România va intra în incapacitate de plată în scurt timp dacă Ministerul Finanțelor condus de PSD-istul Adrian Cîciu va ajunge să facă împrumuturi de pe piața externă cu uriașa dobândă de 10%, avertizează fostul premier liberal Florin Cîțu. De formație finanțist, acesta scrie de multă vreme despre pericolul dobânzilor care cresc uriaș pentru România, în condițiile în care Guvernul PSD-PNL duce o politică nesăbuită, preferând împrumuturile în loc să se preocupe de absorbirea banilor din PNRR cu dobândă 0.
Subiectul împrumuturilor gigantice făcute de Guvernul PSD-PNL la dobânzi incredibile este trecut sub tăcere de principalele televiziuni de știri. România se împrumută în 2022 o sumă năucitoare, 150 de miliarde de lei (30 de miliarde de euro), adică aproximativ 11% din PIB. Asta, în condițiile în care Guvernul are încasări-record prin stimularea inflației. Creșterea prețurilor cu aproape 20% (în varianta oficială, pentru că neoficial acest procentaj e depășit de multă vreme) înseamnă, de fapt, venituri cu 20% mai mari la buget, pentru că BNR a menținut cursul de schimb euro-leu la un nivel stabil.
Practic, inflația de 20% a însemnat transferul de bani din buzunarele populației în cele ale coaliției PSD-PNL aflate la guvernare.
Acestor sume suplimentare colosale (echivalente cu zeci de miliarde de euro în plus la buget) li se adaugă împrumuturile făcute de inconsistentul Adrian Cîciu, ministrul Finanțelor inventat de propaganda lui Dan Voiculescu anul trecut și prezentat publicului drept „mare specialist” înainte să fie „uns” în funcție, în noiembrie.
În urmă cu doar un an, deși eram încă în plină pandemie, România se împrumuta la o dobândă de aproape 3 ori mai mică decât cea de acum! Creșterea explozivă a dobânzilor este legată, spune Florin Cîțu, de disperarea pe care Guvernul actual o arată pe plan extern, dând impresia că e dispus să plătească oricât pentru a obține noi împrumuturi.
Sumele plătite ca dobândă la împrumuturi de România în 2022 sunt mai mari decât tot bugetul Ministerului Transporturilor, mai afirmă fostul premier PNL.
Mesajul de avertisment postat de Florin Cîțu luni seara, pe contul său de Facebook:
„Marcel Ciolacu trebuie să-l retragă pe ministrul finanțelor.
Astăzi a plătit o dobânda de 9.7% pentru 500 milioane lei (cea mai mare dobânda din 2010 și până acum). România prin MF-PSD arată că este disperată după bani și plătește oricât.
Următorea licitație este peste 3 zile. Dacă MF-PSD plătește 10% dobândă, România intră în incapacitate de plată în perioada următoare.
Este momentul ca Marcel Ciolacu să se gândească la români și să nu se mai gândească doar la voturi.
P.S. Guvernările liberale din 2020 si 2021 au platit o dobândă medie de 3.4%“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Fostul premier Florin Cîțu, azi căzut în dizgrație și marginalizat în propriul partid liberal, continuă seria avertismentelor că România se îndreaptă cu viteză către un dezastru economic colosal, în care – avertizează finanțistul – se va ajunge iar la ușa Fondului Monetar Internațional. Cîțu anunță că Guvernul PSD-PNL va împrumuta în total, în acest an, enorma sumă de 150 de miliarde de lei (30 de miliarde de euro) la dobânzi astronomice, duble față de cele de anul trecut. Asta, în timp ce banii din PNRR, 29 de miliarde de euro cu dobândă zero, zac nefolosiți.
Dobânda medie cu care s-a împrumutat Ministerul Finanțelor (MF) condus de PSD-istul Adrian Cîciu a fost, în acest an, de 7,2%, dar trendul este continuu ascendent și săptămâna trecută s-a făcut un împrumut de pe piața externă cu dobândă 9,5%. În 2021, an când încă era pandemie, Guvernul PNL-USR se împrumutase mult mai puțin și la dobândă de numai 3,3% – adică sub jumătate față de cea din 2022.
Prognozele estimează că România va avea în 2022 un PIB de aproximativ 1370 miliarde lei. Asta înseamnă că Guvernul PSD-PNL va împrumuta în acest an 11% din totalul PIB-ului țării!
Ministerul Finanțelor condus de PSD a plătit în 2022 pe dobânzi mai mult decât tot bugetul Ministerului Transporturilor!
Florin Cîțu (care a fost și ministru de Finanțe în perioada Guvernului Orban) spune că trecerea pragului de 10% dobândă la următoarele împrumuturi făcute de România este inevitabilă.
În acest ritm, cu administrația nereformată, Guvernul interesat să crească inflația cât mai mult, prăbușirea economiei românești odată cu sărăcirea populației, eșecul coaliției PSD-PNL de a folosi banii din PNRR, România va ajunge rapid iar la ușa FMI, pentru a evita colapsul, anticipează Florin Cîțu.
Joia trecută, fostul premier relata pe contul său de Facebook: „Astăzi MF-PSD a plătit pentru 400 milioane lei o dobânda de 9.52%. Enorm. Se împrumută România la 10% săptămâna viitoare? La cât timp după ce plătește 10% pentru imprumuturi se duce MF-PSD la FMI și cere ajutor?
În UK ministrul finanțelor a fost demis după 45 de zile pentru că în perioada cât a fost ministru dobânzile la care se împrumută statul au crescut cu 1 punct procentual. La noi rata dobânzii la care se împrumută statul s-a dublat față de guvernarea liberală/pro piață de anul trecut. Dar în România ministrul este bine mersi și ne spune că nu crește taxele, în afară cele pe care le-a crescut în 2022 și 2023 (deși inițial ne promisese că nu le crește nici în 2022 sau 2023). 9.52% este cea mai mare dobânda pe care o plătește statul român din decembrie 2009, când a plătit 10%, și până acum“.
„Există banii din PNRR, care au dobânda ZERO, dar MF-PSD nu-i folosește. În schimb, se împrumută cea mai mare sumă din istorie, cu 19 miliarde de lei mai mult ca în 2021. E aceasta strategia PSD de a ține România subdezvoltată?“
Săptămâna trecută, Cîțu făcuse și un scurt bilanț al celor 12 luni de guvernare PSD-PNL-UDMR:
„- În 2022 MF-PSD a plătit o dobânda medie de 7.2% pentru împrumuturi (ieri MF-PSD a plătit o dobânda de 9.35%!!!). În 2021 și 2020 guvernele liberale au plătit în medie 3.3% (pentru PSD-iști, 3.3 < 7.2). Problema este că în 2022 există banii din PNRR care au dobânda ZERO dar MF-PSD nu-i folosește.
– Cheltuielile cu dobânzile în buget au ajuns la maxim istoric. În 2022 MF dă mai mulți bani pe dobânzi decât tot bugetul ministerului transporturilor, de exemplu. Este aceasta strategia PSD de a ține România subdezvoltată?
– În 2022, deși se spune că veniturile la buget sunt mai mari, MF-PSD împrumută cea mai mare sumă din istorie, cu aproximativ 19 miliarde lei mai mult că în 2021. MF-PSD trebuie să vină să explice în comisia de anchetă de ce îndatorează România când spune că are venituri mai mari și are la dispoziție și banii din PNRR.
– deficitul bugetar a crescut la rectificarea bugetară din august în condițiile în care dobânzile sunt în creștere si veniturile bugetare aparent mai mari. MF-PSD trebuie să vină să explice de ce a decis creșterea deficitului bugetar care înseamnă împrumuturi mai multe.
Acum deficitul bugetar pentru 2022 este mai mare decât cel din 2021. Un deficit mai mare crește inflația și bineînțeles dobânzile.
În următoarea ședință a conducerii PNL voi cere vot pentru analizarea activității MF-PSD în 2022“.
Măsurile urgente propuse de Cîțu: reducerea cheltuielilor bugetare, reformarea aparatului bugetar, aplicarea reformelor PNRR pentru a lua cei 30 de miliarde de euro de la UE și eliminarea intervențiilor brutale ale statului în economie
Liberalul a venit luni dimineață cu câteva propuneri despre care spune că trebuie aplicate urgent, înainte ca România să se prăbușească într-un colaps economic devastator:
„Urgent, pentru a reduce inflația și a diminua din efectele crizei economice:
– Cheltuielile bugetare reduse.
– Deficitul bugetar scăzut.
– Aparatul bugetar reformat.
– Dobânzile în teritoriul pozitiv.
– Reformele din PNRR implementate pentru a investi în economie cele 30 de miliarde euro cu dobânda zero (MF-PSD se imprumuta din piața la 9.5% și în curând la 10%)
– Fără intervenții ale statului cu bocancii în economie“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Dezastrul economic în care se prăbușește România, împreună cu întreaga sa populație, a fost descris în câteva cuvinte de fostul premier liberal Florin Cîțu, într-o postare făcută joi dimineața pe contul său de Facebook. Acesta arată că toți indicatorii sunt alarmanți, inflația, dobânzile și taxele cresc, în timp ce veniturile scad, companiile dau faliment și produsele dispar din magazine. Totul, spune Cîțu, nu din cauza cuiva din exterior, așa cum pretinde Guvernul PSD-PNL, ci din cauza faptului că statul a început să intervină „cu bocancii” în economie.
Marginalizat în propriul partid după ce a fost detronat și din poziția de președinte al PNL, Cîțu nu mai are nimic de pierdut și prezintă joacă acum rolul nebunului care îndrăznește să strige adevărul la curtea regală. Fostul premier avertizează că „România este în pragul falimentului”, iar „modelul socialist implementat în special după 1 aprilie a dat faliment”.
Dezastrul produs asupra țării de intrarea PSD la guvernare și de impunerea măsurilor populiste va genera efecte pe termen lung, anunță Cîțu. Lucrurile încă mai pot fi îndreptate, dar în curând acest lucru nu va mai fi posibil decât cu costuri foarte mari și suferințe enorme.
Foarte interesant este avertismentul subtil pe care Cîțu îl transmite propriilor colegi din PNL în finalul analizei: e posibil ca “unele partide” să nu supraviețuiască prăbușirii economice spre care se îndreaptă în acest moment România.
Cîțu nu e primul liberal care face astfel de avertismente. Un alt fost președinte al PNL, Valeriu Stoica, spunea același lucru în urmă cu mai multe luni. Iar istoricul liberal Stelian Tănase le-a spus liderilor PNL în față, de la microfon, în timpul discursului ținut cu ocazia împlinii a 147 de ani de la înființarea partidului, că această coaliție cu PSD va distruge formațiunea.
Florin Cîțu: „Inflația crește, dobânzile cresc, taxele cresc, veniturile scad, numărul companiilor radiate crește, produsele dispar din magazine din cauza intervenției statului cu bocancii asupra mecanismelor pieței”
„Este nevoie de o resetare, URGENT!
Toată lumea este de acord că măsurile economice implementate în ultimele luni au fost greșite.
Inflația crește, dobânzile cresc, taxele cresc, veniturile scad, numărul companiilor radiate crește, produsele dispar din magazine din cauza intervenției statului cu bocancii asupra mecanismelor pieței etc.
Este ridicol să se dea vină pe tot felul de cauze externe în loc să recunoască „decision-makers” că din cauza măsurilor populiste luate până acum am ajuns aici. România este în pragul falimentului!
Modelul socialist implementat, în special dupa 1 aprilie 2022, a dat faliment. Exact cum estimam la începutul anului. Singurele soluții care îi vor ajuta pe toți românii sunt cele care pun în valoare mecanismele economiei de piață și nu cele care le subminează.
Cu curaj putem să schimbăm lucrurile. Încă nu este prea târziu. Atlfel, prăbușirea o să fie mult mai dură și cu consecințe pe termen foarte lung.
P.S. Este posibil ca unele partide politice să nu supraviețuiască prăbușirii dacă nu schimbă ceva acum.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Armata română este o instituție nereformată, departe de orice standard NATO, în care fiecare își urmărește doar propriile interese, iar nepotismul, clientelismul și pupincurismul sunt legile nescrise definitorii, Hari Bucur-Marcu, fost ofițer de aviație și șef al Serviciului Strategii de Apărare din Statul Major General. Acesta spune că problema reformei s-a pus încă de la mijlocul anilor 1990, dar efectiv n-au existat ofițeri cu care să poată fi făcută. Expertul nu lasă loc de prea multe iluzii, menționând în final: „Nu sunt semne că cineva din interior ar fi preocupat de proceduri standard, de politici de personal operaționalizate, ori de eliminarea birocrației și influenței funcționarilor prin reconfigurarea schemei de funcții“.
Expert internațional în politici de apărare, managementul apărării și instituționalizarea domeniului public al apărării naționale, Hari Bucur-Marcu (68 de ani) a fost ofițer de aviație, ultima funcție în Armată fiind cea de șef al Serviciului Strategii de Apărare de la Statul Major General. În perioada 1990-2003, conform CV-ului, „a fost responsabil de, sau s-a implicat intim în aspecte esențiale ale reformei Armatei României, cu deosebire în relația cu NATO și a lucrat nemijlocit în structurile Alianței ca șef de secție învățământ și instrucție. Este cavaler al Ordinului Național «Pentru merit», în recunoașterea contribuției sale la integrarea României în NATO“.
Acum, Hari Bucur-Marcu e președinte al Asociației Săliște pentru Europenismul Românesc, iar până de curând a fost „Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO și alte funcții în Armata României“.
Armata română e într-un asemenea hal încât reforma nu se mai poate face din interior. Ar trebui aduși experți din exterior care să creioneze noua sa formă și să-i specializeze pe ofițerii din noile structuri
Hari Bucur-Marcu
Intervențiile și analizele sale pe probleme militare, din domeniul apărării și despre Armata română sunt printre cele mai bune și mai pertinente. Hari Bucur-Marcu atacă adesea subiecte tabu pentru elitele politice și militare din România – inclusiv cel privind situația deplorabilă în care se găsește și azi Armata.
În mărturia sa, expertul a povestit cum încă de prin 1995, într-o discuție cu șeful de atunci al Statului Major General, a sugerat soluții pentru o reformă fundamentală a conducerii Armatei române. Hari Bucur-Marcu spune că, în situația actuală, este exclus ca această restructurare și implementare de principii, proceduri și norme care să elimine mentalitatea de „lucrător la stat” să poată veni din interior. Trebuie aduși specialiști din exterior care să elaboreze noile norme și schema noilor structuri, să fie specializați acei ofițeri care să ocupe pozițiile, iar restul să fie mai întâi trași pe linie moartă, iar apoi eliminați. Nici în Armată, nici în conducerea statului român nu există însă preocuparea și interesul pentru o asemenea reformă amplă, e de părere ofițerul.
Reforma ar însemna, în primul rând, eliminarea dependenței ofițerilor unii de alții, introducerea unor standarde obligatorii și a unor obiective pe care fiecare trebuie să și le atingă prin instaurarea unei culturi a muncii profitabile și performanțe. Așa ceva nu există în Armata română, unde fiecare ofițer vede crearea unei noi structuri ca pe o oportunitate personală, pentru el, ca să îi fie mai bine, „dacă nu chiar mult mai bine în viitor”, să fie mai vizibil în ochii șefilor și să îi facă pe alții cât mai dependenți de el.
Mai jos, scurta descriere făcută de Hari Bucur-Marcu a situației catastrofale în care se află Armata română, o instituție total deprofesionalizată, unde fiecare își urmărește doar propriul interes și unde reforma nu e dorită de nimeni.
„Când am plecat din Statul Major General și deci din Armată încă nu se întâmplase nimic. Și nici astăzi, privind din afara Armatei, nu sunt semne că cineva din interior ar fi preocupat de de eliminarea birocrației și influenței funcționarilor“
„Acum mai bine de un sfert de veac, generalul responsabil de structurile din Armata României mi se plângea (în sensul că se aștepta să îi dau vreo idee de rezolvare a problemei) că nu poate să facă nicio reformă ca lumea a acelor structuri, în pregătirea pentru integrarea în NATO, doarece subordonații săi, din Statul Major General de atunci, concep orice structură nouă în jurul funcției pe care se văd ei că o vor ocupa, în acea nouă structură.
Cu alte cuvinte, cel pus să conceapă o structură de comandament și de forțe armate, care să respecte niște principii de comandă și control, operative și operaționale, de cooperare și interacțiune cu alte comandamente și alte forțe, pentru îndeplinirea unor misiuni oriunde în Lume, era unul care pornea în proiectarea noii structuri doar de la principiul să îi fie lui bine, dacă nu chiar mult mai bine, în viitor. Să fie și mai influent în decizia strategică decât era la acel moment. Să aibă o vizibilitate și mai mare în ochii șefilor și comandanților, care să realizeze că de fapt depind de el, dacă vor să conducă și să comande o nouă structură. Aceasta era și încă este o mentalitate de lucrător la stat, întâlnită peste tot în lume și în toate epocile istorice.
Ea este ținută în frâu, diminuată sau chiar eradicată doar în acele locuri în care s-a instaurat cultura muncii performate dar și profitabile.
Adică, acolo unde lucrătorul la stat, de la cel mai înalt demnitar și până la portarul parcului auto de la primăria din comună, au învățat la școală dar li s-a cerut și în viață să dea valoare doar rezultatelor muncii lor și nu activității/funcției/poziției în sine.
Cum ar veni, într-o asemenea cultură, un ins aspiră la o funcție la stat doar pentru ca din acea funcție să poată avea rezultate mai bune ale muncii sale. Așa cum tot el a învățat o meserie ori s-a perfecționat într-un domeniu din care să aibă rezultate mai bune decât ar fi avut într-o altă meserie sau într-un alt domeniu de activitate.
Vorbim despre satisfacții personale aici.
Adică, cei care vor ierarhiza satisfacțiile lor personale și vor constata că este o satisfacție mai mare că ai realizat ceva prin munca ta și că este o satisfacție mai mică că l-ai păcălit pe un șef să îți dea un salariu mai mare decât cel pe care rezultatul (ne)muncii tale l-ar fi meritat, vor căuta întotdeauna să dea o valoare cât mai mare muncii lor, prin rezultate. Și invers, desigur. Cei care vor ierarhiza intim satisfacția de a dobândi ceva prin nemuncă, ori printr-o muncă cu valoare scăzută (valoare nu neapărat exprimată în bani, dar și în prestigiu, populariatate, influență) deasupra satisfacției de a spori o valoare prin munca proprie se vor ocupa exclusiv de a-și face un loc în schema de funcții din care să obțină maximizarea acelei satisfacții personale.
Ceea ce se poate face doar la stat.
Pentru că, în mediul privat, valoarea muncii fiecăruia, de la președintele consiliului de administrație și până la femeia de serviciu din spațiile tehnice se reflectă în profit. Cum tot în profit se reflectă și nemunca, doar că cu semnul minim în față.
Revenind la discuția mea cu generalul de atunci (Dumnezeu să îl odihnească), i-am spus că sunt mai multe metodele consacrate de rezolvare a problemei lui. Metode care pot fi aplicate simultan, deoarece nu se exclud una pe alta.
Ar fi introducerea unor proceduri de lucru/operare/funcționare standard, în orice colectiv cu tendințe de birocratizare. Astfel încât fiecare funcție să aibă mai mulți descriptori, dintre care unul să fie despre așteptările minime, ca rezultate, ale muncii celui care ocupă acea funcție. În plus, procedurile asta ar descrie și care sunt relațiile între ocupanții diferitelor funcții, astfel încât să nu existe dependențe birocratice între ei, ci doar dependențe funcționale/operaționale. Desigur, tot aici ar fi și normarea pe ore muncă/om a fiecărei activități de birou sau de teren.
O altă metodă ar fi reformularea din rădăcini a politicii de personal/cadre. Politică prin care să fie descurajat nepotismul, clientelismul și pupicurismul, ca norme de evaluare a activității unui funcționar și ca criterii de promovare în funcții. Și prin care să fie stimualte și promovate criteriile de selecție, de apreciere și de avansare ierarhică pe bază de rezultate reale ale muncii fiecăruia.
Încă o altă metodă pe care i-am amintit-o generalului a fost reconfigurarea schemei de funcții din comandamente/structuri centrale, prin care funcțiile inutile sau cele dăunătoare îndeplinirii misiunii acelui comandament sau acelei structuri să fie izolate inițial (adică cei care le ocupă să își piardă orice influență în decizie sau în implementarea deciziilor) și apoi scoase din schemă, cu prima ocazie.
Cu precizarea că niciuna dintre aceste metode nu putea fi pregătită de cei care îi erau subordonați în momentul acela. Și procedurile standard, și politicile de personal, și reconfigurarea schemei de funcții trebuie pregătite în afara organizației/structurii (cel mai bine contra-cost, de organizații specializate), trebuie apoi instruiți doar cei care urmează să le implementeze și abia în final oranizația/structura află despre conținutul lor. Altfel nu se poate.
Dacă mă întreabă vreun prieten ce s-a ales de asemenea metode, îi răspund de pe acum că habar nu am. Discuția asta o purtam prin 1994-1995, iar când am plecat din Statul Major General și deci din Armată, în 2003, încă nu se întâmplase nimic. Și nici astăzi, privind din afara Armatei, nu sunt semne că cineva din interior ar fi preocupat de proceduri standard, de politici de personal operaționalizate, ori de eliminarea birocrației și influenței funcționarilor prin reconfigurarea schemei de funcții.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În ultimele zile, pe micile ecrane din România rulează în reluare un film pe care publicul l-a văzut deja de mai multe ori decât celebrul „Singur acasă”: marea conspirație a Occidentului care, după cum bine se știe dintr-o manea mai veche, ne poartă pică, dar n-are valoarea noastră. Susținută de trompetele regimului Iohannis-PSD, teza dușmanilor care nu vor să ne primească în Spațiul Schengen pentru că au ceva cu România răsună periodic, de vreo 10 ani încoace.
Refrenul e același: „nu vor” ca transportatorii români să intre în concurență cu „ei”, Olanda ba vrea să pună mâna pe Portul Constanța, ba vrea ca același Port Constanța să nu devină un rival pentru Rotterdam etc. La televiziunile oligarhilor e festival. O reporteră de la „Antena 3 CNN” anunța zilele trecute că în țară „a venit Mark Rutte, dușmanul românilor”. România TV titrează că același „infam” premier olandez „dă o palmă speranțelor României” de a intra în Spațiul Schengen.
Un film prost, de producție securist-comunistă, difuzat la nesfârșit în societatea românească: Occidentul rău care ne vrea „stat de mâna a doua”
În mod absolut năucitor, același post patronat de oligarhul fugar Sebastian Ghiță întocmește liste cu „inamicii României din presă”. Jurnaliști valoroși și absolut independenți precum Dan Tăpălagă (G4Media), Ioana Ene Dogioiu și Magda Grădinaru (ambele SpotMedia) sunt acuzați, într-un articol semnat „Filip Stan”, “oamenii toxici din media care fac tot posibilul ca România să rămână o țară UE de mâna a doua” și care „au încercat să dinamiteze obiectivul de țară nr 1 – aderarea la Spațiul Schengen”. RTV nu scapă prilejul să amestece și USR în oala “dușmanilor poporului”, cooptându-l pe listă și pe Andrei Siminel, patronul Ziare.com, catalogat drept „mogulul USR”.
Rareș Bogdan, trompeta tragicomică a regimului Iohannis-PSD, a amenințat chiar Europa, spre stupefacția șefului său de la Cotroceni nevoit să spună că „l-a luat valul”.
Ce se ascunde în spatele acestei operațiuni prin care Puterea și „organele de presă” aflate la dispoziția sa încearcă să arunce eventualul eșec al aderării la Spațiul Schengen pe spinarea dușmanilor externi și interni? După ce ne oprim puțin cu conspirațiile și ieșim din episodul numit, în presa de specialitate, „delir de persecuție”, putem face câteva observații:
În primul rând, acest gen de campanii, organizate repetitiv în societatea românească, seamănă nu doar între ele, dar și cu cele din Rusia, de unde par să fi fost importate atât modelul televiziunilor controlate de oligarhi, cât și operațiunile de dezinformare-manipulare derulate cu ajutorul trusturilor de presă. Elitele politice din România, cu ajutorul serviciilor secrete și al oligarhilor proveniți din rândurile acestora, au servit în ultimul deceniu, sistematic, teoria conspirației Occidentului malefic împotriva țărișoarei. Intrarea în Spațiul Schengen, epidemiile de pestă porcină, alegerile prezidențiale din 2014 și parlamentare din 2016, protestele anticorupție din 2017-2018, pandemia, războiul din Ucraina – absolut toate sunt opera Ocultei, a lui Soros, a birocraților de la Bruxelles, a lui Bill Gates, a multinaționalelor etc, etc, etc.
Acest discurs îl întâlnim deopotrivă la politicieni (foști și actuali) PSD și PNL, la oligarhi căutați de poliție, la angajați ai posturilor de televiziune și site-urilor controlate de moguli, la armatele de postaci. Și, evident, după atâția ani de insistențe, la o mare parte a publicului înnebunit de ce vede și aude, din zori până noaptea, la așa-zisele „știri”.
Nimeni nu se întreabă însă de ce-ar avea cineva ceva cu noi? De ce nu cu ungurii? De ce nu cu cehii sau slovenii? De ce ne-ar mai da UE zeci de miliarde să ne facem autostrăzi, aeroporturi, căi ferate, spitale și școli – bani pe care clasa politică îi ratează sau sifonează sistematic – dacă ne vrea „sclavi”? De ce îi presează UE pe Iohannis, PSD și PNL să facă un sistem de pensii echitabil, fără „speciali”, și să adopte legi care să elibereze Justiția de sub controlul politic? Care-ar fi logica luptei angajate de partenerii occidentali cu această cleptocrație băștinașă care sufocă țara, dacă acești străini malefici nu vor decât să ne sclavagească?
În al doilea rând, toată această zarvă e menită să ascundă ceva. Ce? În mod evident, cei care țipă cel mai tare au încuiate în dulapuri niște secrete. Elitele politice nu pot să iasă în fața poporului și să spună că România e privită cu reticență din pricina corupției pentru că ar însemna să se acuze în primul rând pe ele. Și atunci inventează un inamic. Imaginar, desigur, dar acesta are o formă și nume: Occidentul ticălos și „slugile sale din România”. Din acest punct de vedere, nu este absolut nicio diferență între Puterea de la București și cea de la Budapesta.
Ce tac Iohannis, Ciolacu, Bode, Rareș Bogdan și trompetele oligarhilor
Exponenții regimului Iohannis-PSD uită să spună, în discursurile lor vitriolante, multe lucruri.
– știați despre contrabanda uriașă de la frontiere, care e patronată politic? Că scannerele din vămi pentru vehicule zac nefolosite tocmai ca să nu încurce afacerile? Că licitația pentru noile scannere nici măcar n-a fost demarată?
Ce se mai știe despre celebrul caz din 2019, când întregul sistem de supraveghere video de la frontiere „a căzut” brusc DE TREI ORI când trebuia să intre în țară un uriaș transport de droguri? O furtună a scufundat ambarcațiunea și pungile cu cocaină au fost găsite risipite pe malul Mării Negre. Ancheta suspecta inițial implicarea Poliției de Frontieră, dar în final DIICOT a trimis în judecată câțiva traficanți cărăuși și doi polițiști de la rutieră care au luat șpagă pentru a nu amenda unul din infractori când l-au prins cu permis nevalid. Atât.
– știați că România e campioană europeană absolută la trafic de carne vie? Că infractorii prinși cu mari eforturi după anchete coordonate în mai multe țări UE și chiar non-UE scapă apoi în justiția românească? Cazul clanului de la Țăndărei, făcut scăpat de autoritățile române după zece ani de tărăgănări, e celebru și nu trebuie reamintit, eventual, decât președintelui Iohannis și miniștrilor săi, Bode și Predoiu.
– știați că veștile nu mai circulă cu poștalionul? Afacerile dubioase făcute la vârful statului ajung în străinătate chiar mai ușor decât urechile publicului român căruia televiziunile îi ascund subiectele neplăcute pentru Putere. Ce le pot spune Iohannis și Bode țărilor membre în Spațiul Schengen despre afacerea BMW-urilor cumpărate de Poliția Rutieră de la prietenul președintelui? Niciun Guvern occidental nu e atât de tâmpit încât să înghită prostiile lui Bode, care încearcă să târască discuția în derizoriul răfuielilor politice și cere presei să nu mai scrie vreo două luni despre licitația aranjată, invocând „interesul național”. Afacerea celor 600 de BMW-uri cumpărate de Poliție de la un amic de-al lui Iohannis prin licitație cu dedicație și la suprapreț trebuia cofinanțată inițial din fonduri UE. Ce să vezi, după ce a izbucnit scandalul, Ministerul de Interne n-a mai trimis la UE solicitarea de a se deconta o parte din cheltuieli. Frica de Parchetul European al Codruței Kovesi e mare.
– știați că o acțiune de kompromat precum cea organizată de la vârful Ministerului de Interne împotriva Emiliei Șercan după ce a scris despre doctoratul plagiat al premierului Nicolae Ciucă e imposibil să nu alerteze toți partenerii din Uniunea Europeană? Când chiar conducătorii statului se ocupă cu astfel de manevre preluate de la vechea Securitate comunistă, orice încercare de a mai câștiga credibilitate pe plan extern e sortită, din start, eșecului.
Toate acestea sunt argumentele care contează, de fapt, atunci când membrii Spațiului Schengen se codesc să ne primească în acest tratat. Iar povestea cu Portul Constanța rămâne o altă prostie fără margini. În halul în care a fost adus de administrațiile succesive FSN-PSD-PNL în ultimii 30 de ani, acest port nu poate reprezenta nicio amenințare nu doar pentru Rotterdam, dar nici pentru vreo alte 20 de porturi din Uniunea Europeană.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Eforturile regimului Iohannis-PSD de a păcăli Comisia Europeană astfel încât să-și treacă legislația favorabilă corupților și să rămână, în același timp, cu banii din PNRR par sortite eșecului. Cătălin Predoiu, ministrul Justiției, a fost silit să ceară Parlamentului modificarea Legii Avertizorului de Integritate după ce Bruxelles-ul a averizat că vor fi suspendate plățile de miliarde de euro din PNRR dacă nu se “repară” prevederile scandaloase strecurate de coaliția PSD-PNL-UDMR.
În Comisia Juridică patronată de Laura Vicol-Ciorbă (PSD) a fost modificată directiva europeană în așa fel încât Legea Avertizorului de Integritate s-a transformat, dintr-un instrument menit să ajute la depistarea faptelor de corupție, într-unul care le favorizează. PSD, PNL și UDMR au votat, printre altele, un amendament care prevedea că acele persoane care sesizează un act de corupție al funcționarilor statului sunt obligate să-și divulge identitatea, ca să fie luată în considerație sesizarea. Directiva europeană prevedea că, dimpotrivă, orice persoană care demască acte de corupție beneficiază de protecție și poate rămâne anonimă.
Șmecheria pusă la cale de actuala putere n-a ținut, iar Comisia Europeană a desființat, pur și simplu, actuala formă a legii pe care Parlamentul se pregătea s-o adopte.
De voie, de nevoie, ministrul Cătălin Predoiu – pus personal de Klaus Iohannis la Justiție – a cerut Secretariatului General al Guvernului (SGG) ca Parlamentul să întoarcă legea în Comisia Juridică și s-o readucă la forma inițială, prin care raportarea cazurilor de corupție să poată fi făcută anonim.
Predoiu s-a scuzat în fața coaliției menționând că această cerere a fost o concluzie la care s-a ajuns „în cadrul discuțiilor cu Comisia Europeană în contextul PNRR pe Jalonul 430, ca urmare a analizei de către Comisia Europeană a proiectului de Lege“, cu alte cuvinte nu el este de vină, ci Uniunea Europeană care ne poate suspenda miliardele din PNRR.
Între tentația banilor „de furat” de la UE (după cum s-a exprimat politologul liberal Stelian Tănase) și siguranța că nu vor fi „turnați”, membrii coaliției de guvernare ezită. Conducerea Camerei Deputaților a discutat marți dimineața, în Biroul Permanent, despre cererea venită de la Ministerul Justiției, dar momentan nu s-a luat nicio decizie. S-a amânat votul final pe Legea Avertizorului de Integritate, dar în același timp nu s-a stabilit dacă aceasta va fi sau nu retrimisă la Comisia Juridică, pentru a fi modificată în acord cu directiva europeană.
Observații ale Comisiei Europene la proiectul Legii Avertizorului de Integritate pus la cale de coaliția PSD-PNL-UDMR
„(…) 1. S-a arătat că din analiza textului de la art. 2 alin. (2) reiese că raportarea anonimă acoperă doar într-un caz foarte specific această modalitate de raportare, și anume în cazul în care persoana a obținut informațiile „în timpul procesului de recrutare sau al altor negocieri pre-contractuale sau în cazul în care relația de muncă sau raportul de muncă a luat sfârșit”, însă această soluție legislativă contrazice restul legii, care acoperă raportarea anonimă într-un mod mai general.
Față de cele de mai sus, reprezentanții Comisiei Europene recomandă, pentru claritate și previzibilitate, reformularea soluției legislative criticate, prin completarea articolului cu un nou alineat (3) care să aibă următorul conținut: „Prezenta lege se aplică, de asemenea, persoanelor care raportează sau dezvăluie public informații privind încălcări ale legii în mod anonim”, precum și eliminarea sintagmei „inclusiv anonime” din art. 2 alin. (2).
2. De asemenea, reprezentanții Comisiei Europene au criticat și soluția nou-introdusă în Senat cu privire la textul de la art. 6 alin.(2), recomandând reformularea textului prin eliminarea cerințelor referitoare la „datele de contact” și „calitatea persoanei care raportează în temeiul articolului 2″.
Recomandarea vizează necesitatea de a evita posibilitatea de a compromite anonimatul avertizorului în interes public.
3. O altă recomandare a reprezentanților Comisiei a vizat soluția de la art. 2 alin. (1) teza finală, despre care s-a semnalat că nu respectă cerințele de transpunere corectă și completă a art. 4 alin. (1) din Directivă, în sensul că nu conține sintagma „cel puțin”, fapt care limitează domeniul de aplicare personal al legii.
În acest sens, se propune reformularea alin. 1 alin. (2) teza finală:
„Prezenta lege se aplică persoanelor care efectuează raportări și care au obținut informații referitoare la încălcări ale legii, într-un context profesional. în categoria acestor persoane intră, cel puțin, următoarele:”
4. În ceea ce privește soluțiile de la art. 33 și art. 34 din proiect, care reglementează elaborarea și revizuirea procedurilor interne, precum și înființarea structurii specializate din cadrul ANI, s-a precizat că este necesară reducerea termenului de 60 de zile la 30 de zile, astfel ca termenul de implementare să coincidă cu termenul la care urmează a se solicita următoarea transă din PNRR.
5. De asemenea, reprezentații CE au arătat că art. 2 alin. (2) nu acoperă în mod explicit persoanele „a căror relație de muncă nu a început încă”, așa cum prevede Directiva. Acest lucru ar putea crea incertitudine juridică și lipsă de claritate în transpunere. Prin urmare, au recomandat modificarea alineatului în felul următor: „Prezenta lege se aplică, de asemenea, persoanelor ale căror raporturi de muncă nu au început încă, în cazul în care informațiile privind încălcări ale legii pe care le raportează la nivel intern sau extern sau pe care le fac publice au fost obținute în timpul procesului de recrutare sau al altor negocieri precontrac- tuale, precum și persoanelor care raportează la nivel intern sau extern sau fac publice informații privind încălcări ale legii obținute în cadrul unui raport de muncă care s-a încheiat între timp. (…)“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Mai multe avioane de vânătoare MiG-21 s-au stricat și au trebuit duse la uzina din Bacău, pentru reparații, după ce au fost alimentate cu kerosen de proastă calitate cumpărat de Armata Română de la firma Jetfly Hub, deținută de frații Dan și Cristian Berendel, foști parteneri de afaceri cu Sebastian Ghiță. Aceasta este concluzia Curții de Apel Ploiești în dosarul instrumentat de DIICOT Ploiești.
Scandalul a izbucnit în februarie, când procurorii au descoperit că Armata fusese înșelată într-un contract în care a plătit pentru kerosen special, destinat avioanelor de vânătoare, dar din cele 4 vapoare, doar unul (primul) avea combustibilul pentru care se plătise. Celelalte 3 transporturi fuseseră cu kerosen ieftin, procesat în Grecia și Turcia. Paguba estimată de procurori este de 30 de milioane de lei (circa 6,5 milioane de euro la cursul din 2018, când s-a făcut escrocheria).
Curtea de Apel Ploiești le-a ridicat controlul judiciar celor doi inculpați, deși menționează că a fost pusă în pericol securitatea națională și capacitatea de apărare a țării!
Curtea de Apel Ploiești le-a ridicat controlul judiciar celor doi inculpați, deși judecătorii au scris în motivare că a fost pusă în pericol siguranța națională: „Dispoziţiile art. 403 C. pen. sancţionează actele de diversiune, prin aceasta înţelegându-se, inclusiv, distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare în întregime sau în parte, prin orice mod, a mijloacelor de transport sau a oricăror alte bunuri, dacă fapta pune în pericol securitatea naţională. Or aeronavele militare de luptă, care au suferit serioase degradări datorită alimentării, pe parcursul perioadei infracţionale, cu un combustibil turboreactor de aviaţie necorespunzător, reprezintă bunuri de interes strategic, a căror avariere a constituit o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi capacităţii de apărare a ţării, cu atât mai mult cu cât este de notorietate că în cadrul Alianţei Nord-Atlantice România şi-a asumat asigurarea securităţii flancului estic al N.A.T.O”.
Firma Jetfly Hub, de la care Armata a cumpărat kerosenul de proastă calitate pentru MiG-uri, este campioana contractelor cu combustibil pentru avioane cu Ministerul Apărării: în ultimii 7 ani a vândut statului cât au vândut OMV Petrom și Rompetrol Rafinare la un loc! Forțele Aeriene Române au cumpărat în total, din 2015 încoace, kerosen în valoare de 90 de milioane de euro. Din aceștia, 42 de milioane s-au dus la discreta Jetfly Hub.
În februarie 2022, când s-a descoperit înșelăciunea, procurorii DIICOT Ploiești au cerut arestarea fraților Dan și Cristian Angel Berendel, proprietarii din acte ai companiei, dar judecătorii au refuzat, considerând că probele n-ar fi concludente.
Exact în perioada în care procurorii DIICOT descopereau afacerea cu kerosen, iar judecătorii îi lăsau în libertate pe patronii firmei, un MiG-21 se prăbușea în Dobrogea (2 martie 2022). Un elicopter plecat să caute aeronava avea să se prăbușească, de asemenea, în condiții neelucidate.
Frații Berendel, marii furnizori de kerosen pentru avioanele Armatei, au fost implicați într-o rețea condusă de un general SRI care vindea produse petroliere după ce le trecea prin firme-fantomă deținute în acte de irakieni
În 2017, o investigație realizată de jurnalista Iulia Marin în PressOne.ro arăta că, de fapt, Dan Berendel făcea parte dintr-o rețea condusă de generali SRI și care se ocupa de afaceri cu produse petroliere încă de la sfârșitul anilor 1990. În 2002, procurorul Titu Duță, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, scria în rechizitoriul unui dosar de evaziune în care era implicată Asesoft Com SRL (firma lui Sebastian Ghiță) cum inculpații s-au sustras de la plata „taxei Băsescu” – un adaos la prețul carburanților din care ar fi trebuit să se construiască drumuri.
Procurorul descria mecanismul prin care carburanții scoși de la Rafinăria Petrobrazi erau trecuți prin firme-fantomă ale unor cetățeni irakieni, ulterior fiind băgați la comercializare în benzinării.
Conform rechizitoriului, capii rețelei erau generalul Dan Constantin Grigoriu, de la SRI, Dan Berendel (patronul firmei care a vândut kerosen de proastă calitate Forțelor Aeriene), Romulus Gheorghe și Gheorghe Ioan Lalu.
Dintre aceștia, Dan Berendel era „delegatul la poarta rafinăriei” și cel care „urmărea încărcarea produselor și schimbarea documentelor la ieșirea din rafinării”.
La anchetă, Sebastian Ghiță a susținut că a fost forțat să facă un contract dezavantajos cu Dan Berendel.
Generalul SRI Dan Grigoriu este una și aceeași persoană cu cel care a fost implicată în celebra Afacere Jimbolia, de contrabandă cu produse petroliere în Iugoslavia după ce, în 1992, ONU instituise embargou asupra livrării acestor produse către țara vecină. Generalul Grigoriu a fost prins chiar în flagrant cu o cisternă fără acte, scria presa la mijlocul anilor 1990.
De fiecare dată, dosarele au fost plimbate în justiție până când faptele s-au prescris.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Aleksandar Vucic, președintele Serbiei, a insinuat o teorie a conspirației după ce DIICOT a descoperit că date clasificate despre zăcămintele românești de hidrocarburi au ajuns de la NIS Petrol la compania-mamă NIS din Belgrad, deținută de Gazprom Rusia. Prima reacție a lui Vucic – unul dintre aliații lui Putin – a fost că scandalul ar fi apărut „pentru a-i putea disciplina suplimentar pe cei pe care unii îi consideră neascultători”.
Retorica lui Vucic nu e surprinzătoare. În timpul mandatelor sale, Serbia s-a îndepărtat de Uniunea Europeană, apropiindu-se de Rusia. Vucic a folosit aceleași companii israeliene ca și PSD și Dragnea în campaniile electorale, țesând un amestec de teorii conspiraționiste cu promisiuni populiste în timp ce demola instituțiile statului de drept în interiorul țării.
Acum, președintele Serbiei le-a sugerat că afacerea de spionaj economic descoperită de anchetatorii din România ar fi, de fapt, o răfuială a „cuiva” – lesne de înțeles că ar fi vorba de Occident – cu țara lor, care ar urma să fie pusă într-o lumină defavorabilă.
Vucic: scandalul a apărut „pentru a-i putea disciplina suplimentar pe cei pe care unii îi consideră neascultători“
Deși mărturisește chiar el că nu este informat despre subiect, Aleksandar Vucic adaugă că scandalul n-are legătură cu războiul pentru energie, ci este un război politic și de spionaj. Problema președintelui sârb nu este că țara sa ar putea fi folosită de Rusia ca bază și paravan pentru afaceri de spionaj, ci că acum imaginea Serbiei va fi asociată cu acest tip de activități.
Aleksandar Vucic, citat de Euronews Serbia: „Va apărea acum peste tot în mass-media europeană și mondială, NIS este din Belgrad. (…) Pentru a-i putea disciplina suplimentar pe cei pe care unii îi consideră neascultători. În același timp, nu exclud deloc posibilitatea unei adevărate vinovății a NIS, dar nu știu care este cazul, nu m-am ocupat de asta. Este important să subliniez că nu există cetăţeni sârbi, nu are nimic de-a face cu noi. Sunt în mare parte ruşi, dar vom cere mai multe informaţii de la poliţia română. O acuză pe una de companiile subsidiare ale NIS de scurgere de date sau ceva. Oricum ăsta e singurul lucru care ne lipsea, de parcă în fiecare zi luăm o piatră și tragem în Dumnezeu. Hai, acum explică tu că asta nu are nicio legatură cu statul sârb, când va fi anunțat în toate știrile lumii ca o companie din Belgrad! (…) Și suntem foarte bine protejați de prietenii noștri din NIS“.
Rușii au înființat, prin intermediul companiei sârbe NIS Novi Sad, o filială în România care a făcut prospecțiuni geologice în căutare de zăcăminte de petrol. Datele, spune DIICOT, au fost scoase din țară și date Gazprom
DIICOT a efectuat luni 9 percheziții domiciliare în dosarul NIS Petrol. E vorba de date clasificate privind zăcăminte de gaze și petrol din țara noastră, obținute prin prospecțiuni geologice. Conform legii, acestea nu pot ajunge în posesia unor companii terțe din afara României. DIICOT a anunțat însă că beneficiarul acestor informații clasificate ar fi firma-mamă din Serbia, care e deținută de compania energetică Gazprom din Rusia. Pe scurt, e vorba de o afacere de spionaj a Rusiei pe teritoriul României.
Compania sârbă NIS AD Novi Sad, deținută în proporție de 56% de Gazprom, și-a deschis o filială în România în urmă cu câțiva ani. Intrarea n-a fost spectaculoasă, compania având puține benzinării care au oricum prețuri mari. Însă a făcut prospecțiuni geologice în căutare de zăcăminte. Acum, DIICOT acuză că această companie a făcut transfer de informații despre date geologice și de producție privind operațiuni din domeniul petrolier – inclusiv date clasificate.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Președintele Klaus Iohannis și premierul Nicolae Ciucă practică și pe plan extern același joc dublu pe care-l fac și-n interiorul României: în timp ce, declarativ, sunt de partea Moldovei, în practică lasă această țară la cheremul Rusiei, care o șantajează cu livrările de gaze chiar acum, în pragul anotimpului rece. România ajută doar din gură țara vecină, în timp ce modifică legislația astfel încât să se asigure că Guvernul pro-european și reformist al Maiei Sandu nu va primi gazele necesare de la noi.
Cazul, extrem de grav, este semnalat public de Cătălin Drulă, președintele USR, care atrage atenția că Rusia tocmai a tăiat încă 30% din livrările de gaze către Republica Moldova, aducând această țară într-o situație disperată. În acest timp, Iohannis și Ciucă dau asigurări că România este de partea Europei în confruntarea cu regimul lui Putin, dar în practică nu fac absolut nimic.
Rusia pune această presiune pe Moldova pentru a provoca răsturnarea Guvernului pro-european, decis să reformeze țara și să o aducă tot mai aproape de Uniunea Europeană, îndepărtând-o de ghearele Moscovei. România se presupune că îi este cel mai fidel aliat și că o ajută. În realitate, regimul Iohannis nu face nimic pentru a sprijini Guvernul Maia Sandu.
Linia tulbure a regimului Iohannis în raport cu Republica Moldova. De la sprijinul acordat oligarhului Plahotniuc la zâmbetele strepezite către pro-europeana Maia Sandu
Prin contrast, acum câțiva ani același regim Iohannis-PSD era în relații foarte strânse cu Guvernul oligarhului Plahotniuc (acum fugit din țară), care controla Moldova.
Cătălin Drulă arată că Moldova ar avea nevoie de numai 5% din cantitatea de gaze naturale pe care o consumă România anual. Cu toate acestea, Guvernul Ciucă și patronul său, președintele Iohannis, se fac că plouă, ca și cum ar aștepta să cadă la Chișinău o guvernare care deocamdată se arată mult mai energică, mai competentă și mai determinată decât ei pe drumul reformelor reale.
Nu e foarte clar ce anume urmărește Iohannis în acest context, mai ales că soția celui mai bun amic al său, afaceristul Michael Schmidt (care tocmai a primit de la statul român un contract pentru 600 de BMW-uri la preț supraevaluat și prin licitație cu dedicație), este sora controversatului politician moldovean Renato Usatîi.
Într-o emisiune de televiziune, istoricul și politologul liberal Stelian Tănase menționa că actuala putere de la București încearcă să fie în ambele tabere. Declarativ se arată de partea Occidentului, dar nu face nimic în acest sens pentru a nu supăra Rusia. Liderii politici români așteaptă să vadă cine câștigă din confruntare pentru a sări în barca potrivită.
În același timp, spunea Stelian Tănase, Iohannis nu se conduce în politică după principii logice și o linie clară, considerându-i inamici pe toți cei care i se pare că ar putea să fie mai apreciați de public decât el. Maia Sandu se bucură de o cotă de popularitate foarte mare inclusiv printre români, ceea ce în ochii lui Iohannis reprezintă o bilă neagră. Nu trebuie uitat că, acum câțiva ani, nici șeful statului, nici Ministerul de Externe n-au vrut s-o primească pe Maia Sandu, atunci când aceasta era încă în opoziție, iar la putere se afla Plahotniuc, oligarh sprijinit la acel moment de Iohannis.
Cătălin Drulă: „Frații noștri din Republica Moldova au nevoie de ajutor ca să poată trece iarna cu bine. Iohannis și Ciucă știu de luni întregi. Li s-a transmis oficial și neoficial că situația este disperată, dar nu au mișcat un deget“
„Cum lasă Iohannis și Ciucă Republica Moldova la mâna lui Putin
Frații noștri din Republica Moldova au nevoie de ajutor ca să poată trece iarna cu bine. Consumul lor total este o parte infimă din consumul României. Ieri, Gazprom a mai tăiat cu 30% livrările către Chișinău. Și, deși autoritățile moldovene cer ajutorul nostru de câteva luni, tot ce primesc sunt vorbe goale.
În fiecare an, România consumă în general circa 12 miliarde metri cubi (mc) de gaze naturale. 9 miliarde mc este, de regulă, producția internă de gaze a României.
Prin comparație, Republica Moldova are nevoie de circa 1 miliard mc anual, adică doar aproximativ 8% din ce consumă populația și industria României.
În octombrie 2021, din cauza unui șantaj istoric practicat de Moscova ca mijloc de presiune, Gazprom a tăiat cu 35% livrările către R. Moldova. Sâmbătă, compania din subordinea lui Putin a mai tăiat alte 30%.
Situația aprovizionării cu energie a Republicii Moldova devine una de securitate regională. În luna octombrie, din lipsă de fonduri și în contextul prețurilor care au explodat, Republica Moldova avea rezerve de gaze pentru 20 de zile. Estimările arată că, dacă lucrurile se mențin la fel ca acum, frații noștri de peste Prut vor avea un șoc uriaș în această iarnă.
Prognozele administrației de la Chișinău spun că peste jumătate din populație va ajunge să plătească mai mult de 50% din venituri pentru cheltuieli cu energia.
Putin strânge R. Moldova într-o menghină, iar președintele Iohannis și premierul Ciucă lasă Chișinăul să fie ostaticul unui regim fascist.
De luni de zile ar fi putut România să găsească o soluție de a ajuta. Cereri de ajutor au primit și Iohannis și Ciucă. Li s-a transmis oficial și neoficial că situația este disperată, dar nu au mișcat un deget.
Semnalul diplomatic transmis ar fi fost de o valoare uriașă. De asemenea, un ajutor practic în această criză energetică ar fi permis R. Moldova să se rupă energetic de Rusia (acum depinde în proporție de 100% de Gazprom).
Ce ar putea face Iohannis și Ciucă? Un gest simplu, cu costuri infime pentru România, care să arate că, dincolo de vizite și evenimente de fațadă, suntem cu adevărat prietenii Republicii Moldova.
Concret, soluția la îndemâna lui Iohannis și Ciucă este un contract negociat pe 10 ani cu Chișinăul, la o cantitate de 30-50 milioane mc lunar, la un preț mai mic decât cotațiile actuale de criză, dar mai mare decât media din «vremuri normale».
Chișinăul nu cere Bucureștiului un cadou. Nici pe departe.
Autoritățile sunt hotărâte să dezvolte R. Moldova pe termen lung și cer doar un sprijin, un ajutor de dezvoltare dacă vreți, pentru a menține ferm cursul european al țării și a se rupe de Moscova în plan energetic. Mai mult, moldovenii sunt și un exemplu de urmat în ceea ce privește reducerea consumului de energie.
Un calcul simplu: la cantitatea de 50 milioane mc de gaz lunar, livrările ar însuma 600 milioane mc anual. Din consumul României, cantitatea ar însemna abia 5%.
5% din consumul nostru anual de gaze ar ajuta o țară să aibă un viitor stabil și să se elibereze din ghearele unui dictator scelerat. De partea României, în sfârșit am arăta că suntem lideri regionali în materie de securitate și că asigurăm stabilitatea regiunii în acest context sensibil.
Iohannis și Ciucă știu de această soluție simplă. Dar se fac că sunt surzi.
Ne spun cum companiile de stat românești din sectorul energetic au caracter «strategic». Dar nu sunt folosite nicidecum pentru un scop strategic comun: al nostru ȘI al R. Moldova. Mai mult, în luna august, impozitarea tranzacțiilor externe cu energie a fost dublată de acest Guvern iresponsabil. Cumva s-au asigurat că livrările alternative de gaze către Republica Moldova devin și mai neatractive chiar și de pe piața liberă.
În acest moment, Republica Moldova este ostatica iernii lui Putin. Într-un mod extrem de rușinos, Bucureștiul nu face nimic. Proverbul «prietenul la nevoie se cunoaște» s-a pierdut din memoria penelistă.
Pentru că pas cu pas Klaus Iohannis a mințit Republica Moldova.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În Rusia lui Putin trăiesc și oameni de o sensibilitate interioară excepțională. Unul dintre ei a fost Ivan Petunin, rusul care a preferat să se sinucidă, decât să ucidă la ordinul dictatorului Putin. Când majoritatea rușilor se hrăneau cu propagandă putinistă, Ivan își punea întrebări existențiale: are rost să trăiesc, ucigând pe alții? Răspunsul său a fost și moartea sa.
Decât să ucid, mai bine mă sinucid? O întrebare la care rapperul rus Ivan Petunin a răspuns „Da”. Și s-a sinucis. Știa că va fi obligat să se încorporeze pe frontul din Ucraina. Tânărul, de 27 de ani, și-a explicat gestul printr-o scrisoare de adio, pe care i-a lăsat-o iubitei. Acesta a scris:
„Nu pot și nu vreau să-mi asum păcatul crimei. Nu sunt pregătit să ucid pentru niciun ideal. Nu am dreptul să ridic o mitralieră și să trag în oameni”.
Ivan Petunin nu invocă justețea sau injustețea războiului lui Putin. Nu reclamă dictatura putinistă, iar sinuciderea sa nu e un protest împotriva ei. Cu siguranță, ar fi procedat la fel și dacă era ucrainean, chemat să-și apere țara. Ivan contemplă lumea în care trăiește și-i refuză realitatea. Decide că trebuie să părăsească viața, dacă a rămâne în ea presupune uciderea altuia.
Acest rus nu e filozof și nici preot, dar face cât toți patriarhii Moscovei și pseudofilozofii lui Putin la un loc. Luciditatea sa uluiește și răscolește. Cei care atacă și cei care se apără, în egală măsură, comit crimă. Acesta e adevărul esențial. Restul sunt detalii, în această optică. De aceea, spune teologul Ionuț Mavrichi, eroii neamului ar trebui pomeniți în biserici cu formularea: „Eroii neamului românesc, cu victimele lor…”.
Ucrainean sau rus, român sau german, fiecare e la fel de om ca ceilalți. Dincolo de calibrul moral, existența fiecăruia și a tuturor la un loc e expresia dragostei Creatorului. Războiul, de apărare sau agresiune, e o reeditare a crimei lui Cain asupra lui Abel. Esențial, omul ucide omul. Iar cu asta, pe el însuși. Rusul Ivan Petunin a preferat să moară de propria mînă, decât să se sinucidă ucigându-și seamănul.
Când un ideal îți impune să ucizi, acela nu mai e ideal și nici tu vreun mesia. Căutarea idealului nu dezumanizează, ci reabilitează omul, îl reașază în firea sa adevărată. Idealurile autentice nu-ți cer să mori pentru ele, doar dictatorii, ce pavează cu intenții bune drumul spre iad.
De fapt, nimeni nu are dreptul să-și ucidă aproapele sau departele. Că o facem, e semnul că încă nu am înțeles care e sensul omului pe pământ. Abia când l-a ucis pe Abel, Cain a știut că a distrus singurul motiv de a exista și a fi: celălalt. Fără el, nimic nu are rost.
Dacă percepția lui Ivan Petunin asupra lumii ar deveni a tuturor, războaiele de pe întreaga planetă s-ar opri într-o clipă, pentru totdeauna. Dictatorii nu ar mai avea cu cine și pe cine să-și construiască împărățiile morții, iar miliarde de oameni n-ar mai trăi coșmarul perspectivei nucleare, a gropilor comune, a pierderii delor dragi, a vieților distruse iremediabil.
Ivan Petunin dă măsura lumii pe care am construit-o și din care oameni ca el vor să scape cu disperare. Gestul său extrem e o palmă pe obrazul nostru, al celor care permitem monștrilor să plăsmuiască lumea. Ivan este seismograful acestei lumi. Din păcate, a preferat să plece, decât să mai trăiască printre noi. Chiar și o secundă.
