Viktor Orban mizează că Rusia va distruge ordinea politică în Europa și urmărește să anexeze noi teritorii la Ungaria, avertizează Peter Buda, fost ofițer de informații maghiar, în prezent profesor la o universitate din Budapesta. Într-un podcast publicat pe YouTube și citat de G4Media.ro, Peter Buda spune că Orban îl susține pe Putin fiind direct interesat, pentru că victoria Rusiei i-ar permite să încerce cu succes retrasarea granițelor.
În esență, ceea ce descrie fostul ofițer de informații maghiar este o reeditare în anii 2000 a politicii lui Miklos Horthy din perioada interbelică. Ungaria a mizat la acel moment pe marile puteri revizioniste care doreau să-și construiască imperii și să conteste ordinea internațională stabilită prin tratatele de pace de după Primul Război Mondial. Ungaria a obținut inițial revizuirea frontierelor și a anexat teritorii din România, Iugoslavia, Slovacia și Polonia. Dar după înfrângerea suferită în 1945 a pierdut totul și a căzut sub controlul rușilor vreme de 45 de ani.
Acum, Peter Buda explică strategia lui Viktor Orban: „Cred că în spatele acestui lucru a stat în esență o politică externă și un calcul strategic foarte greșit din partea conducerii politice maghiare, al cărui aspect foarte important a fost că ne bazăm pe succesul ambițiilor imperiului rus, și legăm o alianță ideologică cu așa numita internațională neagră reprezentată de Putin, prin care întărim în Europa tabăra puterilor politice care apare ca apărător al valorile conservatoare, tradiționale, și așteptăm ca aceste puteri să se unească și, practic, să constituie o nou structură geopolitică, cel puțin în Europa. Deci, SUA sunt împinse în afara Europei, din arhitectura de securitate europeană, și în mai multe cazuri granițele Europei se vor redesena, și din aceasta, noi, ca stat, vom ieși în avantaj“.
La întrebarea dacă Orban vizează refacerea Ungariei Mari, Peter Buda a răspuns: „Nu știu dacă toată Ungaria Mare, dar, într-un anumit context, țara poate primi chiar compensații teritoriale. Evident, acesta poate fi un calcul de politică externă, cred însă că a te baza doar pe faptul că Rusia, dar chiar și China, vor prelua conducerea lumii, cred că este un lucru foarte greșit chiar și acum. Din starea actuală a războiului, se poate vedea că cine mizează pe un succes militar al Rusiei greșește foarte profund. Trecutul apropiat, reacția SUA și a Vestului, ne sugerează că aceștia, mai ales SUA, dacă iau ceva foarte în serios, este războiul, și aici nu există scuză“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ungaria a comis luni un nou act de sfidare la adresa aliaților săi din NATO și UE, precum și la adresa vecinilor România și Ucraina, în special. Peter Szijjarto, ministrul de Externe al Guvernului de la Budapesta, s-a așezat ostentativ în fața unei hărți a Ungariei Mari, de unde se vedeau părți din România și Ucraina incluse în granițele statului maghiar, și a folosit o retorică în totalitate putinistă, agresivă la adresa NATO.
Szijjarto a vorbit despre încheierea războiului din Ucraina, dar în termenii doriți de Moscova. Mai mult decât atât, ministrul maghiar a spus că „NATO = război, aproape orice altceva = pace“! Este exact una din temele preferate ale propagandei putiniste.
Mai mult decât atât, Szijjarto a pretins că războiul e întreținut de „bula transatlantică“, în rest toată lumea dorindu-și pacea. Practic, maghiarul a ignorat realitatea că Rusia este cea care a declanșat războiul, invadând un vecin mai mic, și a pretins că actualul conflict este opera occidentalilor: „În afara bulei transatlantice, majoritatea covârșitoare are poziția pro-pace pe care o reprezentăm și noi. Atât timp cât această majoritate globală există, există speranța că acest război poate fi încheiat cât mai curând posibil și se va ajunge la un acord care să garanteze pacea și securitatea în această regiune pe termen lung“.
Pentru a fi clar ce fel de aranjament postbelic susține regimul Viktor Orban, în timp ce vorbea ministrul maghiar a fost proiectată pe un ecran din spatele său harta Ungariei Mari, cu Transilvania și Ucraina Subcarpatică incluse.
Mai mulți analiști au atras atenția că retorica și acțiunile unor așa-ziși suveraniști precum George Simion și Diana Șoșoacă le servesc maghiarilor. Budapesta folosește revendicările teritoriale lansate de extremiștii români pentru a aduce în plan oficial propriile sale revendicări, care vizează printre altele Transilvania.
Anul trecut a izbucnit un scandal uriaș după ce serviciile secrete ucrainene au descoperit că, înainte de invazia rusească, Viktor Orban – premierul unei țări membre UE și NATO – a fost pus la curent de Vladimir Putin asupra intențiilor sale, promițându-i-se că, după înfrângerea Ucrainei, Ungara va primi zona subcarpatică.
Surse din Occident spun că deja Budapesta este complet sărită de oficialii UE și NATO, precum și de toate cancelariile occidentale, în circuitul corespondenței interne. Se știe că tot ceea ce ajunge la Guvernul maghiar este ca și divulgat Moscovei.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ideea recuperării Bucovinei și a Basarabiei de Sud de la Ucraina, atât de vehiculată pe rețelele de socializare de numeroși români, e de fapt o matrioșcă – acea păpușă rusească în care sunt ascunse alte păpuși mai mici. Narativul de suprafață are în el alte idei subliminale la care ajungi dacă te gândești puțin în profunzime:
1) Recuperarea Bucovinei și a Basarabiei de Sud are în spate ideea României Mari – o fantasmă naționalistă irealizabilă în actuala ordine mondială.
2) Pentru a reface România Mare trebuie, așadar, să cadă sistemul internațional existent acum – adică exact ceea ce încearcă să facă Putin.
3) Destrămarea actualei ordini mondiale, bazată pe tratate, negocieri și înțelegeri, ar însemna nu doar sfârșitul erei prosperității, desființarea Uniunii Europene, ci și o nouă perioadă de anarhie asemănătoae cu cea de după Primul Război Mondial, în care toată lumea a intrat în război cu toată lumea.
4) Dispariția Statelor Unite, a NATO și a UE din zona Europei de Est ar implica, automat, reintrarea acesteia în sfera de influență a Rusiei, dar și reizbucnirea unor vechi conflicte pe care Moscova a avut grijă să le întrețină mocnit în toate țările din Balcani și nu numai.
5) Pentru că naționaliștii români nu sunt singuri prin această parte a lumii, ne-am trezi că visul de a anexa părți din Ucraina s-ar transforma în coșmarul de a apăra propriul teritoriu. Așa cum sunt români care vor România Mare, avem prin vecini bulgari care visează la Bulgaria Mare, unguri care cred în Ungaria Mare, sârbi care visează la Serbia Mare, ba chiar și albanezi care și-ar dori o Albania Mare și moldoveni care vorbesc despre o Moldovă până la Carpați! Toată lumea vrea câte ceva de la toată lumea, practic.
Premierul maghiar Viktor Orban nu se ascunde: are în birou o uriașă hartă a Ungariei Mari, pe care mărturisește deschis că ar vrea să o refacă
Lăsând la o parte naivitatea tuturor celor care-și închipuie măcar că Putin ar duce acest război epuizant pentru ca apoi să dea cu generozitate aproape jumătate din Ucraina către Polonia, Ungaria și România, ca și cum te-ai întoarce de la piață și ai împărți cu vecinii un sac de cartofi, merită dezvoltat puțin punctul 5 al acestei matrioșce.
Așadar, în Europa de Sud-Est, românii nu sunt singurii care visează la ceva „Mare”. Problema e că această parte a lumii e prea mică pentru ambițiile enunțate. O scurtă analiză a pretențiilor pe care le au iredentiștii din această parte a continentului ne arată cât de otrăvită poate fi, de fapt, ideea pe care Rusia o șoptește la urechea românilor (și nu numai a lor).
Vom vedea că, în toate cazurile, sunt asmuțite, de fapt, națiunile unele împotriva celorlalte. Într-un astfel de scenariu, ar trebui să fim pregătiți nu doar să anexăm teritoriile altui stat, dar și să le apărăm – inclusiv cu prețul vieții – pe cele proprii. Câți dintre patrioții de Facebook ar fi dispuși să pună mâine mâna pe armă și să moară pentru România Mare?
Harta României Mari: revizioniștii visează la anexarea Bucovinei, Herței, Basarabiei și a Cadrilaterului
Pentru că:
– Bulgaria Mare presupune conflict cu România, Macedonia de Nord, Grecia, Turcia și Serbia;
– Serbia Mare presupune conflict cu Croația, Bosnia, Muntenegru, Macedonia, Bulgaria, Grecia și România;
– Ungaria Mare presupune conflict cu România, Ucraina, Slovacia, Austria și Croația.
După cum oricine poate vedea, în toate scenariile de mai sus e implicată și România. Și aceste discuții nu sunt pur ipotetice. La Budapesta este un Guvern care vorbește deschis despre Ungaria Mare. La Belgrad este un președinte aliat cu Rusia, care întreține discursul naționalist. La Sofia, năluca Bulgariei Mari e îndeajuns de puternică încât să genereze conflict diplomatic cu Macedonia de Nord.
Tocmai de aceea, atunci când românii strâmbă din nas la actuala ordine mondială, înjură Uniunea Europeană, Occidentul, NATO și spun că este interesul nostru ca Rusia să câștige în Ucraina, ei habar n-au, de fapt, despre ce vorbesc. În această parte a lumii, doar sistemul actual de alianțe a făcut posibilă băgarea într-un sac a unor monștri care n-ar mai trebui niciodată scoși la lumină.
Ar trebui să știm, când vorbim despre România Mare și anexiuni teritoriale, cam la ce se gândesc iredentiștii de prin vecini. Astfel am înțelege mult mai clar că ar trebui să facem tot ce ne stă în putință ca Rusia să fie învinsă, iar actuala ordine mondială să fie păstrată.
Serbia Mare: refacerea vechiului imperiu medieval ar prespune și anexarea Banatului românesc
Harta Serbiei Mari pe care o doreau cetnicii în 1941 și la care năzuiesc și azi iredentiștii din această țară
Serbia Mare (Velika Srbija) visată de naționaliștii sârbi pleacă de la nostalgia Imperiului Sârb existent în Secolul al XIV-lea, înainte ca în zonă să apară Imperiul Otoman. Conform acestei viziuni, statul sârb ar trebui să includă toate regiunile care au o semnificație pentru acest popor slavic, inclusiv unele teritorii care sunt ocupate fie și numai parțial, astăzi, de o minoritate sârbă. Ideea inițială a mișcării numite pan-sârbism era de a uni toți sârbii, dar și toate teritoriile care au fost conduse ori locuite de sârbi, într-un singur stat.
În funcție de perioada istorică, dar și de interese și de viziunea fiecăruia, Serbia Mare are diverse forme. În toate include însă și teritorii aflate azi în componența unor state vecine.
Potrivit ideologiei din spatele Serbiei Mari, acest nou super-stat ar trebui să cuprindă aproape toate teritoriile fostei Iugoslavii (Serbia, Kosovo, Bosnia, Macedonia și o mare parte din Croația). Excepție ar face Slovenia și partea vestică a Croației. Istoricul Jozo Tomasevich scrie că, pe lângă aceste teritorii, Serbia Mare aspiră la părți din Albania, Bulgaria, Ungaria și România. În cazul României, naționaliștii sârbi visează la anexarea întregului Banat.
Iredentiștii bulgari visează la țaratul lui Ferdinand înainte de prăbușirea Puterilor Centrale în Primul Război Mondial, în care ar fi inclusă și Dobrogea cu tot cu Delta Dunării, până în Bugeac
Harta Bulgarei Mari vehiculată de iredentiștii de la sud de Dunăre după 1991. În viziunea acestora, Bulgaria ar trebui să includă teritorii din România, Bulgaria, Turcia, Ucraina și Serbia și să includă cu totul Macedonia de Nord
Bulgaria Mare este un vis vechi al naționaliștilor din această țară și care, de-a lungul ultimilor 120 de ani, le-a adus mari necazuri vecinilor de la sud. Ca și în cazul celorlalte popoare din zona de sud-est a Europei, imaginarul colectiv se leagă de o îndepărtată epocă glorioasă – cea a imperiilor bulgare din Evul Mediu, când țarii acestui popor migrator venit tocmai dinspre Asia Centrală au reușit să-i învingă pe bizantini și să-și construiască propria formațiune statală.
Înarmați cu acest argument, al imperiului bulgar stabilit începând cu Secolul al VII-lea, iredentiștii de la sud de Dunăre au avut revendicări maximale odată chiar cu eliberarea de sub jugul otoman, petrecută în urma războiului ruso-româno-turc din 1876-1877. Primul val al mișcării naționaliste care visa o nouă Bulgaria Mare a avut loc în Secolele XIX-XX. Ambițiile de mărire au ajuns până la vârful statului, țarul Ferdinand implicând Bulgaria, la începutul anilor 1900, în cele două războaie balcanice, apoi în Primul Război Mondial.
Bulgaria se visa forța politico-militară hegemonică în Balcani, revendicând aproape toată Macedonia de azi, mari suprafețe din Serbia, Dobrogea cu tot cu Delta Dunării și Bugeacul (care aparține azi de Ucraina), tot teritoriul de nord al Greciei până la Marea Egee și întreaga Rumelia (teritoriul turcesc până la marginea Istanbulului).
Bulgaria a fost foarte aproape de acest vis în timpul Primului Război Mondial, când chiar a ocupat aproape toate teritoriile vizate. Însă Puterile Centrale au pierdut și bulgarii au fost nevoiți să aștepte alți 20 de ani, când în Al Doilea Război Mondial s-au aliat cu Germania ca să anexeze nordul Greciei, părți din Serbia, aproape toată Macedonia și Dobrogea de Sud (Cadrilaterul). Înfrângerea Axei a readus, încă o dată, Bulgaria la dimensiunile de dinainte, deși Stalin a avut o tentativă să negocieze cu Churchill păstrarea actualelor provincii greceși Macedonia Centrală, Macedonia de Est și Tracia.
După 1991, acest revizionism a fost scos de la naftalină de naționaliști și nu e doar o temă banală. La Sofia, ideea continuă să fie speculată politic de partide și politicieni care au legături cu Rusia.
În numele acestei umbre nostalgice, Bulgaria a fost prima țară care în 1992 s-a grăbit să recunoască desprinderea Macedoniei de Iugoslavia, dar apoi s-a opus aderării acestei țări la Uniunea Europeană invocând tot felul de argumente mai mult sau mai puțin istorice.
Concret, Bulgaria a refuzat foarte multă vreme să recunoască limba și identitatea națională a actualei Macedonia de Nord, afirmând că, de fapt, acest stat n-a existat niciodată, iar acolo se vorbește un dialect al limbii bulgare. Abia în 2020 Bulgaria a fost dispusă la unele concesii, oferindu-se să accepte limba și identitatea națională a macedonenilor dacă aceștia recunosc că națiunile macedoneană și bulgară au origini și limbi comune. A fost rândul Macedoniei de Nord să accepte această soluție.
Problema e de ambele părți. Timp de 50 de ani, macedonenii au fost îndoctrinați de regimul de la Belgrad cu o falsă narațiune despre apariția națiunii lor și care conține o foarte pregnantă parte anti-bulgară. La rândul lor, bulgarii trăiesc după 1990 într-o mitologie foarte asemănătoate cu cea din România, existând acolo o puternică retorică șovină îmbibată de mituri istorice. Bulgarii pretind că națiunea macedoneană e artificială.
Premierul maghiar Viktor Orban are în cabinetul său de lucru harta Ungariei Mari, care include toată Transilvania până la Carpați, în forma de dinaintea prăbușirii Imperiului Austro-Ungar
Ungaria Mare este, foarte probabil, cea mai cunoscută dintre utopiile periculoase care bântuie țările Europei de Sud-Est. În esență, este vorba despre teritoriile vechiului regat maghiar din perioada monarhiei dualiste austro-ungare. Ungurii revendică aproape oficial mari părți din Slovacia zona subcarpatică a Ucainei, o mică parte din Austria, aproape toată Croația și, mai ales, „perla coroanei” care este întreaga Transilvanie, inclusiv Banatul, până la Munții Carpați.
Dacă, în cazurile Serbiei și Bulgariei, încă se mai poate vorbi despre faptul că puterea politică păstrează o măsură și evită să vorbească public despre aceste aspirații, în schimb la Budapesta este un regim care nu numai că propagă oficial discursul despre Ungaria Mare, dar și face pași concreți în această direcție. Premierul maghiar Viktor Orban are în spatele biroului său de la Guvern o uriașă hartă a Ungariei Mari, care cuprinde toate teritoriile enumerate mai sus.
De foarte mulți ani, Ungaria duce politici oficiale și neoficiale de intervenție pe teritoriul statelor vecine unde există minorități maghiare. În România, Slovacia. Serbia și Ucraina alocă fonduri mari pentru diverse programe destinate etnicilor maghiari. În Transilvania, urmașii grofilor își recuperează pe tăcute, de multă vreme, moșiile și clădirile, profitând de slăbiciunile și corupția din aparatul administrativ și justiția română. Există chiar cluburi sportive masiv subvenționate de Guvernul maghiar, iar UDMR, formațiunea politică înființată pe criterii etnice aflată chiar acum la putere la București, are legături foarte strânse cu regimul Orban.
Ungaria Mare la care visează premierul maghiar include teitorii din România, Croația, Serbia, Slovacia, Ucraina și Austria actuale
Scandalurile se țin lanț în această privință. Acum două luni, o insinuare a lui Viktor Orban, care a pretins că Ungaria ar fi trebuit să aibă porturi la mare, a generat reacția vehementă a Zagrebului, care a respins pretențiile Budapestei asupra Croației și a reamintit că națiunea croată datează încă din Evul Mediu.
Slovacii au, la rândul lor, permanente fricțiuni cu Guvernul iredentist de la Budapesta, pe care l-au somat chiar de curând să înceteze să mai cumpere mascat pământuri în țara vecină. Șeful Parlamentului de la Bratislava a declarat chiar oficial că “scopul invaziei Rusiei în Ucraina este să înlocuiască actuala ordine mondială cu haosul, ceea ce i-ar permite lui Orban să rupă Slovacia”. În acest timp, ministrul de externe maghiar Peter Szijjarto publică regulat, pe rețelele de socializare, harta Ungariei Mari.
Inclusiv poziția Ungariei față de invazia Rusiei în Ucraina – Viktor Orban este un aliat fățiș al lui Putin – pare a avea legătură cu aspirațiile de expansiune teritorială ale regimului de la Budapesta. La începutul verii trecute s-a aflat că Orban ar fi fost înștiințat în prealabil de Putin că va invada Ucraina, dictatorul rus promițându-i premierului maghiar că, după ce va ocupa țara, va ceda Ungariei zona subcarpatică.
Dealtfel, Guvernul Orban a fost singurul care a tăcut atunci când rușii au propus informal, prin intermediul presei de la Moscova, ca vecinii să-și împartă Ucraina, pe care o consideră un stat artificial. Portavocile lui Putin au încercat să ațâțe spiritele naționaliste și iredentismul, propunând ca România să ocupa Bucovina și Bugeacul, Polonia să ocupe partea de vest a Ucrainei, Ungaria să anexeze Transcarpatia, iar restul teritoriului să revină, bineînțeles, Rusiei. Polonia și România au reacționat imediat vehement și oficial, clarificând că nu există niciun interes și nicio pretenție teritorială din partea acestor țări, care susțin frontierele stabilite și recunoscute la nivel internațional prin tratate semnate de toată lumea. Ungaria a rămas tăcută.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ungaria pare să se îndrepte din nou către partea greșită a baricadei și are tot mai des revendicări revizioniste care-i irită și îngrijorează vecinii. Premierul maghiar a stârnit indignarea Zagrebului după ce a afirmat, la un post de radio, că o parte din Croația i-ar fi fost „luată” Ungariei!
Orban, calul troian al lui Putin în Uniunea Europeană, se opune prin veto deciziei de a stopa importurile de petrol și gaze din Rusia și a fost primul care a acceptat imediat să plătească în ruble când Moscova a decis să încalce contractele unde plata era stipulată în dolari sau euro.
Revendicări teritoriale față de Ucraina, Slovacia, Croația și România
Harta etnică a Imperiului Austro-Ungar conform recensământului din 1910: Croația de azi era locuită și atunci tot de croați, așa cum și Transilvania era locuită în principal de români, cu enclave germane și maghiare – Ungaria nu are niciun drept, istoric sau de altă natură, să le revendice, după cum se observă, și partea din Ucraina pe care o pretinde azi Viktor Orban era locuită majoritar de ucraineni și slovaci. Mai trebuie menționat că această hartă, întocmită în baza datelor oficiale raportate de autoritățile austro-ungare, nu reflecta întru totul realitatea, pentru că austriecii și maghiarii au falsificat cifrele umflând numărul de etnici din propriile popoare și diminuându-l pe cel al popoarelor subjugate de ei
Într-un interiu acordat unui post de radio maghiar, premierul maghiar a declarat că o parte din coasta Mării Adriatice, acum aflată în Croația, i-ar aparține de drept Ungariei, căreia i-a fost luată! Este viziunea imperialistă și revizionistă dezgropată de regimul Orban, care mai revendică Transilvania, părți din Slovacia și Ucraina subcarpatică – adică fostele teritorii ale părții maghiare din Imperiul Austro-Ungar. El s-a și afișat, dealtfel, în 2020, la o vizită a omologilor săi din Polonia, în spatele unei hărți cu Ungaria Mare.
Viktor Orban s-a exprimat destul de clar, deși a evitat să dea nume, spunând că „aceia care au o mare și porturi sunt capabili să aducă petrol pe petroliere. Dacă nu ni le-ar fi luat, am fi avut și noi un port”. El a afirmat, scrie Bloomberg, că „teritoriul a fost luat de la unguri”.
Croația a reacționat imediat, convocând ambasadorul maghiar la Zagreb, pentru explicații. Ministerul de Externe croat a dat marți un comunicat în care scrie: „Condamnăm orice aspirație teritorială asupra altor țări suverane”.
Budapesta a replicat obraznic, în stilul deja bine-cunoscut. Tamas Menczer, secretar de stat la Ministerul de Externe al Ungariei, a întărit spusele lui Viktor Orban spunând că „premierul a menționat un fapt istoric”. Apoi i-a luat peste picior pe oficialii de la Zagreb: „Sperăm că prietenii noștri croați nu vor ceda isteriei presei”.
Falsul din declarațiile lui Orban
Regatul Croației în jurul anului 1000. Așa cum se vede, coasta Dalmației le aparținea croaților și, în unele locuri, bizantinilor sau venețienilor. Ungaria nu avea ieșire la mare. Abia după uniunea personală realizată sub regele Coloman s-a făcut un singur stat maghiaro-croat. Însă croații au rămas acolo, controlându-și partea lor de teritoriu
Minciunile revizioniste ale lui Viktor Orban seamănă tot mai mult cu ale lui Vladimir Puțin – cei doi se înfundă într-o versiune fictivă a istoriei, în care vor să vadă doar ceea ce le convine. În realitate, coasta Dalmației a aparținut Regatului Croației și (pe unele porțiuni) bizantinilor și venețienilor timp de două secole, între 925 și 1102. La finalul acestei perioade s-a realizat o uniune personală între Ungaria și Croația, coroana regală trecând la regele Coloman din dinastia Arpad. Croația a fost parte a regatului ungar, cu intermitențe, dar și-a păstrat un grad de autonomie și puterea locală a fost permanent exercitată de nobilii croați, teritoriul fiind locuit neîntrerupt de acest popor până în zilele noastre.
Revendicarea lui Viktor Orban sugerează că, de fapt, Croația aparține Ungariei, poporul fiind deci unul care trebuie să li se supună maghiarilor. Același discurs i-a iritat pe vecinii slovaci – a căror țară a fost dealtfel invadată de Ungaria în 1938-1939, la dezmembrarea Cehoslovaciei.
Acum există tot mai multe voci care-l acuză pe premierul maghiar că așteaptă înfrângerea Ucrainei pentru a primi de la Puțin Ucraina subcarpatică, o porțiune de teritoriu pe care el o revendică, de asemenea, ca aparținând de drept Ungariei.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Patru tineri din Sfântu Gheorghe, cu vârste de 16 și 17 ani, sunt cercetați de Poliție pentru vandalizarea statuii lui Mihai Viteazul cu ocazia aniversării a 101 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Doi dintre adolescenți au scris “TRIANON 1920” pe soclul statuii și au desenat un steag al Ungariei, iar ceilalți doi au ținut de șase.
Vandalizarea grupului statuar s-a petrecut în noaptea de 4 spre 5 iunie, adică exact când s-au împlinit 101 ani de la semnarea tratatului prin care, printre altele, se consfințea trecerea Transilvaniei de la Imperiul Austro-Ungar la Regatul României.
IJP Covasna a emis un comunicat: “În urma unor activităţi investigative, poliţiştii din cadrul Poliţiei Municipiului Sfântu Gheorghe – Biroul de Investigaţii Criminale au identificat patru tineri, cu vârste cuprinse între 16 şi 17 ani, bănuiţi de faptul că, în noaptea de 4 spre 5 iunie 2021, s-ar fi deplasat la grupul statuar Mihai Viteazul din municipiul Sfântu Gheorghe, iar doi dintre aceştia ar fi vopsit şi inscripţionat părţi ale grupului statuar, dislocând, totodată, mai multe plăci de marmură din partea dreaptă a soclului, timp în care ceilalţi doi ar fi asigurat locul faptei, pentru a nu fi surprinşi. Cercetările sunt continuate, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere“.
În ziua precedentă, pe 4 iunie, aproape 200 de persoane din Asociația “Calea Neamului” sărbătoriseră în Piața Mihai Viteazul, din Sfântu Gheorghe, semnarea tratatului. Înaintea acestora, tot în ziua respectivă și în aceeași piață, avusese loc o ceremonia contrară, organizată de Consiliul Național Secuiesc, cei circa 200 de participanți comemorând “dictatul” de la Trianon.
După Primul Război Mondial, la Conferința de Pace de la Paris, fostul Imperiu Austro-Ungar a fost dizolvat, în locul său apărând mai multe state. Din partea de imperiu controlată de Ungaria, teritoriile locuite majoritar de români (Transilvania) au revenit României, cele locuite de croați și sloveni au intrat în nou-formata Iugoslavie, iar cele locuite de slovaci au intrat în Cehoslovacia. Maghiarii și-au văzut pierdute toate teritoriile pe care le controlau de sute de ani, rămânând doar cu suprafața unde erau ei majoritari – actuala Ungarie.
De atunci, țările care s-au eliberat de sub ocupație sărbătoresc Trianonul, iar maghiarii îl comemorează.
În ultimii ani, regimul Viktor Orban a investit masiv în zonele locuite de maghiari din jurul Ungariei și a reînviat retorica revanșardă și revizionistă. Comunitățile de maghiari din țările limitrofe sunt țintite de o propagandă agresivă de la Budapesta. Anul trecut, însuși Viktor Orban a postat pe Facebook harta Ungariei Mari, care includea și Transilvania.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Sub presiunea “politicii corecte” se rescrie nu doar istoria, ci și literatura. Titlul celebrei cărți “Zece negri mititei”, scrisă de romanciera Agatha Christie, a fost schimbat pentru a nu mai conține cuvântul “negri”, anunță postul de televiziune german RTL, citat de G4Media.ro.
Decizia ca romanul “Zece negri mititei” să fie rebotezat “Au fost zece” i-a aparținut lui James Prichard, strănepotul celebrei scriitoare.
Agatha Christie a scris cartea în 1939: o capodoperă a genului mister care a încântat, de atunci, nenumărate generații de cititori. Titlul “Zece negri mititei” era inspirat dintr-un cântec, iar povestea era despre 10 personaje chemate într-un loc izolat, unde încep să fie asasinate unul câte unul.
De-a lungul timpului, s-a mai atentat la titlul original dat de autoare. După 1940, în Statele Unite “Zece negri mititei” a devenit “Și atunci n-a mai fost niciunul”, după ultimele 5 cuvinte din cântecul care dăduse și titlul original. Între 1964 și 1986, o ediție de buzunar a cărții a fost rebotezată “Zece indieni mititei”.
Strănepotul Agathei Christie s-a scuzat pentru titlul cărții
Indiferent de nume, povestea a rămas cea mai vândută carte din lume din categoria mister, cu peste 100 de milioane de exemplare comercializate.
Acum strănepotul romancierei Agatha Christie spune că nu vrea ca titlul cărții să deranjeze, explicațiile fiind mai degrabă niște scuze: „Atunci când cartea a fost scrisă, limbajul era diferit și erau utilizate cuvinte uitate acum. Această poveste se bazează pe un cântecel popular care nu este semnat de Agatha Christie. (…) Sunt destul de sigur că titlul original nu a fost niciodată folosit în Statele Unite. În Marea Britanie a fost schimbat în anii 1980 și astăzi îl schimbăm peste tot. (…) Opinia mea este că Agathei Christie nu i-ar fi plăcut ideea că cineva este rănit de una din întorsăturile sale de frază. (…) Nu trebuie să mai folosim termeni care ar putea răni: acesta este comportamentul de adoptat în 2020”.
Asaltul celor care vor să rescrie istoria sub pretextul eliminării referirilor la rasism a căpătat proporții violente în 2020. Grupuri de activiști au răsturnat statui ale lui Cristofor Columb, descoperitorul Americii și au deteriorat chiar statui ale lui George Washington, eroul războiului de independență al SUA și primul președinte al acestei țări. În Londra, adolescenții au urinat pe statuia lui Winston Churchill, eroul Marii Britanii și al omenirii în lupta împotriva nazismului și, ulterior, a comunismului.
Statuia eroului Winston Churchill, cel care a avut tăria să înfrunte nazismul în cele mai grele clipe ale omenirii, a fost vandalizată de activiștii de stânga la Londra
Alte monumente închinate unor exploratori care au jucat roluri majore în descoperirea lumii și în crearea imperiului britanic au fost ascunse sau mutate de autorități după ce activiști neomarxiști, sub pretextul luptei împotria rasismului, au amenințat că le vor vandaliza.
HBO a retras “Pe aripile vântului”, Amazon a scos de la vânzare “Zece negri mititei”. Asaltul stângiștilor pentru rescrierea istoriei – respins de Franța și de intelectualii de marcă
Sub presiunea activiștilor, HBO a retras una din marile capodopere ale cinematografiei mondiale, “Pe aripile vântului” (după romanul omonim), catalogat drept rasist. În acest context, gestul strănepotului Agathei Christie poate avea și conotații mai degrabă pragmatice, pentru că romanul “Zece negri mititei” a fost retras de la vânzare de Amazon Franța în luna mai, tot din rațiuni care țin de “politica corectă”. Familia scriitoarei a calculat că astfel poate să beneficieze, în continuare, de pe urma vânzării cărții.
Furia revizionismului față de trecutul umanității, susținută puternic de activiști și de neomarxiști, a primit o replică deja, acum câteva luni, de la sute de intelectuali de talie mondială, de toate orientările politice. Aceștia au semnat o scrisoare în care au cerut stoparea acestui fenomen, al rescrierii istoriei în funcție de viziunea ideologică de acum, fără să se țină seama de realitățile și conjuncturile existente în acele vremuri.
Franța, prin vocea președintelui Emmanuel Macron, a stopat din fașă valul revendicărilor, anunțând că nu are de gând nici să-și renege istoria, nici să-și distrugă simbolurile naționale.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
