Administrația publică din România are cele mai mari salarii din Europa Centrală și de Est, a anunțat Ionuț Dumitru, economist-șef la Raiffeisen Bank, într-o videoconferință organizată marți de publicația HotNews în contextul discuțiilor despre bugetul de stat în 2021.
Potrivit lui Ionuț Dumitru, nivelul de salarizare în sectorul bugetar, raportat la media pe economie, este chiar cel mai mare din Europa!
Problema principală a bugetului României, sesizată și subliniată de economiști, o reprezintă cheltuielile fixe reprezentate de salariile pentru bugetari. Majorate de Dragnea, care căuta să cumpere bunăvoința oamenilor, aceste venituri au consumat, în 2020, 97% din toate încasările statului român. Practic, nu mai rămân bani pentru nimic altceva. În plus, majorarea necontrolată a veniturilor în sectorul bugetar a făcut ca, în acest moment, salariile din administrație să fie cu aproape 50% mai mari decât la privat.
Guvernul a anunțat înghețarea salariilor pe 2021, ceea ce a dus la mobilizarea sindicatelor controlate de PSD.
Ionuț Dumitru, economist-șef Raiffeisen: „Nivelul de salarizare din sectorul public din România, raportat la media pe economie, e de departe cel mai mare din Europa. Decalajul e cam de 60-70%!”
Economistul spune că și numărul funcționarilor, raportat la plătitorii de taxe, este prea mare: „Dacă ne uităm la numărul de plătitori de taxe și impozite și anume la numărul de salariați care sunt plătitori de taxe și impozite, o să constatăm că sunt mulți bugetari raportat la acești plătitori de taxe și impozite. Dar la nivel agregat nu cred că putem trage concluzia că sunt prea mulți. În același timp pe partea de salarizare lucrurile par să fie clare. Nivelul de salarizare din sectorul public în România – raportat la media pe economie – este de departe cel mai mare din Europa. Mă refer aici la așa numitul salariu relativ, raportat la media pe economie. Administrația publică de la noi e de departe cea mai bine plătită, raportată la salariul mediu pe economie. La mare distanță față de celelalte state. Decalajul e cam de 60-70 la sută!„.
Situația descrisă de Ionuț Dumitru este realmente șocantă: funcționarii români au salarii mai mari decât în Polonia sau Cehia, iar puterea lor de cumpărare (salarii raportat la prețuri) se apropie de cea a bugetarilor din Germania: „Dacă ne uităm la Educație sau la Sănătate tot în termeni relativi, stăm destul de bine în clasamentul european. Dacă ne uităm în termeni absoluți, adică salariul în echivalent euro, lucrurile stau în felul următor: avem în administrația publică din România cel mai mare salariu din Europa Centrală și de Est. Mai mare decât în Polonia, mai mare decât în Ungaria, decât în Cehia sau decât în țările din jurul nostru. Iar dacă ajustăm și cu puterea de cumpărare salariul din administrația publică din România nu e foarte-foarte departe de salariul din Germania spre exemplu. Ne vine sau nu să credem, dar asta e realitatea. Evident că întotdeauna va interveni subiectivismul – dacă întrebi un funcționar din administrația publică dacă e mulțumit de salariul , o să-ți spună că nu. Până la urmă e o chestiune de management al performanței și raport între performanță și modul în care îl plătești. Nu putem fi ipocriți și să spunem că au salarii prea mici. Problema e ce livrează în schimbul acelor salarii. Și cred că se pot găsi indicatori prin care să măsurăm calitativ prestația lor. Așa cum în banking – care e tot din categoria Servicii – avem acel NPS-Net Promoter Score, care măsoară cât de satisfăcut e clientul de serviciul pe care i-l livrezi, la fel ai putea construi indicatori de satisfacție a clientului vizavi de serviciul public oferit. Evident că trebuie găsite niște chei de control, dar cred că pot fi construiți astfel de indicatori”.
Florian Libocor, economist șef la BRD: „Soluția ar fi probabil o reașezare a acestor scheme, o testare a oamenilor”
La aceeași conferință, Florian Libocor, economist șef la BRD, a explicat mai întâi că e foarte greu să măsori productivitatea unui profesor sau a unui chirurg, de exemplu, dar în același timp se poate vedea cu ochiul liber că serviciile lasă foarte mult de dorit: „Pentru că procesul de învățământ durează în caz fericit 12 ani – gimnaziu plus liceu. Cum calculezi productivitatea unui învățător, neștiind până la urma urmei cât de mult plus valoare va aduce elevul acestui dascăl în economie sau în societate în perioada în care el e în clasele 1-4. Trebuie să aștepți până când elevul acela termină liceul să vezi câtă plusvaloare a generat. E destul de greu de calculat… În sistemul de sănătate, la fel: cum se calculează productivitatea unui chirurg? Unii ar putea spune că e probabil foarte simplu: numeri câți pacienți au scăpat și câți n-au scăpat. Dar să nu cădem în utopii. Nu cred că e corect așa. Sistemul public în ansamblul lui este într-adevăr un consumator de resurse, dar asta nu ar fi deloc dureros dacă ceea ce s-ar întoarce către societate ar aduce beneficii societății. Adică în momentul în care mă duc la medic să nu stau pe niște holuri relativ înghesuite șase ore- este cazul apelurilor la urgență. Și nu e vorba doar de aceste această perioadă conjuncturală era și înainte la fel. Sau dacă mă duc într-o școală sau într-un liceu să stau să caut toaleta prin curte – și spun asta cu părere de rău că mai avem și asemenea situații. Aici suntem”.
Trecut prin Ministerul Finanțelor, Florian Libocor știe cu ce ne confruntăm: „Având experiența a patru ani și jumătate în ministerul Finanțelor într-o perioadă care a fost destul de dificilă în România 1998-2002 pot să spun că într adevăr în aparatele guvernamentale se discută despre două situații – fie este supradimensionat, fie subdimensionat. În primul caz se merge pe acea distribuție Pareto: există 20 la sută din personal care își face treaba și 80 la sută care face orice altceva. (…) Soluția ar fi probabil o reașezare a acestor scheme, o testare a oamenilor… dar e foarte dificil de spus pentru că orice ai spune este blamat și condamnabil”.
