La aproape 7 ani de la alegerile prezidențiale din SUA, din noiembrie 2016, în urma cărora Donald Trump a devenit președinte la Casa Albă, au apărut primele dezvăluiri de netăgăduit despre spargerea serverelor Partidului Democrat în acea perioadă. La „butoanele” operațiunii s-a aflat regimul criminal de la Kremlin, prin locotenent-colonelul Serghei Morgacev – un angajat al GRU Moscova.
Conform informațiilor furnizate de site-ul InformNapalm și preluate de Obozrevatel.com, totul a ieșit recent la iveală, după ce hackerii ucraineni din echipa „Cyber Resistance” au decriptat e-mail-urile, rețelele sociale și contul personal ale ofițerului superior putinist. Se arată că acesta s-a născut de fapt la Kiev, dar a lucrat o viață întreagă pentru Rusia teroristă.
Mai mult, datele găsite confirmă că trădătorul este chiar curatorul celui mai faimos grup rusesc de hacking – „APT 28” –, responsabil de spargerea serverelor Partidului Democrat din SUA în plină desfășurare a scrutinului din 2016.
Jurnaliștii ucraineni mai precizează că Morgacev este căutat de FBI-ul american pentru implicarea lui într-o serie de infracțiuni cibernetice grave în diferite țări ale lumii.
InformNapalm, citat de Obozrevatel.com: „Morgacev s-a născut la Kiev, dar a lucrat pentru Moscova toată viața. A absolvit Academia FSB în 1999 și s-a alăturat serviciului rus de informații militare. Acest locotenent-colonel al GRU din Federația Rusă este căutat de FBI pentru un număr de infracțiuni cibernetice grave în diferite țări din lume. El este curatorul celui mai faimos grup de hackeri ruși, «APT 28» (cunoscut în mass-media sub numele de Fancy Bear, Pawn Storm), care a spart serverele Partidului Democrat din SUA în 2016. Această acțiune a fost o încercare a Kremlinului de a interveni în alegerile din SUA”.
Din raportul întocmit de „Cyber Resistance” reiese că Morgacev este „un hacker foarte cool și inteligent, dar… ucrainenii din echipele de rezistență cibernetică l-au piratat. Înainte să-și dea seama, i-au descărcat toate datele personale și, în cele din urmă, i-au comandat cadouri pe AliExpress”.
InformNapalm, citat de Obozrevatel.com: „A fost coarda finală a hacking-ului care a devenit cea mai umilitoare pentru criminalul cibernetic rus. După ce i-au spart conturile anonime în rețelele sociale, hackerii ucraineni au publicat copii scanate ale documentelor sale – în special, cu pașaportul său. Apoi, după ce au obținut acces la contul AliExpress al lui Morgacev, hackerii au comandat cu grijă câteva zeci de articole pentru el, inclusiv suveniruri cu sigla FBI, care-l caută, precum și un lot mare de jucării pentru adulți. Cumpărăturile au fost plătite de pe cardul lui”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Dezastrul pe care-l vedem astăzi în Ucraina, în privința „operațiunii militare speciale” declanșate de Federația Rusă pe 24 februarie 2022, are explicații logice. Invadatorii nu puteau câștiga un război în câteva zile, așa cum se lăudaseră inițial cu „Blitzkrieg-ul” de sorginte nazistă, atâta vreme cât făcuseră gafe în serie din punct de vedere strategic.
Marile greșeli au apărut în primă instanță în 2008, la doar 17 zile de la Summitul NATO de la București, unde fusese prezent și tiranul Vladimir Putin. Dintr-o prostie inexplicabilă, revista „Russkii Mir” („Lumea Rusă”), coordonată de strategul putinist Gleb Pavlovski (decedat recent, pe 27 februarie 2023, la vârsta de 72 de ani), a publicat în amănunțime încă de atunci întregul plan de capturare a peninsulei Crimeea și ulterior a Ucrainei.
Era anul 2008. În 2014, Crimeea a ajuns să fie anexată printr-un referendum fals, iar 8 ani mai târziu să se dea startul invaziei la scară largă împotriva noii conduceri de la Kiev. Din păcate, acea gafă uriașă a rușilor, care și-au dezvăluit public strategia de anexare, n-a apucat să fie speculată și materializată de ucrainenii patrioți, dacă ne referim la destinul Crimeei.
În primul rând, președintele Viktor Iușcenko, aflat în ultima parte a mandatului său, era slăbit fizic și psihic în urma otrăvirii lui de către serviciile speciale de la Moscova. În al doilea rând, țara era guvernată de controversatul premier Iulia Timoșenko, demisă la un moment dat în 2005 de Iușcenko pentru fapte de corupție. În al treilea rând, alegerile prezidențiale din 2010 l-au adus la cârma Ucrainei pe pro-rusul Viktor Ianukovici.
Așa se explică de ce Federația Rusă, în ciuda scurgerilor publice de informații, a anexat ulterior peninsula Crimeea practic fără opoziție. Ucraina nu putea să-și ia măsuri de precauție în plan militar, logistic, strategic cu un șef de stat aservit Kremlinului, care, culmea, nu știa o boabă de ucraineană! A început să învețe limba țării sale abia când a devenit președinte.
Coloana a 5-a
Cu doi pro-putiniști sadea la butoane (Viktor Ianukovici – președinte, Mikola Azarov – premier din partea Partidului Regiunilor, cu sediul în Rusia), Ucraina a plătit tribut în 2014 prin trădări în masă de la polul cel mai înalt al puterii politico-militare. Așa că eroarea majoră apărută în „Russkii Mir” n-a contat aproape deloc în legătură cu soarta Crimeei.
Ea a rămas însă o greșeală monumentală a Rusiei. Ucrainenii au ținut cont de planurile Kremlinului (de cea de-a doua fază a „operațiunii militare speciale”) abia după pierderea peninsulei Crimeea, când la Kiev a fost instalat președintele Petro Poroșenko. Altfel ar fi stat lucrurile dacă în acel moment Ucraina ar fi fost administrată de pro-ucraineni, nu de pro-ruși.
În 4 ani de mandat, Ianukovici a avut timp suficient să pregătească terenul pentru a ceda Crimeea Federației Ruse. Iar drept mulțumire, când acesta a refuzat să semneze acordul de asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană și a fost debarcat de la putere în 2014, Putin l-a primit cu brațele deschise pe fugar la Moscova, unde se află și în momentul de față.
Planul de capturare a întregii Ucraine, publicat de „Russkii Mir” în 2008, a continuat să se desfășoare și după 2014, exact cum era stipulat în articol! Președintele Poroșenko nu se mai regăsea însă pe lista de servanți ai lui Putin. Tiranul de la Moscova a trecut astfel la o nouă acțiune: a pompat 5 miliarde de dolari pentru acapararea Kievului și apoi a celorlalte regiuni. La final, noul șef de stat urma să fie iarăși fugarul Viktor Ianukovici.
Misiunea trebuia să fie executată de așa-zisa „Coloană a 5-a”, creată în Ucraina pentru perioada 2014-2022 pe modelul agenturii secrete a generalului Franco. Ea activase în Republica Spaniolă în perioada războiului civil dintre anii 1936-1939. Acțiunile subversive aveau la bază recrutarea de agenți secreți care să dezbine populația ucraineană și să organizeze proteste anti-UE, anti-NATO, anti-Occident.
Trădătorii lui Putin
Capul rețelei fusese numit deputatul Viktor Medvedciuk, finul lui Putin. Acesta, văzându-se cu purcoiul de bani în gestiune, și-a însușit cel puțin un miliard de dolari din cele 5 asigurate de Moscova, restul sumei fiind împărțită către toți membrii „Coloanei”, în frunte cu alți conducători.
Site-ul ucrainean Obozrevatel.coma publicat în martie 2022 o listă cu oamenii pe care se baza Putin în capturarea Ucrainei și care ulterior l-au trădat în loc să-l ajute. Iată-i:
1. Dmitri Șalkov – șeful departamentului de control și audit al Administrației Prezidențiale;
2. Aleksandr Bastrikin – șeful Comitetului de Anchetă al Federației Ruse;
3. Igor Krasnov – procuror general;
4. Serghei Korolev – prim-adjunct al directorului FSB;
5. Vladislav Surkov – fost consilier prezidențial;
6. Generalul Vladimir Cernov – fostul șef al departamentului pentru cultură și relații publice cu țările vecine;
7. Igor Maslov – succesorul lui Cernov;
8. Generalul Serghei Beseda – șeful serviciului 5 al FSB;
9. Evgheni Primakov – șeful Agenției Federale pentru CSI.
Și mulți alții.
Această „Coloană a 5-a”, care ar fi trebuit să pună bazele solide ale „operațiunii militare speciale” din 24 februarie 2022, s-a prăbușit din fașă. Din cele 5 miliarde de dolari, numai o sumă nesemnificativă a fost alocată de lacheii putiniști pentru misiune. În plus, cohorta de spioni și trădători s-a văzut neputincioasă să aplice întocmai rețeta Kremlinului.
A doua mare greșeală a Rusiei
De la Poroșenko până la Zelenski s-a produs în general o curățenie majoră în cadrul aparatului de stat ucrainean, populat până atunci de pro-rușii instalați de Viktor Ianukovici.
Petro Poroșenko a făcut pași importanți pentru întărirea arsenalului militar al țării sale: de la fabricarea și achiziția de tancuri sau sisteme antitanc de producție proprie Stugna până la organizarea sistemului de aviație. Acest lucru a fost continuat și de succesorul său, Volodimir Zelenski.
Cei doi președinți ucraineni înțeleseseră că acel articol apărut în „Russkii Mir” în 2008 nu era doar rodul unei imaginații bogate a cuiva. Totuși, în cei 8 ani pe care i-au avut la dispoziție, pro-ucrainenii n-au izbutit să se organizeze ca la carte pentru a minimiza pagubele produse de o nouă invazie care bătea la ușă. Ucraina era măcinată și ea de birocrație, corupție și influențe politice negative.
A doua mare greșeală a rușilor, după cea din 2008, s-a produs în momentul în care Vladimir Putin a parafat actul de invadare a Ucrainei sub semnul unei acțiuni de „pacificare” a țării și de eliberare a ei de „naziști”. „Denazificarea” venise la pachet cu „Blitzkrieg-ul mult trâmbițat la Moscova, în urma căruia ocupanții erau pregătiți să cucerească Kievul în trei zile.
Însăși noțiunea de „Blitzkrieg” formulată la acea vreme de ruși era una ridicolă. Asta fiindcă Germania nazistă folosise termenul de „război-fulger” atunci când atacase Polonia și ulterior Uniunea Sovietică, având un scop bine țintit: să-și surprindă adversarii nepregătiți printr-o invazie neanunțată. Or, în cazul Rusiei actuale nu mai era vorba despre așa ceva. Toată lumea știa că Rusia va invada Ucraina, trupele ei fiind dislocate la granițe pe parcursul mai multor luni și filmate din satelit.
Prin gafa sa, Putin și-a subestimat clar adversarul, chiar dacă s-a pregătit anterior (dar nu îndeajuns) din punct de vedere economic, financiar și logistic pentru sancțiunile pe care urma să le primească de la UE și SUA. Pe de o parte, el a dovedit că nu este deloc un practicant real de arte marțiale, care se ghidează după un cod foarte bine definit, ci mai degrabă un colecționar de grade și de medalii de talia „generalului Izmană” (Oprea) de pe plaiurile noastre mioritice.
S-au dus pe șosea în ritm de defilare, în loc să atace în plan desfășurat
Putin nu s-a asigurat prin agenții săi FSB-iști sau de contraspionaj că misiunea „Coloanei a 5-a” s-a îndeplinit conform planului, înainte de lansarea „operațiunii militare speciale”. Eșecul lui este cu atât mai răsunător, cu cât el fusese în trecut mare agent și colonel KGB și-și făcuse un stat despotic în peste 20 de ani de domnie cu „oameni de nădejde” controlați la tot pasul.
Năpustirea asupra Kievului a semănat cu o goană nebună a militarilor ruși însetați spre un ochi de apă întrezărit în deșert. Dornici să se adape cu laurii victoriei, invadatorii s-au aruncat într-o luptă negândită până în cele mai mici detalii. Pe cale terestră și aeriană, cu tancuri, transportoare blindate, sisteme de artilerie, elicoptere și bombardiere, dar și cu trupe de desant debarcate în anumite părți ale metropolei, au crezut că vor da lovitura de grație și vor deveni eroi precum strămoșii lor când au distrus Berlinul la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Că tot era vorba de „denazificare”…
Numai că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, cum sună zicala. Rușii, în idioțenia lor, au ignorat trei aspecte fundamentale: momentul atacului, care a coincis cu condiții meteo nefavorabile; relieful din jurul Kievului; dotarea și planurile defensive ale apărătorilor lui Zelenski. În funcție de toți acești factori, asalturile „denazificatorilor” din zona de nord-vest, dinspre Belarus, și din cea de nord-est, dinspre Federația Rusă, regiunea Briansk, s-au stins treptat, după o perioadă de furtună.
Din cauza temperaturilor pozitive, blindatele putiniste au înaintat spre Kiev pe șosea în ritm de defilare, nicidecum pe terenuri impracticabile, în plan desfășurat, la distanță unele de altele, și sprijinite pe cale aeriană de cele mai moderne bombardiere. Zonele mlăștinoase de lângă Kiev s-au dovedit a fi fatale pentru așa-zișii „pacificatori”, care-și imaginau că vor „sări” peste ele și peste Nipru ca să ajungă direct în centru. Ucrainenii i-au spulberat definitiv, după bătălii grele, la 25 de kilometri de Kiev. Unul dintre orașele satelit, Bucea, a fost epicentrul ororilor rusești din regiunea Kiev.
Serghei Șoigu, ministrul Apărării putiniste
Invazia la scară largă de țară a ajuns una la scară mică de oraș
Rușii arătau ca un șarpe boa care se deplasează pe apă, iar ucrainenii stăteau pe margini și-i pulverizau efectiv prin intermediul artileriei și al sistemelor antitanc Stugna, până să primească armamentul mult dorit din partea Occidentului. Tactica defectuoasă a Rusiei, cu coloane întregi de echipamente mergând pe asfalt, le-a permis ucrainenilor să distrugă sute de tancuri într-un timp record, nemaiîntâlnit de la cel de-al Doilea Război Mondial.
Înfrângerea rușilor în plan terestru a fost urmată de una în plan aerian. Parașutiștii lansați în oraș n-au avut niciun efect asupra evoluției asaltului. Spețnaz-ul Kremlinului a fost repede lichidat, înainte să apuce să creeze diversiune și atentate în preajma administrației prezidențiale. Umiliți, rușii au încercat să se răzbune pentru pierderile suferite în lupta pentru Kiev. Ei au bombardat intens capitala prin intermediul aviației și al rachetelor. În zadar.
Ucrainenii aveau să câștige total bătălia pentru Kiev, iar rușii să se retragă treptat din aproape toate teritoriile pe care le-au cucerit temporar. La mai bine de un an de la începerea invaziei, ei s-au poziționat în cea mai mare parte în Donbass (regiunile Donețk și Lugansk) și în sud-est (regiunile Zaporojie și Herson). Nici acolo nu dețin totul sub control, ci doar anumite părți din cele patru regiuni.
Federația Rusă, cu a sa „mare armată”, se chinuie de luni de zile să pună mâna pe orașul Bahmut din regiunea Donețk, care avusese 75.000 de locuitori înainte de „operațiunea specială”. Adică, o urbe similară cu Reșița de la noi. Cele mai mari orașe pe care le stăpânesc temporar teroriștii lui Putin sunt Donețk, Lugansk și Mariupol.
La catastrofa „operațiunii militare speciale” a Kremlinului, restrânsă la teritoriile din Donbass, au „contribuit”, fără îndoială, ofițerii superiori incompetenți (de la generali în jos), militarii insuficient pregătiți (mulți dintre ei nu cunoșteau absolut deloc harta Ucrainei, locurile pe care urmau să le cucerească), tehnica învechită (tancuri de pe vremea lui Stalin) și corupția generalizată din armată.
În 2020, potrivit Yakapitalist.ru, Rusia avea nu mai puțin de 2.205 generali – o adevărată brigadă: 1.317 în Ministerul Apărării, 340 în Ministerul de Interne, 18 în Garda Națională, 80 în Ministerul Situațiilor de Urgență și 450 în alte structuri, printre care se numără și FSB (fostul KGB din perioada sovietică).
Colaps economic și financiar: Kremlinul a vândut și aur din Fondul Național de Asistență Socială
Într-un an și aproape două luni de război, rușii s-au ales cu pierderi colosale de personal și echipamente militare. La data de 12 aprilie 2023, situația era dezastruoasă:
tancuri: 3.646
transportoare blindate: 7.043
vehicule blindate și autocisterne: 5.630
sisteme de artilerie: 2.770
lansatoare multiple de rachete: 535
mijloace de apărare antiaeriană: 282
avioane: 307
elicoptere: 293
drone: 2.334
rachete de croazieră: 911
nave: 18
tehnică specială: 319
personal militar: 180.050.
La toate astea se adaugă un colaps financiar uriaș. În urma invaziei din Ucraina, Rusia a pierdut zeci de miliarde de dolari doar prin distrugerea tehnicii de luptă. Dacă vorbim despre sancțiuni economice impuse de UE și SUA, cifrele sunt și mai mari. Doar miliardarii statului invadator au rămas fără 126 de miliarde de dolari, ruinându-și afacerile și, implicit, ducând economia țării lor la dezastru.
În plus, până în ianuarie 2023, Rusia datora Ucrainei 137,8 miliarde de dolari – pagube produse prin declanșarea războiului. Armata invadatoare a avariat sau distrus peste 150.000 de clădiri rezidențiale, dintre care 131.400 erau case particulare, iar 17.500 – apartamente.
2023 a început prost pentru regimul de la Kremlin. Potrivit Ukrinform, în ianuarie se înregistrase un deficit bugetar de 25,5 miliarde de dolari, reprezentând jumătate din cifra întregului an 2022, iar exporturile de petrol scăzuseră cu 36%.
Din această cauză, remarcă jurnaliștii ucraineni, Ministerul finanțelor din Federația Rusă a reluat pentru prima oară din 2020 vânzarea de valută străină, golindu-și vistieria cu 800 de milioane de dolari. Pe deasupra, s-au vândut și 3,6 tone de aur din Fondul Național de Asistență Socială pentru a acoperi acest deficit bugetar.
Tiranul Putin își epuizează practic până și ultimele rezerve financiare pentru a pompa bani într-un război ilogic, pierdut oricum de multă vreme. În timp ce Ucraina va primi sprijin de toate felurile din partea țărilor europene și a SUA, Rusia se va înfunda tot mai mult în groapa pe care și-a săpat-o singură. Căci, prin pierderea bătăliei pentru Kiev, Rusia a eșuat total în „operațiunea sa militară specială”. Alte forțe armate instruite sau de logistică de amploarea celor aruncate în luptă pe 24 februarie 2022 nu mai are și nu va mai avea pentru o lungă perioadă de-acum încolo.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Cu mai puțin de o lună înaintea celei mai importante sărbători din Rusia, paradele de Ziua Victoriei au fost anulate în mai multe capitale de regiuni. Oficial, regimul Putin a invocat măsuri de securitate în contextul războiului din Ucraina, dar mai mulți experți estimează că Rusia a rămas, pur și simplu, fără suficiente tancuri.
După Al Doilea Război Mondial, ziua de 9 mai a devenit cea mai mare sărbătoare din țară. Ziua Victoriei asupra Germaniei naziste este celebrată cu mare fast, ocazie cu care regimul – indiferent că a fost cel comunist, până în 1991, sau cel post-comunist începând din 1992 – și-a etalat forța sa militară, ca un avertisment pentru inamici și amici deopotrivă.
Numai că, în 2023, s-a anunțat că paradele din mai multe regiuni, între care Kursk și Belgorod, nu se vor mai ține. După toate aparențele, nici în Crimeea nu se va organiza nimic.
Explicația Moscovei este că se evită astfel un potențial incident provocat de ucraineni. Bloggeri militari pro-ruși, dar și analiști externi speculează însă că ar fi vorba de penuria de tancuri. Regimul Putin nu mai are suficiente forțe blindate încât să le trimită la parade, deoarece pierderile suferite pe câmpul de luptă din Ucraina sunt foarte mari.
Regimul Putin nu poate trimite la paradă tancuri T-55 vechi de 70 de ani, pentru că astfel ar vedea întregul popor rus situația reală din războiul cu Ucraina
Recent, s-a trecut la scoaterea din depozite, pentru recondiționare, a unor tancuri T-54 și T-55, fabricate la sfârșitul anilor 1940 și mijlocul anilor 1950. Cele 3.000 de tancuri existente inițial în flota de luptă a Rusiei (în principal T-72, T-80 și T-90) au fost decimate în Ucraina, iar după recondiționarea unor tancuri T-62 și T-64, fabricate în anii 1960, s-a trecut acum la vehicule și mai vechi, din anii 1950.
Însă regimul Putin nu poate trimite aceste antichități să defileze pe străzile orașelor rusești de 9 mai, pentru că atunci ar afla și poporul dezastrul cu care se confruntă în Ucraina. Singura paradă care se știe sigur că va avea loc va fi cea de la Moscova. „Indiferent dacă motivul real este reprezentat de probleme de securitate sau de lipsa de echipamente, decizia de a anula paradele de Ziua Victoriei din acest an reprezintă o lovitură dureroasă pentru Vladimir Putin, care lasă să se întrevadă realitatea sumbră din spatele reprezentărilor optimiste ale propagandei Moscovei cu privire la invazia sa șubredă din Ucraina“, scrie Atlanticcouncil.org.
În cazul particular al regimului lui Putin, aceste festivități și parade de 9 mai anulate sunt extrem de dureroase. „Sărbătorile anuale ale Rusiei de Ziua Victoriei sunt strâns asociate cu Putin personal. De-a lungul domniei sale, el a plasat experiența sovietică a celui de-al Doilea Război Mondial în centrul eforturilor de a reconstrui mândria națională rusă după umilințele percepute în anii 1990. Putin a transformat venerația tradițională rusă pentru efortul de război sovietic într-un cult cvasi-religios al victoriei, completat cu propriile dogme, sărbători și eretici. Ziua Victoriei în sine a devenit de departe cea mai mare sărbătoare a anului, înfrângerea Germaniei naziste fiind ridicată deasupra tuturor celorlalte evenimente și realizări ca moment definitoriu în istoria Rusiei“, explică sursa amintită mai sus.
Cultul victoriei a fost folosit de Putin, în cei peste 20 de ani de când se află la putere, pentru a polariza societatea rus. Opozanții deopotrivă interni și externi au fost atacați, de la tribuna acestei sărbători, punându-li-se eticheta „fasciști“. După 2014, Ucraina a devenit ținta principală, acest popor fiind acuzat constant că este „nazist“. Putin și-a justificat, dealtfel, războiul contra Ucrainei ca fiind unul de continuare, după 80 de ani, a luptei cu Germania lui Hitler.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Multe vești proaste reies din nenumăratele documente scurse de la Pentagon pe rețelele de socializare, dar și dintre cele ajunse la presa din Occident. Situația Ucrainei nu e nici pe departe strălucită, iar Rusia reușește să-și facă aliați împotriva SUA și a Occidentului printre dictatorii lumii.
Shashank Joshi, editorul pe probleme de apărare al publicației „The Economist“, a publicat o analiză pe această temă și a reluat mai multe dintre idei pe contul său de Twitter, arătând că americanii sunt destul de sceptici în privința succesului pe care-l va avea ofensiva Ucrainei. Obiectivele Kievului sunt foarte îndrăznețe – eliberarea estului țării și o străpungere până la Marea Neagră în sud, urmând a fi izolate forțele rusești din Crimeea. Dar oficialii SUA spun că sunt deficiențe semnificative în tabăra ucraineană și că atacul ar putea aduce doar câștiguri modeste.
Un alt element îngrijorător este dezvăluirea că spionii ruși au reușit să convingă Emiratele Arabe Unite să colaboreze împotriva serviciilor de informații americane.
SUA au date că președintele egiptean Sisi a dat ordin, în februarie, ca 40.000 de rachete să fie încărcate pe nave și transportate pe ascuns către Rusia. Totul – a cerut șeful statului egiptean – trebuie făcut cât mai pe furiș, pentru a nu se pune rău cu Occidentul.
Iată comentariile făcute de analistul „The Economist“ pe probleme de apărare, Shashank Joshi.
„Oficiali FSB au afirmat că șefi ai serviciilor de securitate din Emiratele Arabe Unite și Rusia au convenit să lucreze împreună împotriva agențiilor de informații din SUA și Marea Britanie“
My piece for @TheEconomist on the leaked US intelligence documents. DoD statement all but confirms docs are authentic. Most experts & officials I spoke with suggest that the breach is very serious and very damaging. It also comes at a bad time for Ukraine. https://t.co/59wSP7596hhttps://t.co/KW59PTljuC
„Declarația Departamentului Apărării confirmă aproape în totalitate că documentele sunt autentice. Majoritatea experților și oficialilor cu care am vorbit sugerează că încălcarea este foarte gravă și foarte dăunătoare. De asemenea, vine într-un moment nepotrivit pentru Ucraina.
Washington Post pare să aibă documente care nu au fost dezvăluite anterior din scurgerea de informații. Unul dintre ele avertizează Ucraina cu privire la „deficiențele semnificative în ceea ce privește generarea și susținerea forțelor” și spune că ofensiva ar putea produce doar „câștiguri teritoriale modeste”. Nu apare în niciuna din cele peste 50 de slide-uri pe care le-am văzut.
„Documentul [scurs]… indică faptul că strategia Kievului se învârte în jurul revendicării zonelor contestate din est, în timp ce forțează spre sud în încercarea de a tăia puntea terestră a Rusiei către Crimeea…”
«Puterea apărării rusești bine fortificate, împreună cu „deficiențele ucrainene de durată în ceea ce privește pregătirea și aprovizionarea cu muniții, probabil că vor îngreuna progresul și vor exacerba pierderile în timpul ofensivei [ucrainene]”, se arată în document».
„Dincolo de documentul scurs, oficialii americani au declarat că perspectivele unui rezultat modest în ofensiva de primăvară au fost, de asemenea, întărite într-o evaluare clasificată a Consiliului Național de Informații. Această evaluare… a constatat că este puțin probabil ca Ucraina să recucerească atât de mult teritoriu precum a făcut-o Kievul toamna trecută.”
„În timp ce ruperea podului terestru este puțin probabil să se întâmple, au spus acești oameni, SUA speră că câștigurile incrementale ar putea cel puțin să amenințe fluxul liber de echipamente și personal rusesc în coridor, care a fost un colac de salvare pentru forțele invadatoare.”
AP are, de asemenea, diapozitive până acum nedezvăluite. „Spionii americani au surprins ofițeri de informații ruși care se lăudau că au convins Emiratele Arabe Unite «să lucreze împreună împotriva agențiilor de informații din SUA și Marea Britanie», potrivit unui presupus document american.”
„Documentul văzut de AP spune: «La mijlocul lunii ianuarie, oficiali FSB au afirmat că oficiali ai serviciilor de securitate din Emiratele Arabe Unite și Rusia au convenit să lucreze împreună împotriva agențiilor de informații din SUA și Marea Britanie, potrivit unor informații de semnal recent obținute»”.
Pe măsură ce apar noi documente, cred că va fi o provocare stabilirea autenticității, cu excepția cazului în care putem spune cu siguranță că au fost încărcate de același utilizator sau că au circulat cu mult înainte de această lună.
Iar documentele continuă să apară: „Președintele egiptean Abdel Fatah El-Sisi… a ordonat recent subordonaților să producă până la 40.000 de rachete care să fie trimise pe ascuns în Rusia, potrivit unui document al serviciilor de informații americane care a fost dezvăluit”.
„O parte a unui document strict secret, datat 17 februarie, rezumă presupusele conversații dintre Sisi și oficiali militari egipteni de rang înalt și se referă, de asemenea, la planurile de a furniza Rusiei muniții de artilerie și praf de pușcă.”
„Documentul descrie faptul că Sisi a dat instrucțiuni la 1 februarie pentru a păstra secretă aprovizionarea cu rachete pentru «a evita problemele cu ‘Occidentul’», spunându-i unei persoane, la care se face referire doar ca Salah al-Din, că muncitorilor din fabrici ar trebui să li se spună că proiectilele sunt destinate armatei egiptene.”
Documentele scurse de la Pentagon în cea mai mare breșă informațională din ultimul deceniu relevă, printre nenumărate alte subiecte secrete, și nivelul pierderilor suferite de Rusia și Ucraina, până acum, în războiul început pe 24 februarie 2022. Conform Reuters, până acum 354.000 de militari ruși și ucraineni au fost uciși ori răniți în lupte. Numărul morților înregistrați de Rusia este însă de aproximativ 3 ori mai mare.
Conform datelor devenite publice, ucrainenii au înregistrat, până la sfârșitul lunii februarie, în jurul a 15.000-17.500 de militari morți și 109.000-113.500 răniți.
Rusia stă mult mai prost la ambele capitole. Ar fi vorba de 35.500-43.000 de morți și 154.000-180.000 de răniți.
Atât Kievul, cât și Moscova țin secrete informațiile privind propriile pierderi. Este însă de remarcat că datele pe care le dețin americanii le confirmă, practic, pe cele făcute publice zilnic de Statul Major General al armatei Ucrainei cu privire la pierderile rușilor. Conform Kievului, Rusia a pierdut până acum 180.050 de militari în războiul început de Moscova pe 24 februarie 2022.
Serviciile de informații americane estimează că războiul are șanse mari să se prelungească după 2023, deoarece ambele tabere au o capacitate „moderată“ de luptă.
Oleksii Reznikov, ministrul Apărării al Ucrainei, a comentat miercuri masiva scurgere de informații de la Pentagon, afirmând că ar fi vorba despre „un amestec“ de lucruri reale și false. Așa cum era de așteptat, ucraineanul a minimalizat importanța scurgerii, spunând că informațiile adevărate ar fi deja depășite.
Totuși, CNN a obținut o declarație de la un apropiat al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, care spune că Statul Major General a fost nevoit să-și modifice planurile militare după această incredibilă scurgere de documente clasificate.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Premierul maghiar Viktor Orban a declarat în februarie că SUA este printre cele mai mari amenințări strategice pentru Ungaria și partidul aflat la guvernare, FIDESZ, relevă „Wall Street Journal“ citând o estimare a CIA (Agenția Centrală de Informații a SUA). Este una dintre cele mai dure – chiar dacă nu și surprinzătoare – confirmări ale faptului că Ungaria, deși membră NATO și UE, a basculat în tabăra dictaturilor, aliindu-se cu Rusia și China.
Americanii nu mai aveau de multă vreme încredere în Budapesta. În urmă cu câteva luni, generalul Ben Hodges, fost comandant al forțelor SUA din Europa, spunea că Washingtonul și șefii NATO au scos Ungaria din circuitul documentelor sensibile, existând temerea (justificată) că vor fi livrate Moscovei.
Totuși, documentul CIA datat 2 martie relevă deja o altă dimensiune a evenimentelor, regimul Orban nesfiindu-se acum să includă SUA printre statele inamice. Pe 22 februarie, la o ședință pe teme de strategie politică din partidul său, FIDESZ, Viktor Orban a spus că America se numără printre principalii săi adversari și între primele 3 pericole pentru FIDEZS. Informația a venit de la Ambasada SUA la Budapesta, care a obținut detalii despre ce s-a discutat la ședință.
Departamentul de Stat al SUA a reacționat la dezvăluiri, spunând că Pentagonul și serviciile de informații fac o verificare, pentru a se lămuri dacă documentele sunt autentice, dar că nu e de așteptat să existe și reacții oficiale. Conform răspunsului dat publicației, „oficialii americani discută problema cu aliații și cu partenerii lor la nivel înalt, dorind totodată să îi asigurăm de hotărârea noastră de a ne autoproteja informațiile și fidelitatea acestora în cadrul parteneriatelor noastre în materie de securitate. Din principiu, anumite aspecte ale informațiilor, precum metodele de obținere a acestora, nu constituie un subiect pe care îl vom discuta vreodată în public“.
Jocul duplicitar al Budapestei în ultimii ani a devenit fățiș ostil UE și NATO după invadarea Ucrainei de către Rusia. Ungaria s-a opus permanent sancționării regimului Putin și sprijinirii Ucrainei.
Un enorm scandal a izbucnit în luna mai a anului trecut, când s-a aflat că Viktor Orban ar fi fost pus la curent de Vladimir Putin cu intenția de a invada Ucraina cu o lună înainte să se întâmple evenimentul. La discuția respectivă, Putin i-ar fi promis lui Orban, în schimbul sprijinirii Rusiei, bucăți din teritoriul Ucrainei după ce țara ar fi fost ocupată.
Viktor Orban are în biroul său de la Guvern, pe perete, harta Ungariei Mari, care include Transilvania, părți importante din Slovacia, Ucraina Transcarpatică și o porțiune din Croația.
În ultima perioadă, Ungaria s-a alăturat Turciei, blocând accesul Suediei în NATO. În paralel, Budapesta s-a arătat ostilă inițiativei occidentale de a realiza un front comun în fața ofensivei lansate de China atât în plan subversiv (spionaj, propagandă, război hibrid), cât și economic. Viktor Orban pare interesat, deși țara sa este membră NATO și UE, de o alianță cu China, Rusia și, dacă se poate, Turcia lui Erdogan.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Următoarea contraofensivă a armatei ucrainene ar putea fi mult mai amplă: să nu se rezume doar la conflictul existent în Donbass, ci să vizeze chiar demilitarizarea câtorva teritorii din Federația Rusă. În acest sens, colonelul în rezervă Roman Svitan a declarat în cadrul emisiunii „Orestokratia”, moderată de Orest Sohar, redactor-șef al site-ului Obozrevatel.com, că 5 regiuni ale statului agresor ar urma să fie ținta apărătorilor lui Zelenski. Ele se află la granița cu Ucraina.
Statul Major General de la Kiev intenționează să distrugă toate instalațiile militare din aceste teritorii putiniste. Este vorba despre Briansk, Kursk, Belgorod, Voronej și Rostov.
Întregul plan de eliminare a resurselor logistice rusești va fi realizat exclusiv cu arme produse pe plan intern, spune colonelul Svitan. Acesta dă asigurări că Ucraina deține armament suficient pentru a pulveriza țintele „denazificatorilor” și că informațiile sunt confirmate chiar de către Statul Major al Forțelor Armate de la Kiev.
Colonelul Roman Svitan pentru emisiunea „Orestokratia”: „Avem arme care pot ajunge și ajung inclusiv la rușii de pe teritoriul Rusiei. Cu permisiunea Marelui Stat Major, recent a apărut un videoclip cu «lucrările» la un convoi militar pe teritoriul Rusiei. Fără îndoială, vom lucra la aceste baze militare de îndată ce primim de la Ukroboronprom (Industria ucraineană de apărare – n. red.) evoluțiile noastre pentru acțiunea în Rusia”.
„Instalațiile militare din aceste regiuni sunt deja bombardate și vor fi distruse în viitorul apropiat”
Conform site-ului Obozrevatel.com, care-l citează pe Svitan, instalațiile militare rusești sunt deja distruse în mod activ în regiunile enumerate. Și în viitor, armata ucraineană va continua să ducă o acțiune de demilitarizare a acelor teritorii, pentru a împiedica livrarea de armament către frontul din Donbass.
Ofițerul superior Roman Svitan: „Cele cinci regiuni care sunt atacate în prezent sunt Briansk, Kursk, Belgorod, Voronej și Rostov. Aceste cinci regiuni se învecinează cu Ucraina. Adâncimea (atacurile din interiorul acestor regiuni – n. red.) – câteva sute de kilometri. Instalațiile militare din aceste regiuni sunt deja bombardate și vor fi distruse în viitorul apropiat. Vom continua să le distrugem”.
Conform colonelului Svitan, aliații occidentali n-ar fi de acord să permită Ucrainei folosirea armelor livrate de ei pentru a fi atacat teritoriul Federației Ruse din cauza faptului că nu doresc să se judece în viitor cu invadatorii. El spune că, deși Moscova poate iniția proceduri judiciare în acest sens, este puțin probabil să aibă sorți de izbândă, dat fiind că ea a declanșat războiul.
Precizare: în trecut, puterile occidentale au precizat că nu permit folosirea armelor lor pentru atacarea teritoriului Rusiei ca să evite escaladarea conflictului până la nivelul unui război mondial.
Colonelul Roman Svitan: „Faptul că partenerii noștri ne cer să nu le folosim muniția pentru a lucra împotriva Rusiei este de înțeles. Ei nu doresc să participe la nicio procedură legală pe care Rusia ar putea s-o inițieze. Pentru a evita astfel de pretenții din partea Rusiei, ei ne cer să folosim arme transferate numai pe teritoriul nostru. Noi am folosit, folosim și vom folosi armele noastre, care sunt produse de Ukroboronprom, pentru instalațiile militare de pe teritoriul Rusiei”.
Colonelul Roman Svitan s-a născut la data de 4 ianuarie 1964 în orașul Makiivka din regiunea Donețk. În 2014, el a fost luat pentru o scurtă perioadă prizonier de forțele armate ruse.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
România are un rol la fel de important ca și Polonia în susținerea Ucrainei, relevă documentele scurse de la Pentagon – scrie jurnalistul Emilian Isailă pe Spotmedia.ro, după ce a citit peste 100 de pagini dintre actele clasificate ajunse pe internet. Țara noastră, care a ținut secret sprijinul acordar Kievului, este un centru major de transfer al echipamentelor occidentale către Ucraina, instruiește militari ucraineni, îi îngrijește pe cei răniți și furnizează informații esențiale din zona frontului.
La ordinul bizar al lui Klaus Iohannis, Guvernul și toate instituțiile statului au refuzat până acum să furnizeze informații despre ajutorul dat Ucrainei.
Unii jurnaliști știau deja, pe surse, că depozitele de muniții de calibru sovietic au fost golite – semn că au fost transferate armatei ucrainene. Ocazional, au mai apărut imagini de pe front cu mitraliere și obuze inscripționate românește, cu indicative care arătau, de exemplu, că fuseseră fabricate la Cugir. Dar nimic oficial.
România ar juca un rol important în sprijinirea Ucrainei, relevă documentele de la Pentagon
Masiva scurgere de informații de la Pentagon, care a pus SUA într-o situație deopotrivă penibilă și delicată față de aliați și inamici deopotrivă, face referiri nu doar la date despre armata ucraineană și ajutorul american, dar și la aliați.
În ceea ce privește România, documentele devenite publice de la Washington arată că are o contribuție egală cu a Poloniei la pregătirea tactică, instrucția și recuperarea militarilor din Ucraina.
Conform acelorași surse, România e o placă turnantă a transferului de echipamente venite din Occident cu destinația Ucraina. De asemenea, jucăm un rol-cheie în monitorizarea informațională a frontului.
Există analiști care pun la îndoială contribuția României la susținerea Ucrainei. Istoricul Armand Goșu observă, de exemplu, că toți liderii occidentali vin în Polonia, care a speculat momentul devenind lider regional. În acest timp, România este împinsă într-un rol secundar. Simplul fapt că președintele american Joe Biden a vizitat deja de mai multe ori Varșovia în ultimul an, dar niciodată Bucureștiul vorbește de la sine.
Slăbiciunea militară în care a fost adusă România, în special de guvernările PSD, a prins țara noastră fără tancuri, avioane, artilerie și alte arme moderne în momentul începerii războiului. Rolul de lider regional l-a preluat Polonia
O cauză o poate constitui faptul că România s-a poziționat bizar în multe situații, după începerea războiului. În ziua în care Biden mergea la Kiev și Varșovia, pentru a se întâlni cu Zelenski și premierul polonez Mateusz Morawiecki, liderii politici români făceau scandal pe tema Canalului Bîstroe – care avea să se dovedească, până la urmă, un subiect inventat, de propagandă rusească.
O altă cauză este lipsa de forță militară a României. Guvernele perindate după 1990 – dar mai ales cele PSD – au pus pe butuci armata țării. 18 avioane MiG-29 au fost scoase din uz de Guvernul Adrian Năstase în 2003, fiind favorizate aparatele deja total depășite tehnic MiG-21 (datând din anii 1960). Tancurile T-72 cumpărate în perioada comunistă de la URSS au fost de asemenea scoase din uz, fiind întreținute niște tancuri antice T-55, modificate în fabricile românești.
Așa se face că, în momentul izbucnirii războiului, România n-a avut ce arme să livreze Ucrainei, așa cum au făcut polonezii, cehii, slovacii, slovenii și țările baltice. MiG-urile 21 au fost refuzate de ucraineni, fiind mult prea vechi pentru a putea fi folosite într-un război real, precum cel de la estul țării noastre. România n-are sisteme de artilerie autopropulsată, armament antiaerian performant, tancuri cât de cât competitive și nici altceva asemănător. Cea mai mare parte a bugetului Apărării se duce pe pensii speciale și salarii, ceea ce reduce masiv capacitatea de a întreține și moderniza înzestrarea armatei.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Vladimir Putin a invadat Ucraina calculând că i s-a ivit o fereastră de oportunitate pentru a înfrunta Occidentul, dar s-a înșelat și acum s-a transformat în partenerul minor al Chinei lui Xi Jinping, arată expertul Silviu Nate într-o excelentă analiză făcută la emisiunea „Decriptaj“, realizată de Ovidiu Nahoi la RFI. Putin a pornit, de fapt, la război împotriva Occidentului atunci când a atacat Ucraina, mizând pe faptul că are șansa să recapete sfera de influență a Uniunii Sovietice, dar eroarea sa costă acum Rusia zona Asiei Centrale, care este capturată de regimul comunist din Beijing.
Silviu Nate, director al Centrului de Studii Globale de la Universitatea Lucian Blaga, din Sibiu, predă studii de securitate și strategie și are expertiză în domeniul științelor politice, relațiilor internaționale și al studiilor de securitate. Acesta a explicat în emisiunea „Decriptaj“ difuzată pe 23 martie la postul de radio RFI că pentru Rusia eroarea lui Putin are consecințe dramatice.
Planul inițial era capturarea rapidă a Ucrainei, urmând un atac asupra țărilor baltice membre NATO și deschiderea cel puțin a unui coridor terestru între Belarus și exclava Kaliningrad.
China a profitat de eroarea lui Putin, a transformat Rusia într-un stat intrat în sfera sa de influență și îi „suflă“ de sub nas zona Asiei Centrale ex-sovietice
Faptul că Putin viza un conflict mult mai amplu decât o răfuială locală cu un vecin mai mic a fost devoalat încă din decembrie 2021, spune Silviu Nate. Ministerul de Externe de la Moscova a emis atunci pretențiile maximale evident de neacceptat pentru Occident – evacuarea Europei Centrale și de Est, care urma să fie scoasă din NATO și transformată într-o zonă-tampon mai mult sau mai puțin controlată de Rusia, adică să se revină la situația de dinainte de 1997.
Rateul din Ucraina, care a arătat gravele slăbiciuni militare ale Rusiei, a dat peste cap acest plan transformat într-un adevărat coșmar. Silviu Nate arată că azi Rusia este un stat care se zbate cu disperare să demonstreze că nu este izolat pe plan internațional.
Pentru aceasta, Putin a fost silit să facă mari concesii Chinei, care a profitat abil de situație fără să se angajeze prea mult față de ruși. Xi Jinping a făcut o vizită la Moscova luna trecută, dar fără să promită cine știe ce și nici să facă declarații explicite de susținere a Rusiei în războiul din Ucraina. Mai mult decât atât, imediat după aceea Beijingul a anunțat că vrea un summit cu țările din Asia Centrală. Aceasta era zona tradițională de influență militară și nu numai a Rusiei, care păstra un anumit control asupra statelor ex-sovietice.
Dar Rusia a arătat că nu e chiar forța militară de speriat care se credea că este, iar economic e prea slabă să facă față Chinei.
Problemele nu se opresc aici, spune Silviu Nate, iar în anii următori vom vedea cum Rusia se transformă tot mai mult într-o remorcă la locomotiva chineză, care-și va primi răsplata pentru mâna întinsă acum Moscovei. Xi Jinping va avea interesul să-l țină la limita supraviețuirii pe Putin, nu îndeajuns ca să iasă întărit, dar nici prea puțin ca să fie eliminat de la putere. Rusia a devenit partenerul minor al Chinei, de care depinde din mai multe puncte de vedere, și Xi Jinping îl va folosi pe Putin ca o contrapondere la sistemul de alianțe al statelor occidentale.
Citiți mai jos analiza profesorului Silviu Nate, de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, despre calculele în baza cărora Putin a crezut că poate lovi Occidentul și postura dramatică în care a ajuns acum Rusia – de stat intrat în sfera de influență a Chinei.
Silviu Nate, expert în studii de securitate: „Putin a văzut această ofensivă ca o fereastră de oportunitate. Era conștient că Rusia are o economie slabă, deci atribuțiile sale de hegemon regional începeau să scadă. Și atunci a încercat cumva să mai fie relevant pentru a nu cădea într-o fundătură geopolitică“
„Războiul lui Putin a pornit clar împotriva Occidentului și am văzut acest lucru în decembrie 2021, când Ministerul de Externe al Federației Ruse a lansat acele pretenții privind reconfigurarea unor sfere de influență și reîntoarcerea la ordinea specifică Războiului Rece.
Acest lucru a fost primul indicator al faptului că ofensiva din Ucraina, pe care Putin o pregătea, nu avea doar o miză regională. Într-o oarecare măsură, Putin a încercat o problematizare mult mai largă a securității europene. Pornind de la această idee, eu am înțeles că demersul lui Putin se justifica, cu ghilimelele de rigoare, printr-o fereastră de oportunitate.
Ce însemna pentru Kremlin fereastra de oportunitate? Comunitatea occidentală era obosită după pandemie, am observat așa-ziși cai troieni, pe parcurs, în Uniunea Europeană, comportamente ciudate, o tendință de anexare a Belarusului printr-o uniune economico-militară și politică și poate chiar o tulburare a Balcanilor și, de ce nu, chiar alegeri în 10 aprilie anul trecut în Franța, unde doamna Marine Le Pen îl contracandida pe domnul președinte Macron. Și știm că a afirmat că una dintre deciziile sale principale va fi retragerea Franței din NATO.
Dacă am fi luat aceste consecințe, adică dacă Putin, într-o oarecare măsură, ar fi reușit în planul său de a captura foarte repede Ucraina și de a anexa Belarusul, ar fi putut, într-o oarecare măsură, chiar forța un conflict la scară mai mică sau mai mare cu NATO, încercând să izoleze și balticii de Polonia prin forțarea Coridorului Suvalki – existau anumite scenarii în acest sens – și crearea unui coridor terestru între Belarus și Kaliningrad.
Deci, toată această situație a arătat faptul că Putin a văzut această ofensivă ca o fereastră de oportunitate și, într-o oarecare măsură, el era conștient de faptul că Rusia deține o economie destul de slabă, care se baza pe energie și pe armată, pe producție militară, lucru care nu-l mai făcea destul de atractiv pentru a-și exercita influența la scară globală. Deci atribuțiile sale de mare jucător, și chiar de hegemon regional, începeau să scadă. Și atunci a încercat cumva să mai fie relevant pentru a nu cădea în această fundătură geopolitică.
(…)
Putin va plăti prețul non-izolării sale. Rusia se străduiește să demonstreze că mai este o țară frecventabilă, pentru a evita imaginea de stat izolat. China încearcă să-și întărească credibilitatea în fața statelor din Sudul Global.
(…)
Rusia și China folosesc ingenios tema anticolonialismului, încercând să alimenteze frustrările acestor state în raport cu toată această dinamică și efortul de echilibrare a relațiilor internaționale. Această vizită va crește asimetria economică în favoarea Beijingului. Pentru Rusia va însemna, la un moment dat, mai puțină autonomie în decizii. Nu imediat, dar într-un an, în doi ani, în trei ani. O mai mare condiționare și mai multe pârghii de control în mâinile Beijingului. Acest lucru se va traduce într-o influență mult mai mare a Chinei inclusiv în regiunea comună. China deja a început demersuri evidente de a-și apropia statele din Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Imediat după ce președintele chinez a părăsit Moscova, Beijingul a reafirmat deschiderea sa pentru organizarea unui summit cu statele din Asia Centrală.
Acestea sunt state ex-sovietice, care fac parte din Tratatul de Securitate Colectivă, beneficiau de garanțiile Federației Ruse și într-o oarecare măsură erau interdependente și din punct de vedere economic și politic. Dar aceste state au văzut tratamentul aplicat Ucrainei. Și, într-o oarecare măsură, la unison, au încercat să se delimiteze față de politica Kremlinului, iar Beijingul exploatează toată această piață a Asiei Centrale. De ce? Sunt state destul de vulnerabile, au economii slabe, nu beneficiază de garanții alternative de securitate, dar sunt foarte bogate în zăcăminte. Ceea ce le transformă într-o zonă apetisantă pentru Beijing.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Alina Mungiu-Pippidi își continuă deriva începută acum câțiva ani și publică un surprinzător editorial pe site-ul „România Curată“, în care proclamă că Occidentul nu are cum să câștige războiul cu Rusia și China, că trebuie „să dăm“ ceva acestor dictaturi ca să le obținem bunăvoința și că „prelungirea conflictului“ nu e o soluție.
Editorialul e scris într-un stil viclean, Mungiu-Pippidi căznindu-se să pară „de-ai noștri“ în timp ce strecoară „fitile“. Ea compară Occidentul cu un negociator care se duce să discute cu teroriștii care au luat ostatici fără să le ofere nimic și care recurge doar la amenințări.
Mungiu-Pippidi insinuează cât de răi sunt americanii și Zelenski, pentru că nu i-au dat lui Putin Crimeea și Donbass, provocând astfel războiul. Și Macron și Von der Leyen sunt răi, pentru că nu le-au oferit nimic chinezilor
Readuce în discuție un editorial la fel de toxic pe care l-a scris mai demult, sub titlul „Nu-i credem pe ruși nici când spun adevărul“, și arată cât de răi sunt ucrainenii și americanii pentru că „nu au vrut“ să-i lase lui Putin Crimeea și Donbass, în schimbul acceptării Ucrainei „în sfera de influență vestică“.
Mult mai bine mascate decât la alți propagandiști, narativele Rusiei și Chinei sunt însă depistabile peste tot în discursul Alinei Mungiu-Pippidi. Ea îi compară pe ruși cu teroriștii, pentru ca imediat să adauge că „eroicii ucraineni masacrează și ei din teroriști, ba chiar și din propagandiști, deci nu e unilateral“.
Emmanuel Macron și Ursula von der Leyen sunt de vină că s-au dus în China „să amenințe“, motiv pentru care chinezii sunt pe bună dreptate supărați, deoarece nu li s-a oferit nici lor nimic, continuă Pippidi. Aceasta conturează tabloul unei agresiuni a Europei, ceea ce a îndreptățit regimul dictatorial de la Beijing să o avertizeze pe șefa Comisiei Europene „să nu transforme competiția economică în una politică“.
Lumea prin ochii Alinei Mungiu-Pippidi: China a eliminat „corupția dăunătoare“ și a păstrat-o pe cea bună, Rusia n-are cum să piardă, trebuie să le dăm dictatorilor ce vor, dacă vrem pace
Așadar, regăsim în discurs toate elementele cunoscute ale propagandei ruso-chineze: SUA și Zelenski sunt de vină că a început războiul, totul se putea evita dacă Ucraina ceda teritorii, trimiterea de ajutoare către ucraineni nu face decât să escaladeze conflictul, chinezii sunt nevoiți să se apere în fața agresivității Occidentului, China a eliminat „corupția dăunătoare“ (de parcă ar exista și corupție benefică – n. red.) și nu se poate concura cu ea economic etc, etc, etc.
Mungiu-Pippidi împinge apoi editorialul spre concluziile previzibile: China, Iran, Turcia, India, țările din Golf nu vor lăsa Rusia să piardă, deci e imposibil de câștigat războiul din Ucraina. „Conducătorii de acolo nu mai acceptă ca Occidentul să le spună ce e bine la ei acasă“, scrie editorialista.
În aceste circumstanțe, bineînțeles, soluția este – spune Pippidi – să ne gândim ce putem da Chinei și Rusiei, „altceva decât amenințări“. Noi zguduim săptămânal China, când ar trebui s-o lăsăm să doarmă, așa cum sugera Napoleon, mai spune Pippidi, deformând intenționat realitatea și evenimentele.
Editorialista se preface că nu știe despre vasta ofensivă pe care China o poartă împotriva Occidentului de peste un deceniu, cu metode subversive (spionaj, corupție) și economice (capturarea unor țări vulnerabile și preluarea ostilă a controlului asupra politicii acestora). Ceea ce vrea China, cel puțin imediat, este controlul asupra Taiwanului, așadar e clar la ce se gândește Pippidi, deși n-o spune.
De asemenea, Pippidi sugerează sacrificarea Ucrainei pentru a-l îmbuna pe Putin atunci când spune „să-i dăm ceva“ – pentru că, în mod evident, asta vrea liderul de la Kremlin. Se observă și aici, din nou, amprenta propagandei ruso-chineze, care discută exact în acești termeni – țările mici n-au niciun cuvânt de spus, trebuie „negociat“ pe spinarea lor ca să obținem bunăvoința unor dictaturi care sunt angrenate de decenii într-un război decis, neobosit și neînduplecat împotriva lumii democratice.
Pippidi în ianuarie 2017 – manifestanții anticorupție sunt „activul de partid“ al USR și PNL. Apoi a comparat mitingul din 10 august 2018 cu tentativa de lovitură de stat a lui Trump
Cândva cu o contribuție la societatea civilă din România, Alina Mungiu-Pippidi a pierdut direcția acum câțiva ani, când s-a situat de partea regimului Dragnea și împotriva populației care manifesta împotriva corupției. Într-o serie de ieșiri bizare, din care se ghiceau resentimentele și frustrarea, Pippidi spunea cu dispreț, la posturile de televiziune ale oligarhilor, că „ăștia sunt toți“, vorbind despre o manifestație ținută în ianuarie 2017, în București, înainte de OUG 13. Profesoara de științe politice proclama că la respectivul protest (unde participaseră 20-30.000 de oameni) a ieșit „activul de partid“ de la USR și PNL, că n-are priză la populație și că e ceva fără fond și justificare.
Doar câteva zile mai târziu, în stradă erau deja peste 200.000 de oameni doar în București, iar Pippidi a combătut pe baricadele puterii corupte, cot la cot cu Cristoiu, Chirieac și alte personaje de aceeași teapă.
În ianuarie 2021, Alina Mungiu-Pippidi a recidivat într-un editorial publicat tot pe „România Curată“, comparând halucinant represiunea lui Dragnea, din 10 august 2018, cu evenimentele violente instigate de Trump în ianuarie 2021, la Capitoliu. Ea i-a numit pe manifestanții anticorupție „protestatarii liberali și cioloșiști“ și a spus despre oamenii dezgustați de PSD că sunt „ușor de manipulat“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
