Așa cum era de anticipat, AUR se poziționează tot mai fățiș de partea Rusiei în războiul de agresiune pe care Putin l-a declanșat pe 24 februarie împotriva Ucrainei. Senatorul Sorin Lavric, lider AUR, a aruncat masca și, într-un interviu acordat pentru Blogtraianhoria.wordpress.com, a spus că lupta nu se duce între invadatorii ruși și ucrainenii care își apără țara, ci între Putin și globaliști!
Partidul extremist apărut din neant și care urmează de doi ani temele propagandei rusești a dat din colț în colț de când a început războiul. George Simion, copreședintele formațiunii, a refuzat să condamne agresiunea și a spus că n-a putut să facă live în fața Ambasadei Rusiei pentru că tocmai atunci i se terminase bateria la telefon.
Ceilalți comunicatori au intrat în pământ. În plin război, AUR a încercat să agite spiritele convocând un miting de protest împotriva Ocultei Mondiale, a facturilor la energie și a restricțiilor din pandemie. Despre atacul Rusiei – nimic.
Treptat, pe măsură ce și propaganda coordonată de Kremlin s-a recalibrat potrivit noilor circumstanțe, și propagandiștii AUR au început să lucreze. În România, spre deosebire de alte țări, nu se pot susține direct rușii, pentru că populația e ostilă. Dar se încearcă alte teme: ucrainenii au partea lor de vină; Zelenski e gay, corupt, sluga globaliștilor etc; nu trebuie să-i ajutăm pe refugiați pentru că aceștia vin cu mașini scumpe iar femeile au unghiile făcute; mai bine îi ajutăm pe românii noștri; nu e războiul nostru etc.
„Se vrea distrugerea națiunilor creștine și a statelor suverane, și formarea unui supra-stat federal cu un singur parlament, un singur guvern, cu un singur președinte“
Interviul publicat luni de blogul amintit mai sus este însă prima poziționare deschisă a unui lider AUR de partea Rusiei. Gestul era anticipabil, numai momentul când urma să apară nu era clar.
Sorin Lavric, senator în Parlamentul României și unul din cei trei conducători ai AUR, alături de George Simion și Claudiu Târziu, nu doar că a refuzat să condamne atacul lui Putin și crimele oribile de război pe care le comite armata rusă, ci a cauționat această invazie socotind-o un fel de cruciadă a apărătorilor națiunilor creștine împotriva forțelor globaliste!
Ce crede Sorin Lavric despre invazia Rusiei în Ucraina: „Se vrea distrugerea națiunilor creștine și a statelor suverane, și formarea unui supra-stat federal cu un singur parlament, un singur guvern, cu un singur președinte. Adică globalizarea totală, ateistă, egalitaristă, fără memoria trecutului și fără tradiții. Să fim niște capsule goale, îndopate numai cu drepturile omului, și atât! Nici alea nu sunt, însă, respectate. Niște aberații, vor trece! Nu se poate, vor trece! Părinte 1 sau Părinte 2? (râde). Acum depinde, aveți sex „fluid”, s-ar putea ca mâine să fiți tată, așa cum eu pot fi femeie, o tâmpenie… e diabolic, distrug individul, familia, tradiția, biserica și da, distrug tinerii! Acum totul e într-o sincopă din cauza războiului din Ucraina, totul depinde de cine va câștiga, Putin sau globaliștii“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Miercuri, 7 aprilie 2021, senatorul Sorin Lavric l-a evocat, în Senatul României, pe legionarul Gogu Puiu, cunoscut partizan anticomunist implicat în luptele împotriva Securității comuniste din Dobrogea, la sfârșitul anilor ’40 ai secoului trecut.
Coincidență sau nu, scurta prelegere prolegionară a senatorului AUR în Parlamentul României a avut loc în preziua de doliu Yom Hashoa – „Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”, pe care națiunea evreiască, în Israel și în comunitățile evreiești din întreaga lume, o comemorează de la apusul soarelui.
Nu știm dacă senatorul Sorin Lavric a decis cu cinism să comemoreze, în Senatul României, un legionar în preajma unei zile de dureroasă semnificație pentru națiunea evreiască ori pur și simplu este vorba de o ignoranță rușinoasă pentru un intelectual cu pretenții de mare filosof și literat. Observăm însă că partidul naționalist AUR, prin vocea acestui senator, insistă să promoveze în Parlamentul României figuri din mitologia ortodoxist-extremistă a Mișcării Legionare.
Cine a fost legionarul Gogu Puiu
Gogu Puiu s-a născut la 17 ianuarie 1918, în Gramaticova (Grecia). În 1926, familia acestuia se refugiază din Grecia și se stabilește în Caliacra (Cadrilater), provincie care la acel moment aparținea României. În 1941, la un an după ce Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei la presiunile Germaniei naziste, familia lui Gogu Puiu se stabilește în comuna Dobrogea (în prezent, Mihail Kogălniceanu) din județul Constanța.
Adolescent fiind, Gogu Puiu devine membru al Mișcării Legionare și se implică activ în activitățile desfășurate de legionari.
Despre activitatea legionară interbelică a lui Gogu Puiu există două variante de poveste.
Într-o primă variantă, se spune că Gogu Puiu a fost militar cu gradul de caporal în Batalionul de Gardă al Mareșalului Ion Antonescu. Din cauza faptului că a fost descoperită apartenența lui la Mișcarea Legionară, în anul 1942 este trimis pe front, de unde a dezertat și s-a refugiat în Bulgaria, ca emigrant politic, fiind cooptat de grupul de legionari români din Sofia. Întors în România, în aprilie 1947, Gogu Puiu a fost arestat de Securitatea Oradea şi anchetat sub tortură. Tribunalul Militar Bucureşti îl condamnă la un an de închisoare pentru „înaltă trădare” şi „trecere frauduloasă a frontierei”. Gogu Puiu este eliberat de Curtea Marţială Bucureşti, în iunie 1948, și începe să organizeze mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Dobrogea.
Conform altor mărturii, în perioada Statului Național Legionar, Gogu Puiu este recrutat ca militar în termen în Batalionul de Gardă al Mareșalului Ion Antonescu. Guvernul legionar îl promovează pe Gogu Puiu în funcția de Comisar al Poliției Legionare din Constanța, calitate în care participă la Rebeliunea Legionară.
După eșecul Rebeliunii, Gogu Puiu se refugiază în Bulgaria și ulterior în Germania, unde este închis în lagărul de la Buchenwald, alături de elita legionară condusă de Horia Sima.
În urma scindării Mișcării Legionare, Gogu Puiu îl urmează pe Constantin Papanace, liderul „Codreniștilor”, care se stabilește în Italia după sfârșitul războiului.
Gogu Puiu îi solicită lui Papanace, în mai multe rânduri, să fie înrolat în echipele de partizani pe care serviciile secrete occidentale le antrenau și le parașutau în România comunistă, în încerarea de a destabiliza regimul comunist și de a provoca o revoltă a populației. Papanace îi refuză solicitările, iar Gogu Puiu decide să plece singur în România.
În 1945, în drum spre țară, Gogu Puiu ar fi fost recrutat la Belgrad de serviciile secrete franceze, care l-ar fi inițiat în tainele luptei de partizani și informative. În 1947, Gogu Puiu îi adresează lui Papanace o nouă solicitare pentru plecarea în țară și implicarea în lupta anticomunistă, dar este iarăși refuzat.
În consecință, Gogu Puiu pleacă în România, fără aprobarea liderului „Codreniștilor”, însoțit de un alt legionar, Iancu Pitulea.
Imediat după intrarea în țară, cei doi legionari sunt arestați la Oradea, pentru trecere frauduloasă a frontierei. Are loc un episod bizar din biografia legionarului Gogu Puiu. Aflat în arest, Gogu Puiu solicită audiență la liderul comunist Vasile Luca, sub motivul că are să-i comunice un mesaj important. Autoritățile comuniste decid ca legionarul să fie primit în audiență de Ana Pauker. După audiență, Gogu Puiu este încarcerat la Văcărești, unde execută un an de închisoare.
După 1948, legionarul Gogu Puiu se stabilește în Dobrogea și intră în legătură cu grupurile de rezistență anticomunistă conduse de legionarii Nicolae și Dumitru Fudulea și Gheorghe Filiu. Gogu Puiu reușește să organizeze mișcarea de rezistență armată anticomunistă din Dobrogea, grupul său de partizani fiind cunoscut sub numele de „Haiducii Dobrogei”.
În iulie 1949, în urma unui denunț, este înconjurat de trupele Securității, într-o casă din comuna Cobadin. Gogu Puiu opune o puternică rezistență armată, până la epuizarea muniției. Refuzând să se lase capturat de comuniști, se sinucide folosind o grenadă.
Semnificația Yom Hashoa – „Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”
Ziua de Amintire a Holocaustului și Eroismului este o zi de comemorare a celor aproximativ 6 milioane de evrei exterminați în Holocaustul declanșat de Germania nazistă și aliații săi. Totodată, în această zi este comemorată și rezistența evreiască antinazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Yom Hashoa este zi de doliu național în statul Israel și zi de doliu în comunitățile evreiești din întreaga lume.
În 1951, Knesset-ul a fixat data de 27 Nisan (conform Calendarului Evreiesc) ca zi oficială de comemorare a Holocaustului, iar în august 1953, Ziua de Amintire a Holocaustului și Eroismului a fost consacrată oficial în Legea Memorialului Yad Vashem. Data de 27 Nisan a fost aleasă pentru că în luna Nisan a izbucniv Revolta antinazistă din ghetoul Varșoviei.
Miercuri, 7 aprilie 2021, ambasadorul Israelului la București, Excelența Sa David Saranga, a transmis următorul mesaj, cu ocaza Yom Hashoah:
„În seara aceasta, la apus, a început în Israel «Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului». În urmă cu doar 8 decenii, 6 milioane de copii, femei și bărbați evrei piereau în chinurile de nedescris ale Holocaustului. Povestea lor a fost spusă de supraviețuitorii acestor orori, dintre care zi de zi rămân tot mai puțini.
În prezent, în Israel mai trăiesc aproximativ 180.000 de supraviețuitori ai Holocaustului. Printre aceștia, evrei de origine română. Evrei care au îndurat umilințele și torturile legionarilor în timpul Pogromul de la București, din 1941. Evrei care au supraviețuit jafurilor, bătăilor și gloanțelor soldaților și civililor români în urma ordinului Mareșalului Antonescu de «a se curăța Iașiul de populația sa evreiască». Evrei care i-au privit pe cei dragi murind sufocați în vagoanele sigilate ale Trenurilor Morții, plimbate prin arșița verii către nicăieri. Evrei supraviețuitori din rândul celor 150.000 deportați în Transnistria, lăsați fără mâncare sau apă. Evrei forțați să meargă fără oprire, prin frigul cumplit al iernii, condamnați să fie secerați de ger și foame pe marginea drumurilor.
Victimele și supraviețuitorii Holocaustului sunt raza noastră de lumină și speranță. Este de datoria noastră să le purtăm povestea mai departe și să ne asigurăm că aceasta nu va fi uitată.
Din păcate, chiar și 80 de ani mai târziu de la tragedia Holocaustului, antisemitismul continuă să se propage prin social-media, în spațiul public, chiar și la nivel politic. Antisemitismul nu se măsoară doar prin numărul de evenimente antisemite care au loc într-o țară, ci și prin modul în care societatea răspunde la astfel de evenimente, prin modul în care autoritățile și liderii de opinie reacționează. Doar atunci putem vedea adevărata imagine a unei societăți.
Doar prin asumarea trecutului putem construi un viitor bazat pe valorile libertății, toleranței și respectului.”
„Asociaţia «Gogu Puiu» este o organizaţie relativ tînără, a fost înfiinţată în urmă cu doi ani de către membri ai familiei partizanului legionar Gogu Puiu, mort în timpul unor lupte cu trupele de intervenţie ale Securităţii. Asociaţia este, în esenţă, o organizaţie-satelit a Fundaţiei «Ion Gavrilă Ogoranu». Această Fundaţie a fost creată în anul 2008 de către activişti ai formaţiunii neo-legionare Partidul Pentru Patrie (PPP) – înfiinţat în 1993. Unul dintre liderii acestui partid neo-legionar a fost, în 2006, partizanul Ion Gavrilă Ogoranu, transformat de către dreapta radicală din România într-un simbol al luptei armate anti-comuniste şi într-un stegar al doctrinei codrenist-simiste”.
În articol, autorul dezvăluirilor, William Totok, face o analiză a activităților desfășurate de Asociația „Gogu Puiu – Haiducii Dobrogei” în taberele paramilitare, folosind un videoreportaj realizat de redacția „Să fie Lumină”.
„La minutul 1:48 se aude o voce care, în stil conspiraţionist, afirmă: «Se vrea ca noi să nu avem o pregătire militară. Ce este o ţară care nu are o armată bună? O ţară care n-are armată, popor care nu are oameni care să-l apere, mai devreme sau mai târziu o să plătească». Afirmaţiile sunt însoţite de imaginea unui steag tricolor, inscripţionat cu un citat din imnul Gărzii de Fier, scris de poetul gardist Radu Gyr, «Sfânta tinereţe legionară»: «Pentru Sfânta Cruce, Pentru Ţară, Înfrângem Codri Şi Supunem Munţi». Într-un cort sunt arborate fotografiile unor partizani legionari.
Afinitatea doctrinară cu organizaţia fascistă română, Legiunea Arhanghelul Mihail (Garda de Fier), rezultă nu numai din iconografia arborată, ci şi din declaraţiile unor participanţi, reproduse în reportajul amintit.
Minutul 2:06-2:14:«Pentru mine, cei mai buni români au fost legionari. Şi mie nu m-e frică să spun lucrul ăsta».
Minutul 4:38-5:17: Eugen Sechila subliniază necesitatea «revirilizării» bărbatului, «astăzi, într-o lume în care totul se face să fim devirilizaţi, spre a fi deposedaţi de ce face să fim bărbaţi. Nu se vrea să fim bărbaţi, pentru că atunci când nu suntem bărbaţi, nu putem să ne mai apărăm libertăţile fundamentale. Avem mişcări masive de populaţii alogene care vin să compenseze lipsa de virilitate a societăţilor occidentale».
Terminologia («alogen») aminteşte frapant de vocabularul rasist şi anti-semit al legionarilor, care au fost implicaţi în numeroase acţiuni teroriste şi în pogromuri contra evreilor. Resentimentele antisemite şi teze negaţioniste sunt articulate fără ocolişuri eufemistice şi de către un participant la tabară, prinse în reportajul lui Octavian Coman. («Taberele» au constituit, de altfel, şi pentru legionari nişte pepiniere de îndoctrinare.)
Minutul 5:32-6:03:«Primii ani, în primii zece ani au pus ţările pe picioare. Şi Mussolini, şi Hitler. Deci, toţi îi invidiau. Numai că după aia, au deviat. Iar treaba cu evreii – spune toată lumea, şi ne întrebăm: dar ce aveau cu evreii? Deci, de sute de ani au făcut ceea ce ştiau ei sa facă. Să se infiltreze peste tot. Păi, de ce nu spune nimeni explicaţia, ce aveau ei cu evreii? Doar aşa că l-au pus pe Isus pe cruce? Nu cred».”
Nu toți anticomuniștii au fost sfinți ori apărători ai democrației
Partidul naționalist AUR profită politic de confuzia promovată, după Decembrie 1989, între calitatea de legionar și aceea de luptător anticomunist. Apologia luptei anticomuniste purtate de legionari după instaurarea regimului comunist în România și confecționarea unei mitologii a „sfințeniei” legionarilor asasinați în închisorile comuniste au reprezentat principalele căi prin care această confuzie a fost promovată.
S-a ajuns la ideea că prin convingerile lor anticomuniste, legionarii ar fi, peste timp, frecventabili, că elogierea lor publică ar fi un demers moral și firesc într-o țară democratică și membră a Uniunii Europene, cum este România.
Nimic mai fals!
Anticomunismul Mișcării Legionare – factor important în înființarea ei și în elaborarea ideologiei pe care a promovat-o – nu anulează antisemitismul și ura împotriva societății democratice și libere pe care le-a promovat această formațiune politică și nici apetența legionarilor pentru dictatură, naționalism enclavizant și epurare rasială.
Lupta legionarilor împotriva dictaturii comuniste nu a fost o luptă asumată moral și ideologic pentru instaurarea unei societăți democratice, ci mai curând, a fost expresia convingerilor anticomuniste întemeiate pe ideologia legionară.
Evident, există și excepții. Pe de o parte, întâlnim figuri de legionari care au acceptat să renunțe la confortul și siguranța Occidentului democratic în care se refugiaseră și să lupte în slujba Lumii Libere, ca agenți și partizani ai serviciilor secrete militare occindentale, împotriva dictaturii comuniste din România. Pe de altă parte, în măsura în care Biserica Ortodoxă Română va obține mărturii și dovezi de netăgăduit, probabil că se vor confirma și câteva cazuri de legionari care, în confruntarea cu torționarii din închisorile comuniste, și-au aflat puterea de a rezista nu în ideologia legionară, ci renunțând la aceasta, în credința creștină, meritând pe deplin titulatura de Sfinți.
Aceste excepții însă confirmă regula, anume aceea că Mișcarea Legionară, ideologia și acțiunile ei, au fost și vor rămâne antisemite, antidemocratice, rasiste și într-un final, anticreștine, prin pervertirea pe care au operat-o asupra poruncii iubirii de Dumnezeu și de semeni lăsată oamenilor de Iisus Hristos.
În consecință, considerăm că instituțiile abilitate ale statului, alături de apărătorii democrației din rândul parlamentarilor români, au datoria să reacționeze în regim de urgență pentru stoparea propagandei prolegionare prin care AUR murdărește Parlamentul României, instituția fundamentală a sistemului politic democratic și european.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În chiar ziua sărbătorii evreiești de Pesach, actrița Maia Morgenstern a primit un e-mail plin de amenințări antisemite, inclusiv amenințări cu moartea, din partea unui anume Andrei Illarie, mizeria fiind semnată „Din partea AUR”. La ora la care scriem aceste rânduri, ancheta este în desfășurare, cu implicarea inclusiv a Seriviciului Român de Informații.
Primele informații indică posibila implicare a cel puțin două persoane. Un tânăr din București (aparent afectat de o boală psihică) este reținut de poliție și cercetat de autorități în acest caz.
George Simion, liderul AUR, a reacționat printr-un comunicat de presă în care anunță că „Alianța pentru Unirea Românilor a luat act cu stupefacție de atacul degradant, antisemit și suburban la adresa doamnei Maia Morgenstern, un artist emerit și îndrăgit de românii de pretutindeni”. Totodată, liderul AUR spune că „cetățeanul numit Andrei Illarie” – semnatarul e-mail-ului – „NU este membru al Alianței pentru Unirea Românilor”.
Reacția AUR – deși pare a fi expresia unui comportament firesc pentru un partid parlamentar într-un stat democratic, membru al Uniunii Europene – este afectată de ipocrizie. În spațiul public, liderul AUR condamnă vehement atacul antisemit îndreptat împotriva actriței Maia Morgensten, însă de la tribuna Senatului României, senatorul Sorin Lavric (unul dintre liderii formațiunii prin funcția pe care o deține, aceea de Președinte al Senatului AUR) aduce elogii unor legionari celebri, sub pretextul că comemorează niște „mărturisitori ai închisorilor comuniste”.
Propaganda de sorginte legionară pe care o promovează senatorul Sorin Lavric, important lider al AUR, alimentează obsesiile naționaliste și antisemite ale diferitelor grupuscule legionaroide și naționalist-ortodoxiste din societatea românească.
Atitudinea liderilor AUR față de ideologia legionară antisemită nu este una de condamnare – cum vrea George Simion să ne convingă. Dimpotrivă, modul de organizare a acțiunilor de stradă, discursul politic de un virulent naționalism-populism, violența verbală a multora dintre membri AUR (inclusiv parlamentari!), precum și elogierea unor figuri de legionari și antisemiți celebri, de la tribuna Senatului României, dovedesc că liderii AUR se inspiră consistent din legionarism și, treptat, așază AUR în siajul neolegionarismului postdecembrist.
Discursurile prolegionare ale senatorului Sorin Lavric
Senatorul AUR a elogiat public, de la tribuna Senatului României, mai mulți legionari celebri, a căror apartenență la Mișcarea Legionară și loialitate față de ideologia legionară (naționalistă și antisemită), de inspirație fascistă, sunt evidente și documentate istoric.
În ziua de 24 februarie 2021, senatorul AUR rostește o cuvântare prin care se arată a fi onorat să-l elogieze, la împlinirea unui secol de la naștere, pe legionarul Valeriu Gafencu, pe care-l numește „figură legendară din universul carceral românesc, simbolul jertfei creștine”. Sorin Lavric consideră că legionarul Valeriu Gafencu (fost coordonator al Frățiilor de Cruce din Iași) „a fost plămada mistică cea mai convingătoare” și susține această aserțiune cu un argument destul de bizar, exprimat într-un stil care amintește de frazeologia discursurilor legionare interbelice: „E îndeajuns să-i privim fotografiile ca să simțim cum vâna credinței îi răzbate din chip; în totul, un cap frumos, de transfigurare mistică!”.
Valeriu Gafencu
Există suficiente dovezi documentare care susțin fără echivoc implicarea lui Valeriu Gafencu atât în Mișcarea Legionară (unde devine membru în 1939, la vârsta de 16 ani), cât și în Rebeliunea Legionară (în timpul căreia ordonă conducerii Liceului de Băieți „Mihail Kogălniceanu” din Iași să suspende cursurile și cere elevilor să se implice în Rebeliunea Legionară, pentru că ei sunt „elita de mâine a țării” și că „avem dușmani înlăuntru pe iudeo-masoni, iar în afară, pe ruși!”
Dincolo de aura de „Sfânt al Închisorilor” (necertificată de Biserica Ortodoxă Română), dobândită după Decembrie 1989, Valeriu Gafencu a fost și va rămâne un legionar loial ideologiei antisemite și naționaliste a Mișcării Legionare.
În ziua de 3 martie 2021, senatorul Sorin Lavric aduce elogii antisemitului antonescian Mircea Vulcănescu, cu ocazia împlinirii a 117 ani de la nașterea acestuia. Despre moartea lui Vulcănescu în închisoarea comunistă de la Aiud, Lavric afirmă că „martorii i-au descris moartea ca fiind vrednică de un martir creștin”. În discursul său, senatorul AUR se adresează, cu un fel de ciudată exaltare, „masoreților marxiști”, cărora le atrage atenție că „tentativa de a-l caterisi pe Vulcănescu din memoria colectivă va fi sortită eșecului; cu cât vor căuta să-l înlăture mai mult, cu atât îi vor spori faima de sacrificat pe altarul creștin al cauzei naționale”. La finalul cuvântării rostite, reamintim, de la tribuna Senatului României (stat membru al Uniunii Europene!), parcă îmbătat de propriile-i cuvinte, Lavric își ia un fel de angajament de a apăra memoria lui Mircea Vulcănescu – „un simbol prea mare pentru a se împiedica de câțiva pigmei cu umori vindicative”.
În calitate de subsecretar de stat la Ministerul Finanțelor, în Guvernul Mareșalului Ion Antonescu, în perioada 1941–1944, Mircea Vulcănescu a participat activ la adoptarea măsurilor antisemite de către regimul Antonescu.
Mircea Vulcanescu
În stenogramele ședințelor Consiliului de Miniștri din timpul guvernării Ion Antonescu, există suficiente probe care să certifice, fără niciun dubiu, că Mircea Vulcănescu a participat la adoptarea unor măsuri împotriva evreilor din România. Amintim aici ședințele din zilele de: 20 martie 1941 (în discuția având ca subiect proiectul de lege privind exproprierea bunurilor evreiești, Mircea Vulcănescu propune stabilirea unor criterii rasiale clare de definire a etniei evreiești în lege); 8 mai 1941 (discuția privind atribuțiile comisarilor de românizare în întreprinderile evreiești); 19 noiembrie 1941 (în discuția despre înlocuirea muncii forțate la care erau supuși evreii cu plata unei taxe, Mircea Vulcănescu propune să se impună comunității evreiești să achite taxele pentru evreii săraci care nu au resursele financiare necesare achitării sumei respective; în aceeași discuție, Vulcănescu își arată admirația pentru sistemul de muncă forțată adoptat de Germania nazistă prin organizarea ghetourilor evreiești); 5 august 1941 (în această ședință, în care se discută introducerea semnului distinctiv pentru evrei, Steaua Galbenă în șase colțuri, Vulcănescu participă fără a se împotrivi acestei măsuri cu caracter nazist).
Mircea Vulcănescu a fost implicat și în adoptarea unor măsuri economice de confiscare a metalelor prețioase de la evreii din Transnistria, precum și în discuțiile avute la Consiliul de Miniștri cu privire la evacuarea forțată a evreilor din Odessa și deportarea lor.
În ziua de 10 martie 2021, senatorul AUR Sorin Lavric îl elogiază, de la tribuna Senatului României, pe legionarul Constantin Oprișan (victimă a experimentului de tortură și dezumanizare instrumentat de comuniști, cunoscut sub denumirea de „Fenomenul Pitești”). Senatorul AUR descrie chinurile prin care a trecut legionarul Oprișan în închisoarile comuniste de la Pitești, Jilava, Gherla etc. și concluzionează că, prin moartea acestuia, „cultura română a pierdut un filosof, dar a câștigat un martir creștin”.
Constantin Oprișan
Legionarul Constantin Oprișan a fost unul dintre liderii naționali ai Frățiilor de Cruce (organizația de tineret a Mișcării Legionare), implicat în Rebeliunea Legionară din 1941. După eșecul Rebeliunii, Oprișan se refugiază în Germania, de unde se întoarce în România în anul 1945. Student eminent al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, legionarul Oprișan se implică activ, începând cu 1947, în reorganizarea Mișcării Legionare și a Frățiilor de Cruce. Arestat în 1948, condamnat la 25 de ani muncă silnică, moare în 1958, în închisoarea de la Jilava. După 1989, personalitatea legionarului Constantin Oprișan a fost recuperată de diferite grupuscule legionare, fiind promovat în galeria „sfinților închisorilor” de grupările naționalist-ortodoxiste.
În ziua de 24 martie 2021, senatorul Sorin Lavric îl elogiază, tot în Senatul României, pe legionarul Virgil Maxim, despre care declară că este „un simbol al demnității românești și, deopotrivă, un model de transfigurare prin credință”. Senatorul AUR declară că acesta, „de-alungul celor 22 de ani de temniță, a întruchipat ipostaza mistică a transfigurării în duh”.
Virgil Maxim
Virgil Maxim a intrat în Frățiile de Cruce la vârsta de 15 ani și s-a implicat activ în activitățile Mișcării Legionare. Arestat de autoritățile antonesciene, pentru participare la Rebeliuna Legionară (ca lider al unui grup al Frățiilor de Cruce din Școala Normală din Buzău), a fost condamnat, în 1942 (cu mult înainte de a veni comuniștii la putere!), la 25 de ani muncă silnică. A fost eliberat din închisoare în anul 1964.
După căderea comunismului, legionarul Virgil Maxim s-a implicat în activitățile de recuperare a memoriei legionare, precum și în dezbaterile intense din interiorul grupurilor legionare divizate între „codreniști” și „simiști” (adepții lui Corneliu Zelea Codreanu, respectiv ai lui Horia Sima). Legionarul Virgil Maxim a murit în anul 1997.
Concluzie: „Partidul AUR – un exponent al acțiunilor precum cea îndreptată împotriva actriței Maia Morgenstern” (deputatul Alexandru Muraru, PNL)
În calitatea sa oficială de Reprezentant Special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, deputatul liberal Alexandru Muraru a declarat că privește „cu multă reținere afirmațiile de delimitare ale deputatului George Simion, liderul partidului AUR, grupare politică neo-fascistă, cunoscută pentru ieșirile publice xenofobe, antisemite, conspiraționiste în manifestări politice publice, stradale, pe rețelele de socializare și, mai grav, de la tribuna Parlamentului”.
Deputatul PNL consideră că prezența AUR în Parlamentul României „a degradat masiv discursul public” și a declanșat „o amplă operațiune sistematică de punere în discuție a faptelor istorice din anii ‘40, de elogiere a criminalilor de război, de relativizare a crimelor din timpul Holocaustului, de parodiere a simbolurilor memoriei victimelor Holocaustului”.
Alexandru Muraru arată că acțiunile iresponsabile ale AUR au provocat reacția critică a unei importante organizații evreiești internaționale – B’nai B’rith International –, care a cerut Parlamentului României „să oprească și să condamne propaganda «grotescă», neo-fascistă, pe care un senator al AUR o face de câteva săptămâni de la tribuna Senatului României, de elogiere și îndemn la reabilitarea a criminalilor de război, implicați in operațiunile genocidale sau de susținere a regimului criminal condus de Ion Antonescu, care a exterminat aproape jumătate din evreii din România în anii ’40”.
Atacul antisemit lansat împotriva actriței Maia Morgensten ne obligă la o discuție serioasă despre încercările de relansare a ideologiei legionare care au loc în România, atât prin intermediul diferitelor grupuscule legionaroide cu pretenții de moștenitoare ale Mișcării Legionare, cât și de la tribuna Parlamentului României, prin discursurile pro-legionare rostite cu inconștientă emfază de senatorul Sorin Lavric.
Istoria ne demonstrează că mișcările politice extremiste – ca Fascismul, Nazismul sau Comunismul – s-au folosit de perioadele de criză și de slăbiciunile democrației pentru a câștiga teren pe scena politică. Utilizând propaganda populistă, naționalistă și antisemită, NSDAP-ul condus de Adolf Hitler a intrat în Parlamentul Germaniei interbelice prin votul liber și democratic exercitat de milioane de germani dezamăgiți de democrație și seduși de aberațiile naziste. Știm ce a urmat: Holocaustul, Al Doilea Război Mondial, peste 70 de milioane de morți, distrugeri materiale fără precedent…
Refuzul de a învăța lecțiile istoriei poate să aibă consecințe dramatice, sângeroase.
În acest context, parlamentarii români care au rămas loiali democrației euro-atlantice, valorilor Uniunii Europene și idealului unei Românii libere, prospere, europene și democratice, au datoria să nu mai permită ca Parlamentul României să fie spurcat de discursuri prolegionare, precum cele bălmăjite de senatorul Sorin Lavric (AUR).
Ideologia legionară trebuie să rămână acolo unde Dumnezeu a aruncat-o: la groapa de gunoi a istoriei și ca pagină rușinoasă a Istoriei Românilor, alături de ideologia comunistă!
Aflați mereu în căutare de scandal, liderii AUR din Parlamentul României au reușit să readucă în viața politică românească fantoma extremismului legionar, prin vocea senatorului Sorin Lavric.
Mânat de o neliniște metafizică demnă de cauze nobile, dar pe care o irosește în penibila joacă „de-a naționalismul” în care a fost atras de AUR, Sorin Lavric a omagiat public, de la tribuna Senatului României, memoria antisemitului Mircea Vulcănescu (remarcabil filolog, filosof, sociolog și publicist român interbelic) și a legionarului Valeriu Gafencu (student legionar, conducător al Frățiilor de Cruce din Iași, participant la Rebeliunea Legionară din ianuarie 1941). Ambii au fost victime ale închisorilor comuniste, dar puțin probabil că au fost niște martiri, în sensul creștin al cuvântului, așa cum a încercat să-i prezinte senatorul AUR.
Parcă ajuns, peste noapte, captiv al unei viziuni romantice și deformate asupra vieții și activității unor personalități ale Mișcării Legionare – transformate, după 1989, în simboluri legendare ale naționalismului românesc de diferite grupuscule neolegionare și ortodoxiste –, senatorul Sorin Lavric ajunge, cu voie sau, mai grav, fără de voie, să fie propagandist legionar.
Mircea Vulcanescu
Situația este șocantă. Sorin Lavric nu este vreunul dintre parlamentarii AUR „făcuți la normă” de liderul George Simion, prin cine știe ce compromisuri ori complicități. Senatorul AUR este un intelectual de elită. Vorbim de autorul unei remarcabile lucrări despre relația dintre intelectualitatea românească interbelică și Mișcarea Legionară – volumul ”Noica și mișcarea legionară”.
Greu de înțeles cum un om de o calitate spirituală deosebită, ca Sorin Lavric, este incapabil să discearnă, de exemplu, între fascinația pe care o provoacă unele scrieri reamarcabile ale lui Mircea Vulcănescu și participarea lui directă, în temeiul antisemitismului militant căruia i-a fost adept, la adoptarea unor măsuri antisemite criminale, ca membru al guvernului Mareșalului Ion Antonescu.
Valeriu Gafencu
Dezamăgitoare până la dezgust, graba cu care senatorul AUR aproape proclamă sfințenia unui tânăr legionar exaltat ca Valeriu Gafencu, promotor al propagandei antisemite în rândul tinerimii române interbelice, participant activ la Rebeliunea Legionară și, într-un sfârșit, deținut politic, în închisoarea comunistă, cuprins de un extaz religios încă dificil de definit și de transformat în argument pentru o posibilă sfințenie.
Dacă elogia cele două personaje interbelice aducând dovezi că s-au căit, în închisoarea comunistă, pentru antisemitismul promovat și pentru acțiunile lor politice de prigonire a evreilor (fapte contrare Învățăturii Bisericii Creștine!), dobândind prin această căință întoarcerea la Hristos și implicit sfințenia, atunci senatorul Sorin Lavric ar fi meritat să fie aplaudat la scenă deschisă.
Însă nu asta a făcut… Probabil că enormul „ego” al lui Sorin Lavric se cere mereu hrănit cu „ieșiri la scenă deschisă” aparent grandioase, dar în esență grotești prin populismul lor și barbaria cu care tranșează, ideologic și filetist, chestiuni delicate, așa cum este și problema mărturisitorilor din închisorile comunsite.
Senatorul AUR și pervertirea adevărului istoric
Nebunia pro-legionară și implicit antisemită de care a dat dovadă senatorul AUR este completată de impertinența cu care acesta se apără în fața acuzațiilor de antisemitism, venite din partea reprezentantului evreimii în Parlamentul României, deputatul Silviu Vexler.
În opinia parlamentarului minorității evreiești, „faptul că în plenul Senatului României se încearcă rescrierea istoriei, faptul că un senator al Parlamentului României îl invocă cu patos pe un om care este criminal de război, condamnat de două ori pentru tot ceea ce a făcut, este o ruşine nu numai la adresa Parlamentului României, ci şi o ruşine la adresa României în sine”.
Sorin Lavric, senator AUR, a răspuns – spuneam – cu impertinență, făcând apel la un amestec de interpretări ideologice aberante și eronate ale Istoriei, pe fondul unei indolențe crase față de rolul unui senator într-un sistem democratic.
Sorin Lavric îl chestionează pe deputatul de etnie evreiască despre „cine a adus comunismul în România” și face trimitere la atentatul cu bombă din Senatul României, comis în august 1920 de trei agenți bolșevici de origine evreiască.
Cu o viclenie pe care nu te-ai aștepta să o descoperi la un intelectual ca Sorin Lavric, acesta forțează realitatea istorică și încearcă să inducă ideea că evreii au fost principalii vinovați pentru instaurarea comunismului în România. Cum s-ar zice, priviți, în 1920 evreii comuniști au comis un atentat terorist în Senatul României, iar în 1947, tot ei au instaurat comunismul!
Sorin Lavric uită ori se face că uită figurile sinistre ale unor români (majoritatea creștini-ortodocși, prin botez!) care au devenit complici ai comunismului ori au fost comuniști militanți, implicați în instaurarea dictaturii comuniste, precum Petru Groza (fiul preotului ortodox Adam Groza!), Mihail Sadoveanu (complice la abdicarea Regelui Mihai I și la instaurarea RPR), Lucrețiu Pătrășcanu, Constantin Burducea (ministrul Cultelor în Guvernul Petru Groza și preot ortodox despre care, în epocă, circula butada „ca popa Burducea – când cu steaua, când cu crucea!”), Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu etc.
Totodată, trebuie spus că evreii care au fost instalați de Stalin, imediat după 1947, la conducerea unor importante instituții guvernamentale românești aparțineau evreimii numai prin etnie, căci din perspectivă religioasă, aceștia nu mai aveau vreo legătură cu religia mozaică, majoritatea dintre ei fiind atei convinși.
Dacă senatorul AUR insistă să afirme că evreii au instaurat comunismul în România, atunci aceeași logică pernicioasă îl obligă să recunoască și faptul că majoritatea liderilor comuniști români care au participat la instaurarea comunismului au fost creștini ortodocși. Aplicând criteriul rasial și religios cu care operează senatorul Sorin Lavric, s-ar ajunge la concluzia aberantă că dictatura comunistă a fost instaurată în România de o conspirație iudeo-creștin-ortodoxă formată din comuniști evrei și români susținuți de Stalin! Și-ar asuma Sorin Lavric o asemenea concluzie?
Declarațiile antisemite ale președintelui Senatului AUR – un prim argument pentru dizolvarea pe cale judecătorească a AUR?
Cuprins de un fel de fierbințeală grandomană, în răspunsul pe care-l dă la interpelarea deputatului evreu Silviu Vexler, senatorul Sorin Lavric (lider al AUR prin funcția pe care o deține de președinte al Senatului AUR) își demască indolența crasă față de rolul pe care trebuie să-l aibă un senator într-un Parlament democratic și, în general, față de democrație. Lavric se umflă în „penele” de senator și strigă vehement că elogiul făcut celor doi antisemiți în Senatul României este protejat de dreptul parlamentarilor de a face declarații politice. Cum s-ar zice, nimeni nu are dreptul să tragă la răspundere un parlamentar pentru declarațiile politice pe care le face, că-l apără Constituția!
Senatorul AUR uită ori probabil nu știe că partidele politice din România, stat membru al Uniunii Europene, funcționează în temeiul unor reglementări legale. Un partid politic poate fi dizolvat, dacă încalcă aceste prevederi.
În conformitate cu Legea nr. 14 / 9 ianuarie 2003 (republicată) – „Legea partidelor politice” -, art. 44, „un partid politic îşi încetează activitatea prin: a) dizolvare, prin hotărâre pronunţată de Curtea Constituţională, pentru încălcarea art. 30 alin. (7) şi art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată”.
În aceeași lege, se precizează, la art. 46 (1), că „un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, de către Curtea Constituţională”.
Ce anume se spune în aceste articole din Constituța României (la care face apel cu vehemență senatorul AUR)?
În Constituția României, la Art. 30 – Libertatea de exprimare, alin. (7), se precizează că „sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.
Când un senator, în Parlamentul României, aduce elogiu public unor personaje a căror activitate publică și politică a avut ca finalitate ura rasială, incitarea la discriminare și la violență publică (pentru că asta au făcut antisemitul Mircea Vulcănescu, ca membru în guvernul Mareșalului Ion Antonescu și studentul legionar Valeriu Gafencu, ca membru în elita conducătoare a Mișcării Legionare și participant la Rebeliunea Legionară), atunci legalitatea funționării partidului pe care-l reprezintă senatorul respectiv trebuie chestionată!
Tot în Constituția României, la art. 40 – Dreptul la asociere, alin. (2), se spune că „partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale”.
Consecința este aceeași: când un senator, în Parlamentul României, aduce elogiu public unor personaje care, prin activitatea lor publică și politică, au susținut o ideologie extremistă și un regim dictatorial (Statul Național Legionar sau dictatura Mareșalului Ion Antonescu), ale căror precepte și acțiuni au fost evident potrivnice pluralismului politic și principiilor statului de drept, atunci legalitatea funționării partidului pe care-l reprezintă senatorul respectiv trebuie chestionată!
S-a gândit senatorul Sorin Lavric la aceste posibile consecințe ale nebuniei sale pro-legionare asupra partidului pe care-l reprezintă?
Probabil că, în curând, domnul senator AUR va avea ocazia să-și reamintească cât de adevărată este vorba românească „gura bate curul”!
Pe scurt, despre înțelepciunea Sinodului BOR în abordarea subiectului canonizării mărturisitorilor din vremurile comunismului
În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 25 februarie 2021, sub președinția P. F. Daniel, Patriarhul României, s-a adoptat hotărârea de începere a demersurilor de canonizare a unor mărturisitori şi mari duhovnici misionari români din timpul comunismului, în anul 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) şi a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925).
Biserica Ortodoxă Română își asumă, la peste trei decenii de la căderea comunismului, să dezbată canonic problema mărturisitorilor creștini-ortodocși care s-au opus dictaturii comuniste, cunoscuți în evlavia poporului sub denumirea generică de „Sfinții Închisorilor comuniste”.
Momentul în care a fost adoptată hotărârea demonstrează înțelepciunea demersului asumat de Sinodul BOR. S-a oferit suficient timp (peste 30 de ani!) ca să apară la lumină adevărul atât despre faptele politice ale deținuților politici din Gulagul comunismului românesc, cât și despre crimele înfiorătoare comise în închisorile comuniste. Se oferă timp suficient (4 ani) pentru ca experții Bisericii (profesori de Istorie, de Dogmatică, cercetători ai arhivelor comuniste etc.) să adune documentele necesare și să organizeze un temeinic dosar canonic și istoric pentru susținerea proclamării sfințeniei mărturisitorilor din vremurile comuniste pe care, probabil, Sinodul BOR deja îi are pe o listă de propuneri.
Demersul este și unul curajos, dat fiind faptul că presupune rezolvarea problemei deținuților politici legionari torturați și asasinați în Gulagul comunismului din România. Va fi dificil să se argumenteze sfințenia unui legionar asasinat de comuniști în închisoare. Din punct de vedere canonic, această sfințenie presupune și căința pentru faptele comise în numele ideologiei legionare, precum și dezicerea de acestea. Antisemitismul și pogromul antievreiesc sunt păcate, reprezintă fapte contrare învățăturii creștine și, în primul rând, poruncii iubirii de semeni lăsată de Hristos.
Cei care s-au entuziasmat la aflarea veștii că Biserica Ortodoxă Română va purcede la canonizarea unor mărturisitori din timpul comunismului, crezând că printre aceștia se vor afla și personaje din galeria antisemiților interbelici, vor fi probabil dezamăgiți.
Patriarhia Română a dat deja un semn, în octombrie 2020, când a recomandat preoților ortodocși să nu elogieze personalitatea lui Mircea Vulcănescu (în sensul de cult al personalității acestuia), ci să facă referire doar la valoarea spirituală a operei sale filosofice și literare. În documentul emis de Cancelaria Sfântului Sinod al BOR, se atenționează cu privire la necesitatea respectării reglementărilor legale în vigoare, care interzic și sancționează promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. De asemenea, se face referire și la faptul că cererea juridică înaintată de fiica lui Mircea Vulcănescu, de constatare a caracterului politic al condamnării tatălui, său a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia definitvă a Curții de Apel București, din iunie 2019.
De 9 Martie, Ziua Deținuților Politici Anticomuniști, Episcopul PS Varlaam Ploieșteanul a anunțat că Sinodul BOR a decis canonizarea a 12 preoți și călugări ortodocși care au suferit pentru Hristos în vremurile comunismului. Între aceștia se regăsesc trei nume importante pentru istoria Teologiei Ortodoxe românești și pentru viața monahală din țara noastră. Este vorba de „Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care a suferit în închisori”, de „Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, care a fost urmărit ani de zile de Securitate și a trăit mulți ani într-o recluziune asemenea părinților din primele secole ale monahismului” și de „Arhimandritul Gherasim Iscu, Starețul Mănăstirii Tismana, un apropiat al celor care au luptat în mod efectiv împotriva acestui regim care a dorit să distrugă credința din inima românilor”, a declarat PS Varlaam Ploieșteanul pentru Trinitas TV.
Sinodul BOR a dovedit o mare înțelepciune în abordarea acestui foarte dificil subiect – canonizarea mărturisitorilor din vremea comunismului. O înțelepciune care este deja garanția că, în 2025, românii vor primi în Calendarul Ortodox și în Sinaxare niște veritabili Sfinți mărturisitori din vremurile dictaturii comuniste.
O înțelepciune pe care, din păcate, senatorul AUR și filosoful Sorin Lavric se pare că a pierdut-o…
În ziua de 15 februarie 2021, Senatul României a adoptat, cu 84 de voturi „pentru” și 54 de voturi „împotrivă”, proiectul inițiat de Guvernul României privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.
Acest institut era condus de Ion Iliescu, alături de alte personaje controversate ori de-a dreptul sinistre ale Revoluției din Decembrie 1989, precum Gelu Voican Voiculescu și Petre Roman.
Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu sunt judecați în „Dosarul Revoluției din 1989” pentru infracțiuni contra umanității.
Institutul lui Iliescu s-a transformat rapid într-o sinecură. De exemplu, în 2019, peste 70% din sumele alocate pentru funcționarea institutului au fost cheltuite pe salariile și sporurile personalului. Totodată, trebuie spus că institutul nu a contribuit în mod real la aflarea adevărului despre evenimentele sângeroase din Decembrie 1989. De fapt, ar fi fost imposibil să lucreze pentru adevăr, în contextul în care Ion Iliescu, președintele institutului, și Gelu Voican Voiculescu, directorul executiv al aceleiași instituții, sunt judecați pentru crimele comise în Decembrie 1989.
Dacă votul împotriva desființării institutului, exercitat de senatorii PSD, loiali președintelui de onoare al Partidului, este în „firescul” activității antinaționale a acestui partid, modul în care au votat senatorii AUR (partid cu pretenții naționaliste, suveraniste și pe alocuri, anticomuniste) este surprinzător.
Din cei 13 senatori AUR, un număr de 8 senatori au votat împotriva desființării institutului condus de Ion Iliescu (votul poate fi vizualizat pe site-ul Senatului României – AICI).
În fruntea celor care au votat împotriva desființării acestui institut iliescian fantomă se află cei doi vicelideri ai grupului senatorial al AUR: Sorin Lavric și Rodica Boancă!
Dacă Rodica Boancă este o anonimă pe care doar votul celor seduși de naționalism-populismul de paradă al AUR a așezat-o în „lumina reflectoarelor” vieții politice, senatorul Sorin Lavric este un personaj cunoscut în agora culturală națională.
Având în vedere insistența cu care senatorul AUR se prezintă, printre altele, ca adept al moralei creștine, se poate spune că este șocantă ipocrizia manifestată de senatorul AUR Sorin Lavric pe subiectul desființării institutului condus de tov. Iliescu!
Pe de o parte, filosoful (de) AUR apără prin vot, alături de majoritatea senatorilor AUR și de toți senatorii PSD, o sinecură controlată de tovarășul Ion Iliescu, judecat pentru crime împotriva umanității comise în Decembrie 1989. Pe de altă parte, fără nici cea mai mică crispare, Lavric vorbește de la tribuna Senatului despre Valeriu Gafencu – „Sfântul Închisorilor Comuniste”, victimă a Gulagului comunist din România. Se pare că pentru senatorul AUR, nu există vreo incompatibilitate între a apăra, la vot, „jucăria” bugetofagă a inculpaților Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu și a ține discursuri despre victimele dictaturii comuniste, o dictatură în slujirea căreia tov. Iliescu s-a format și a prosperat.
Dat fiind faptul că senatorii PSD au atacat la Curtea Constituțională legea de desființare a institutului (sesizarea se va judeca pe 24 martie), ne așteptăm ca filosoful senator AUR Sorin Lavric să ofere românilor care l-au votat un discurs mobilizator întru apărarea acestui institut și implicit, a tovarășului Ion Iliescu. Eventual, senatorul-filosof poate să organizeze, conform tradiției de AUR naționalist-populiste, un protest de stradă la sediul CCR, pe 24 martie, în susținerea inițiativei colegilor senatori PSD.
Protest de la care George Simion să mai facă un „live” despre „să rămânem uniți în lupta cu trădătorii neamului”…
Românilor care au votat AUR la alegerile parlamentare le oferim lista și votul senatorilor AUR pe subiectul desființării „Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989”, condus de Ion Iliescu, „tătucul” mineriadelor din anii ’90 și judecat în „Dosarul Revoluției” pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității:
Senatorii AUR care au votat ÎMPOTRIVA desființării institutului: Sorin Lavric, Rodica Boancă, Evdochia Aelenei, Gheorghe Adrian Cătană, Valentin-Rică Cioromelea, Dorinel Cosma, Mircea Dăneasă, Andrei Hangan.
Senatorii AUR care au votat PENTRU desființarea institutului: Claudiu Richard Târziu, Andrei Busuioc, Adrian Costea, Sorin-Cristian Mateescu, Ionuț Neagu.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Surpriză: Lasca nu a fost exclus pentru că are trecut interlop și prezent penal, ci pentru că a vrut să-l bată pe copreședintele partidului, George Simion, în biroul său!
Sorin Lavric n-a precizat dacă episodul tensionat a avut loc în biroul lui George Simion de la partid sau în cel de la Camera Deputaților, dar asta e mai puțin important. Terifiante sunt detaliile incidentului, cu deputatul de Bihor în rol de agresor.
Sorin Lavric
„Acest domn interlop de la Bihor, care pur și simplu l-a agresat pe George Simion în birou! Era efectiv să-l bată, pentru că acest domn este un bodyguard, toată viața lui s-a priceput la cafteală – mi-e și rușine să folosesc asemenea cuvinte. Dar când te duci la liderul partidului și-l agresezi, bineînțeles că vei fi dat afară. Ce-i în capul tău?”, a explicat scriitorul și filosoful Sorin Lavric.
Explicația oficială a excluderii deputatului Mihai Lasca, transmisă de conducerea AUR, miercuri, printr-un comunicat, a fost cu totul alta: „La momentul includerii sale pe listele de candidați AUR, Mihai Lasca a omis să prezinte conducerii partidului faptul că este urmărit penal pentru organizare de grup infracțional și este condamnat penal pentru vătămare corporală. Trecutul său de natură infracțională și comportamentul nesincer în raport cu colegii de partid îl fac pe domnul Lasca să fie incompatibil cu principiile și valorile AUR. Începând cu data prezentei decizii, domnia sa își va exercita mandatul de deputat în afara grupului AUR”.
Sorin Lavric a detaliat și decizia Biroului Național de Conducere al Partidului AUR de a-i retrage sprijinul politic senatoarei Diana Șoșoacă. El neagă faptul că ar fi ridicat palma la colega sa de Senat, ca s-p lovească, așa cum a fost acuzat de Senatoarea Urlătoare.
Sorin Lavric despre Mihai Lasca (deputat de Bihor)
„Acest interlop de Bihor l-a agresat pe George Simion în birou, era efectiv să-l bată!”
„Cu siguranță, mai sunt ciurucuri în acest partid (AUR – n. red.), dar vor fi eliminate în timp.”
„Deocamdată n-am făcut o analiză minuțioasă decât în privința parlamentarilor și atât. Nu mă întrebați ce se întâmplă în fiecare filială, în țară, pentru că nu am o evidență statistică, chiar nu știu. Tot timpul, în țara asta vor fi ariviști și oameni dornici să parvină repede. Trebuie să facem un filtru, după niște criterii foarte riguroase, și o să-i filtrăm.”
„În alegeri, noi nu am putut să-i filtrăm pe toți, așa cum s-a întâmplat cu acest domn interlop de la Bihor, care pur și simplu l-a agresat pe George Simion în birou! Era efectiv să-l bată, pentru că acest domn este un bodyguard, toată viața lui s-a priceput la cafteală – mi-e și rușine să folosesc asemenea cuvinte. Dar când te duci la liderul partidului și-l agresezi, bineînțeles că vei fi dat afară. Ce-i în capul tău? Îți închipui că argumentele, în ziua de astăzi, stau în pumni? Nu! Stau în altceva: stau în inteligență și, bineînțeles, în retorică și în finețe intelectuală. Însă domnul de la Bihor nu are așa ceva. Așa că e firesc să dispară. Nu e singurul, mai sunt și alte uscături.”
Mihai Lasca
Sorin Lavric despre Diana Șoșoacă (senatoare de Iași)
„Este agresivă, colerică, se hrănește din scandal. E o mahalagioaică, intoxică atmosfera”
„Cum credeți că aș putea să ridic mâna asupra unei femei?! Nu mi-a trecut așa ceva prin cap…”
„Eram sus, la prezidiu, lângă doamna președinte a Senatului, și dânsa i-a tăiat microfonul când a fost depășit timpul, care oricum nu-i era alocat pentru vorbire. A continuat să urle și să jignească, inclusiv pe președintele Anca Dragu.”
„Doamna Șoșoacă se hrănește din scandal, este o fire colerică, agresivă. Acolo unde apare, stârnește tot timpul o undă de nervozitate și tensiune.”
„Atunci ne-am dat seama că, din păcate, cu această doamnă în Senat nu se poate face nimic. M-am simțit prost, pentru că este colega mea de partid, dar, dacă am fi continuat cu ea, s-ar fi ales praful de partid.”
„Dânsa tot timpul a afirmat că, dacă nu era ea, partidul AUR nu intra în Parlament. Nici vorbă! Omul carismatic, în acest partid, este George Simion.”
„Dânsa a ajuns pe liste într-un moment de circumstanțe, când nu aveam pe cine să punem pe liste în Iași. Când au avut loc alegerile, nimeni nu dădea doi bani pe AUR și, neavând pe cine să punem, George a recurs la cei din Neamul Românesc. Așa a ajuns Diana Șoșoacă pe listele noastre.”
„Am zis că trebuie să facem ceva cu duhul blândeții, dar doamna Șoșoacă nu poate face echipă cu nimeni.”
„Nu există un senator, din cei 136, care s-o îndrăgească pe această doamnă. Este o ființă arogantă și lipsită de bun-simț.”
„Fiecare senator se uită la ea ca la o mahalagioaică. Când deschide gura, se alege praful, efectiv intoxică atmosfera.”
Diana Șoșoacă – Mihai Lasca
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Îndepărtată din Grupul parlamentar AUR din Senatul României, Diana Iovanovici-Șoșoacă (45 de ani) a spus miercuri seară, la România TV, că filosoful Sorin Lavric (53 de ani), colegul ei de Senat, i-a vorbit urât și a ridicat mâna la ea, amenințător. Lavric este unul dintre cei care, în cadrul conducerii AUR, au insistat pentru „executarea” Dianei Șoșoacă.
„Domnul Lavric a folosit un limbaj de maidan, a ridicat și palma la mine. Era atât de furios… cum nu se poate! I-am zis: «Cum îți permiți tu să încerci să fii violent, verbal și fizic?»”, a comentat Șoșoacă.
Biroul Național de Conducere al Partidului AUR i-a retras sprijinul politic senatoarei Diana Iovanovici-Șoșoacă, excluzând-o astfel din Grupul AUR de la Senat. De asemenea, l-a exclus din partid pe deputatul Mihai Lasca.
Șoșoacă n-a putut fi exclusă din AUR, pentru că nu e membră a acestui partid, ci a altuia – Partidul Neamul Românesc (PNR) -, cu care AUR a avut un protocol, expirat în ianuarie.
Declarațiile senatoarei Șoșoacă după excludere
„Domnul Sorin Lavric a ținut cu USR-ul și a solicitat să mi se închidă microfonul”
Ei s-au luat de la mai multe. Ultima a fost declarația politică de astăzi, când domnul Sorin Lavric a ținut cu USR-ul și a solicitat să mi se închidă microfonul, pentru că mi-am permis să fac declarații. «Cum mi-am permis să mă revolt împotriva USR, PNL și UDMR? Nu mai suntem în campanie electorală și ar trebui să cer voie pentru discursurile mele, în interiorul partidului».
De când trebuie un parlamentar să încalce Constituția? Scrie clar în Legea 96/2006 că fiecare votează după conștiința sa, nu după ordinele de partid.
Da, mi s-a reproșat că mi-am permis să-i fac «criminali» pe USR și PNL.
„Domnul Lavric a folosit un limbaj de maidan, a ridicat și palma la mine”
M-au întrerupt când am prezentat publicului că 77% dintre efectele adverse ale vaccinului sunt în cazul femeilor și duc la sterilitate și avorturi în rândul gravidelor, se atacă matricea națională cu acest vaccin.
Domnul Lavric a folosit un limbaj de maidan, a ridicat și palma la mine. Era atât de furios… cum nu se poate! I-am zis: «Cum îți permiți tu să încerci să fii violent, verbal și fizic?».
Doi la mână: niciodată nu m-au considerat AUR, că am venit pe filiera Partidul Neamul Românesc, eu am păstrat aceeași linie.
Inclusiv domnul Târziu mi-a spus acum vreo lună că trebuie să înțeleg că nu mai suntem în campanie electorală, s-a votat, trebuie să fim un partid serios ca celelalte și să ne facem treaba.
„Îmi pare rău, George, eu nu pot să stau într-un loc în care mi se pun cătușe și botniță”
Am oprit mafia adopțiilor și am scăpat cinci copii de la adopții ilegale. Colegii din partid au mustăcit și mi-au zis să nu mai fiu așa dură, trebuie să înțeleg că asta e politica.
Niciodată George Simion nu mi-a spus asta. El este un om foarte OK.
Eu voi pleca din partid, nu voi suporta niciodată acest comportament. Nu sunt lăsată să-mi fac treaba, că se încalcă regulamentul cu obstinație.
În afară de George Simion și de mine, nimeni nu a mers pe aceeași linie. El nu a fost de acord astăzi, m-a rugat frumos să nu fac… I-am spus: «Îmi pare rău, George, eu nu pot să stau într-un loc în care mi se pun cătușe și botniță», în contextul în care eu am militat mereu pentru libertatea de exprimare și opinie și nu pot să accept să mi se impună să nu mai vorbesc despre ce am vorbit în campanie.
„Pe Lavric și Târziu nu i-am văzut niciodată în campanie, pe nicăieri”
Eu am luptat pentru popor, împotriva aubzurilor și corupției. Am ajutat acest popor cât s-a putut, de aceea s-au ținut aceste abuzuri sub control. Am ajuns cea mai liberă țară și ni se datorează nouă, tuturor, celor care am luptat împotriva Sistemului. Oamenii aceștia, juriștii și cei care au ieșit în stradă, trebuie să fie felicitați.
Eu pe Lavric și Târziu nu i-am văzut niciodată în campanie, pe nicăieri.
Mi s-a spus că trebuie să urmez direcțiile conducătorilor. Conducătorul meu este Dumnezeu, iar după El este poporul.
Voi puteți avea oricâte funcții, trebuie să ne respectăm. Nu să-mi impui o anumită atitudine, fiind arogant de pe scaunul de șef. Nu se poate așa ceva!
„Eu sunt neamul românesc pe persoană fizică”
Eu nu mă pot asocia celorlaltor partide, împotriva cărora am luptat, am crezut că și alții luptă împotriva… nu a tuturor, că sunt oameni extraordinari în celelalte partide, majoritatea dintre ei. Au și ei uscăturile lor, pe care nu-i mai suportă nici ei, să știți.
Nu mă duc nicăieri. Eu sunt neamul românesc pe persoană fizică, dacă vreți să cităm un clasic în viață.
O să mai vedeți excluderi, ieșiri, demisii.
Sinceră să fiu, e mai bine să fiu singură. Eu știu ce am de făcut, nu mă voi dezice de promisiunile din campania electorală,.
De vreo 20 și ceva de ani am spus doar adevărul.
Eu nu am avut nicio ceartă cu George, dimpotrivă, ne-am sunat, ne-am scris, ne-am întâlnit în privat, nu am ce să-i reproșez lui.
Eu, la Comisia de abuzuri, am 500 de dosare într-o lună, în contextul în care anul trecut au fost 500 tot anul. Toate sunt adresate «doamnei senator Diana Șoșoacă». Românii se simt reprezentați, în sfârșit. Lucrez dosarele temeinic, așa cum fac și la cabinet.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ședința de excludere a senatoarei Diana Iovanovici-Șoșoacă din grupul parlamentar al AUR a avut loc miercuri după-amiază, la scurt timp după ce aceasta a susținut un discurs iresponsabil, bolnav, de-a dreptul dement, de la tribuna Senatului, sub forma unei declarații politice.
Chiar și după ce i-a fost tăiat microfonul, Șoșoacă și-a continuat tirada împotriva „Ocultei Mondiale” și a vaccinului anti-Covid, care „sterilizează femeile” și „distruge matricea națională a poporului român”.
Sorin Lavric, senator AUR, ar fi cerut ca microfonul să fie tăiat în timp ce vorbea colega sa de grup parlamentar. Drept urmare, Șoșoacă l-a acuzat pe acesta de „misoginism sau politically correct”.
Biroul Național de Conducere al Partidului AUR i-a retras sprijinul politic senatoarei Diana Iovanovici-Șoșoacă, excluzând-o astfel din Grupul AUR de la Senat. Șoșoacă n-a putut fi exclusă din AUR, pentru că nu e membră a acestui partid, ci a altuia – Partidul Neamul Românesc (PNR) -, cu care AUR a avut un protocol, expirat în ianuarie.
„Evacuarea” Senatoarei Urlătoare a avut loc imediat după ce aceasta a oripilat Senatul cu un discurs ultra-conspiraționist. Șoșoacă a ajuns la microfon sub pretextul unei declarații politice. Spre finalul acesteia, s-a dezlănțuit în afirmații absolut demente, nu citite, ci strigate, urlate chiar și după ce microfonul i-a fost tăiat.
Aberațiile strigate de Șoșoacă în Senat
„Dacă nu stopăm vânzarea României către Oculta Internațională, România nu va mai exista în 2024.”
„Lipsa de comunicare s-a văzut în cea mai cumplită formă de abuz psiho-emoțional în perioada așa-zisei pandemii, cea mai mare mascaradă a tuturor timpurilor, instituită la nivel internațional și adoptată de noi fără crâcnire.”
„Prin vaccinare, femeile sunt omorâte și se distruge matricea națională a poporului român! Puteți să mă amendați, puteți să faceți ce vreți, adevărul va ieși la iveală! Omorâți România pas cu pas, vaccinând femeile, care duc la sterlitate.”
„Pentru ce vreți să omorâți poporul român? Ne puneți pumnul în gură când avem dreptul să luăm atitudine împotriva uciderii poporului român.”
„Dați-mă afară cu poliția, dați-mă afară cu cine vreți dv., amendați-mă, scădeți-mi 10% din indemnizație, dar n-am să vă permit niciodată să omorâți poporul român, și mai ales copiii și femeile, care sunt matricea națională!”
„Tentativa de omor la adresa poporului român”
Șoșoacă și-a transmis discursul, live, pe Facebook. Transmisia a continuat și când ea a revenit în bancă, unde li s-a adresat urmăritorilor săi: „O să vă dau eu citire absolut tuturor actelor, pe Facebook, ca să aveți dovezi pentru tentativa de omor la adresa poporului român”.
VIDEO: Discursul bolnav al senatoarei Șoșoacă
Microfon tăiat la cererea unui senator AUR!
Ulterior, Șoșoacă a scris pe Facebook: „(…) A deranjat adevărul despre efectele adverse ale vaccinării, susținute de cercetările Pfizer BioNTech și acuzațiile împotriva clasei politice care distrug poporul român! Dacă toată lumea vrea să ascundă adevărul, EU NU SUNT DISPUSĂ LA ACEST COMPROMIS!”
După câteva ore, ea a bravat, cu majuscule: „DACĂ TOATĂ LUMEA VREA SĂ ASCUNDĂ ADEVĂRUL, EU NU SUNT DISPUSĂ LA ACEST COMPROMIS!”
Diana Șoșoacă a mai postat un mesaj pe Facebook: „Culmea este că și reprezentantul AUR în Biroul Permanent, senatorul Sorin Lavric, a solicitat să mi se închidă microfonul! Misoginism sau «politically correct»?”
Între timp, senatorul-filosof Sorin Lavric a luat inițiativa „aruncării peste bord” a infernalei femei. Ședința Biroului Național de Conducere al Partidului AUR a fost urmată de un comunicat, care la punctul 2 menționa ca decizie: „Retragerea sprijinului politic acordat d-nei Diana Șoșoacă Ivanovici (!!! – n. red.). Domnia sa a refuzat sistematic să acționeze, atât în Parlament, cât și în spațiul public, în conformitate cu strategia grupului senatorial AUR, precum și cu deciziile conducerii partidului. De la data prezentului comunicat, d-na senator Diana Șoșoacă Ivanovici își exercită mandatul în afara grupului senatorial al AUR”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Domnilor Nicolae Manolescu (președinte) și Varujan Vosganian (vicepreședinte), ce ușor v-ați lepădat de AUR-ul toxic cu care ați împodobit Uniunea Scriitorilor! Totuși, voi l-ați băgat în organizație pe Sorin Lavric și tot voi l-ați lăsat să scrie ce vrea prin „România literară”, ba chiar să facă un „decoct” misogin la adresa femeilor în „Decoct de Femeie” și unul rasist la adresa țiganilor într-un interviu acordat revistei „Q Magazine”.
N-ați suflat o vorbă. L-ați păstrat în Uniune, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic neobișnuit. I-ați tolerat și declarațiile oribile din dialogul purtat cu teleghidatul Bănescu de la Patriarhie (un Data din Star Trek al vremurilor noastre), când i-a comparat pe refugiați cu o „invazie barbară”.
Ați sorbit și voi din acest „decoct”, prin nepăsare și fanfaronadă, dar n-ați scos un cuvânt despre fiertura ce v-a „desfundat” nările. Sunt convins că știați ce marfă se ascundea în ambalaj, înainte să-i fie dat BT-ul. Dar: ori v-a amuzat, ori ați ignorat-o, semnând pentru CTC ca un primar neșcolit.
Lavric a pus de-un „decoct” scandalos încă din 2019. Acum suntem la finele lui 2020. De-abia zilele trecute v-ați prins că gustul lui nu corespunde cu cel din USR (Uniunea Scriitorilor din România)? De-abia zilele trecute v-ați gândit să renunțați la „bucătarul” vostru de AUR? Ce-ați păzit până acum?
Culmea, i-ați promovat cartea „Decoct de Femeie” și în paginile „României literare”, revistă pe care, domnule Manolescu, o conduceți din postura de director. Daniel Cristea-Enachei-a realizat o recenzie – e drept, una în care, în termeni politicoși, îi desființează cartea. Concluzia criticului literar: „«Decoct de Femeie» lasă un gust amar: erudiția, stilul, originalitatea și gravitatea lui Lavric au fost puse într-o direcție greșită”.
Nicio scuză din partea Uniunii, la acel moment, pentru terfelirea femeii. Până la urmă, femeia v-a dat viață (atât domniilor voastre, cât și lui Sorin Lavric), tot femeia v-a și crescut. Iar voi – așa o răsplătiți?
Se vede de la o poștă că ați închis ochii la toate aceste mizerii promovate de Lavric. Iar când presa a descoperit în ce aburi vă scăldați la Uniune, v-ați trezit degrabă din adormirea pricinuită de „decoct” și ați luat atitudine. L-ați exclus pe Lavric din rândurile organizației voastre, pentru că „respectivele opinii și atitudini reprezintă punctele de vedere personale ale lui Sorin Lavric și nu angajează în niciun fel Uniunea Scriitorilor din România”.
Nu, zău! Dar Lavric al cui membru este? Sau al cui membru a fost până deunăzi? A fost un membru al Uniunii Scriitorilor, nu al vreunei asociații de decoct. Dacă Uniunea Scriitorilor din România nu e „angajată” în așa ceva, de ce i-ați mai dedicat spații însemnate lui Lavric în „România literară”? O revistă apărută sub egida Uniunii Scriitorilor din România, finanțată din bani publici.
Nu cred că femeile din România (inclusiv cele din Uniune), care cotizează la bugetul de stat și contribuie implicit la apariția revistei „România literară”, vor să citească asemenea cărți sinistre, cărora le faceți reclamă.
Și, sincer vorbind, nu sunteți la prima ispravă de a promova nonvalorile. V-ați deplasat într-un suflet la madam Firea, să-i pupați creațiile, atunci când și-a lansat volumul de versuri „Treizeci” („Picnic pe câmpul de luptă”). Se întâmpla în 2002.
În 2016, nici n-ați mai ținut minte, domnule Manolescu, prezentarea respectivei cărți scrise de Firea. „I-am prezentat o carte, dar am uitat tot”, asta le-ați declarat jurnaliștilor de la „Adevărul”, Cristian Delcea și Mihai Voinea (acum la Recorder.ro), care au încercat să deslușească atunci cum anume a reușit Firea să sară dintr-o mediocritate literară lucie direct în breasla scriitorilor profesioniști. Dacă până și dumneavoastră ați „uitat” ce-a scris Firea, ne cam dăm seama ce „capodoperă” a creat.
Și asta nu-i tot. Mai țineți minte, domnilor Manolescu și Vosganian, ce i-ați copt-o celebrei scriitoare de origine română Herta Müller, laureată cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2009? A sprijinit-o Germania, nu România. România, prin Uniunea voastră de „profesioniști”, i-a băgat bețe-n roate. I-ați dat ignore: atât voi, cât și editurile aflate sub influența voastră.
Dar ce să vezi: când a luat Nobelul, ați băgat-o în Uniune fără ca ea să știe că e membră, iar apoi ați suspendat-o fiindcă nu și-a plătit cotizația de membru! Păi, domnilor Manolescu și Vosganian, de ce n-ați suspendat-o pe Herta Müller la un an de neplată și v-ați gândit s-o eliminați din ceva în care nu era înrolată de-abia după ce a ajuns celebră? (Asta cu includerea forțată în Uniune îmi amintește de perioada comunistă. Dar atunci venea propagandistul la tine cu o listă și te punea să semnezi în dreptul numelui. Te înștiința că trebuie să devii membru UTC sau PCR).
De fapt, lucrurile nu stau așa. La acest capitol, cu întreg scenariul vostru, îl depășiți cu brio pe „dottore” Ponta. Iar pentru a vă lumina mințile, că poate ați uitat (așa cum ați „uitat” de prezentarea volumului scris de Firea, dar și de „decoctul” lui Lavric), vă redau în rândurile de mai jos declarația doamnei Herta Müller din urmă cu doi ani. Asta ca să nu credeți că ne-am infestat și noi cu AUR-ul vostru.
„Nu am știut că fac parte din Uniunea Scriitorilor din România. Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fac parte din Uniune și nimeni nu m-a anunțat că sunt membru. Când s-o fi întâmplat oare asta? Nici măcar vreo cerere să plătesc cotizația nu am primit. Când trăiam încă în România, urma să fiu primită în Uniunea Scriitorilor, dar mi-am condiționat intrarea în Uniune de cea a lui William Totok (din Grupul de Acțiune Banat – n.red.). Pentru că el nu a fost acceptat, nu am mai intrat nici eu. De atunci nu am mai avut nici un contact cu organizația. Nici nu mi-am mai exprimat vreodată dorința să devin membru al Uniunii. Cum poate fi numit acest teatru absurd? Înregimentare cu forța, ca pe vremuri? Cineva ia o decizie peste capul meu și apoi mă trage la răspundere pentru ea? În orice caz, o acțiune democratică nu este”.
Asta a declarat Herta Müller pentru presa germană, fiind preluată de postul de televiziune Digi 24.
Parcă mi-e cunoscut acest scenariu revoltător. Știți unde s-a mai propagat? În adresa de e-mail a doamnei Monica Tatoiu. Chiar acum câteva zile. Cred că i-a stat dumicatul în gât, atunci când l-a citit. Ce conținea? Un mesaj primit de la partidul colegului vostru din USR, Sorin Lavric, care o anunța că e membră AUR (Alianța pentru Unirea Românilor), deși ea avea habar, vorba ceea, doar de aurul din verighetă.
„Nu am primit nicio cerere de adeziune. Și uite ce am primit. Ăștia sunt mai ceva ca căpușele. Or fi cumpărat din donații niște baze de date. Doar că pe mine m-au enervat. Și mie îmi plac confruntările în tribunale. De acum încolo, cu binoclul pe oamenii lor care sunt în față”, a anunțat doamna Tatoiu.
În concluzie, voi, cei din USR (Uniunea Scriitorilor din România), nu sunteți străini de asemenea operațiuni „Delta Force”. Voi ați regizat intrarea doamnei Herta Müller în Uniunea Scriitorilor, iar omul vostru, Lavric, a regizat intrarea doamnei Tatoiu în AUR. Lucrurile sunt evidente. Oricât v-ați strădui să vă debarasați de Lavric, e cam târziu.
Sunteți vinovați cu toții. Cel mai indicat ar fi să vă prezentați demisiile din conducerea Uniunii Scriitorilor din România.
Uniunea Scriitorilor se delimitează de afirmaţiile lui Sorin Lavric (53 de ani), lider al Alianţei pentru Unirea Românilor (AUR), care consideră că romii sunt „o plagă socială” și că „bărbaţii nu caută în femei deşteptăciunea, profunzimea sau luciditatea”. „În mod firesc”, Lavric va fi exclus din Uniunea Scriitorilor.
Conducerea Uniunii Scriitorilor din România a transmis marți, printr-un comunicat de presă, că a luat act „cu stupoare” de „declaraţiile politice radicale pe care Sorin Lavric, proaspăt parlamentar, le-a făcut, cu privire la cadrul democratic în care se desfăşoară viaţa politică din ţara noastră”.
”Respectivele opinii şi atitudini reprezintă punctele de vedere personale ale lui Sorin Lavric şi nu angajează în niciun fel Uniunea Scriitorilor din România”, se precizează în comunicat.
„Menţionăm că, în urma implicării sale politice, relaţiile contractuale ale d-lui Sorin Lavric cu Uniunea Scriitorilor din România şi revista «România literară», în mod firesc şi necesar, iau sfârşit. Ca uniune de creatori în domeniul literar, Uniunea Scriitorilor din România este o instituţie democratică, reunind scriitori din toate etniile care trăiesc în ţara noastră, ale căror drepturi le apără şi le promovează. Uniunea nu face politică partizană”.
„Respingem orice tentativă de destructurare a cadrului democratic şi orice atac la adresa minorităţilor naţionale, religioase etc. şi condamnăm orice formă de discriminare. Prin urmare, ne delimităm, ca breaslă, de declaraţiile şi atitudinile politice ale d-lui Sorin Lavric, invitându-l să reflecteze la implicaţiile lor nocive pentru democraţie şi pentru atmosfera din spaţiul public”, a mai transmis Uniunea Scriitorilor.
Monument de misoginism
Sorin Lavric este președintele Senatului AUR (Alianța pentru Unirea Românilor) și a candidat pentru un loc de senator în Neamț, județ în care AUR s-a clasat pe locul 3 (după PSD și PNL), cu 14,4% din voturi la Senat și 13,8% la Camera Deputaților.
Lavric este scriitor şi doctor în filosofie. Era redactor la „România literară” și director de programe și relații publice la Uniunea Scriitorilor, calit ăți pe care tocmai le-a pierdut.
În cartea „Decoct de femeie”, apărută în 2019 la Editura Ideea Europeană, Sorin Lavric scria că „niciun bărbat nu caută în femeie deşteptăciunea, profunzimea sau luciditatea”.
Într-un articol pentru Scena 9, criticul literar MihaiIovănel a analizat volumul lui Lavric și a extras mai multe pasaje:
„Nici un bărbat nu caută în femeie deșteptăciunea, profunzimea sau luciditatea. Cine vrea filosofie nu o va găsi în capul femeii, dar în schimb va găsi cufundarea în athanorul labios”;
„O mie de femei erudite strânse laolaltă nu fac cât fascinația uneia singure din cele care au privilegiul nurilor”;
„Nu sunt un admirator al sexului frumos. Admirația cere recunoașterea ab initio a unei relații de superioritate: admiri pe cineva pe care îl bănuiești a fi deasupra ta, pe când femeia poate fi cel mult dorită, dar în nici un caz admirată”;
„Sunt trei împrejurări când priveliștea unei femei culminează în dezgust: când își face toaleta intimă, când își probează hainele în oglindă și când stă pe masa ginecologică”.
Sorin Lavric s-a născut pe 27 noiembrie 1967, la Drobeta Turnu-Severin, județul Mehedinți.
Studii universitare:
Facultatea de Medicină Generală, Institutul Medico-Farmaceutic „Carol Davila” din București (1987-1993)
Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991-1996).
Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (2005).
Volume publicate:
„Cartea de Crăciun” (Editura Humanitas, 1997)
„Ontologia lui Noica. O exegeză” (Humanitas, 2005)
„Noica şi Mişcarea Legionară” (Humanitas, 2007)
Traduceri (împreună cu Bogdan Mincă):
Martin Heidegger – „Parmenide” (Humanitas, 2001)
Martin Heidegger – „Problemele fundamentale ale fenomenologiei” (Humanitas, 2006).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
