„Dragă Românie, a venit timpul să ne despărțim! Eu voi rămâne cu părticica mea din tine, iar tu cu restul…”, spune cu jale un român nevoit să părăsească țara din cauza neputinței și a sistemului corupt de după 1989.
„Dragă Românie, a venit timpul să ne despărțim!” Aceasta este scrisoarea de adio a unui român stabilit în orașul italian Pescara. Scrisă după evenimentele din 10 august 2018, când sute de mii de români – mulți din diaspora – au fost gazați de Guvernul Dăncilă/PSD dirijat de Liviu Dragnea, ea arată durerea și neputința românului simplu care, ciocnindu-se de corupția și de birocrația din România, decide să-și caute norocul în alte zări.
Roberto Nicolae Cremene este un subofițer MApN care timp de peste 20 de ani și-a slujit patria, atât în țară, cât și pe câmpurile de luptă din Irak și Afganistan. În anul 2004 a fost în Irak, în timpul operațiunilor ONU de menținere a păcii în această țară, iar în 2008 a participat la operațiunea Ana Training, de pregătire a personalului armatei afgane. În 2010 a participat din nou la operațiunile de pregătire ale armatei din Afganistan, alături de batalionul „Dragonii Transilvaniei” din Dej.
Roberto a povestit cu mândrie despre lupta pe care a dus-o cât timp a fost în slujba țării: „Am fost acolo unde altora le-a fost frică sa meargă, am făcut ceea ce altora le-a fost teamă să facă”.
Scrisoarea lui Roberto Nicolae Cremene:
“La revedere, România!
Îți mulțumesc că mi-ai oferit posibilitatea să găsesc răspuns la una din întrebarile care mă frământau!
Eu, ca și mulți alții, mi-am făcut datoria față de tine. Am fost la Revoluție, te-am votat de fiecare dată când ne-ai cerut-o, ne-am exprimat atunci când ne-ai chemat la referendumuri.
Am așteptat 30 de ani linia de centură a Bucureștiului, autostrăzi, spitale, școli, ți-am dat șpagă pentru un loc de parcare lângă bloc, am înghițit în sec când am plătit multinaționalelor bani grei pentru facturile de telefonie, electricitate, gaz și apă.
Am plătit dobânzi uriașe să ne cumpărăm o casă, o mașină, un telefon.
Am mers în spitalele tale ca să ne întoarcem mai bolnavi decât ne-am dus. Ne-am milogit de doctori și i-am așteptat ore întregi pe culoarele policlinicilor și spitalelor pentru a ne băga în seamă, că muream de durere. Le-am dat și lor șpagă, doar pentru ca ei să-și facă datoria pentru care erau plătiți.
N-am plecat la mare în Grecia sau Turcia; ne-am rupt picioarele prin Olimp, Eforie Nord-Sud, pentru a-ți plăti ție prețuri mai mari decât în Occident.
«Ce-ai cautat în Piața Victoriei?» – m-au întrebat cunoscuții. Acum îți răspund și ție, Românie. Nu m-am dus să dărâm Guvernul, nu m-am dus să arunc cu sticle în jandarmi, nu am vrut să schimb orânduirea cea strâmb construită (dar legitim aleasă prin votul celor care au stat acasa!). Am mers acolo pentru a nu-mi fi rușine de mine, de copiii și de nepoții mei. Nu am mers în Piață doar pentru mine, așa cum nici bunicul meu nu a plecat la război doar pentru el și nu s-a mai întors niciodată!
Dragă Românie, a venit timpul să ne despărțim! Eu voi rămâne cu părticica mea din tine, iar tu cu restul. Mie îmi ajunge.
De acum înainte voi fi turistul tău și am să te privesc de departe. Mă voi bucura de fiecare dată când părticica mea va înflori. Tu, Românie, rămâi aici; eu am să te vizitez atunci când voi simți.
Acum rămâi cu bine!”
„Tot acasă mă înmormântez, în pământul meu, alături de tata și de mama”
Contactat de Ziaristii.com, pentru a afla ce poate sta în spatele deciziei de a părăsi țara, Roberto Nicolae Cremene ne-a declarat că a părăsit România în anul 2011, după tăierea salariilor de către Guvernul Boc, la întoarcerea din ultima operațiune la care a participat, în Afganistan. Deja scârbit de birocrația și de corupția din România, după 21 de ani în slujba țării, a decis să-și încerce norocul în alte zări și a luat drumul Italiei, alături de familia sa.
La început și-a asumat slujbe grele, ca orice român abia ajuns în Italia: camerist, ospătar, a lucrat pentru firma de transport Atlassib. Acum e șofer pe TIR și spune că face sacrificii pentru a asigura familiei sale un viitor.
L-am întrebat, de asemenea, dacă și-a schimbat părerea despre România și dacă are de gând să se mai întoarcă în țara sa natală. „Sângele apă nu se face”, ne-a declarat el. „Tot acasă mă înmormântez, în pământul meu, alături de tata și de mama”.