Vladimir Putin îi desconsideră pe americani, despre care crede că suferă de sindromul ADHD (deficitul de atenție), și subestimează grav determinarea SUA de a ajuta Ucraina, a declarat William Burns, directorul CIA, într-un interviu acordat pentru CBS.
Liderul rus a luat o serie interminabilă de decizii proaste din cauza modului în care și-a triat consilierii, a explicat William Burns: „A fost un cerc în care Putin aprecia loialitatea înaintea competenței. A fost un grup de oameni care tindea să-i spună ceea ce voia el să audă“.
În baza acestor rapoarte false, șeful agenției de informații americane spune că Putin „a fost prea încrezător că Rusia va câștiga războiul în Ucraina“. Locatarul de la Kremlin „dă dovadă de orgoliu“ în organizarea ofensivei rusești din sud-estul Ucrainei. Este vina liderilor Rusiei că „își întăresc reciproc opiniile profund greșite“.
Un alt element important dezvăluit de șeful CIA este legat de China. William Burns spune că „are încredere“ în informațiile care spun că Beijingul „ia în considerare să aprovizioneze cu echipamente letale“ Rusia, sprijinind-o astfel în războiul din Ucraina. Burns adaugă că speră ca SUA să poată „descuraja“ China de la a face acest „pariu foarte riscant și nechibzuit“.
„Cred că Putin este, în acest moment, foarte încrezător în capacitatea sa… de a pune la pământ Ucraina”, a declarat William Burns, șeful CIA, pentru CBS. Dar „la un moment dat, el va trebui să se confrunte și cu costuri din ce în ce mai mari, cu sicrie care se vor întoarce acasă în unele dintre cele mai sărace părți ale Rusiei”.
Obsesiile lui Putin despre Ucraina erau prezente în mintea dictatorului rus încă din 2008, a spus Burns. Acesta și-a amintit că în acea perioadă, când își încheia mandatul de ambasador al SUA la Moscova, Putin îi spunea deja că Ucraina nu e o țară adevărată: „(…) Auzisem de la el, înainte, multe din ceea ce avea de spus despre Ucraina, convingerea sa că Ucraina nu este o țară adevărată. Știți, țările adevărate ripostează. Și asta este exact ceea ce au făcut ucrainenii cu atâta curaj pe parcursul ultimului an. Este o temă constantă la el (la Putin – n. red.). Dar mai ales pe parcursul celor 15 ani, de când am fost ambasador la Moscova, ați văzut că opiniile sale s-au înăsprit în ceea ce privește Ucraina. Cred că, după cum știți, nu poate concepe Rusia ca o mare putere fără să controleze Ucraina. Și cred că, pe măsură ce a privit evoluția Ucrainei în ultimul deceniu, ceea ce a văzut este independența încăpățânată a Ucrainei, progresul democratic al acesteia, mișcarea ei spre Occident în termeni politici, economici și de securitate, accelerată în mare măsură de Putin însuși prin agresiunea sa în Crimeea, în 2014. El a văzut acest lucru ca pe o amenințare directă la adresa ambiției care atinge miezul viziunii sale de lider rus și cred că acesta este fundalul agresiunii îngrozitoare pe care a lansat-o“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Brigada 155 de pușcași marini, una dintre ultimele unități considerate de elită ale Rusiei rămase operaționale, a suferit pierderi uriașe în ultimele încercări ale armatei, sub noua comandă a generalului Rustam Muradov, de a sparge frontul ucrainean la Vuhledar. Principalul motiv pentru care se înregistrează asemenea eșecuri, rezultă din analiza experților, este scăderea severă a numărului de militari bine pregătiți și completarea unităților cu recruți.
Mai jos, rezumatul făcut de serviciile de informații britanice în cursul zilei de duminică.
„Imaginile arată pierderi concentrate de vehicule rusești în sectorul Vuhledar, din regiunea Donețk. Aceste vehicule erau probabil elemente ale Brigăzii 155 de Infanterie Navală (NI) a Rusiei, care a fost în fruntea costisitoarelor ofensive lansate recent.
NI este văzută ca o forță de infanterie de elită în cadrul armatei ruse.
Spre deosebire de infanteria aeropurtată (VDV), la fel de prestigioasă, NI nu a fost desfășurată ca o singură formațiune mare în Ucraina. În schimb, unitățile individuale au fost atașate la Grupuri de luptă dominate de Forțele Terestre.
Ca atare, NI a fost însărcinată cu unele dintre cele mai dificile misiuni tactice din timpul războiului și a suferit pierderi extrem de mari.
Capacitatea de luptă presupus superioară a brigăzilor NI a fost acum aproape sigur degradată în mod semnificativ, deoarece unitățile au fost completate cu personal mobilizat, fără experiență.
Această lipsă de experiență aproape sigur exacerbează tendința ofițerilor ruși de a face micromanagement, ceea ce, la rândul său, reduce agilitatea operațională. Există o posibilitate reală ca unitățile NI decimate să fie din nou angajate în noi asalturi în apropiere de Vuhledar“.
Un analist din comunitatea OSINT a publicat o înregistrare video de la locul bătăliei în care a fost angajată Brigada 155 de pușcași marini, identificând pe imagini 94 de blindate rusești (inclusiv tancuri) care au intrat în luptă și au fost distruse în câteva zile.
Ofensiva de la Vuhledar implică mai multe unități de elită ale armatei ruse, nu doar Brigada 155 de pușcași marini. În luptă a mai fost identificată Brigada 40 de pușcași marini, tot din Flota Pacificului.
În fața lor se află Brigada 72 mecanizată din armata Ucrainei.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Zilele lui Evgheni Prigojin, fondatorul PMC Wagner, par a fi numărate. Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse (FSB, succesorul KGB-ul sovietic) a creat deja gruparea PMC Iastrub („Uliul”), cu scopul de a-i distruge definitiv pe mercenarii „wagneroviți” care luptă în prezent pe frontul ucrainean, cu precădere în zona Bahmut din regiunea Donețk.
Anunțul privind înființarea PMC Iastrub a fost făcut de șeful adjunct al Departamentului Operațional Principal al Statului Major al Forțelor Armate Ucrainene, Oleksiy Gromov, în cadrul unui briefing organizat pe 23 februarie la Centrul Militar Media din Kiev. Pe tema dată s-a realizat și o emisiune la „Televiziunea Militară a Ucrainei”, informează site-ul Obozrevatel.com.
Anunțul ofițerului ucrainean Oliksuy Gromov:„Ministerul Apărării din Federația Rusă încearcă, în general, să-l alunge pe Prigojin din domeniul informațional. În acest context, au devenit active companii militare private alternative. În special, compania militară privată Iastrub, afiliată Serviciului Federal de Securitate al Federației Ruse (FSB, ex-KGB – n. red.)”.
Prin această mutare, regimul criminal de la Moscova intenționează să stabilească un control asupra așa-ziselor formațiuni paramilitare, mai ales că până acum ele acționau în afara structurilor oficiale ale forțelor armate ruse sau ale agențiilor de aplicare a legii. Se menționează că guvernul statului invadator „a extins activitatea de examinare medicală militară la așa-numitele formațiuni voluntare”.
Obozrevatel.com: „Să adăugăm că PMC Iastrub susține că ar desfășura încă din 2014 activități care se presupune că respectă legislația rusă. De exemplu, ei nu se angajează ca mercenari și nu participă la conflicte armate, ci se autointitulează «negociatori». Această companie este înregistrată în Sankt Petersburg”.
Probabil, deloc întâmplător, fiindcă acolo s-a născut pe 7 octombrie 1952 Vladimir Putin. Și tot acolo și-a format nucleul de KGB-iști cu care acum conduce Rusia cu mână de fier.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
PMC Wagner, gruparea paramilitară privată fondată de Evgheni Prigojin în 2013 și finanțată de Rusia putinistă, se află într-o destrămare accelerată. Luptătorii încadrați inițial în rândurile „wagneroviților” au început să evadeze rând pe rând și să-l vorbească de rău pe șeful lor. Cei care scapă de pe front se pot considera norocoși.
Pentru a evita noile dezertări, cecenul Ramzan Kadîrov, un acolit putinist, a ordonat transferul în direcția Bahmut a 200 de polițiști din Regimentul „Ahmat”, denumit după numele defunctului său tată (Ahmat Kadîrov – fostul președinte cecen, aruncat în aer pe 9 mai 2004, în timp ce sărbătorea pe stadionul Dinamo din Groznîi victoria sovieticilor în al Doilea Război Mondial).
„Kadîroviții” mobilizați trebuie să se asigure că dezertorii și sabotorii n-au nicio șansă să părăsească districtul Bahmut, unde se dau în prezent cele mai grele lupte. Acest lucru a fost raportat în rezumatul întocmit pe Facebook, în dimineața zilei de 25 februarie, de Statul Major al Forțelor Armate Ucraine, preluat de site-ul Obozrevatel.com.
„Urma să stăm la graniță, să nu lăsăm mașinile să treacă dincolo de ea cu arme de contrabandă și droguri. Am fost înșelați cu toții”
Cu doar câteva zile în urmă, un „wagnerovit” dezertor, capturat de ucraineni, a dezvăluit că plutoanele de execuție cecene funcționează ca parte a PMC Wagner. Infractorii scoși din pușcării sunt obligați, sub focul mitralierelor, să asalteze pozițiile ucrainene. Până la sosirea sa în Donbass, „wagnerovitul” executa o pedeapsă pentru furt într-o închisoare din orașul Toliatti, regiunea Samara (sudul Rusiei europene, la granița de nord-vest a Kazahstanului).
Războinicul și-a dat și numele: Aleksandr Valerievici Rastrighin.Mărturia acestuia a apărut într-o filmare postată pe rețelele de socializare.
Prizonierul fugar Rastrighin:„Am fost în Wagner, eșalonul 12, compania 1, divizia a 3-a. Când au venit în zona noastră să ne ia, ni s-a promis că nu vom mai fi duși la măcel, trei luni de antrenament, o lună acasă, se presupunea că două luni vom lucra și vom câștiga 100.000 pe lună (se referă la ruble, echivalentul a 1.500 de dolari – n. red.). Urma să stăm la graniță, să nu lăsăm mașinile să treacă dincolo de ea cu arme de contrabandă și droguri. Am fost înșelați cu toții. Nu veniți aici, băieți, nu intrați în Wagner! Totul este o minciună. Și faptul că la televizorul nostru arată că aici sunt uciși civili… Ai noștri sunt cei uciși. Tocmai am văzut cu ochii mei cum ne urmăresc cu mitralierele. Comandanții care ne conduc, ei sunt cei care ne anulează”.
Militarul „wagnerovit” susține că recruții au efectuat în primă instanță un antrenament de 21 de zile, apoi au nimerit în prima linie din Cervonopopivka, regiunea Lugansk, unde artileria lui Șoigu nu le-a „acoperit” deloc ofensiva. În opinia sa, doar în localitatea Bilogorivka, ucrainenii au lichidat peste 2.500 de mercenari ai grupării lui Prigojin.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Rușii și-au consumat resursele umane în atacuri până acum lipsite de productivitate, situația lor strategică pe frontul din Ucraina înrăutățindu-se. Bloggeri militari apropiați de gruparea Wagner spun că aceasta nu mai are rezervele necesare ca să acopere tot teritoriul. Criza de obuze se face simțită peste tot și oficiali din servicii de informații occidentale spun că, în prezent, Rusia nu mai are nicio rezervă operațională cu care să intervină dacă ucrainenii rup frontul undeva.
Ritmul în care rușii au pierdut oameni în ultimele săptămâni, de circa 800 pe zi, este total nesustenabil, iar zona de front cea mai afectată este aceea deținută de mercenarii Wagner. Deloc agreați de comandamentul armatei regulate, oamenii lui Prigojin au fost lăsați fără muniție de artilerie, ceea ce le-a dus pierderile la proporții catastrofale.
Această răfuială internă între segmente ale forțelor rusești din Ucraina afectează capacitatea acestora de a ține frontul în perspectiva potențialei ofensive ucrainene.
Istoricul militar britanic Chris Owen, care urmărește evenimentele din tabăra rusă, a făcut o analiză a situației pornind de la informațiile pe care canalul de Telegram rusesc VchK-OGPU – cel mai probabil cu legături în gruparea Wagner – le-a făcut publice. Datele arată că rușii conștientizează pericolul.
Recent, oligarhul Evgheni Prigojin a dat un interviu în care a vorbit despre penuria de muniție din gruparea Wagner, iar surse ale canalului rusesc de Telegram au contextualizat situația, spunând că patronul mercenarilor „este deja disperat“.
Wagner eșuează odată cu Statul Major General al întregii armate regulate rusești, spun sursele VchK-OGPU. Pierderile au fost colosale și nu există linii defensive. O contraofensivă ucraineană nu are de cine să fie oprită în adâncimea frontului. Lipsește, de asemenea, muniția. Armata regulată a suferit pierderi chiar mai mari decât Wagner, fără a înregistra nici măcar succesele relative ale acestei grupări.
Citiți mai jos analiza situației existente acum pe linia frontului ruso-ucrainean făcută de istoricul militar Chris Owen.
„Wagner nu are rezerve proprii. Dacă, dintr-o dată, forțele armate ale Ucrainei trec la o mare ofensivă, Wagner nu are linii de apărare. În cazul unei pătrunderi a armatei ucrainene, aceasta poate să înainteze oricât, nu există cine să construiască noi linii defensive“
1/ The Wagner Group’s huge losses and lack of reserves are said to have left it incapable of defending the territory it has captured, presenting a severe risk if Ukraine launches a major counter-offensive. The situation is described as ‘desperate’. ⬇️ pic.twitter.com/DTBC5b1V4i
„Se spune că pierderile uriașe ale grupului Wagner și lipsa de rezerve l-au lăsat incapabil să apere teritoriul pe care l-a capturat, ceea ce reprezintă un risc grav dacă Ucraina lansează o contraofensivă majoră. Situația este descrisă ca fiind «disperată».
Potrivit canalului rusesc de Telegram VChK-OGPU, o sursă probabil legată de Wagner a vorbit despre contextul interviului sincer acordat recent de Evgheni Prigojin despre lipsa de obuze a grupului Wagner și despre publicarea de către acesta a unei fotografii cu victimele sale recente.
«Este deja disperat. Existau speranțe că dezastrul Ministerului Apărării de la Vuhledar (o ofensivă eșuată în care s-au pierdut zeci de blindate și sute de oameni fără ca aceștia să poată ajunge măcar pe linia frontului – n. red.) va duce la o reacție, până acum. În același timp, Prigojin, după cum s-a dovedit, chiar a reușit să producă un fel de rezultate cu PMC Wagner.
Dar, în cele din urmă, nu există nicio șansă ca [Wagner] să se afle pe o linie câștigătoare pe fondul eșecului Statului Major General.
În principiu, condamnații care sunt angajați ca soldați de asalt au fost planificați inițial pentru a fi schimbați, pentru a fi trimiși în Bahmut – nu există nicio modalitate de a rezilia prematur contractul cu ei, iar ei sunt inutili pentru alte scopuri.
Dar la rata actuală de consum a resurselor, infractorii se vor epuiza, destul de repede, fără niciun rezultat. Atunci ar putea fi sfârșitul Orchestrei [Wagner].
Problema grupării Wagner este acum că combinația dintre tactica grupurilor de asalt și acoperirea cu artilerie se confruntă cu probleme de nerezolvat. Prima este lipsa de stormtroopers (trupe de asalt – n. red.), acest lucru este oarecum de înțeles.
Dar a doua este mai profundă – cu cât mai multe teritorii sunt cucerite, cu atât mai mulți oameni sunt necesari pentru a controla și a menține acele teritorii. Chiar și fără a lua în considerare asaltul. Și în al treilea rând – este nevoie de tot mai multe obuze. Din ce în ce mai multe. Și sunt din ce în ce mai puține.
Și apoi există riscuri: Wagner nu are rezerve proprii. Dacă, dintr-o dată, forțele armate ale Ucrainei trec la o mare ofensivă, Wagner nu are linii de apărare. Fiecare metru de progres în Bahmut s-a făcut peste un munte de cadavre.
Iar în cazul unei pătrunderi a armatei ucrainene, pot pur și simplu să ia (să înainteze – n. red.) cât de mult doresc, pentru că nu are cine să construiască o apărare. Este o prostie să te bazezi pe Ministerul Apărării (de la Moscova – n. red.).
Din moment ce nu i se permite să schimbe situația, Prigojin ridică miza chiar acum: îl vor acuza că a divulgat pierderile «Muzicienilor» – apoi, ca răspuns, pot fi expuse pierderile Ministerului Apărării de lângă Vuhledar.
Știți ce este interesant? Wagner are acum pierderi uriașe, dar există măcar un rezultat. Ce se întâmplă cu Statul Major General? Ei au colonelul-general Muradov [la comandă] și pierderi semnificativ mai mari de oameni și echipamente, în total”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Istoria nu se repetă, dar uneori asemănările sunt izbitoare. Angajat într-o spirală a violenței și a nebuniei tot mai accentuată, Vladimir Putin duce Rusia pe urmele Germaniei lui Adolf Hitler, ca într-un fel de parodie grotescă, de Secol XXI, a evenimentelor tragice care au devastat Europa acum peste 80 de ani. Similitudinile se îngrămădesc nu doar în privința celor doi dictatori, ci și a comportamentului țărilor lor, Rusia părând hotărâtă să nu scape niciuna dintre erorile comise de Germania.
La un an de la începerea invaziei lansate de Rusia în Ucraina, am trecut în revistă 10 dintre cele mai flagrante asemănări dintre Rusia lui Putin și Germania lui Hitler.
1. Contextul ascensiunii la putere a celor doi dictatori
Proiectul de țară pe care l-a propus Putin rușilor în ultimii ani este refacerea imperiului sovietic
Hitler a ajuns cancelar al Germaniei, în ianuarie 1933, speculând frustrarea generată de înfrângerea țării în Primul Război Mondial, greutățile provocate de criza economică și nostalgia poporului după statutul de mare putere pierdut în 1918. A beneficiat de sprijinul oligarhiei economico-militare a Germaniei care se temea de bolșevism.
Putin a ajuns președinte al Rusiei în iunie 2000 sprijinit de serviciile secrete, după un târg cu Boris Elțîn. Și-a câștigat susținerea populară speculând frustrarea generată în rândurile poporului de înfrângerea țării în Războiul Rece, greutățile economice și nostalgiile imperiale ale multor ruși. De la un moment dat, a propus ca proiect de țară refacerea imperiului sovietic.
2. Eliminarea fizică a opoziției
Jurnalista Anna Politkovskaia a plătit cu viața, în 2006, anchetele făcute despre corupția și abuzurile regimului Putin. Rusia a fost condamnată apoi la CEDO pentru felul în care a făcut ancheta privind asasinarea ziaristei. Politkovskaia este însă doar una dintre sutele de persoane asasinate la ordinul lui Putin, pe motiv că reprezentau o amenințare
Hitler și-a lichidat fără ezitare opoziția, atât în partid, cât și în afara lui, după ce a venit la putere. Metoda aleasă de el a fost scoaterea în afara legii a celorlalte formațiuni politice, concentrarea atribuțiilor executive în mâinile sale, distrugerea fizică a contestatarilor din NSDAP în „noaptea cuțitelor lungi“, apoi vânarea și lichidarea celor care puteau reprezenta o amenințare pentru regimul său. Pentru distrugerea opoziției din țară s-a folosit de Gestapo, poliția secretă de o duritate ieșită din comun. Fie că erau politicieni, preoți, oameni de afaceri ori simpli muncitori, toți cei identificați ca potențial periculoși pentru regimul nazist erau vânați fără milă și exterminați.
Putin a recurs, încă de la începutul domniei, la lichidarea sistematică a opozanților, indiferent că aceștia se aflau în interiorul sau în afara Rusiei. Exterminarea fizică a acestora a devenit o emblemă a regimului putinist. Politicieni, jurnaliști, oligarhi, ofițeri din armată și serviciile secrete, activiști civici, profesori și-au găsit sfârșitul aruncați în aer, împușcați, otrăviți, „sinuciși“, căzuți de la balcon etc. Pentru lichidarea potențialei opoziții, Putin se folosește de serviciile secrete: FSB (fostul KGB), GRU și SVR.
3. Agresiunea asupra țărilor vecine sub motivul unei persecutări a etnicilor de naționalitate germană/rusă
Hitler a folosit minoritatea germană din țările vecine ca pe o armă împotriva acestora. S-a folosit de agenți pentru a provoca agitație și tensiuni, apoi a invocat oprimarea și chiar genocidul împotriva germanilor din Cehoslovacia și Polonia, pentru a emite pretenții teritoriale asupra acestora. De fiecare dată, cancelarul și-a axat discursurile pe ideea că teritoriile din țările vecine locuite de germani trebuie sunt de drept ale Germaniei și trebuie să revină la țara-mamă. Același criteriu l-a aplicat în Austria, decretată țară-soră pentru că germanii și austriecii vorbesc aceeași limbă.
Așa a avut loc Anschluss-ul, apoi anexarea zonei Sudete din Cehoslovacia, iar în final invadarea Poloniei.
Putin a folosit o armă lăsată moștenire, special pentru astfel de scopuri, de regimul sovietic: minoritățile ruse plantate în secolul trecut prin rusificarea unor regiuni din fostul imperiu. Rusia și-a justificat intervențiile militare în țările vecine ex-sovietice, de fiecare dată, cu nevoia de a „ocroti“ minoritățile ruse care ar fi în pericol iminent. Pretutindeni sunt enclave care țin în șah Guvernele statelor vecine (sau nu) cu Rusia. Așa s-a ajuns ca trupele rusești să fie pe teritoriul Moldovei (Transnistria), ca Georgia să fie atacată în 2008 pentru a fi „protejate“ enclavele Osetia de Sud și Abhazia, iar Ucraina să fie invadată în 2014 și din nou în 2022.
4. Convingerea că Occidentul e decadent și putred
Uniunea Europeană a fost privită permanent cu dispreț de Putin, care o consideră o structură slabă, ușor de destrămat și influențat din cauza slăbiciunii sale principale – mecanismele democratice. Exact aceeași părere o avea Hitler despre democrațiile vestice
Uimitor este că atât Hitler, cât și Putin și-au bazat războaiele în primul rând pe ideea că inamicul e slab, înainte să fie siguri de propria lor forță.
Hitler a fost absolut convins, în momentul când s-a apucat să demoleze ordinea mondială construită prin tratativele de la Paris, de după Primul Război Mondial, că marile puteri garante nu mai sunt capabile să riposteze. Franța era în declin demografic și economic. Despre Imperiul Britanic, Hitler obișnuia să spună că e decrepit și senil. Americanii se retrăseseră în izolaționism după 1919. În acest context, Germania nu avea decât să umple vidul de putere creat, considera Hitler, care a mizat pe faptul că Marea Britanie și Franța nu vor intra în război pentru Polonia. Toate calculele s-au dovedit teribil de greșite.
Putin a fost absolut convins că Occidentul nu va fi capabil să reacționeze când a invadat Ucraina, contestând astfel actuala ordine mondială care se bazează pe nemodificarea prin forță a granițelor naționale. În ultimii 20 de ani, Kremlinul a creat și încurajat o interdependență a Europei de materia primă rusească, Putin fiind sigur că țările occidentale nu vor sacrifica gazul și petrolul ieftin pentru a se angaja într-o confruntare dură de dragul Ucrainei. Liderul de la Kremlin a tratat întotdeauna cu desconsiderare Uniunea Europeană, considerând că este o construcție putredă și artificială, incapabilă să dea o ripostă și care se va destrăma la prima lovitură puternică primită. Și noul președinte american Joe Biden a fost tratat cu dispreț, fiind etichetat de propaganda rusească drept prea bătrân, senil, fără energia și curajul de a gestiona o criză majoră și de a înfrunta un agresor hotărât.
5. Planul de invadare a Ucrainei de către ruși, în 2022, pare pur și simplu o copie în oglindă după Fall Weiss, planul de invadare a Poloniei de către Germania, în 1939
Invadarea Ucrainei (jos) a fost o copie în oglindă a invadării Poloniei de către Germania în 1939
Dacă alăturăm cele două hărți, asemănările sunt izbitoare. Germanii au conceput un atac din 3 direcții: nord, vest și sud. Rușii au conceput și ei un atac tot din 3 direcții: nord, est și sud. Principala axă de atac a germanilor a fost din nord, dinspre Prusia Orientală, pe ruta cea mai scurtă către capitala poloneză Varșovia, care urma să fie încercuită și capturată în doar câteva zile. Principala axă de atac a rușilor a fost din nord, dinspre Belarus, pe ruta cea mai scurtă către capitala ucraineană Kiev, care urma să fie încercuită și capturată în 3 zile.
Planul rușilor a eșuat, spre deosebire de cel al germanilor, în primul rând din cauza modului în care s-a făcut execuția sa. Armata rusă din 2022, și mai ales comandanții săi, nu erau la nivelul armatei germane și al ofițerilor săi din 1939. În al doilea rând, ucrainenii n-au comis erorile strategice ale polonezilor. Polonia și-a desfășurat armata la granițe, ceea ce a facilitat străpungerile germane, pătrunderea rapidă în interiorul țării și încercuirea marilor unități poloneze. Ucraina și-a desfășurat forțele în adâncimea teritoriului, speculând lipsa de competență și dezastruoasa logistică a rușilor pentru a le stopa avansul.
6. Ruperea liderilor supremi de realitate
Serviciile de informații occidentale spun că rapoartele care ajung la liderul suprem de la Kremlin sunt cosmetizate, astfel încât să prezinte punctele de vedere pe care Putin le are deja asupra situației
Hitler a pierdut gradual contactul cu realitatea, la acest lucru contribuind deopotrivă tendința sa de a nu accepta decât rapoartele care-i confirmau părerile și anturajul care, din slugărnicie, filtra informațiile care ajungeau la Fuhrer. Al Doilea Război Mondial a început și a continuat din cauza erorilor de calcul ale cancelarului german. După ce, în 1939, a crezut că anglo-francezii nu vor interveni după invadarea Poloniei, Hitler a fost convins, în 1940, că britanicii vor accepta să ajungă la o înțelegere după căderea Franței. Mai mult decât atât, în 1941 Hitler a lansat invazia Uniunii Sovietice fiind absolut sigur că imperiul lui Stalin se va prăbuși la prima lovitură.
În ultimii ani, Hitler a trăit complet izolat, operând pe hărți cu armate care nu mai existau, încurajat de generali de paie și activiști de partid incapabili să-i spună adevărul. Fiecare contact cu mareșalii săi, care veneau de pe front pentru a-i spune ce se întâmplă, devenise o confruntare neplăcută, cu țipete și amenințări. Hitler a continuat să ordone contraatacuri și să planifice ofensive decisive până în ultimele zile, când sovieticii ajunseseră la câteva zeci de metri de buncărul său, iar anglo-americanii ocupaseră aproape toată țara.
Există numeroase rapoarte care arată că Putin a luat decizia de a invada Ucraina în baza informațiilor primite de la serviciile sale secrete care-i spuneau că țara se va preda rapid. Anturajul și serviciile i-au spus lui Putin, în ultimii ani, doar ceea ce a vrut el să audă: că ucrainenii vor să vină rușii, că țara vecină e putredă și că armata și locuitorii îi vor întâmpina pe ocupanți cu brațele deschise.
Evenimentele din 2014 ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă, dar Putin l-a interpretat pe dos. În februarie-martie 2014, după revoluția de la Kiev, Rusia a încercat să anexeze toată jumătatea de est a Ucrainei. Dar provocările organizate de FSB și GRU au avut succes doar în Crimeea și extremitatea estică a Donbassului. În restul orașelor unde s-a încercat preluarea prin forță a instituțiilor guvernamentale, provocările rusești n-au avut susținerea populației și au eșuat.
Eșecurile de la Harkov, Dnepropetrovsk, Zaporojie, Herson, Melitopol, Mariupol, Odessa etc i-au fost prezentate lui Putin astfel încât el n-a înțeles că poporul ucrainean, indiferent că e vorba de etnici ruși sau ucraineni, nu vrea să facă parte din Rusia.
Și rapoartele venite din Uniunea Europeană și SUA au fost cosmetizate astfel încât să-i confirme lui Putin părerea sa că Occidentul este dezbinat și că nu va fi capabil să se unească pentru a susține Ucraina.
Există indicii că liderul de la Kremlin continuă să primească și la această dată date greșite despre situația de pe front, despre hotărârea Occidentului de a i se opune și despre determinarea ucrainenilor de a lupta.
7. Aparatul de propagandă foarte puternic, cu ajutorul căruia se îndoctrinează poporul
Regimul Putin a perfecționat o mașinărie de propagandă foarte eficientă, prin intermediul televiziunii, cu ajutorul căreia își manipulează poporul. Rețeta a fost exportată și la unele televiziuni din România, cu același succes
Atât Hitler, în Germania nazistă, cât și Putin, în Rusia de azi, s-au bazat și se bazează pe o propagandă extraordinar de puternică și eficientă, care reușește să convingă poporul să le fie alături.
Hitler l-a avut pe Gobbels, un propagandist strălucit, cu idei geniale, care a știut să lucreze cu simbolistica, să le spună germanilor că ei luptă într-o cruciadă care apără Europa de bolșevism și că ei sunt, de fapt, victimele unei conspirații mondiale împotriva lor. Când războiul a început să meargă prost, poporul german a fost mobilizat cu avertismentul că va fi exterminat de aliați, dacă va fi învins.
Putin a moștenit cea mai puternică mașinărie de propagandă și mistificare a realității din istorie – cea sovietică. A perfecționat-o și a pus-o la treabă, reușind să convingă poporul rus de lucruri de-a dreptul incredibile, precum acela că în Ucraina nu luptă cu ucrainenii, ci cu trupele NATO. Accesul rușilor de rând la informații din exteriorul țării a fost foarte puternic restricționat, astfel că aceștia sunt expuși doar la versiunea oficială a propagandei regimului.
Operațiunea a fost pregătită din timp, Kremlinul începând prelucrarea populației cu mulți ani înainte. Rușii știu azi că în Occident e iadul pe pământ, Oculta le dă oamenilor să mănânce insecte, homosexualii le iau copiii, creștinii nu sunt lăsați să-și practice religia, imigranții îi terorizează, elitele mondiale îi cipează și îi transformă în sclavi. Prin urmare, rușii sunt și ei angajați într-o cruciadă sfântă, de apărare a dreptei credințe și a valorilor strămoșești.
Lupta împotriva Occidentului satanic trebuie dusă până la capăt, le spune propaganda rușilor, în caz contrar aceștia urmând să aibă și ei soarta nefericiților europeni și americani.
8. Amenințările cu arme-minune
Tancul T-14 Armata, lăudat de propaganda rusă ca fiind cel mai avansat blindat din lume, s-a defectat acum câțiva ani chiar în Piața Roșie, în timpul paradei de 9 mai. Armele-minune promise de Kremlin întârzie să apară pe câmpul de luptă
Începând cu 1943, când devenise evident pentru oricine că soarta războiului se schimbă și Germania pierde teren, propaganda lui Gobbels a inventat conceptul de arme-minune (Wunderwaffe). Poporului german i s-a oferit un nou motiv să spere în victoria finală, spunându-i-se că din laboratoarele oamenilor de știință sunt pe cale să iasă arme formidabile, care îi vor nimici pe inamici. De la arme de infanterie la tancuri și de la avioane la rachete, toate au fost supralicitate, prezentate ca niște elemente decisive, capabile să schimbe cursul războiului.
Acest discurs a funcționat, mulți germani crezând până în ultima clipă că va fi aruncat în luptă atuul decisiv.
Începând din vara anului trecut, după ce a devenit clar că Rusia a ratat obiectivul său de a ocupa întreaga Ucraină și că însăși victoria finală devine tot mai incertă, propaganda de la Moscova a început să le vorbească rușilor despre apariția unor arme-minune și despre armele nucleare.
Astă-toamnă s-a făcut mare caz de rachetele Kinjal, care – susțin rușii – sunt imposibil de interceptat de către sistemele defensive ale NATO. Ministrul Apărării spune că rachetele Kinjal au fost folosite de 3 ori în Ucraina, într-un an de război.
În ultimele luni a fost din nou adus în discuție celebrul tanc Armata T-14, despre care oficialitățile ruse vorbesc încă din 2014. Prezentat ca o armă-minune, revoluționară pe câmpul de luptă, acest tanc nu a fost prezent până acum decât de câteva ori la parada de 9 Mai – într-unul din cazuri defectându-se în mijlocul defilării. Amenințările cu folosirea acestui tanc în Ucraina au rămas, până azi, vorbe goale, confirmând afirmațiile serviciilor speciale occidentale care spun că tancul Armata T-14 n-a reușit să treacă de faza prototipului din cauza numeroaselor probleme tehnice întâmpinate.
În lipsa acestor arme-minune, retorica rusă s-a concentrat, în ultimul an, pe amenințările cu folosirea bombei nucleare. Este o sperietoare fluturată în fața Occidentului, dar care e foarte puțin probabil să fie pusă în practică pentru că n-ar aduce Kremlinului niciun avantaj. Ba, mai mult decât atât, cei mai puternici aliați ai Rusiei, China și India, au lansat avertismente foarte serioase la adresa lui Putin, cerându-i să nu folosească sub nicio formă arma atomică.
Există informații că, în discursul său ținut la împlinirea unui an de la declanșarea invaziei, Putin plănuia să facă anunțul că racheta Satan II a devenit operațională. Referirile la această armă care, teoretic, ar trebui să poată lovi America fără să fie interceptată au fost eliminate după ce ultimele teste au eșuat.
9. Degradarea capacității militare pe măsură ce războiul se prelungește
Elita armatei rusești a fost distrusă în primele luni ale anului trecut, forțele actuale fiind mult mai slab echipate și antrenate
Germania avea, la ora intrării în Al Doilea Război Mondial, armata cel mai bine instruită și condusă din lume. Propaganda a exagerat echiparea germanilor, dar cert este că aveau cea mai bună aviație în 1939.
Acest lucru a început să se schimbe odată cu înaintarea în război. Trupele experimentate intrate în Uniunea Sovietică, în iunie 1941, au pierit în iarna care a urmat, când s-au înregistrat sute de mii de pierderi. Pe măsură ce a trecut timpul, veteranii au fost tot mai mult înlocuiți de recruți din ce în ce mai slab pregătiți, ceea ce a dus la scăderea eficienței și la creșterea rapidă a pierderilor umane. Din acest motiv, Germania a înregistrat în intervalul ianuarie-mai 1945 aproape tot atâția militari morți cât în primii 4 ani de război!
Rusia a intrat în Ucraina, pe 24 februarie 2022, având reputația de a doua armată a lumii. Trupele trimise la atac în primele zile erau unele considerate de elită – parașutiști, detașamente de comando, militari profesioniști (kontraktniki). Această elită era echipată cu ce avea mai bun armata rusă, mii de tancuri susținute din aer de avioane și elicoptere, în timp ce rachetele bombardau țara invadată.
În scurt timp s-a dovedit însă că aceste trupe nu erau chiar atât de bine instruite pe cât se credea, iar armamentul folosit nu se găsea într-o stare atât de bună. Pierderile au început să se acumuleze rapid, iar astă-toamnă armata cu contract care intrase în Ucraina în februarie dispăruse. În loc au fost luați pușcăriași incluși în rândurile mercenarilor Wagner, iar în septembrie s-a decretat o mobilizare parțială unde au fost chemați sub arme peste 300.000 de civili.
Pierderile au început să crească exponențial, simultan cu scăderea eficienței pe front. În anul care a trecut, Rusia a înregistrat – estimează surse independente – circa 200.000 de pierderi (morți, răniți, prizonieri, dezertori). Practic, echivalentul forțelor care au fost aruncate în luptă pe 24 februarie anul trect.
Toate sursele, fie ele occidentale, ucrainene ori bloggerii militari ruși, converg către aceeași opinie – eficiența acestei noi armate a lui Putin este mult mai scăzută. În acest timp, pierderile zilnice pe front ating uneori echivalentul unui batalion (800-1.000 de oameni). Forțele blindate au dispărut, fiind înlocuite de valuri umane, aviația mai execută doar misiuni sporadice, iar stocurile de rachete s-au redus sever. Există mai multe surse care spun că și cantitatea de obuze pe care o are artileria a scăzut la un nivel critic.
10. Speranța că aliații se vor certa și coaliția se va destrăma
Imagine de la reuniunea G7 de anul trecut. Putin își bazează strategia externă pe încercările de a-i dezbina pe aliații occidentali și de a rupe coaliția care sprijină Ucraina. Până acum, toate eforturile au fost zadarnice
Hitler a trăit până în ultima zi cu speranța că alianța împotriva Germaniei se va destrăma. A făcut tot ce i-a stat în putință pentru a se ajunge la acest deznodământ și s-a agățat de tot ce părea a fi un semn în această direcție.
În 1940 le-a propus britanicilor să facă pace și să-și împartă sferele de influență. În 1943 a angajat negocieri secrete cu Stalin, pentru un armistițiu pe Frontul de Est.
Le-a repetat permanent occidentalilor că inamicul comun sunt bolșevicii și că el nu a dorit războiul din Vest. Toate disensiunile dintre aliați au fost privite cu speranță, Hitler repetând permanent că această alianță contra naturii n-are cum să reziste.
În primăvara lui 1945, când președintele american Roosevelt a murit în timpul mandatului, la Berlin a fost o explozie de bucurie. Se aștepta ca schimbarea de la Casa Albă să ducă și la o modificare a atitudinii SUA față de Germania.
Până în ultimele zile de război s-a încercat un armistițiu cu anglo-americanii, pentru a se continua războiul cu sovieticii în Est.
Eforturile au fost zadarnice, în final Germania fiind silită să capituleze necondiționat.
Putin a sperat tot timpul că sprijinul Occidentului față de Ucraina se va diminua. Și-a legat nădejdea de fiecare veste primită dinspre Europa sau America. Alegerile parlamentare de anul trecut, din SUA, au fost privite ca un moment-cheie care ar putea duce la încetarea sprijinului militar american pentru Kiev. Fiecare ezitare a Germaniei a fost întâmpinată cu urale, ca un semn că în Europa a apărut o fisură.
Astă-toamnă au curs amenințările că Uniunea Europeană va îngheța peste iarnă, fără gazul rusesc. Narativele propagandei Kremlinului au variat de la țară la țară, în România fiind preferată cea potrivit căreia Germania ne va lua tot gazul, noi urmând să murim de frig. Rușii cred că știu cum funcționează democrațiile și de aceea insistă pentru schimbarea atitudinii pe care o are opinia publică față de susținerea Ucrainei. Se speră astfel că și Guvernele vor fi silite să se replieze pentru a nu pierde voturi. De aici discursul presupus pragmatic și pacifist – ce treabă avem noi cu Rusia și Ucraina, de ce să suferim noi pentru un război care nu ne privește între două țări care sunt la fel de vinovate etc.
Aceste mesaje sunt transmise pe toate canalele, iar partidele extremiste finanțate și susținute logistic din umbră de Rusia întrețin discuția. Până acum, însă, nici prețurile la energie n-au explodat, nici europenii n-au înghețat de frig, iar Ucraina este în continuare susținută masiv de Occident.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Vineri, 24 februarie, se împlinește un an de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina. Cu acest trist prilej, numeroase voci de pe planetă condamnă ferm agresiunea Moscovei, iar decidenții Lumii Libere anunță noi măsuri împotriva țării invadatoare. Sunt organizate mitinguri de protest peste tot în Occident, iar Bucureștiul nu face excepție.
Vineri, între orele 16.00 și 17.00, bucureștenii – și nu numai – sunt așteptați în fața Ambasadei Federației Ruse (Șoseaua Kiseleff, nr. 6), pentru a participa la protestul organizat de Partidul Național Țărănesc Maniu-Mihalache.
Deviza evenimentului va fi: „Opriți războiul! Invadatorilor, acasă!” – așa cum, de altfel, va fi inscripționat pe unele dintre pancartele manifestanților.
Veteranul Liviu Petrina (83 de ani), președintele Senatului PNȚ Maniu-Mihalache, a înștiințat Primăria Capitalei în urmă cu câteva zile în legătură cu mitingul de protest de vineri.
Pe document apare și precizarea: „Primăria a luat notă fără nicio obiecție”.
„Stimate Domnule Primar, vă facem cunoscut că Vineri, 24 Februarie 2023, între orele 16.00 și 17.00, se va desfășura o Adunare Publică organizată de noi. Scopul Adunării Publice: Senatul PNȚ Maniu-Mihalache protestează față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și cere retragerea imediată a invadatorilor de pe teritoriul acestei țări independente”, se arată în nota înaintată Primăriei Capitalei de Senatul PNȚ Maniu-Mihalache.
„Adunarea publică va avea loc la Ambasada Federației Ruse din București, Șoseaua Kiseleff, nr. 6, lângă intrarea principală a Ambasadei. Pentru a asigura desfășurarea în mod pașnic și civilizat a Adunării Publice, luăm toate măsurile necesare. În sprijinul bunei desfășurări a Adunării, solicităm din partea Primăriei, Jandarmeriei și Poliției măsuri obișnuite în asemenea împrejurări”, se precizează în documentul semnat de Liviu Petrina.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În rândul „denazificatorilor” ruși s-au instalat de curând haosul, furia și panica, în condițiile în care ei n-au reușit să înregistreze niciun succes major pe frontul ucrainean, pe care să-l raporteze la un an de la începutul invaziei. N-au cucerit nicio regiune în totalitate. În schimb, au suferit pierderi uriașe de personal și echipamente militare, dar și pe plan economic și financiar la nivelul întregii țări.
Noutate „de sezon”: așa-zișii „pacificatori” au început să se „măcelărească” între ei. După ce mogulul Evgheni Prigojin, patronul Grupului de mercenari Wagner, a lansat atacuri dure la adresa Ministerului Apărării de la Moscova și, implicit, la cea a ministrului Serghei Șoigu, Kremlinul a decis să lichideze integral gruparea paramilitară fondată în anul 2013. Pe atunci, ea avea în componență doar câteva mii de luptători.
Cum anume va scăpa Kremlinul de „wagneroviți”? În primul rând, prin încetarea furnizării de muniție și alimente către aceștia. Apoi, prin interzicerea înrolării infractorilor din pușcării și coloniile de maximă siguranță în tabăra mercenarilor. Strângând șurubul, Marele Stat Major de la Moscova se așteaptă ca luptătorii rămași în PMC Wagner să moară în scurtă vreme pe câmpul de bătălie, în zona Bahmut, regiunea Donețk.
De altfel, Prigojin a prezentat în premieră o fotografie cu un morman de cadavre din PMC Wagner, afirmând că sunt victimele lipsei de arme și muniție. Adică, ale hotărârii luate de înaltul comandament de la Moscova. „Bucătarul lui Putin” n-a spus însă nimic despre greșeala fatală pe care a comis-o nu cu mult timp în urmă, în încercarea de a-și asuma meritele salvării așa-zisei „operațiuni militare speciale”.
„Mercenarii nu au acum practic nicio șansă de supraviețuire. «Bucătarul al lui Putin» așteaptă în cel mai bun caz să aibă soarta lui Strelkov”
Într-o tentativă de „conferință de presă”, ținută într-un atelier de reparații militare, Prigojin i-a descalificat anterior pe ofițerii superiorii ai Kremlinului. A precizat că, dacă ar fi fost încă 3-4 grupări Wagner, invadatorii „și-ar fi spălat deja șosetele pe malul Niprului”. În opinia lui, cu trimitere directă la ofițerimea din Ministerul Apărării, cei din PMC Wagner au făcut și treaba altora. Mai precis, a comandanților și militarilor din armata rusă.
VIDEO: Răfuiala lui Prigojin cu șefii Ministerului rus al Apărării
Dezvăluirile au apărut pe site-ul Obozrevatel.com. În articol se arată că această adevărată „cruciadă” organizată de Prigojin împotriva Ministerului rus al Apărării s-a întors acum împotriva sa: „Mercenarii nu au acum practic nicio șansă de supraviețuire. Au fost aruncați la măcel în Ucraina. Același «bucătar al lui Putin» așteaptă în cel mai bun caz să aibă soarta lui Strelkov, iar în cel mai rău caz (pentru el) – soarta liderilor lichidați în Donbass. Ironia sorții: ieri ai fost vânător, iar azi ești un animal vânat”.
Se știe că Strelkov, cu numele lui real Igor Girkin, a îndeplinit sarcina de șef al milițiilor pro-ruse din Donețk. La un moment dat, teroristul a ajuns chiar ministru al Apărării din regiunea Donețk. În 2014, i s-a imputat cedarea orașului Slaviansk către ucraineni, așa că a rămas fără nicio funcție, fiind trecut ulterior în rezervă cu gradul de colonel. După același model ar urma să fie înlăturat și Prigojin: dacă „wagneroviții” vor fi distruși în Bahmut, liderul grupării va fi acuzat de „cedarea zonei”.
„Un alt scandal dezvăluie minciuna lui Prigojin, cum că el este șeful unei companii militare private. De facto, vedem că nu există nicio companie”
O remarcă interesantă și logică îi aparține activistului rus pentru drepturile omului Vladimir Osecikin, care desființează practic armata lui Prigojin. „Un alt scandal dezvăluie minciuna lui Prigojin, cum că el este șeful unei companii militare private. De facto, vedem că nu există nicio companie. Sunt mii de condamnați pe care Putin i-a grațiat fiindcă au acceptat să meargă în prima linie pentru măcel. Există un bătrân escroc (Prigojin – n. red.) care, în timp ce primește muniție, minte că acestea sunt victoriile și meritele sale personale, iar neprimind muniție, acuză pe toți cei din jur că nu are resurse. În același timp, este important de știut: companiile lui Prigojin nu au plătit niciodată pentru muniție și arme, nu există un singur tanc, avion sau elicopter în bilanțul companiilor de gunoi ale lui Prigojin”, a scris Osecikin pe portalul Gulagu.net, citat de Obozrevatel.com.
Site-ul Obozrevatel.com subliniază: „Astăzi, în Rusia, se discută din ce în ce mai mult despre posibilitatea eliminării lui Prigojin, precum și a așa-numiților comandanți de teren din Donbass. În principiu, pentru Rusia de astăzi, acesta este un rezultat destul de natural. Nicio persoană, nicio problemă. Așa-numita companie militară privată Wagner (PMC Wagner, PMC Liga) este o formațiune armată ilegală, care are în componență mercenari ruși și străini, precum și criminali condamnați în Federația Rusă”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Federația Rusă încearcă din răsputeri să destabilizeze situația din Republica Moldova, pentru a dărâma puterea pro-occidentală de la Chișinău, în frunte cu președintele Maia Sandu, cu scopul de a-și instala apoi o guvernare și un președinte-marionetă. Astfel, Kremlinul și-ar trimite imediat trupele pe cale aeriană pe aeroportul din capitala Moldovei, de unde ar urma să lanseze noi atacuri cu rachetă asupra Ucrainei, de data asta dinspre vest.
Avertismentele lansate de Volodimir Zelenski au fost confirmate atât de Maia Sandu și de Dorin Recean (noul premier al Republicii Moldova), cât și de secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken, care a discutat pe tema dată cu șefa statului moldovean în marja Conferinței de Securitate de la München.
Capii implementării acestei strategii putiniste sunt oligarhii pro-ruși Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor, ambii fugari.
„Șor este cunoscut pentru două episoade: este soțul cântăreței ruse Jasmin și este cel care a furat aproximativ un miliard de dolari și a retras acești bani de la băncile moldovenești. Acum este declarat drept o persoană urmărită internațional, ascunzându-se în Israel”, se arată pe site-ul postului de televiziune Canal 24 din Kiev.
Jurnaliștii ucraineni consideră că partea moldoveană n-a făcut mai nimic în ultimii 30 de ani ca să scape de sub influența toxică a Rusiei. S-a complăcut cu situația, iar acum, pe vreme de război, intenționează să adopte modelul de succes al României (aderarea la NATO și la UE) prin metoda expirată a așa-zisei „neutralități”. În fapt, Moldova este dependentă de gazul rusesc oferit de Gazprom.
„Protestele” organizate în Moldova în urmă cu câteva zile ar fi fost regizate în proporție de sută la sută. Mulți dintre așa-zișii răzvrătiți ar face parte din organizația antiguvernamentală „Scutul Poporului”, formată din foste forțe de securitate care racolează și incită la revolte în masă și cetățenii de rând.
Coordonatorii manifestațiilor s-au dovedit a fi coloneii Ion Mahu (fostul șef al contrainformațiilor din Moldova, de la Serviciul de Informații și Securitate) și Vladimir Donțu (fostul șef al Statului Major al Armatei Republicii Moldova).
Același fenomen s-a întâmplat și în Ucraina anului 2014, când „corturi” din Rusia și Transnistria au fost aduse în mai multe regiuni pentru a crea imaginea unor proteste de amploare.
Ziaristii.com vă prezintă dezvăluirile integrale apărute pe site-ul televiziunii Canal 24 din Kiev.
„Corupție și trădare în Moldova, ca urmare a eforturilor și banilor Moscovei și ai agenților săi. Ramura judiciară a Guvernului este practic paralizată, iar blocul de putere e distrus”
„Rusia zguduie cu adevărat situația din Moldova cu mâinile agenților săi de influență și împuterniciți. Capii acestor procese sunt oligarhii pro-ruși Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor.”
„Șor este cunoscut pentru două episoade: este soțul cântăreței ruse Jasmin și este cel care a furat aproximativ un miliard de dolari și a retras acești bani de la băncile moldovenești. Acum este declarat drept o persoană urmărită internațional, ascunzându-se în Israel.”
„Vârful aisbergului ar trebui să fie protestele populare masive, dar de fapt este în mare parte o adunare a oamenilor marginalizați, al căror scop este doar acela de a crea o «imagine» pentru mass-media rusă.”
„Astăzi, în Moldova, partea nepublică este corupția și trădarea, datorită eforturilor și banilor Moscovei și ai agenților săi. Ramura judiciară a Guvernului este practic paralizată și blocul de putere este distrus. Guvernul Moldovei nu se poate baza nici pe serviciile speciale sau armată.”
„Influența Transnistriei este și ea semnificativă. Această enclavă rusească de pe teritoriul Moldovei nu a fost controlată de Chișinău de la începutul anilor 1990 și este o sursă constantă de instabilitate.”
„Moldova visează să repete succesul României vecine, membră a UE și NATO, dar e nevoită să calce pe cercul dependenței de Rusia și să sublinieze constant propria «neutralitate»”
„Cel mai important factor nu este nici măcar coloana a cincea, ci dependența completă a Moldovei de gazul rusesc. O țară mică, având o populație de puțin peste 2,6 milioane de oameni, nu are în prezent alte alternative decât cele oferite de Gazprom. Prin urmare, economia Moldovei și politica ei se află în permanență sub o presiune enormă.”
„Autoritățile din Moldova nu au făcut nimic în mod deliberat timp de multe decenii și s-au aruncat în capcană. De aceea, țara visează să repete succesul României vecine, care este membră a UE și NATO, dar este nevoită să calce pe cercul dependenței de Rusia și să sublinieze constant propria «neutralitate». Această problemă trebuia rezolvată mai devreme. Acum va necesita eforturi mult mai mari, însă nu există altă cale de ieșire pentru Moldova.”
„Rusia nu și-a ascuns niciodată intențiile față de Moldova. Chiar și la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, în aprilie 2022, armata rusă a vorbit deschis despre asta.”
„Comandantul adjunct al Districtului Militar Central al Forțelor Armate ale Federației Ruse, generalul Rustam Minnekaev, dezvăluia planul Kremlinului încă din 22 aprilie 2022 la reuniunea anuală a Uniunii Industriilor de Apărare din Regiunea Sverdlovsk.”
„Rusia nu și-a abandonat planurile. Folosește spațiul aerian suveran al Moldovei pentru atacuri cu rachete asupra Ucrainei, își lansează dronele și sondele de recunoaștere”
„Minnekaev: «Controlul asupra sudului Ucrainei este o altă ieșire pentru Transnistria, unde se vorbește și despre faptele de oprimare a populației de limbă rusă. Având în vedere acest lucru, acum suntem în război cu întreaga lume, așa cum a fost în timpul Marelui Război Patriotic. Toată Europa, întreaga lume a fost împotriva noastră. Și acum e la fel, nu au iubit niciodată Rusia».”
„Armata ucraineană a împiedicat aceste vise. Rușii au fost opriți lângă Mikolaiv și, mai târziu, au fost nevoiți să fugă din Herson și să se retragă pe malul stâng al Niprului. Ocupanții nu au îndrăznit să folosească o debarcare maritimă în Odessa, iar apoi au fost distruși în insula Șerpilor, importantă din punct de vedere strategic.”
„Cu toate acestea, Rusia nu și-a abandonat planurile. Folosește spațiul aerian suveran al Moldovei pentru atacuri cu rachete asupra Ucrainei, își lansează dronele și sondele de recunoaștere. În prezent, sunt informații despre 4 rachete doborâte deasupra Moldovei.”
„Protestatarii au acum propriul lor «bloc de putere» organizat – «Scutul Poporului». Același lucru s-a întâmplat în Ucraina în 2014”
„Declarația lui Sandu despre tentativa de lovitură de stat pro-rusă a fost făcută în ajunul acțiunilor în masă. De data aceasta, «opozanții», spre deosebire de încercările anterioare, au adus într-adevăr la Chișinău mii de oameni, care au ocupat întregul centru al capitalei Moldovei timp de o oră și jumătate.”
„Protestatarii au acum propriul lor «bloc de putere» organizat – «Scutul Poporului». Înainte de asta, ei s-au folosit mai ales de «mătuși». Membrii acestei organizații antiguvernamentale sunt foste forțe de securitate.”
„Același lucru s-a întâmplat în Ucraina în 2014, când în Crimeea, Donețk, Harkov, Odessa, Lugansk și alte orașe au fost aduse „corturi” din Rusia și Transnistria. Participanții la proteste trebuiau să creeze iluzia de revolte în masă, sprijin pentru «primăvara rusească».”
„În prima etapă, ei au fost responsabili de imaginea făcută pentru propagandiști, iar ulterior au trecut la acțiuni agresive. În prezent, Moldova pare să se pregătească să treacă de la prima etapă la a doua.”
„În prezent, protestele pro-ruse sunt coordonate de fostul șef al contrainformațiilor din Moldova, colonelul Ion Mahu – de la Serviciul de Informații și Securitate – și de fostul șef al Statului Major al Republicii Moldova, Nicolae (prenumele e de fapt Vladimir – n. red.) Donțu. Nu fără străini. Moldova încă nu a oprit comunicarea aeriană cu Rusia și, prin urmare, nu poate opri complet fluxul de persoane suspecte.”
„Singura problemă este lipsa de voință politică la Chișinău, deoarece fără permisiunea oficială a Moldovei, trupele ucrainene nu au dreptul să efectueze operațiuni pe teritoriul său”
„Situația în Moldova este cu adevărat dificilă în acest moment. Acest lucru este perfect înțeles în Ucraina. Pe 19 februarie, președintele Ucrainei a declarat că Forțele Armate sunt pregătite să ajute și să protejeze Republica Moldova. În primul rând, vorbim despre Transnistria. În prezent, acolo sunt staționați aproximativ 1.500 de militari ruși – așa-numiții «pacificatori», dar de fapt sunt ocupanți.”
„În plus, separatiștii locali au câteva mii de militari proprii. Sunt slab înarmați și nu au tehnică grea. Totuși, în confruntarea cu armata Moldovei, separatiștii vor avea un avantaj și vor putea probabil să învingă trupele guvernamentale în cursul unei operațiuni de raid rapid.”
„Situația este grea și nu poate fi corectată prin aprovizionarea cu arme NATO, pe care Moldova o cere, pentru că, în primul rând, este necesar să-i aibă pe aceia care să le poată folosi, nu să le predea inamicului, așa cum a fost cazul în Afganistan în 2021.”
„Singura problemă este lipsa de voință politică la Chișinău, deoarece fără permisiunea oficială a Moldovei, trupele ucrainene nu au dreptul să efectueze operațiuni pe teritoriul său. În Moldova săracă, politicienii sunt nevoiți să meargă pe gheață foarte subțire și trebuie să fie conștienți de toate riscurile.”
„Moldova are tot dreptul să denunțe acordurile cu Rusia și să apeleze la vecinii săi pentru ajutor în acest proces”
„Trupele ruse se află pe teritoriul Moldovei în conformitate cu acordul din 1992 și au statutul de «pacificatori», deși în realitate desfășoară o operațiune polițienească de susținere a regimului marionetă al împuternicitului lor – așa-numita «Republica Moldovenească Transnistreană».”
„Conform Acordului de la Istanbul din 1999, Moscova s-a angajat să retragă trupele din Moldova, dar nu a făcut acest lucru. În 2017, parlamentul moldovenesc a cerut retragerea trupelor ruse din Transnistria, iar ulterior politicienii moldoveni într-o formă sau alta au amintit Rusiei de promisiunea ei, dar fără rezultat. În 2018, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție «Cu privire la retragerea completă și necondiționată a forțelor armate străine de pe teritoriul Republicii Moldova», și Rusia a ignorat-o. Toate acestea sugerează că Moldova are tot dreptul să denunțe acordurile cu Rusia și să apeleze la vecinii săi pentru ajutor în acest proces. Acest lucru va ajuta nu numai la «calibrarea capacității de apărare» a țării, ci și la îmbunătățirea șanselor acesteia de integrare europeană.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Regimul criminal de la Kremlin a adunat deja circa 450 de avioane și 300 de elicoptere pentru o ofensivă aeriană de amploare asupra regiunilor ucrainene Donețk și Lugansk, care formează bazinul Donbass. Obiectivul principal al invadatorilor îl reprezintă cucerirea integrală a acestor teritorii până la sfârșitul lunii martie. Este puțin probabil ca ținta să fie capitala Kiev.
Informația a fost dezvăluită într-un comunicat distribuit de un reprezentant al serviciului de informații militare al Ucrainene (GRU), Andriy Iusov, și publicat de site-ul publicației „Kyiv Post”.
Andriy Iusov (GRU ucrainean):„Avem informații despre prezența a aproximativ 450 de avioane tactice, nu bombardiere strategice, și aproximativ 300 de elicoptere, dintre care jumătate sunt avioane de atac. Sunt situate în principal pe teritoriul Federației Ruse, la nu mai puțin de 200 de kilometri de graniță, concentrate în diverse locuri, dar dincolo de raza noastră de acces. Ofensiva Rusiei în est continuă și aceasta este punerea în aplicare a strategiei lui Putin de a ocupa teritoriile regiunilor Donețk și Lugansk până la sfârșitul lunii martie”.
De ce aparatele de zbor ale invadatorilor sunt amplasate la o distanță apreciabilă față de granița cu Ucraina? Pentru că, spune Iusov, sistemul american de rachete de înaltă precizie HIMARS, aflat acum în dotarea armatei lui Zelenski, reprezintă o amenințare serioasă pentru aerodromurile rusești și aeronavele staționate acolo.
„Kyiv Post”:„Potrivit lui Iusov, aerodromurile și aeronavele rusești sunt situate în mod deliberat la 200 de kilometri sau mai mult de graniță pentru a evita să se încadreze în raza unei potențiale lovituri HIMARS de la 80 de kilometri. Iusov a spus că ultimele evaluări ale amenințărilor militare la adresa securității Ucrainei nu indică faptul că Rusia intenționează să folosească toate aceste avioane în același timp pentru un atac aerian masiv, ci că ar putea fi folosite pentru a sprijini ofensiva Kremlinului în estul Ucrainei”.
Oficialul ucrainean al Departamentului de Informații din Ministerul Apărării de la Kiev este convins că Rusia putinistă va eșua în ofensiva ei planificată în estul țării sale, în ciuda acumulării acestui număr impresionant de forțe aviatice. El a dat exemplul „Blitzkrieg-ului” ratat de la începutul invaziei putiniste.
Andriy Iusov:„Rusia nu va putea implementa acest plan. Dar, pentru a proteja Ucraina, trebuie să ne consolidăm nu numai apărarea antiaeriană, ci și aviația, inclusiv avioanele de luptă din a patra generație fabricate în SUA, F-16, pe care Ucraina le negociază cu partenerii noștri străini”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
