Un terifiant dialog telefonic între tânărul soldat rus Konstantin Soloviev, aflat în regiunea Harkov, și mama sa, relevă atrocitățile de nedescris pe care invadatorii le comit cu sânge rece și chiar cu bucurie împotriva locuitorilor și a prizonierilor. Convorbirea interceptată de serviciile speciale ucrainene reprezintă doar una din nenumăratele mărturii ale crimelor de război comise de ruși cu o sălbăticie de neimaginat pentru Europa anului 2022.
Militarul îi relatează senin mamei sale tehnici înspăimântătoare folosite de FSB (ex-KGB) pentru torturarea prizonierilor de război și a localnicilor. Tânărul soldat rus mărturisește senin că își aduce și el contribuția, chiar dacă nu e în FSB, bătându-i pe prizonieri până le rupe oasele înainte ca aceștia să ajungă la interogatorii.
GRAPHIC! 🇺🇦 Intelligence Intercepted a call between a 🇷🇺invader Konstantin Solovyev (currently in Kharkiv oblast) with his mother revealing details of tortures Russian forces apply to Ukrainian captives. Mad stuff.
Translation attached, alternatively use the justpaste link the🧵 pic.twitter.com/rKvKCzBs58
— Dmitri 🇺🇦 (@mdmitri91) May 4, 2022
În mod absolut șocant, mama soldatului îl încurajează și-l aprobă. Îi spune că „și eu m-aș bucura dacă aș fi acolo” și îi califică disprețuitoare, pe ucraineni, cu peiorativul „hoholi” (poreclă jignitoare dată de ruși ucrainenilor).
La un moment dat, după ce-i descrie cum fură cartofii sătenilor, cum torturează prizonierii și cum îl înfruntă aceștia, fiul soldat îi spune mamei sale că simte că-și pierde mințile și că el era, înainte să vină în Ucraina, un om bun. Femeia îi răspunde, stupefiant, că nu e cazul să-și facă probleme de conștiință, pentru că „ucrainenii nu sunt oameni”.
Mai jos, traducerea convorbirii care a avut loc pe 4 mai între militarul rus Konstantin Soloviev și mama sa.
„Am participat și eu la asta. FSB tortura prizonierii. Știi ce înseamnă «trandafir»? Pe corpul unui om se pot face 21 de trandafiri. Douăzeci de degete și penisul. De-a lungul oaselor se taie pielea cu carne. Pe toate degetele. Același lucru se întâmplă și «acolo jos»“
(R)=Soldat rus (M)=Mama sa
„(R): Bună ziua!
(M): Dragul meu!
(R): Bună, ce mai faci?
(M): Ce mai faci?
(R): Oh, excelent, tocmai m-am întors de la „saună”.
(M): De unde?
(R): De la „saună”.
(M): Oh, deci deja mergi la saună!
(R): Da, așa se numește furtunul cu care ne dușăm în timp ce facem baie.
(M): Asta e grozav.
(R): Apoi mergem să luăm cartofi de la săteni.
(M): Îi vând sau îi dau?
(R): Îi dau. Noi venim și îi luăm …. Citim cărți, ne dezvoltăm din punct de vedere cultural.
(M): Foarte bine, dar aveți grijă cu sătenii ăia.
(R): Ah… ce pot să facă?
(M): Îți spuneai singur povestea aceea…
(R): Despre bătrână?
(M): Da. Peste tot în biserici se citesc rugăciuni pentru toată lumea, pentru tine în mod special. Asta e bine. Crezi că mama va uita de toate astea? Nu.
(R): Știi, aici… În fața ochilor mei, ei bine, pe scurt, am participat și eu la asta. FSB tortura prizonierii. Știi ce înseamnă „trandafir”?
(M): Nu.
(R): Pe corpul unui om se pot face 21 de trandafiri. Douăzeci de degete și penisul. Scuză-mă.
(M): Da…
(R): Ai văzut cum înflorește un trandafir, cum se deschide?
(M): Da.
(R): Deci, de-a lungul oaselor se taie pielea cu carne. Pe toate degetele. Același lucru se întâmplă și „acolo jos”. Este ceea ce se numește 21 de trandafiri pe corpul unui om. Știi ce alte torturi am mai văzut?
Soldat: „L-au bătut pe bătrânul ăla cu bastoane de cauciuc până la moarte. Bătut până la moarte. (…) Încă o metodă: introduc un tub în fund și pun sârmă ghimpată în el. Scot tubul, sârma ghimpată rămâne înăuntru. Apoi scot încet sârma ghimpată“
(M): Ce? Și de ce spui că ați luat parte la ele? Aceia erau cei de la FSB.
(R): Păi, noi luam prizonierii, îi aduceam înăuntru.
(M): Da…
(R): Și în timp ce așteptam să-i băgăm în camerele alea de tortură, îi băteam, le rupeam picioarele, ca să nu fugă.
(M): Încercau și ei să facă ceva? Nu-și dau seama că s-a terminat?
(R): Bineînțeles. Ei nu înțeleg nimic.
(M): Trebuie să fie din cauză că sunt drogați, nu?
(R): Mhm… Băieții au prins un civil, cum spunea conducătorul camerei de tortură, cum au prins un bătrân, i-au luat telefonul și în telefon au găsit poze cu toate pozițiile noastre.
(M): Ce ticălos, f…-i!
(R): Se plimba pe o bicicletă cu un steag alb, făcea poze la toate pozițiile, le trimitea.
(M): Un nenorocit de nemernic.
(R): Mhm.
(M): Așa cum vă spuneam, nu puteți avea încredere în ei. Hoholi…
(R): Și l-au bătut pe bătrânul ăla cu bastoane de cauciuc până la moarte. Bătut până la moarte. Îți dai seama câte lovituri, câte trebuie să se întâmple ca să mori de la un simplu baston de cauciuc… se numește tranchilizant… se folosește pe buză, dacă cineva o ia razna îl lovești… deci el, bătrânul, avea multe leziuni interne. Așa torturează băieții noștri de la FSB. Încă o metodă de tortură… am uitat cum se numește… cred că «butoi». Ei introduc un tub în fund și pun sârmă ghimpată în el.
(M): La naiba.
(R): Scot tubul, sârma ghimpată rămâne înăuntru. Apoi scot încet sârma ghimpată.
(M): F..-i.
(R): Așa fac ai noștri… se spune că metoda asta cu sârma ghimpată o folosesc din Cecenia.
Mama: „Dacă aș ajunge acolo, m-aș bucura și eu. Și noi suntem la fel cu tine“
(M): Știi cum îi torturează ucrainenii pe ai noștri?
(R): Eu știu.
(M): Da?
(R): De aceea nu am nici un strop de regret. Când stăteam… omul ăsta pe care l-am adus, capturat. Spunea: «Pentru viața mea, băieții noștri vor lua două dintre ale voastre!», și apoi: «Nu-mi pasă de moarte, eu mor pentru adevăr!»…
(M): Sigur, pentru ce adevăr?
(R): Striga! I-am spus – «dacă nu-ți pasă, de ce ți-e frică?». Și el stătea, cu oasele cruciforme rupte, pe care i le-am rupt eu – au fost scoase afară. El spune «nu-mi pasă!» – Dacă nu-ți pasă de ce ești așa de speriat? «Nu mi-e frică!» – și atunci de ce țipi? El a tăcut. Această tortură mentală a oamenilor, în două cuvinte, îmi place.
(M): Îți place?
(R): Îmi place.
M): Întotdeauna v-am spus că, în principiu, mă obțin. Dar dacă aș ajunge acolo, m-aș bucura și eu. Și noi suntem la fel cu tine.
(R): El a început să înjure în ucraineană – «Tu!…», eu am spus – «De ce ești nervos? S-a terminat. Lasă-te de situație. Totul va fi bine».
(M): Voi, c…, vă predați, sunteți hrăniți, adăpați, lăsați să plecați acasă, nenorociților.
(R): Așa stau lucrurile.
(M): Mhm.
Soldat: „Știi de unde începem? Îi rupem degetul cel mai important, arătătorul de la mâna dreaptă”. Mama, râzând: „O, deci nu va putea să mai arate cu degetul sau să se scobească în nas?”
(R): Deci noi… o să facem 21 de trandafiri pentru tata, da? Începem cu penisul lui, dacă nu înțelege, mai facem cinci. De ce nu? El spune că oricum nu va avea o slujbă, așa că nu are nevoie de mâini. Și dacă are nevoie de ele ca să facă prostia asta, atunci sigur nu are nevoie de ele. Știi de unde vom începe? O să-i rupem degetul, cel mai important. Degetul arătător. De la mâna dreaptă.
(M): Oh, deci nu va mai putea să arate cu degetul sau să se scobească în nas? (Râde)
(R): Doar ca să-l poată folosi mai târziu. Chiar înainte de falanga din față a degetelor, este zona cea mai dureroasă. Are cele mai multe terminații nervoase. Cel mai gros os. Nu-i așa?
(M): Da.
(R): Dacă nu înțelege, data viitoare vom rupe două. Dacă nu reușește nici după două, vom rupe patru, într-o progresie geometrică.
(M): Copilul meu, auzi ce discutăm?
(R): Înțeleg că îmi pierd mințile aici, pentru mine e normal să spun astfel de lucruri.
(M): Nu, nu pierzi nimic, totul este în regulă.
(R): Îți spun eu, eu omor oameni aici, mamă.
(M): Păi… ești sigur că sunt oameni? Ce se întâmplă dacă, Doamne ferește, unul dintre voi…
(R): Da, înțeleg asta, nici măcar nu mai am remușcări. După ce numărul (de crime – n. red.) a trecut de 20, atunci m-am liniștit.
(M): Păi… ăia nu sunt oameni.
(R): Eu am fost un tip bun! Pur și simplu nu… eh, vreau să-ți spun totul, vreau să vezi tot ce s-a schimbat în mine.
(M): În regulă, copilul meu, la revedere.
(R): La revedere.“