Scriitorul clujean Gabriel Bota, cel bătut vineri în fața casei lui de un taximetrist cu ceafa lată, a povestit ce s-a întâmplat după ziua care i-a întunecat viața. El a ținut un fel de jurnal pe Facebook, găsind sprijin moral în miile de mesaje de susținere.
Mulți compatrioți îl sfătuiesc pe Gabriel Bota, organizatorul Festivalului Internațional de Carte Transilvania de la Cluj-Napoca, să revină asupra hotărârii de a părăsi România după experiența terifiantă de vineri. Zi în care Gabriel Bota s-a lovit nu doar de pumnul taximetristului cu ceafa lată, ci și de funcționarea defectuoasă a statului român, prin instituțiile și serviciile sale (Poliția, UPU, 112 etc.).
Trăirile lui Gabriel Bota sunt zguduitoare. Un infern în care um om a intrat fără voia, în țara lui, începând din fața casei lui.
Sâmbătă, 20 iulie
„Trebuia să plec spre Polul Nord, dar am dat de un pol înghețat chiar acasă”
„În mod normal, ieri trebuia să plec spre Polul Nord cu bicicleta. Avusesem în plan o nouă ediție de Read & Ride, o călătorie de aproximativ 1.500 de kilometri pe care urma să-i străbat în 10 zile fulger până în nordul extrem. Scopul era să atrag atenția asupra cititului de cărți, asupra lipsei lui și să încerc să mai conving pe cineva că o carte, alături de sport, dau sens și valoare vieții fiecăruia.
Din păcate, din motive diverse, n-am putut să plec în călătorie. Din păcate, în schimb, am dat de un pol înghețat chiar acasă. Și mai mult, tocmai de efectele directe ale unei grave lipse de educație pe care acest popor o are.
Ieri a fost o zi cumplită. Am dat piept cu realitatea de lângă mine. Timp de 6 ani m-am luptat și-am încercat, prin activitățile concrete pe care le-am avut, să arăt că un popor se poate salva prin carte, prin educație și prin cultură. Că altfel își pierde identitatea și valorile și devine un monstru. Ieri am realizat că acest monstru este deja creat, e aici și noi trăim în burta lui.”
„Totul e putred”
„Știți cu toții prin ce am trecut. Aseară am ajuns acasă aproape de miezul nopții după mai mult de 5 ore de stat la UPU. Obosit, halucinat. Mi-am luat fetița în brațe și-am rumegat gândurile timp de alte câteva ore, neputând să dorm. Pentru că viața ei putea fi în pericol.
M-am cutremurat! Totul e putred! E ca un domino: jegul care m-a lovit e produsul unui sistem educațional și social care i-a dat licență de transport persoane și al unui sistem juridic care-i permite (prin ignoranță) să aibă impresia că poate face orice oricui (pentru că nu este arestat imediat, pentru că nu este tras la răspundere).”
„Pe cine sunt nervos?”
„Mă gândesc, oare ce s-ar fi întâmplat dacă era soția sau orice femeie în locul meu? Sunt convins că ar fi făcut la fel. De fapt, nici nu știu pe cine sau pe ce sunt foarte nervos:
– pe jeg?
– pe doamna de la 112, care efectiv nu m-a pus în legătură cu poliția, deși trebuia să o facă (motivația a fost că poliția nu are ce să facă dacă infractorul a fugit)?
– pe poliție, că nu a venit imediat (de fapt, n-a venit deloc)?
– pe faptul că la ora 15.00 era doar un echipaj de poliție la o secție din centrul Clujului?
– pe oamenii care n-au sărit în ajutor, fiind foarte mulți la acea oră lângă piață și lângă incident?
– pe faptul că în Cluj nu există un spital adevărat de urgență, care să deservească prin capacitate toată populația?
Pe cine? Și, chiar dacă puteam, nu am apelat la «relații și cunoștințe» cu nimic, cu absolut nimic, pentru că am vrut cu adevărat să simt natura acestui sistem viciat existent în țara în care îmi duc viața. Așa că vă pot spune ceva important: de ieri și până azi nu am rezolvat nimic!”
„Mostrul e aici, trăim în burta lui”
„Jegul încă transportă prin Cluj persoane în taxiul pe care-l conduce, poliția nu a făcut nimic, nu-l caută nimeni, nu cercetează nimeni nimic. Am fost la IML, dar, surpriză, IML-ul are program doar luni. La poliție, doar luni dimineața pot depune plângerea. Și cine știe cât durează până o să fie căutat, găsit, cercetat etc. Până atunci, jegul este pe străzi și transportă persoane.
Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că am obosit. Am obosit. Nu mai vreau să lupt pentru această țară, pentru că mi-am dat seama că aproape nimeni nu vrea să lupte cu adevărat pentru ea. De ce să mai încerc să-i conving pe oameni că prin carte viața lor poate fi mai bună, mai protejată, mai corectă? Mă opresc. Mostrul e aici. Trăim în interiorul lui și nu ne dăm seama.”
Luni, 22 iulie
„Agresorul a fost identificat”
„Mașina agresorului a fost identificată și, prin urmare, și el. În vâltoarea evenimentului nu am reținut bine numărul de mașină. Le mulțumesc autorităților locale, care s-au autosesizat înainte ca eu să depun plângere, pentru sprijinul acordat. Am urmat toate procedurile legale și voi merge pe calea justiției. În sfârșit, încep să mă mai liniștesc. Vreau totuși să fac câteva precizări. Simt că am intrat într-un cerc urât, de care am încercat să stau departe întotdeauna și care nu ne face bine nici mie, nici familiei mele. Nu vreau să intru în niciun război personal al nimănui cu nimeni, condamn orice fel de act nelegitim și sunt împotriva oricărei forme de violență. Vreau să trăiesc liber și fără constrângeri într-un loc în care să nu simt că viața familiei mele este amenințată în vreun fel sau altul. Vreau ca astfel de evenimente să nu se mai întâmple. Știu, sunt naiv. Dar am fost și sunt uluit, efectiv uluit!
Sub incidența emoțiilor de vineri, limbajul pe care l-am folosit în postarea a mea a fost unul dur și care nu-mi stă în caracter. Însă, mi-l asum cu totul. Am fost uimit de amploarea pe care relatarea mea a luat-o. Și totuși, am fost uimit și de altfel de reacții. De exemplu, cineva îmi condamna limbajul, nefiind interesat de fapt de ceea ce s-a întâmplat. Mai mult, azi Facebook-ul mi-a șters cu totul postarea pentru că, probabil, am fost raportat. Postarea a redevenit publică după vreo oră, după ce am cerut să fie reevaluată.
Concluzia acestei ore de prânz: vreau să ne dăm seama de imaginea vie și reală a acestei țări, de ceea ce ne înconjoară, de efectele lipsei educației și culturii, de lipsa normativelor, de drumul pe care mergem toți. Și pe care aproape nimeni nu-l repară în acest moment!”
Taximetristul zice că Bota l-a bătut pe el!
Taximetristul bătăuș a fost identificat, a primit două amenzi și este cercetat penal. El nu vrea să stea de vorbă cu presa, nici să-și spună numele, dar și-a transmis mesajul printr-un „interviu” acordat, în familie, Asociației Taximetriștilor din Cluj.
Relatarea pare a fi puternic viciată de minciuni. Este tactica obișnuită a agresorului: dacă ai bătut pe cineva, spune că el te-a lovit primul sau măcar te-a înjurat.
Taximetristul a spus că incidentul din 19 iulie s-a produs altfel decât l-a prezentat Bota și că el i-a aplicat acestuia doar o palmă, după ce a fost îmbrâncit.
- „Eu, ducându-mă să cumpăr ceva flori pentru soția mea, fiind aglomerată stradă, am parcat chiar la intrarea în curtea respectivă, neobservând că are poțile închise și că este intrare și ieșire. Am plecat cinci minute de lângă mașină și când m-am întors, am auzit un domn claxonând. Când m-am apropiat de mașină, a început să mă înjure, să-mi «umple frigiderul». M-am dus lângă el și i-am spus: «Domnule, vă rog să nu mă mai înjurați! Nu mă mai blamați! Nu v-am făcut în niciun fel. Vă rog să mă scuzați». Domnul a coborât atunci din mașină, îmbrâncindu-mă. M-am întors cu spatele și am căzut pe un gard viu de lângă poartă. Am văzut că am căzut, m-am ridicat și l-am lovit. L-am lovit cu palma, în față. Am ripostat, m-am apărat, cum ar veni.”
- „După aceea m-am dus de acolo, pentru că nu am vrut să escaladeze conflictul și mi-am văzut de treabă toată ziua. Nu am avut nicio problemă. Nu am crezut că se va ajunge atât de departe și de asta nu m-am dus la Poliție, nici la Poliția Locală.”
- „Am fost chemat la Poliția Locală și am fost amendat de două ori: o dată contravențional și o dată rutier. O amendă pentru comportament neadecvat de 500 de lei, pe strada Mihai Viteazu 26, și o amendă pentru oprire interzisă, 290 de lei și două puncte penalizare.”