Acum cinci zile vorbeam de calificare. Suntem de balamuc? Suntem! Cum putem fi atât de visători, atât de creduli, atât de naivi? 0-2 cu Suedia, 0-5 cu Spania, de parcă am fi San Marino sau Gibraltar. Cu așa prestații te califici doar la Cascadorii Râsului!
1-0: Ruiz (min. 8)
2-0: Moreno (min. 33)
3-0: Moreno (min. 43)
4-0: Rus (min. 45) – autogol
5-0: Oyarzabal (90+1)
Astea au fost golurile. Era 4-0 la pauză, apoi li s-a făcut milă de noi. Au mai fost și două bare, tot la poarta noastră. A mai fost și fotbal, mult fotbal, doar la spanioli. La noi – nimic. Nimic!!!
Mai jos de atât nu se poate. Parcă a dat bomba atomică în echipa asta. Ceva jucători ar fi, dar ce fac ei? De ce nu joacă fotbal? Le rușine? Le e frică? Le e silă? Le e milă (de adversari)?
Îi deranjează mingea? Să joace fără minge, poate ajung campioni mondiai la atletism!
Au uitat regulile jocului de fotbal? Să se apuce de picioroanga!
Am mai pierdut calificări, dar atât de prăbușiți n-am fost niciodată. Poți pierde și în picioare, nu e musai să te târăști în genunchi.
A fost prea tare Spania? O fi fost, dar Norvegia, tot în Spania, a pierdut cu 1-2, nu cu 0-5!
A fost prea tare Spania? OK, dar și Suedia? Că nici meciul precedent n-a fost altceva decât o proiecție a falimentului.
Au fost prea tari Spania și Suedia? OK, dar de ce n-am putut ține un amărât de 1-0 cu Norvegia, în minutul 90+2?
Adevărul e că Spania ne-a bătut de două ori (5-0 și 2-1), Suedia de două ori (2-1 și 2-0), iar cu Norvegia am făcut două egaluri (2-2 și 1-1). Zero victorii în șase meciuri cu adversarii care trăgeau la calificare, golaveraj 5-14.
Cum să vorbești de calificare la 5-14? Tu, optimistule, ești sănătos la cap? Cu 5 goluri marcate și 14 primite? Cu două puncte din 18 posibile?
Aaaaa, ai compensat bătând două insule, Malta (1-0 și 4-0) și Feroe (4-1 și 3-0). Mă rog, o insulă însorită și un arhipelag friguros. Extraordinar: 12-1 pentru noi! Ne-am calificaaaaat, am bătut Malta și Feroe! Ne menținem în grupa a patra valorică!
Gata, stingem lumina. Mergem la culcare, că sportul ăsta nu e de noi. Nu deocamdată. Poate la primăvară, când e barajul. Poate la Mondialul din 2026. Poate peste 50 de ani. Avem motive de optimism: nepoții noștri ar mai putea prinde o calificare.
Dacă la gimnastică feminin am căzut pe locul 22 din 24 în lume, noi, campionii de ieri, dacă la handbal masculin nu mai suntem pe nicăieri, noi, supercampionii de alaltăieri, de ce ne mai mirăm că am pierdut mingea de fotbal?!
O vor găsi strănepoții noștri, la Campionatul Mondial din 2070.