ul Poliţiei române la rubrica „Persoane urmărite”.
Decizia instanțelor românești de confirmare a condamnării de 5 ani și 6 luni de închisoare a lui Dragoș Săvulescu a venit după decizia de anul trecut a Curții de Apel din Napoli, care i-a comutat pedeapsa lui Săvulescu într-una cu suspendare.
Judecătorii napoletani i-au șters lui Săvulescu 3 ani din pedeapsă în baza unui decret de grațiere din 2006 și, constatând că a rămas cu 2 ani și jumătate (sub 3 ani), i-au comutat pedeapsa într-una cu suspendare. Decizia Curții de Apel Napoli a rămas definitivă prin neapelare de către procurorul italian.
Dacă vine în România sau părăsește Italia, Săvulescu trebuie arestat de Interpol în baza mandatului european de arestare emis de Justiția din România.
Comunicatul Ministerului Justiției din România
„Instanța din Republica Elenă a respins miercuri, 08.09.2021, cererea de predare a persoanei condamante Săvulescu Emil-Dragoș, arestat provizoriu la data de 9 august 2021, în vederea executării mandatului european de arestare emis de către Curtea de Apel București, în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare. Informarea oficială este transmisă de către autoritățile competente elene autorității judiciare române emitente (Curtea de Apel București) în conformitate cu dispozițiile articolului 22 din Decizia-cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.
Ministerul Justiției nu deține o informare oficială în acest sens. Instanța din statul de executare are obligația de a informa autoritatea judiciară emitentă și nu autoritatea administrativă.
Reamintim diferența fundamentală dintre instituția extrădării și cea a mandatului european de arestare, în sensul că, în cadrul acestei ultime proceduri, cererile de predare se soluționează prin contactul direct dintre autoritățile judiciare.
Facem precizarea că, în cadrul procedurilor judiciare de predare în baza mandatelor europene de arestare, Ministerul Justiției acționează în conformitate cu competențele legale atribuite prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (legea care transpune Decizia cadru 2002/584/JAI). Art. 86 alin. 4 din Legea 302/2004 prevede că Ministerul Justiției, în calitatea sa de autoritate centrală:
a) primește mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene și îl transmite parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție a fost localizată persoana solicitată sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în cazul în care persoana solicitată nu a fost localizată, ori de câte ori autoritatea judiciară emitentă nu reușește să transmită mandatul european de arestare direct autorității judiciare române primitoare;
b) transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară română, dacă aceasta nu îl poate transmite direct autorității judiciare primitoare străine sau când statul membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare Ministerul Justiției;
c) ține evidența mandatelor europene de arestare emise sau primite de autoritățile judiciare române, în scopuri statistice;
d) îndeplinește orice altă atribuție stabilită prin lege menită a asista și sprijini autoritățile judiciare române în emiterea și executarea mandatelor europene de arestare.
Ministerul Justiției respinge ferm acuzațiile injuste și nefondate apărute în spațiul public, întrucât atât în această speță, cât și în orice altă procedură privind mandatul european de arestare Ministerul Justiției respectă cu strictețe atribuțiile și limitele sale conferinte prin lege, atât pe cea națională, cât și din perspectiva instrumentelor comunitare aplicabile.”