Teroristul planetar Vladimir Putin continuă să distrugă simbolurile Rusiei, prin războiul criminal declanșat în Ucraina. Celebrul savant, poet și filolog Mihail Lomonosov a fost „demobilizat” total din Kiev, de pe strada care-i purtase numele. Acum, strada se numește Iulia Zdanovska, după numele tinerei profesoare decedată la Harkov la doar 22 de ani, din cauza bombelor lansate de barbarii Moscovei. În 2017, ea câștigase Olimpiada Europeană de Matematică de la Zürich (Elveția).
Mihail Lomonosov
Mihail Lomonosov (1711-1765), cel care a încetat să mai fie nume de stradă în Kiev, a avut contribuții remarcabile în domenii diferite – fizică (legea conservării masei substanțelor), chimie (solidificarea mercurului, originea organică a solului și a combustibililor fosili), astronomie (a proiectat și construit un telescop pentru observarea stelelor și a planetelor), literatură (unul dintre creatorii limbii literare ruse).
La ședința de joi, 10 noiembrie, membriii Consiliului orășenesc din Kiev au redenumit alte 11 străzi și bulevarde care sunt sau nu legate de trecutul sovietic. Anunțul l-a făcut chiar primarul capitalei Ucrainei, Vitali Kliciko:„Procesul de derusificare în Capitală continuă. Și acest lucru este important. Mai ales în timpul războiului barbar cu care Rusia încearcă să distrugă Ucraina. Trebuie să scăpăm pentru totdeauna de simbolurile și denumirile asociate țării agresoare”.
Strada Iulia Zdanovska, fostă Lomonosov
Până acum, s-au operat deja mai multe înlocuiri, începând cu zona centrală: 95 – la finele lunii august, 40 – la începutul lunii septembrie, peste 40 – la sfârșitul lunii octombrie. În total, s-au efectuat 204 de corecții necesare, dar procesul este departe de a se fi încheiat.
Iată încă două exemple sugestive:
Strada Katerina Gandziuk – numele actual o omagiază pe o fostă deputată, activistă anticorupție și voluntar al ONU. S-a născut la Herson în 1985. A decedat la Kiev în 2018, după leziuni deosebit de grave suferite în urma unui atac mârșav cu acid. Numele la care s-a renunțat: Strada Bilomorsk (oraș rusesc din Republica Karelia);
Strada Iakov Ghizdovski – grafician, ceramist, critic de artă, artist american de origine ucraineană. S-a născut în satul Pilipce din regiunea Ternopil în 1915. A decedat la New York în 1985. Vechiul nume: Strada Magnitogorsk (oraș minier și industrial din regiunea rusă Celiabinsk).
Primarul Kievului, Vitali Kliciko
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Începând de vineri, 11 noiembrie, orașul Herson, care înaintea războiului avea 290.000 de locuitori, a revenit sub controlul armatei ucrainene. Militarii lui Zelenski au ajuns până în centrul orașului, arborând drapelul național galben-albastru. Lumea a ieșit în stradă cu mic, cu mare și a strigat Slava Ukraina!”.
Pe fondul claxoanelor și al euforiei localnicilor, „denazificatorii” ruși rămași în oraș au fost avertizați să se predea și să nu încerce să opună rezistență, altfel vor fi lichidați. Pe de altă parte, comandanții ruși le-au solicitat acestora să se schimbe în haine civile și să evadeze singuri din Herson.
Orașul s-a aflat sub ocupația rușilor mai bine de 8 luni.
Raportarea situației din Herson a fost făcută de Direcția Principală de Informații a Ministerului ucrainean al Apărării (GRU) pe canalul său de Telegram, fiind preluată de site-ul Obozrevatel.com.
Comunicatul GRU:„Herson revine sub controlul Ucrainei. Unități ale Forțelor Armate intră în oraș. Rutele de retragere ale ocupanților ruși sunt sub controlul focului armatei ucrainene. Orice încercare de rezistență față de Forțele Armate ale Ucrainei va fi oprită. Fiecare militar rus care se împotrivește va fi distrus. Singura șansă de a evita moartea este predarea imediată”.
Oficialii de la Kiev le-au promis ocupanților că, dacă se vor preda voluntar, vor fi protejați: „Aderăm la Convențiile de la Geneva, garantăm prizonierilor de război hrană, asistență medicală și posibilitatea schimbului cu militari ai Forțelor Armate ucrainene care sunt captivi în Federația Rusă”.
Instrucțiuni pentru predarea rușilor
Rușii pot apela linia fierbinte a proiectului de stat ucrainean „Vreau să trăiesc”: 00380665803498 sau 00380931192984, care funcționează în regimul 24/7.
În cazul în care nu au posibilitatea să sune, se pot preda după următoarea procedură:
Desfaceți revista și agățați arma pe umărul stâng cu țeava în jos!
Ridicați-vă mâinile cu un steag alb (orice cârpă albă va fi bună)!
Strigați „Mă predau”!
Apropiați-vă de armata ucraineană la comandă și îndepliniți toate cererile!
Pentru predare ca parte a unui grup sau unitate, rușii trebuie să urmeze aceste proceduri:
Să depună toate armele și să se îndepărteze.
Să stea în fața echipamentului militar (nu ar trebui să fie în modul de luptă).
Să trimită un negociator (un ofițer de cel mai înalt grad) – să fie dezarmat și să aibă un steag alb.
Dacă militarul este cetățean al Ucrainei din teritoriile ocupate și a fost forțat să lupte de partea Federației Ruse, trebuie să raporteze acest lucru armatei ucrainene. În timpul interogatoriului, trebuie să-i comunice ofițerului ucrainean datele personale: nume, prenume, patronim, grad, data nașterii, număr personal și alte informații relevante.
Zelenski către militarii ruși rămași în Herson: „Predați-vă imediat, este singura voastră șansă de salvare! Nu vă ascundeți, vă vom găsi oricum!”
Președintele Ucrainei i-a îndemnat pe militarii ruși rămași în regiunea Herson să se predea, deoarece aceasta este singura șansă pentru a-și salva viața.
Volodimir Zelenski:„Aș dori să mă adresez separat soldaților, mercenarilor și colaboratorilor ruși care au rămas în Herson și în alte orașe din sud. Singura șansă de salvare pentru voi este să vă predați în captivitate ucraineană. Vă garantăm că veți fi tratați în conformitate cu legea și cu standardele internaționale. Iar soldaților ruși care au îmbrăcat haine civile și se ascund vreau să le spun că nu are rost să se ascundă. Vă vom găsi oricum. Nu mai trageți de timp! A fi dus în captivitate ucraineană este singura opțiune pentru toți ocupanții”.
În 9 noiembrie, Serghei Surovikin, comandantul-șef al forțelor de ocupație ruse din Ucraina, a anunțat că trupele ruse părăsesc orașul Herson.
Vineri, 11 noiembrie, Direcția principală de informații a Ministerului ucrainean al Apărării a raportat că Herson a revenit sub controlul Ucrainei și că forțele armate ale Ucrainei intră în oraș. Potrivit sursei citate, rutele de retragere ale ocupanților ruși se află sub controlul de foc al armatei ucrainene.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Rezistența rusă din Herson pare să se prăbușească pretutindeni după momentul de ieri, când televiziunea Armatei a publicat un dialog în care generalul Surovikin cerea, iar ministrul Șoigu aproba retragerea pe malul estic al Niprului. În cursul zilei de joi, trupele ucrainene au eliberat două orașe-cheie din regiune: Snihurivka și Kiselivka. Ultimul se află la doar 15 kilometri de orașul-port Herson, despre care Zelenski spune că rușii l-au minat în totalitate.
Pentru localitatea Snihurivka, cheia de boltă a defensivei rusești în Herson, s-au dat inclusiv miercuri bătălii crunte. Rușii au desfășurat aici cele mai bune trupe pe care le aveau – unitățile de parașutiști. Miercuri seara, bloggerii militari pro-ruși informau că, în ciuda atacurilor, parașutiștii încă rezistă.
Joi însă, Ucraina a informat oficial că Snihurivka a fost eliberat. Totul se petrece pe fondul retragerii treptate și organizate a rușilor, în timp ce ucrainenii îi urmează prudenți, pentru a evita capcanele, încercând în același timp să exploateze rapid eventualele momente favorabile apărute.
KHERSON AXIS/1245 UTC 10 NOV/ The important city of Snihurivka is confirmed liberated by UKR forces. The RU retreat has been methodical, and UKR continues a careful pursuit. For RU, the crossing of the Dnipro remains the most critical and dangerous evolution of the campaign. pic.twitter.com/KsBSs40jU4
Cea mai complicată operațiune rămâne, pentru ruși, evacuarea peste Nipru. Podurile nu mai pot fi folosite de vehiculele grele. Transferul de pe un mal pe altul se poate realiza cu bacul sau pe un pod improvizat, de pontoane. Dar ambele pot deveni rapid ținta loviturilor cu rachete ale ucrainenilor.
În zona ocupată continuă să acționeze echipe de partizani ucraineni care îi ucid pe rușii răzlețiți de unitățile lor și sunt în contact cu armata regulată, transmițând rapid informații de câte ori trupele rusești se concentrează în număr mai mare, expunându-se astfel atacurilor cu HIMARS.
Experții estimează că următoarele 36-72 de ore vor fi critice pentru deznodământul operațiunii de evacuare a rușilor. În acest interval se va lămuri dacă trupele rusești pot să evacueze și armamentul greu (sau măcar o parte din el) dincolo de Nipru și câți dintre militarii lui Putin vor scăpa.
Pe Telegram și Twitter au apărut înregistrări video cu trupele ucrainene care intră în alt oraș important, Kiselivka, aflat între Mikolaev și Herson. Kiselivka este situat la doar 15 kilometri de orașul-port, ceea ce arată că în unele locuri ucrainenii au avansat mai rapid decât era de așteptat. Într-una dintre filmări, un soldat ucrainean strigă: „Kiselivka e a noastră! Intrăm în oraș! Inamicul tocmai a fugit. Glorie Ucrainei!”. Trupele care au eliberat orașul sunt din Brigada 28 ucraineană.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că rușii se pregătesc să transforme Hersonul într-un oraș al morții. Aceștia ar fi dinamitat și minat absolut totul, lăsând în urmă bombe cu ceas pretutindeni.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Rusia a comunicat oficial miercuri, prin Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, că vrea să poarte negocieri în privința războiului din Ucraina. Este primul anunț de acest fel după invazia lansată pe 24 februarie, dar experții nu sunt luați prin surprindere de ofertă. În România, istoricul și rusologul Armand Goșu a anunțat încă de acum o lună că „Putin e disperat să câștige timp, să oprească ofensiva ucraineană. Pentru asta mimează. Are nevoie de o lună-două-trei, să înceapă iarna, și speră să fie frig, iar unitatea europeană să se spargă”.
Într-o declarație surprinzătoare, făcută chiar înainte ca televiziunea Armatei să publice sceneta în care ministrul Șoigu încuviința evacuarea Hersonului, Maria Zaharova spunea că „Rusia este încă deschisă să negocieze cu Ucraina – desigur, luând în calcul realitățile curente”.
Russia suddenly announced about readiness for negotiations
“We are still open to negotiations… We are ready to conduct them taking into account the realities that are emerging at the moment,” press secretary of Russian MFA Maria Zakharova said.https://t.co/3QMNBh4mCH
📷Wiki pic.twitter.com/jpq3qWGlik
Cererea vine pe fondul înfrângerilor suferite de armatele rusești în Ucraina. După bătăliile de lângă Kiev și din regiunea Harkov, acum trupele lui Putin evacuează Hersonul singura capitală de regiune pe care izbutiseră să o ocupe (prin trădare) în cele 8 luni trecute de la începerea invaziei.
Momeala cu negocierile aruncată de Kremlin vine după toate celelalte strategii au eșuat. Ofensiva de pe front, războiul gazelor cu UE, bombardarea orașelor ucrainene, amenințările cu bomba nucleară – totul a dat greș
Propaganda Kremlinului insistă de mai multe săptămâni asupra ideii că ucrainenii se opun păcii, iar acum e făcut anunțul care ar trebui să pună presiune pe Kiev.
Experții din străinătate – dar și cei câțiva specialiști reali pe care-i are România – sunt însă foarte reținuți în a crede în sinceritatea semnalelor lansate de Rusia. Aceasta e ultima strategie a Moscovei după ce toate celelalte au eșuat.
Atacurile pe front s-au oprit, iar acum ucrainenii sunt în ofensivă pretutindeni.
Războiul gazelor pornit contra Europei a dat greș, iar țările UE și-au asigurat deja surse alternative de alimentare, umplându-și deja rezervoarele. Sperietoarea prețurilor uriașe (Medvedev amenința europenii că vor cumpăra în această iarnă mia de metri cubi de gaz cu 5.000 de dolari) s-a dovedit încă un bluf, prețul gazelor e acum în scădere, la jumătate față de prețul din august.
Bombardamentele cu drone și rachete asupra orașelor și infrastructurii vitale ucrainene au dus la apariția sistemelor antiaeriene performante livrate de aliații occidentali, iar acum peste 95% dintre aceste proiectile sunt distruse înainte să lovească ținta.
Amenințările cu bomba nucleară n-au speriat pe nimeni.
Ce așteaptă Putin de la negocieri: oprirea ofensivei ucrainene, instalarea iernii cât mai grele în Europa, antrenarea și echiparea a 500.000 de oameni, pentru a relua atacurile la primăvară
După toate aceste tentative, Moscova propune negocieri, sperând să câștige timp. Istoricul și rusologul Armand Goșu spunea încă din 12 octombrie că acesta va fi următorul pas al lui Putin, care crede în continuare, fiind dezinformat de propriile servicii secrete, că Uniunea Europeană va „crăpa” la iarnă.
Dictatorului rus nici nu-i trece prin cap să discute în mod real despre o pace, spune Goșu. Scopul său este obținerea unui armistițiu de câteva săptămâni sau chiar luni, prin care să înceteze luptele. În acest timp, el va căuta să-și antreneze și să-și echipeze cei peste 500.000 de oameni mobilizați în perioada septembrie-octombrie (cifra oficială anunțată de Moscova, de 322.000 de mobilizați, e una falsă), pentru a relansa ofensiva anul viitor. Între timp, Putin speră ca o iarnă grea să ducă la proteste ale populației europene, la fisurarea UE și la scăderea sau chiar încetarea susținerii față de Ucraina.
Sunt calcule greșite, pe care dictatorul le face bazându-se pe rapoarte eronate primite de la ambasade și spionaj, pentru că la Moscova toată lumea caută să-i cânte în strună, nu să-l informeze corect. Astfel că Putin n-are o viziune corectă asupra felului în care funcționează Uniunea Europeană și societățile democratice în general, mai spune istoricul.
Mai jos, afirmațiile făcute de Armand Goșu pe 12 octombrie și confirmate pe 9 noiembrie privind anunțul Moscovei că vrea să negocieze.
„Putin mai speră că iarna va reuși să dezbine Occidentul, care să suspende cel puțin parțial ajutorul militar pentru Ucraina și să-i ofere lui timp. Important e ca ucrainenii să nu-i dea această pauză“
„(…) Războiul nu se termină până nu iese Putin din scenă. (…) Ce încearcă rușii cu aceste bombardamente este să schimbe paradigma. Sunt disperați că n-au cum să oprească această înaintare a ucrainenilor. Ei speră că, prin terorizarea civililor, scade capacitatea de rezistență a poporului ucrainean. Comandantul care a fost în Siria (Surovikin – n. red.) este acum la conducere. El (Surovikin – n. red.) nu știe altceva. A bombardat Groznîi, a bombardat Aleppul, acum bombardează Kievul. El asta știe, asta face.
Pe Putin nu-l interesează, în acest moment el vrea să câștige timp. Putin vrea să obțină o pauză. Un armistițiu, ceva, câteva săptămâni, câteva luni. Are disperată nevoie de asta. Putin vrea să câștige timp, nu e pregătit să negocieze. Să câștige timp, da? Putin asta e pregătit să facă. El are urgentă nevoie de timp. Și pentru timp, el mimează. Anunță: domnule, vreau să negociez, merg în Turcia, merg nu știu unde, discut cu americanii, lansez prin rețelele mele, prin idioții utili tot felul de informații. Gata, mâine negociez… Și așteaptă. Nu se prinde nimic.
Atunci, va zice: OK, poate facem un armistițiu, poate oprim înaintarea. Deci, el e disperat în momentul ăsta să oprească ofensiva ucraineană. El are nevoie de o lună, două, trei, ca să înceapă iarna.
Șansa lui este ca această iarnă să fie dură, să pună Europa în genunchi, să spargă unitatea europeană și susținerea pentru Ucraina. (…)
Dar Putin peste tot a făcut calcule greșite. Din 24 (februarie – n. red.) avea informații… Problema e cu serviciile secrete care dau informațiile pe care le vrea șeful. Nacealnicul. Ce vrea să audă? Ce vrea să audă jupânul? Tradus în limba română, da? Ce vrea nacealnicul să audă? Și noi îi dăm ce vrea să audă! Și întărim convingerile șefului că el gândește bine, că el are soluțiile corecte.
Și acum el are informații: ăia din Uniunea Europeană se ceartă între ei… El nu înțelege cum funcționează mecanismele la Bruxelles. Mecanismele europene. El ia informația trimisă de ambasade, de Sever (serviciul de spionaj extern al Rusiei, echivalentui SIE în România – n. red.), de FSB și zice: băi, europenii și-o trag între ei, se rup, își dau pumni în cap, o să vezi, o să… (…)
Războiul va continua până la ieșirea lui Putin din scenă. Occidentul nu-și permite ca Putin să iasă victorios din acest război. Putin mai speră că iarna va reuși să dezbine Occidentul, care să suspende cel puțin parțial ajutorul militar pentru Ucraina și să-i ofere lui timp ca să își negocieze… Deci, el este în acest moment disperat, are nevoie de o pauză, are nevoie de câteva săptămâni, o lună-două să respire și pentru asta… Acum e disperat. Pentru asta bombardează, pentru asta amenință cu bomba nucleară. Important e ca ucrainenii să nu-i dea această pauză“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Colonele-de-presă sau „20.000 de euro”, așa cum ți se mai spune pentru suma-standard cerută în vederea demarării unor „proiecte jurnalistice” (detalii la ciobanul Gigi din Pipera), mai bine suntem „nebuni”, considerând că Ucraina nu trebuie să capituleze prin cedarea de teritorii Rusiei, decât să fim ofițeri acoperiți, profiori, parveniți, hauriți și putiniști ca tine, cu trese făcute din căcăreze putiniste pescuite din latrina Kremlinului și păstrate la „servietă”!
Că așa spuneai în dialogul cu nea Coroiu (ciripitor pe stil vechi, nu ca tine, care te-ai modernizat): toți cei care consideră că Ucraina nu trebuie să capituleze cedând Rusiei teritorii sunt „nebuni”.
Slugă a generalului PSD-ist Izmană, care ți-a „poleit” epoleții cu grade dintr-un singur pix… Dacă te consideri atât de „darnic”, de ce nu-ți cedezi „teritoriile” alea din București, Ștefănești, Mogoșoaia, Sulina, Golești, din acțiuni și conturi bancare, în valoare de peste 1,6 milioane de euro? De ce nu renunți la vila subvenționată de stat prin ANL? De ce tot sugi bani de la partide, prin combinațiile patronilor tăi? Du-te și dă-i banii înapoi ciobanului din Pipera, ca să nu mai spună că i-ai tras țeapă sau te-a mituit!
Hai, curaj, viteazule! Dacă ți-e drag cedatul, du-te și cedează! Sau doar Ucraina trebuie să cedeze, iar tu și draga ta Rusie să păstrați tot, tot, tot, inclusiv ce nu vi se cuvine?!
Donează, de pildă, unor organizații caritabile non-profit, nu Ambasadei lui Kuzmin, că de-acolo e de luat, nu de dat!
Ce mai cauți în România, colonele? La ce-ți mai trebuie ție țara asta, după tot spectacolul putinist pe care l-ai regizat cu fosila bolșevică încoroiată care, de la atâta lectură propagandistică, a spus că peninsula Crimeea este oricum a rușilor, când de fapt le-a aparținut tătarilor încă din 1774 prin tratatul de la Kuciuk-Kainargi, semnat cu otomanii?!
Hai, deșteptarea și la îmbarcare! Te așteaptă Șoigu și popa Kirill (vezi că ăla-i KGB-ist greu, are un rucsac mai mare decât al tău!), la Kremlin, ca să te miruiască general cu căcăreze în loc de stele, căcăreze puturoase, putiniste, pentru promovarea „operațiunii speciale”.
Le-ai întrecut orice așteptări, colonele! Ia-ți repejor rucsacul ăla cu bolovani și cară-te la Moscova! Și-așa nu-i nicio diferență între tine și Șoigu, cu excepția gradelor și a funcțiilor. Amândoi v-ați trezit ofițeri fără să fi dormit măcar o noapte într-o cazarmă.
Dați-vă mâna, impostorilor, și cântați în rusește până-n zori, cu sticla de vodcă lângă voi! Iar dacă auziți tunete puternice, să știți că nu e de la ploaie: sunt tunurile Lumii Libere care eliberează Ucraina.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Soarta trupelor mobilizate de Putin din republicile autonome locuite de nenumăratele popoare conlocuitoare ale Rusiei este una de-a dreptul înfiorătoare. Exceptându-i pe cecenii lui Kadîrov, toate celelalte minorități sunt considerate categorii inferioare, oameni dispensabili pe care Comandamentul rus îi tratează de-a dreptul abject pe frontul din Ucraina. Povestea celor două batalioane de bașkiri formate în iulie și trimise în august la luptă este de-a dreptul cutremurătoare.
Istoricul britanic Chris Owen, specializat pe spațiul ex-sovietic și care-și caută informațiile în presa și la bloggerii militari pro-ruși, a reconstituit traseul acestor oameni cu adevărat nenorociți de soartă, care s-au înrolat voluntari, din sărăcie, să plece pe front într-un război care nu era al lor.
Drama este totală. Bașkirii au fost tratați de comandamentul rus ca niște unități de care armata rusă se putea dispensa. Trimiși pe front cu arme vechi, puști cu țevile strâmbe și camioane Ural care nu funcționau, fără armament greu și fără muniția pe care ajunseseră să și-o procure din resturile abandonate de alte unități ale armatei ruse, voluntarii au ajuns în prima linie fără comandanți, fiind bombardați zi și noapte de ucraineni.
Supraviețuitorii acestor batalioane relatează că nu li se dăduseră nici măcar unelte cu care să-și sape tranșeele, aveau câte o lopată mică de infanterie și un topor pe unitate, într-o pădure unde erau pomi inutilizabili la fortificații.
Totul seamănă a nebunie în povestea acestor nefericiți. În Herson, o treime au murit, o treime au fost răniți și o treime au fugit. Comandamentul a ținut ascunsă situația până când, absolut întâmplător, rudele din Bașkortostan au aflat că e ceva în neregulă cu oamenii lor. Ucrainenii au publicat o convorbire interceptată între doi soldați ruși care discutau despre cum a fost făcută praf o unitate a „nenorociților de bașkiri”. Lumea s-a alarmat, dar informațiile tot n-au venit.
Cu roșu e marcat teritoriul Republicii Bașkortostan, de unde provin voluntarii trimiși pe frontul din Ucraina
În schimb, s-au publicat filmulețe regizate cu niște indivizi care pretindeau că sunt din batalioanele de voluntari bașkiri și care spuneau că totul e bine și frumos. În acest timp, rudele vedeau că soldații nu mai răspund la telefoane. Cineva intra pe rețelele de socializare o dată pe zi și dădea „seen”, să pară activitate, dar aparținătorii erau convinși că aceasta era o viclenie a ofițerilor, ca să mascheze moartea oamenilor.
Când zeci de bașkiri, înnebuniți de privațiuni și de ororile trăite pe front, au demisionat și au vrut să renunțe, rușii i-au chinuit înfiorător. Au băgat peste 40 de persoane într-un container de 25 de metri pătrați, doar în șlapi, tricouri și șorturi, deși afară noaptea era foarte frig.
Nici ai lor nu i-au ajutat. Adjunctul președintelui republicii a încercat să-i convingă să se întoarcă pe front și, când a fost refuzat, a început să-i înjure. Unii au cedat terorii și s-au întors la unitățile lor, în timp ce restul au fost abandonați în cele din urmă de ruși la marginea drumului. Doar 5 dintre ei au reușit să supraviețuiască drumului făcut pe cont propriu, cu ia-mă nene, până acasă, în Bașkortostan. Unde au descoperit că au fost țepuiți: nu doar că nu li s-au dat banii promiși (oricum, sume derizorii), dar acum așteaptă să fie trimiși în judecată!
Citiți mai jos cutremurătoarea poveste a batalioanelor de voluntari bașkiri plecați să lupte pentru Putin în Ucraina.
„Sunt niște nenorociți de bașkiri acolo, un nenorocit de batalion special, au venit și ei, au fost arși și ei și au fost f…ți și ei”
1/ Volunteers from Russia’s republic of Bashkortostan spent weeks living in tents under constant Ukrainian bombardment, with little equipment, scavenged ammunition and officers who ordered them to tie grenades to their bodies and detonate themselves under Ukrainian tanks. ⬇️ pic.twitter.com/YnDZYTrMFj
„Voluntarii din republica rusă Bașkortostan au petrecut săptămâni întregi trăind în corturi, sub bombardamente ucrainene constante, cu echipament redus, muniție recuperată și ofițeri care le-au ordonat să își lege grenade pe corp și să se detoneze sub tancurile ucrainene.
În mai-iunie 2022, autoritățile din Bașkortostan au anunțat formarea a două batalioane de voluntari care poartă numele unor bașkiri care s-au distins în războaiele din trecut. Liderul bașkir Radii Kabirov a organizat o ceremonie pentru cele două batalioane la Ufa, în iulie.
În iulie 2022, soldații au călătorit la bordul unui convoi de autobuze către terenul de antrenament Mulino, din regiunea Nijni Novgorod. Ei au fost repartizați la Corpul 3 al Armatei ruse nou format, împreună cu „batalioane naționale” din alte republici rusești.
Se pare că soldații au primit aproximativ șase săptămâni de instrucție la Mulino. Au fost trimiși în Ucraina la sfârșitul lunii august, conform unui anunț făcut de Radii Kabirov pe 29 august.
Cu toate acestea, contraofensivele ucrainene de la sfârșitul lunii august au dus la abandonarea planului inițial. Batalioanele naționale au fost împrăștiate pentru a umple golurile de-a lungul liniei frontului. Acestea au fost văzute în regiunile Herson, Harkov, Melitopol și Mariupol.
Până în septembrie, este clar că bașkirii suferiseră grav în lupte. Se spunea că au suferit pierderi „colosale”. Nu au fost publicate cifre oficiale, dar multe decese au fost raportate de autoritățile locale sau de rude pe rețelele de socializare.
Un blogger de pe Telegram care avea o rudă în batalioanele de bașkiri a scris pe 11 septembrie că soldații au fost „aruncați imediat în iad. O treime dintre ei 200 [uciși], o treime dintre ei 300 [răniți], o treime au fugit”. Se pare că au fost trimiși pe frontul de lângă Herson.
La 26 septembrie, același blogger a postat un videoclip descris ca fiind al „bașkirilor din regiunea Belorețk din Republica Bașkortostan”. Aceștia spuneau că au fost „aruncați în pădure” sub focul ucrainean, fără mâncare, apă și comandanți.
La 29 septembrie, un indiciu despre soarta lor a fost oferit într-o conversație interceptată între doi soldați ruși, publicată de ucraineni: „Sunt niște nenorociți de bașkiri acolo, un nenorocit de batalion special, au venit și ei, au fost arși și ei și au fost f…ți și ei”.
Poate în încercarea de a respinge aceste afirmații, autoritățile bașkire au publicat un raport cu fotografii făcute la sfârșitul lunii septembrie, susținând că totul era în regulă.
Într-o postare pe rețelele de socializare, evident regizată, bărbații spuneau că își asumau „serviciul non-stop pe poziții, viața în tranșee, bombardarea nesfârșită a inamicului și credința în Victoria noastră. Moralul în rândul trupelor este ridicat, iar în condițiile operațiunilor de luptă relațiile se întăresc. Bătrânii au grijă de juniori, iar comandanții au grijă de noi toți”.
Realitatea pare să fi fost foarte diferită. Rudele au devenit din ce în ce mai alarmate atunci când au constatat că nu își puteau contacta apropiații de pe front nici direct, nici prin intermediul armatei.
Un blogger de pe Telegram a vorbit despre experiențele rudelor în încercarea de a contacta un membru al familiei: „Ruda prietenului meu era comandant de pluton în batalionul Șaimuratov. A dispărut chiar în ziua în care au fost aruncați în foc. Telefonul său nu mai funcționa și rudele sale nu au reușit să dea de el. Din când în când, cam o dată pe zi, telefonul său apare pe WhatsApp, dar nu și-a sunat rudele. Am sentimentul că cineva îi pornește telefonul intenționat, astfel încât rudele să creadă că este în viață, doar că el nu poate scrie… Acesta este genul de trucuri pe care le fac comandanții”.
Potrivit unuia dintre supraviețuitorii bașkiri, aceștia au fost pe linia frontului timp de două săptămâni și jumătate. Nu li s-a dat nici măcar muniție, ci au fost nevoiți să scotocească după ea prin proviziile lăsate în pădure de alte trupe rusești. Armele lor erau vechi și inutilizabile: „Unele dintre ele (arme – n. red.) aveau țevile strâmbe, cuiva i s-a blocat o mitralieră la al doilea foc. În ceea ce privește armele grele, nu aveam absolut nimic: BMP-ul (transportor blindat – n. red.) atașat, care fusese adus de undeva, din Buriatia, în anii «zdraveni» 1970, se defecta mereu. Dintre celelalte vehicule, ni s-a dat un camion Ural vechi, cu toate băncile în spate. Vehiculele nu porneau, radiatoarele aveau scurgeri, totul era ruginit… În general, fără echipament, fără nimic. Comandantul nostru de batalion, bineînțeles, a încercat să realizeze ceva, dar i s-a spus: «De ce te agiți? Vei merge pe front cu ce ți s-a dat»”.
Voluntarii au fost supuși la bombardamente continue de artileria ucraineană de mare precizie și drone, care au ucis și rănit sute de oameni: „Artileria ucraineană și dronele lucrau asupra noastră în tranșee. Iar artileria lor era atât de precisă încât [putea] să lovească un șanț de un metru pe un metru. Și ar fi fost bine doar într-un singur tranșeu. Să zicem că aveam zece tranșee și ei le loveau pe toate zece la rând. Și care ar fi reacțiile din partea noastră? Cerem [să se răspundă la foc], dar nu exista niciun răspuns. Ei ne spunea doar prin radio: «Gata, am rezolvat totul». Și unde au tras, spre ce au tras – nimic nu este clar. Și așa a fost încă din prima zi, când am intrat pe poziție”.
Fostul voluntar spune că batalionul a avut peste 200 de morți și răniți, dintre care 40-50 au fost uciși. Batalionul Șaimuratov avea 420 de oameni când a fost format, ceea ce înseamnă că a suferit pierderi de aproximativ 50%.
Oamenii nu aveau echipament pentru a construi adăposturi și au fost nevoiți să trăiască în aer liber, în corturi, sub bombardamente constante. Aveau doar lopeți de mână mici cu care să sape, aveau doar un topor pe pluton, iar salcâmii locali erau nepotriviți pentru construirea de adăposturi. „În general, eram tot timpul sub cerul liber, acoperiți cu corturi de ploaie. A fost greu, mai ales pentru cei mai în vârstă – oamenii, de 40-50 de ani, nu puteau suporta greutatea luptei.”
Comandanții bașkirilor erau iremediabil incompetenți. Cel mai rău, potrivit fostului voluntar, a fost comandantul adjunct al unității, un bărbat pe nume Ierin, care, într-o ocazie, le-a ordonat oamenilor săi să își lege grenade pe corp și să se arunce sub un tanc ucrainean.
Cu o altă ocazie, același ofițer a identificat greșit o coloană de BMP-uri rusești din Tatarstan ca fiind ucrainene. „Am văzut o coloană de BMP-uri care ieșea din dreapta noastră, cu inscripția «Alga» pe părțile laterale. Ceva i-a rămas în cap lui Yerin și a început să strige: «Inamicul e în dreapta! Distrugeți!». Toată lumea îi spunea: «E al nostru, al tătarilor!»/ El tot striga: «Distrugeți!». Cât a fost amețit, a continuat să strige…”
43 dintre bărbați au decis să renunțe și pe 17 septembrie au scris un raport de refuz (să mai participe la lupte – n. red.). Au fost duși într-o fostă tabără de copii, unde un colonel a încercat să-i facă să se răzgândească. Au fost apoi duși la granița dintre Herson și Crimeea, dar au fost întorși înapoi.
Bărbaților li s-a spus că un nou decret al lui Putin stabilea că acum există sancțiuni mai dure pentru plecarea neautorizată din unitatea lor și că nu mai pot demisiona. Aceștia au protestat, spunând că și-au dat demisia înainte de emiterea decretului și că și-au informat rudele.
Soția unuia dintre bărbați a făcut un apel către liderul din Bașkortostan, Radii Kabirov, pe pagina sa de socializare. Ea a scris: „Aproximativ 40 de persoane și-au reziliat contractele pe 17 septembrie și trebuiau să fie scoase din țară, dar la graniță documentele lor au fost rupte și nu li s-a permis să plece! Acum se află în mijlocul pustietății, fără bani și fără comunicare, încearcă să sune, dar nu pot fi auzite cum trebuie!”.
A răspuns un oficial: „Batalionul Șaimuratov își îndeplinește sarcinile. Nu există nicio dovadă că batalionul Șaimuratov a părăsit teritoriul pe care își îndeplinea sarcinile”.
Soția a replicat cu neîncredere: „Glumești? Soțul meu este acolo, și-au reziliat contractele, dar nu li s-a permis să se întoarcă în Rusia”.
După ce au fost reținuți în satul Cekalove, bărbații au fost transportați la biroul comandantului din Nova Kahovka. Toți cei 43 au fost închiși într-un garaj de 25 metri pătrați. La sfârșitul lunii septembrie au apărut două videoclipuri care îi arată pe aceștia acolo, apelând la ajutorul liderului bașkir, Radii Kabirov. În cea de-a doua înregistrare video, ei spun că au fost pedepsiți pentru că au filmat-o pe prima. „După videoclipul de ieri, am fost avertizați că condițiile vor fi și mai rele. De astăzi, drumurile la toaletă au fost deja reduse. Ni s-a promis mâncare și apă, dar au decis să ne închidă pentru mai mult timp”.
Ofițerii au folosit un container de transport maritim drept celulă de carceră și i-au aruncat pe bărbați în el, îmbrăcați în tricouri și papuci, pentru a îndura temperaturile scăzute din timpul nopții. Orice încercare de protest era pedepsită. Unii dintre bărbați au fost răniți și șocați de obuze, dar li s-a refuzat tratamentul.
„Din câte știu, unul dintre ei își pierde acum vederea, a devenit surd, se bâlbâie. Celălalt are o fractură de compresie a coloanei vertebrale. Așa au călătorit cu noi timp de 11 zile. Nimeni nu i-a crezut că au fost șocați de obuze, le-au spus: «Doar vă prefaceți; nimeni nu vă va da un certificat de 300 [de răniți] de șoc de obuz».”
Videoclipurile au ajuns în atenția lui Kabirov. Erau deosebit de jenante din punct de vedere politic, deoarece batalioanele de voluntari erau un proiect de profil înalt al acestuia. Consilierul său șef, Alik Kamaletdinov, a mers la Nova Kahovka pentru a se ocupa de situație.
În mod ciudat, Kamaletdinov a adus cu el 500 kg de miere pentru bărbați. S-a dovedit că el luase provizii destinate celuilalt batalion de bașkiri și le-a spus că camionul care le transporta fusese distrus. El a încercat să-i convingă pe oameni să se întoarcă pe linia frontului.
„Conversația cu Kamaletdinov a fost pe un ton ridicat. El a sugerat că ar trebui să fim împărțiți în diferite unități ale corpului de armată, dar noi toți am spus nu. El a răspuns: «Cum doriți» și a plecat. Următoarea dată când a venit la noi, pe 16 octombrie, ne-a numit câini, corcituri, ne-a amenințat că vom fi considerați trădători acasă și «doborâți» și ne-a avertizat că nici rudele noastre nu vor avea «viață». Apoi a plecat și nu l-am mai văzut niciodată.”
Presiunea psihologică a funcționat; până la sfârșitul lunii octombrie, potrivit unei rude, 32 dintre cei care refuzaseră să lupte au fost de acord să se întoarcă pe linia frontului cu un transfer în alte unități. Oamenii erau dispuși să lupte, dar nu cu comandantul pe care îl aveau inițial.
O rudă spune că acest lucru s-a întâmplat „pentru că comandantul nu a rectificat situația în niciun fel. De mai multe ori li s-au raportat [comandanților superiori] anumite probleme, dar comandamentul a luat decizii stupide, la care băieții au decis apoi să scrie rapoartele lor. Li s-a oferit posibilitatea de a se transfera la alte unități și au continuat să lucreze”.
Restul de 13 soldați care demisionaseră au fost dați afară din garaj după două săptămâni, când a fost nevoie de el pentru a găzdui mai mulți soldați în aceeași situație, descriși ca fiind „fie oaia-RPD (Republica Populară Donețk – n. red.), fie oaia-RPL (Republica Populară Lugansk – n. red.)”.
Bărbații au fost reținuți la o uzină metalurgică pentru încă 9 zile. În cele din urmă, comandantul a venit la ei și le-a spus, de fapt, să dispară. Au făcut autostopul individual până în Crimeea și de acolo, înapoi, la Ufa; doar cinci dintre ei au reușit să se întoarcă acasă.
În ciuda promisiunilor de plăți generoase, bașkirii au primit foarte puține recompense. Celor care au demisionat li s-au refuzat taxa de înrolare promisă de 200.000 de ruble (3.280 de dolari), alocația zilnică de 2.000 de ruble (328 de dolari) sau indemnizațiile de călătorie. Ei riscă acum să fie urmăriți penal.
La 22 octombrie, pe pagina de Telegram a batalionului a fost publicat un videoclip în care se pretinde că apar bărbați din batalionul Șaimuratov care neagă faptul că au suferit pierderi grele.
Soldații din videoclip numesc rapoartele „zvonuri” răspândite de „500” (indicativul primit de cei care au demisionat) și îi descriu pe aceștia drept „lași fugari”. Cu toate acestea, unul dintre demisionari spune că „aceștia nu sunt deloc oamenii noștri, nu i-am întâlnit niciodată în batalion”.
În ceea ce a fost probabil o recunoaștere tacită a faptului că batalioanele au fost echipate inadecvat, Kabirov a organizat recent un al doilea „convoi umanitar” pentru batalioanele de bașkiri. Un post de știri local a proclamat: „Nu, nu, nu: Soldaților li s-a trimis strictul necesar. Există lenjerie termică, haine călduroase, încălțăminte, termosuri, unelte, truse de prim ajutor, saci de dormit. Toate acestea ar trebui să ușureze viața și munca batalioanelor Șaimuratov și Dostavalov din linia întâi”.
Nu a explicat de ce soldații nu primiseră de la început aceste lucruri esențiale. În ciuda problemelor cu batalioanele actuale, Bașkortostan urmează să formeze un al treilea batalion numit după eroul național bașkir Salawat Iulaev. Acest lucru este mai mult decât ironic.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
România are cea mai proastă elită conducătoare din toată istoria ei exact în momentul uneia dintre cele mai mari crize posibile, arată istoricul și rusologul Armand Goșu într-o devastatoare radiografie a peisajului politico-diplomatic (și nu numai) de la vârful statului român. Războiul din Ucraina a găsit țara noastră incapabilă să aibă o politică externă proprie, să „joace” ceva, să aibă o poziționare sau vreo inițiativă pentru că „oamenii ăștia care conduc sunt goi, n-au conținut, n-au imaginație, nu înțeleg ce se-ntâmplă”, a izbucnit istoricul la emisiunea „Viva Historia cu Hodor&Tetelu”, unde a fost invitat pe 14 octombrie.
Iohannis nu contează, nu-l bagă nimeni în seamă, lipsa de relevanță a României este dată de faptul că nimeni nu vine la București să discute cu noi, toată lumea rezolvă aici doar pe linie militară și merge să analizeze ce e de făcut cu țările vecine, remarcă Armand Goșu. Partenerii euroatlantici cam știu ce nivel de incompetență e la București, așa că nu există așteptări, totul se face prin Polonia și țările baltice, adaugă istoricul.
Problema de la vârful statului, cu președintele Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă și șeful PSD Marcel Ciolacu absolut depășiți și incapabili să înțeleagă pe ce lume se află într-un moment critic al istoriei, este doar vârful aisbergului, atrage atenția Goșu. Ceea ce se află dedesubt și nu se vede de la nivelul opiniei publice e și mai grav. România nu mai are specialiști, nu mai are resurse umane pe care să le mobilizeze în momente de criză, pentru că sistemul corupt și pilele au distrus tot.
„E prima dată, în ultimii 150 de ani când te uiți și vezi ce resurse am mobilizat și te sperii! Adică… Oameni care n-au ce să caute acolo, oameni cu niște cariere foarte ciudate, care nu știu nimic, ți-e greu să-ți explici de unde, cum au apărut, ce caută în pozițiile astea“, semnalează Armand Goșu. Epidemia de incompetență a făcut ravagii pretutindeni în instituțiile statului, care azi sunt paralizate și nu știu ce au de făcut: „Problema e că și la nivel mai jos, ca reprezentare, la ce e prin ministere, ce e la secretari de stat, diplomație, ambasade (…). Undeva, foarte jos! Te-ai învățat cu ceva foarte jos și ți se pare că e normal“.
Acest lucru s-a văzut din prima secundă, când conducerea statului român a fost luată pe nepregătite de invazia declanșată de Rusia, spune Goșu. România a fost singura țară din Estul Europei care n-a anticipat atacul rușilor. Asta, deși americanii, britanicii, polonezii, balticii avertizaseră că urmează invazia. Toți au avut informații, România – nu.
Apoi, săptămâni în șir, la cel mai înalt nivel, statul român n-a avut nicio reacție, iar la posturile de televiziune se vorbea numai despre faptul că Ucraina urmează să fie înfrântă. România n-a avut pregătit un Plan B, nu s-a gândit nimeni la vârful statului ce e de făcut dacă începe războiul, până și în cazul refugiaților a fost nevoie să vină vicepreședinta SUA 4 ore în România pentru ca Iohannis să catadicsească să se deplaseze acolo.
Mai jos, analiza făcută de Armand Goșu asupra politicii externe a României în cele aproape 9 luni care au trecut de la începutul războiului în Ucraina.
„E prima dată, în ultimii 150 de ani, când te uiți și vezi ce resurse am mobilizat și te sperii! Oameni care n-au ce să caute acolo, oameni cu niște cariere foarte ciudate, care nu știu nimic, ți-e greu să-ți explici de unde, cum au apărut, ce caută în pozițiile astea“
„E o continuitate în conducerea statului român (de la Ceaușescu – n. red.) până în ziua de astăzi (în privința nulităților care conduc țara – n. red.). Uitați-vă ce spune ministrul Apărării! Cu război la graniță! România are cea mai lungă graniță cu Ucraina, 700 de kilometri, mai mare decât toate statele NATO și UE la un loc. Și uitați ce declarații face! Și vorbim de un intelectual, de un profesor universitar! A fost preluat de presa rusă! Presa rusă a rostogolit entuziasmată declarația ministrului român al Apărării.
Nu vorbesc de nivelul… Dar problema e că și la nivel mai jos, ca reprezentare, la ce e prin ministere, ce e la secretari de stat, diplomație, ambasade (…). Undeva, foarte jos! Te-ai învățat cu ceva foarte jos și ți se pare că e normal.
De fapt, România băltește într-o mediocritate în care parcă n-a stat niciodată. În momente de criză am văzut că România avea resurse să-și mobilizeze partea intelectuală ceva mai bine. Acolo, undeva, prin subterane, mai sunt niște mici resurse. Și vii și le mobilizezi în momentele de criză. E prima dată, în ultimii 150 de ani, asta e pe observație directă, când te uiți și vezi ce resurse am mobilizat și te sperii! Adică… Oameni care n-au ce să caute acolo, oameni cu niște cariere foarte ciudate, care nu știu nimic, ți-e greu să-ți explici de unde, cum au apărut, ce caută în pozițiile astea.
Slavă Domnului că România e în UE și în NATO! Acum, că România e un actor modest și nu joacă nimic, până la urmă n-o să vină nici ungurii, nici bulgarii, nici germanii, nici francezii să te mobilizeze pe tine. Poate că unii chiar sunt fericiți. Joci modest, nu te interesează nimic, n-ai niciun obiectiv în criza asta? Stai cuminte acolo, mai bine!
Nu văd ca Iohannis să joace ceva. Nu există să joci la vedere sau la nevedere. Toată lumea joacă la vedere. Asta e obsesia sistemului la noi: Lasă, domnule, că știm noi, că în subterane… Nu e nimic în subterane! Ce e în subterane e și pe masă! Absolut!
(Iohannis) nu vorbește în secret nici cu Biden, nici cu Zelenski… Ce să spună? El nu contează! Nu contăm în jocurile astea. Pentru că, dacă ai fi contat, ai fi fost acolo. Erai, se discuta cu tine. În condițiile în care tu n-ai nicio vizită, nici de președinte, nici de secretar de stat, trec toți prin zona ta, merg la Sofia, merg la… Și nimeni nu poposește la tine, toți spun „las’, că rezolvăm pe linie militară…”. E deja un semn de întrebare.
Ai avut o vizită de câteva ore a doamnei Harris (Kamala Harris – n. red.), a vicepreședintei SUA, a stat 30 și ceva de ore la Varșovia și a venit 4 ore la București, și ai avut soția președintelui american. Și cele două doamne au venit pentru refugiați! Tu nu ai avut, la nivelul instituțiilor românești, la cel mai înalt nivel al statului român, interes pentru problema refugiaților. A venit prima doamnă din America să te ducă pe tine (Iohannis – n. red.)… Lucrurile astea se văd din satelit!
Aud și eu că se lucrează în subterane și că o să vedem noi peste 100 de ani ce-au făcut… N-au făcut nimic! Că… Vorbesc cu unii, cu alții și-și dau coate și ei… Ce să facă? N-au făcut nimic! Credeți că cineva a vorbit cu cineva? Nu se discută nimic cu nimeni! Ce se face pe zona asta se face prin Polonia! Dacă se face, se face prin Polonia și prin țările baltice. Nu se face prin România.
Ți-au spus comunicatele Ambasadei SUA, ți-au spus britanicii în clar: n-avem mari speranțe cu România, pe noi ne interesează refugiați, cereale și energie.
(…) N-ai rolul Poloniei pentru că nici n-ai… Tu te-ai imaginat tot timpul o Polonie, ai fost foarte frustrat de câte ori Polonia ieșea în față, și acum ești frustrat că Polonia iese în față și se dă mare, dar tu nu faci nimic, n-ai ce să pui în loc în afară de frustrarea ta și de o aroganță tâmpită, tu n-ai ce să pui în loc. Că n-ai ce să pui în loc! Că oamenii ăștia care conduc sunt goi, n-au conținut, n-au imaginație, nu înțeleg ce se-ntâmplă!
Deci, ei n-au anticipat războiul… Au fost destui care l-au anticipat. Păi, au fost americanii care tot timpul au venit și au tras clopotul, au fost britanicii, au fost polonezii, au fost balticii! Aveau informații. Fiecare, pe linia lui, avea informații!
Și când a început războiul, uitați-că sunt înregistrările televiziunilor, pe emisiuni. Luați acolo, să vedeți în general ce analiști cheamă și ce zic analiștii respectivi. A fost convingerea fermă că Rusia învinge, că e o treabă de câteva ore sau de câteva zile și, după aceea, de câteva săptămâni ca Ucraina să fie îngenuncheată. (Hodor face observația că și americanii au crezut acest lucru – n. red.) Bun, dar asta nu scuză lipsa ta de reacție. Americanii nu ieșeau pe televiziuni să spună. Ei pregăteau un Plan B. Un stat normal la cap are și planuri de rezervă.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Trupele obținute de comandamentul rus prin decretarea mobilizării se dovedesc absolut inutile pe front, exact așa cum anticipaseră toți experții în momentul când Puțin semnase ordinul. Azvârliți la nimereală pe front, cu armament de proastă calitate, neinstruiți, neaprovizionați și părăsiți de ofițeri la primlele lovituri de tun, mobilizații se predau pe capete. Imaginile nu fac decât să confirme informațiile despre pierderile uriașe de personal pe care le suferă Rusia în acest moment pe frontul din Ucraina.
Scenele din zona Svatove, regiunea Lugansk, sunt edificatoare. Filme și fotografii cu grupuri de zeci de militari ruși legați împânzesc rețelele de socializare. Nu e vorba despre veterani, soldații cu contract sau mercenarii Wagner, ci de unități întregi de oameni încorporați în ultima lună. Putin a anunțat în urmă cu două zile că 50.000 din cei peste 300.000 de bărbați mobilizați oficial (există însă indicii că ar fi vorba în realitate de peste 500.000) sunt deja pe front. Dintre aceștia se „recrutează” majoritatea celor 500-700 de morți înregistrați zilnic de Rusia pe front și, de asemenea, majoritatea prizonierilor.
Bărbații proaspăt mobilizați sunt aruncați în prima linie fără instrucție, hrană, apă, echipamente și ofițeri. Când încearcă să retragă, sunt goniți înapoi de propriii comandanți
Oamenii nu știu, nu pot și nici nu vor să lupte. Unii dintre ei au doar câteva zile de instrucție în spate și nu cunosc bine armele care li s-au dat. Tot ceea ce-și doresc e să scape cu viață, iar acest lucru a devenit mai probabil dacă se predau decât dacă încearcă să se întoarcă în propriile linii, unde îi așteaptă un cordon de forțe desfășurat pentru a-i împiedica să se retragă.
Știrile despre astfel de cazuri abundă. Se menționează cazul unei unități de bărbați proaspăt mobilizați care a fost trimisă direct în prima linie, lângă Svatove, fără muniție suficientă, mâncare și comandanți. Unele detașamente au încercat să-și abandoneze pozițiile, dar au fost întoarse din drum și trimise înapoi.
More stories of Russian mobilised soldiers being sent to the frontlines around Svatove without ammunition, food or commanding officers.
Reportedly some units attempted to abandon their positions but were turned around at Svatove and sent back to the frontline.
Într-un alt caz, un grup de mobilizați care s-a predat a mărturisit că ofițerul care-i comanda i-a abandonat imediat cum au început luptele. Total debusolate, rămase fără coordonare și comandanți, unele unități au început chiar să tragă, din greșeală, unele în celelalte. Astfel de incidente au devenit comune între unitățile rusești compuse din bărbații recent mobilizați, care au fost trimise în prima linie fără comunicații și fără ofițeri. Fără informații, izolate în tranșee, acești combatanți n-au nici cea mai vagă idee ce se întâmplă în jurul lor.
Un film de lângă Svatove arată câteva zeci de prizonieri ruși, legați la mâini, înghesuiți într-un subsol. Informațiile sunt că ar proveni din regiunea Moscova, au primit câteva instrucțiuni elementare despre cum funcționează armele, apoi au fost aruncați în luptă.
Din două companii au supraviețuit 27 de oameni, fără ofițeri, care au fugit înapoi. Acum sunt arestați și îi așteaptă Curtea Marțială
La Makiivka, Nevske și Bilohorivka, în zona liniei Svatove-Kreminna, un atac frontal lansat cu trupe proaspăt mobilizate s-a transformat într-un măcel. Puțini combatanți ruși s-au întors în propriile linii. 21 de oameni s-au ascuns în subsoluri, apoi au ieșit și s-au predat. Aceștia au relatat că au fost abandonați de comandant în momentul în care au început luptele.
#Russian mobilized soldiers continue to surrender in the nearby town of Svatove. They claim that their commanders abandoned them the moment the fighting began. Some groups shelled each other for days. pic.twitter.com/VhH8NZzarF
Chris Owen, istoric britanic specializat pe Rusia care urmărește îndeaproape evenimentele, relatează cazul unor bărbați înregimentați acum, la mobilizarea parțială, și distribuiți în Divizie 4 Tancuri de Gardă (unitate teoretic de elită), care s-au adăpostit într-o casă abandonată din Svatove fără mâncare și apă după ce au fugit de pe front, în urma unui bombardament intensiv ucrainean care le-a ucis comandantul. Acum, toți sunt amenințați cu curtea marțială.
Publicația rusească independentă Novaia Gazeta Europe scrie că e vorba de 27 de supraviețuitori din companiile 6 și 7 ale Regimentului de infanterie motorizată 423 de Gardă Iampolski. Aceștia au fugit de pe front pe 25 octombrie. Condițiile în care au trăit acești oameni din 14 octombrie, de când au fost mobilizați, până când au intrat pe mâna poliției militare pentru că au fugit de pe front au fost pur și simplu inumane. Cei 27 sunt oamenii care au supraviețuit din două companii, ceilalți fiind uciși sau capturați de ucraineni – inclusiv cei doi comandanți de companie.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ion Cristoiu și Robert Turcescu își intensifică propaganda pro-rusă, cu un cinism greu explicabil în condițiile în care nu e cunoscută relația lor cu rubla. Cei doi au renunțat la aparențe și se manifestă precum cei mai odioși propagandiști de la Moscova. Cristoiu și Turcescu minciunesc însă de la București, iar halucinantul lor dialog e găzduit de Evz.ro. Discuția a avut loc pe 2 noiembrie.
Întregul discurs al celor doi are câțiva vectori toxici, bazați pe minciună, diversiune și rea-credință. Principalele idei propagate de Turcescu și Cristoiu:
războiul trebuie să se termine „chit că Ucraina va pierde niște teritorii” (Turcescu);
„Dă-le naibii de teritorii! Asta-i viața!”, le spune Turcescu ucrainenilor (cărora le aparțin de drept acele teritorii), nu și rușilor (care le-au luat cu japca);
„Las-o dracu’ de bucată de pământ!”, plusează Cristoiu, dar li se adresează tot ucrainenilor, nicidecum rușilor; iar Turcescu confirmă: „Eu așa zic, maestre, dar ce te faci cu toți nebunii ăștia?”;
„bucata aia de pământ” – Crimeea – „oricum nu era a ucrainenilor, aia-i rusofonă” (Cristoiu);
nu rușii comit crime în Ucraina, ci Zelenski „își omoară propriul popor”;
ucrainenii tremură pe întuneric, fără apă, căldură și curent electric, din cauza lui Zelenski, nu a Rusiei, cu atât mai puțin a lui Putin (Turcescu, Cristoiu);
„Nu putem să ducem lumea la apocalipsă!” (Cristoiu), iar pentru asta trebuie să capituleze ucrainenii, nu să se retragă rușii; responsabili pentru o eventuală „apocalipsă” sunt ucrainenii, nu rușii;
„o grămadă de ucraineni” „simt” că Ucraina trebuie să le dea rușilor „bucata aia de pământ”, ca să se facă pace, dar Zelenski nu-i ascultă (Turcescu);
Zelenski nu e „eroul de la Kiev”, ci „un criminal al propriului popor”, de aceea „o să-l ia lumea cu pietre” (Turcescu);
ucrainenii nu-și apără țara în mod legitim, ci „mai dau câte un poc-poc cu Putin” (Turcescu);
războiul înseamnă „mizerie, moarte” (Turcescu), deci ucrainenii trebuie să capituleze, pentru că „vrem să ne meargă copiii la școală”; rușii nu au nicio responsabilitate în acest sens;
occidentalii sunt niște îmbuibați care „stau la cafele la Berlin, la Paris”, pentru că, de fapt, „îi doare în fund” de ucraineni (Turcescu);
rușii sunt tari, „îi zdrobesc” pe ucraineni când vor (Turcescu), iar „învingătoare va fi Rusia” (Cristoiu);
instituțiile din Rusia (o dictatură) „funcționează ca în Marea Britanie” (o democrație) – zice Cristoiu;
toți cei care consideră că Ucraina nu trebuie să capituleze cedând Rusiei teritorii sunt „nebuni” (Turcescu);
„Bă, degeaba trimiteți miliarde Ucrainei!”, Rusia nu poate fi învinsă (Turcescu țipând către occidentali);
„presa noastră-i criminală”, pentru că „nu vorbește de pace” (Cristoiu);
„unde e pacea, maestre?”, întreabă Turcescu, luându-l martor pe Cristoiu, dar încruntându-se către ucraineni; pe ruși nu-i întreabă nimic;
când zice ceva de ruși, ale căror rachete au început să cadă și în Republica Moldova, Maia Sandu „face ham-ham”, asmuțită de la București prin mesagerul Hellvig (Cristoiu);
protestele agresive de la Chișinău nu au legătură cu rușii, care „nu pun la cale lovituri de stat”; oamenii protestează doar pentru că „le e foame” (Cristoiu, Turcescu);
noi, românii, „suntem niște tâmpiți”, pentru că „hămăim la ruși”; dar nici măcar n-o facem de capul nostru, ci „ne-au pus americanii să hămăim, facem baze militare, facem…” (Turcescu).
„Pe occidentali îi doare în fund. Stau la cafele la Berlin, la Paris și zic: «Îi mai trimitem niște arme lui Zelenski, să mai dea el câte un poc-poc cu Putin»”
Ion Cristoiu: Acolo (în Herson – n. red.) poate fi un nou Stalingrad. Adică, aduci pe toți… o parte mare a Armatei ucrainene acolo… și apoi…
Robert Turcescu: Și îi zdrobesc rușii.
Ion Cristoiu: Poftim?
Robert Turcescu: Îi zdrobesc rușii.
Ion Cristoiu: Nu, o prinzi în clește! E foarte ciudat… E prima dată după februarie când văd pe ruși: „Bă, ne retragem!”. Hă, hă… Scopul, la ora actuală… Și cred că s-ar putea să fie învingător, până la urmă… să fie Rusia, nu Putin. Dacă ar fi Putin, ar fi simpu – îi dăm o bere. Nu, acolo este o memorie, e KGB-ul, sunt instituții care funcționează ca în Marea Britanie. (…) Această distrugere a infrastructurii are drept scop să-l facă pe adversar, pe inamic, să vină și să spună: „Bine, mă, gata, luați bucata aia de pământ și-o să vedem noi…”
Robert Turcescu: Occidentul, în momentul de față, ăștia sunt departe, îi doare în fund. Stau la cafele la Berlin, la Paris, la aia… și se uită și zic: „Îi mai trimitem niște arme lui Zelenski, să mai dea el câte un poc-poc cu Putin. Mamă, au înaintat, au cucerit o palmă de pământ. Brava, slava!” – și așa mai departe.
„Și înc-o dată, domnu’ Turcescu: las-o dracu’ de bucată de pământ!
Robert Turcescu: Războiul ăsta trebuie să se termine cumva! Să mă scutească toți ăștia cu „eroul de la Kiev”! Ăla, dacă mai continuă mult în felul în care desfășoară lucrurile acum, cerând arme și bani, devine un criminal al propriului popor. (…) Suntem nebuni cu toții? Asta trebuie să se termine, chit că Ucraina va pierde niște teritorii. Dă-le naibii de teritorii! Asta-i viața! Le iei altădată când ți-o fi istoria favorabilă și îți faci armată, prinzi un moment când moare Putin, intri în NATO și îți recuperezi teritoriile… habar n-am, nu știu. Îți omori propriul popor în acest moment? Șmecherii au fugit, că au bani (…), dar populația săracă, oamenii au rămas în Ucraina. Și îi condamnă Zelenski la moarte sau care-i ideea?
Ion Cristoiu: Avem o bucată de pământ. Sigur că ceea ce face Rusia este o gravă încălcare a dreptului internațional.
Robert Turcescu(cu glas scăzut): Indiscutabil.
Ion Cristoiu: Dar poți să accepți acum – dă-o dracu’ de bucată de pământ, că oricum nu era a ucrainenilor, aia-i rusofonă! – să accepți acest lucru și, deși ar putea să pară ciudat, aia poate să fie o mare lovitură pentru Putin. Pentru că accepți conflictul înghețat, nu… Bun, e al vostru, nu-i mai dăm arme lui Zelenski… Zelenski, după două-trei zile, face un podcast despre bujor sau despre lalea și s-a terminat. (…) Și înc-o dată, domnu’ Turcescu: las-o dracu’ de bucată de pământ!
Robert Turcescu: Eu așa zic, maestre, dar ce te faci cu toți nebunii ăștia?
Ion Cristoiu: Nu putem să ducem lumea la apocalipsă!
Robert Turcescu: (…) Asta simt în momentul de față, sunt convins, și o grămadă de ucraineni: „Bă, dați-le naiba ce vreți voi, mă, nu mai contează! Dați-le bucata aia de pământ, dați-le aia, nu știu ce… Hai s-o închidem, că nu mai putem! Vrem să ne meargă copiii la școală, vrem să ne întoarcem la o viață cât de cât normală, om vedea noi după aceea ce-o fi și despre ce e vorba”.
Ion Cristoiu: (…) Dar să știți că aicea și presa noastră-i criminală! Pentru că, în loc să pregătească – „Bă, stai puțin…” -, creează sentimentul că un război la care se vor duce tinerii TFL-iști va fi așa, o… ca la jocurile electronice. Până la urmă, nu vorbește nimeni de pace?!
Robert Turcescu: Exact, adică nimeni… nimic… Unde-i pacea în toată discuția asta? Asta întrebăm… de emisiuni întregi întrebăm asta, maestre: unde e pacea?
VIDEO: Dialogul putinist dintre Turcescu și Cristoiu
„Șmecherii de la Berlin, de la Paris, de la Londra, de la Washington, chiar de la București, stau în birouri și zic: «Să mai trimitem niște miliarde Ucrainei!»”
Ion Cristoiu: (…) Inițial, Maia Sandu a fost realistă – o mare parte a moldovenilor muncesc la Moscova, nu în Occident. Dar la un moment dat, după vizita lui Hellvig, care a fost o vizită ciudată… Șeful unui serviciu de informații, care n-are nicio treabă cu informațiil externe, s-a dus și a fost primit de Maia Sandu. De ce să te primească președinta? Ce treabă are ea cu SRI-ul din România? Și ea, probabil că la sfaturile noastre, ale unei părți a sistemului de forță din România, a început să-și piardă echilibrul. Și ea, acuma, s-a trezit singură. Și pe drept cuvânt vine și spune: „Bă, voi mi-ați zis să fac ham-ham”. În ultima vreme, după vizita lui Hellvig, ea a început să treacă mult-mult… aproape că ne egalează pe noi în ham-hamism.
Ion Cristoiu: Uitați-vă ce proteste sunt la Chișinău! Am văzut la noi tot felul de articole că ăla… că sunt rușii care pun la cale loviturile de stat. Domnu’ Turcescu, mor de foame!
Robert Turcescu: Mor de foame, păi asta spun…
Ion Cristoiu: Ăia nu ies… ce-mi spune mie că iese… adică… mor de foame! Și ei zice că „nu, domn’e, a pus la cale”…
Robert Turcescu: Păi nu, da’ tâmpiții ășta care nu înțeleg ce înseamnă un astfel de context, să ți se taie țeava de gaz… că nu înțeleg mulți, și stau în birouri și ei scriu pe Facebook „Slava Ucraina!” sau nu știu ce… Bă, mergeți pân’ la Chișinău, să vedeți la un moment dat ce înseamnă criza de electricitate! (…) De-aia eu spun că, în momentul de față, toți șmecherii de la Berlin, de la Paris, de la Londra, de la Washington, de la… ăăă… de unde vreți, chiar de la București… care stau în birouri și zic: „Să trimitem… facem o adunare și mai trimitem niște miliarde Ucrainei”. Bă, le trimiteți degeaba, mă! Opriți nebunia aia! Scoateți-l pe Zelenski din priză! Zelenski e ca un comutator în momentul ăsta – l-au pus pe „On”. Bă, dați-l pe „Off”! Că-i moare poporul lui Zelenski. O să-l ia lumea cu pietre.
Ion Cristoiu: A scris Andrei Bădin un articol foarte bun, m-a surprins plăcut…
Robert Turcescu: Noi suntem niște tâmpiți! Noi stăm, în momentul de față… noi, românii, hămăim la ruși – aia am înțeles, că ne-au pus americanii să hămăim, facem baze militare, facem…
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Scene pur și simplu neverosimile pentru o armată au avut loc în Rusia, la Kazan, unde militarii mobilizați l-au înjurat și luat la întrebări pe general, într-o acțiune care nu poate fi numită altfel decât insubordonare, răscoală și lipsă de respect față de comandanți. Mulțimea s-a strâns în fața cortului unde se afla ofițerul și a început să-l înjure. Acesta a apărut, într-un final, dar era beat și abia putea să vorbească. Lipsit de autoritate, generalul poreclit „regele Kubașev” de soldați a fost insultat în continuare până când a plecat, în huiduielile soldaților care-i strigau „poponarule!”.
Scandalul pare să fi pornit de la comportamentul abuziv al generalului Kubașev, care le-a spus oamenilor mobilizați că sunt „porci” și a chemat trupele OMON (forțele de intervenție speciale ale poliției) ca să mențină ordinea în tabără. Printre militari s-a aflat că urma ca unitatea să fie trimisă undeva – cel mai probabil, pe front, în Ucraina –, dar comandanții au refuzat să dea detalii.
Angry, partially mobilized soldiers in Kazan protest against their drunk commander.
Looks like morale is at an all-time low among those recently mobilized.
Răsculații s-au strâns în jurul cortului unde se afla generalul și au început să-l înjure.
Urmăriți mai jos ce s-a strigat și s-a spus:
– Cară-te de-aici! Huoooo!
– Maiorule, ești cu noi?
– Avem nevoie de răspunsuri!
– Unde sunt răspunsurile noastre?
– Hei, rege Kubașev! De unde vin aceste trupe OMON (trupe speciale de poliție)?
Din cort apare generalul, însoțit de alți câțiva ofițeri din stafful său. Mulțimea reacționează prompt.
– Cară-te de-aici! Huooo!
– Rușine! Rușine! Rușine!
Comandantul dă semne că ar vrea să spună ceva. Câțiva oameni le cer camarazilor să-l asculte:
– Gura, liniște!
Generalul nu-și găsește însă cuvintele și mulțimea continuă să-l apostrofeze. Oamenii scandează în cor:
– Cere-ți iertare! Cere-ți iertare!
Generalul începe să spună ceva:
– Ați citit cu toții programul… (apoi vocea i se stinge și nu se mai aude nimic)
Oamenii îi strigă:
– Vorbește mai tare!
Cel vizat face încă un efort:
– Ascultă, ascultă… (apoi iar nu se mai aude nimic)
Cineva din mulțime îi strigă:
– Vrem să ne răspunzi tu la întrebări, nu alte persoane!
Ofițerul replică:
– Voi răspunde…
Oamenii se aprind din nou și reproșurile curg din toate părțile:
– Să ne spui de ce ne-ai spus că suntem porci!
– Tu ai făcut toată porcăria asta! E numai vina ta!
– General de c…t! Da, general de c…t, răspunde-ne!
– Spune-ne unde vor să ne ducă? Dă-ne nenorocitele alea de răspunsuri!
– General de rahat! O să-ți ia foc curul!
– Hei, generalule! De ce ne-ai vorbit în felul ăsta?
Ofițerul poartă o discuție pe un ton scăzut cu unul dintre liderii răsculaților, căruia probabil îi spune că nu i-a jignit pe oameni. Soldatul se întoarce spre camarazii săi și-i întreabă:
– Hei, a fost așa sau n-a fost așa? (Mulțimea ovaționează)
Insultele continuă apoi să curgă, în timp ce comandantul și ofițerii din stafful său părăsesc locul:
– Du-te dracului! De ce ai acei epoleți? Hai, du-te și vezi cu ochii tăi!
– De ce ai venit beat aici?
– Bine, du-te, cară-te!
– Homosexualule! Homosexualule!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
