John Brzenk, cel mai mare armwrestler din istorie, a vizitat România, ca invitat de onoare la Campionatul Național de Skandenberg de la Rădăuți, 4 – 6 iunie 2021. Timp de patru zile, legenda skandenberg-ului mondial s-a aflat în Bucovina, întâlnindu-se cu sportivii români și vizitând locuri pitorești.
Anul acesta, Campionatul Național de Skandenberg al României a strălucit, dincolo de intensitate și dimensiune, printr-o prezență spectaculoasă. John Brzenk, cel mai mare armwrestler al tuturor timpurilor, a pășit pe scena evenimentului, dând ediției a 15 -a valoare de document istoric.
John Brzenk, (foto – centru) pe scena Campionatului Național de Skandenberg al României, 2021, Rădăuți, județul Suceava. Alături, Andrei Chipreanov, campionul României la Skandenberg (foto – stânga), și Mircea Simionescu Simicel, Secretar General al Federației Mondiale de Skandenberg (foto – dreapta). Sursa foto: Doru Clipa
Născut în SUA, la 15 iulie 1964, John Brzenk avea să devină senzația armwresting-ului mondial. A început practicarea skandenberg-ului la vârsta de 13 ani, iar la 16 câștiga prima competiție din cei 40 de ani de carieră. Marele sportiv a acumulat cele mai multe titluri mondiale, naționale și regionale din istoria armwrestling-ului, la toate categoriile de vârstă și greutate.
Palmaresul său i-a adus un loc în Cartea Recordurilor, care l-a numit “Cel mai mare armwresler din istorie“. Dincolo de lumea sportului, John Brzenk a devenit cunoscut marelui public odată cu rolul său din filmul “Over the top“, alături de Sylvester Stallone.
John Brzenk (foto – stânga), alături de Sylvester Stallone (foto – dreapta). Sursa foto: Google
Prezența lui John Brzenk în România, la cea de a 15 -a ediție a Campionatului Național de Skandenberg de la Rădăuți, 4 – 6 iunie 2021, este o reușită extraordinară a organizatorilor, care au reușit să pună în valoare circuitul competițional românesc și pe cei mai valoroși armwrestleri români.
Timp de două zile, pe scena amplasată în piața centrală a orașului Rădăuți au concurat peste 410 sportivi din România și diaspora, număr record pentru un Campionat național. Lor li s-au alăturat 25 de Cluburi de Skandenberg. Fondul de premiere a depășit suma de 15.000 de euro, o premieră pentru circuitul competițional din România. Nivelul competiției a fost unul extrem de ridicat, dovedind că valoarea Skandenberg-ului românesc crește de la un an la altul.
Scena Campionatului Național de Skandenberg al României, Rădăuți, 2021. Sursa foto: Paul Palencsar.
Pe întreaga durată a competiției, John Brzenk s-a aflat printre sportivii români prezenți la Campionat, dar și alături de rădăuțenii dornici să-l cunoască personal. Nu a lipsit masa de skandenberg, la care John a explicat tehnici de luptă și s-a fotografiat cu fiecare dintre cei prezenți la întâlnire.
John Brzenk, prezent la întâlinirea cu fanii români. Sursa foto: Paul Palencsar
Prima vizită pe care John Brzenk a făcut-o pe pământ românesc a fost la mănăstirea Putna, la mormântul voievodului Ștefan cel Mare. Gazdă și ghid i-a fost bucovineanul Andrei Chipreanov, campionul României la Skandenberg și organizatorul Campionatului Național de Skandenberg de la Rădăuți, 2021.
John Brenk, alături de Andrei Chipreanov, în vizită la mănăstirea Putna. Sursa foto: Paul Palencsar
În România, John Brzenk s-a simțit acasă, chiar dacă era la mii de kilometri de Phoenix și deșertul fierbinte al Arizonei. Una dintre surprizele pregătite de gazdele bucovinene l-a bucurat în mod deosebit: zborul cu avionul, de pe aerodromul Frătăuți.
Puțini știu că John iubește avioanele și zborul. De fapt, marea legendă a skandenberg-ului mondial știe pe de rost măruntaiele avioanelor, pe care le îngrijește zilnic. Acum, retras din circuitul competițional, John Brzenk e mecanic la Delta Air Lines, cea mai mare și importantă companie aviatică a Statelor Unite ale Americii.
John Brzenk, pregătindu-se de zbor. Sursa foto: Paul Palencsar
După zbor, John Brzenk era mai viu ca niciodată. Cel puțin, asta a spus: “I feel alive, friends. Thank you.” Era sincer și entuziast. Plin de energie, a povestit despre Bucovina, așa cum puțini o vedem: din cer. Munții noștri au făcut o puternică impresie asupra lui John. Minute în șir a vorbit doar despre crestele împădurite, pe care le-a sorbit cu privirea-i de american învățat cu deșert și soare fierbinte.
Vizita lui John Brzenk în România s-a încheiat luni, 7 iunie 2021, a doua zi după Campionatul Național de Skandeberg de la Rădăuți. Deși scurtă ca durată, prezența în România a celui mai mare armwrestler al lumii a fost intensă și memorabilă. Nu e puțin lucru. Ba, putem spune, înseamnă enorm pentru noi și stima noastră de sine.
John Brzenk (foto – dreapta), alături de Paul Palencsar(foto – stânga), autorul acestui articol.
A 15-a ediție a Campionatului Național de Skandenberg – Armwrestling se va desfășura în perioada 4 – 6 iunie 2021, la Rădăuți, județul Suceava. Vor fi prezenți 350 de sportivi, din țară și diaspora, și 25 de Cluburi sportive. Organizatorii au pregătit premii de 15.000 de euro.
Gazda campionatului, Clubul Sportiv ”Bucovina Skandenberg”, reprezentată de multiplul campion Andrei Chipreanov, zis și ”Glonțul”, împreună cu organizatorul, Asociația Română de Skandenberg ”Braț de Fier” și Federația Română de Skandenberg – Armwrestling în curs de constituire, în parteneriat cu Primăria Municipiului Rădăuți, vă invită la cele mai spectaculoase Naționale de Skandenberg din ultimii 15 ani, pe tărâmul Bucovinei.
Campionatele încep sâmbătă, 5 iunie, orele 10, la brațul stâng, și continuă la aceeași oră, duminică, 6 iunie, la brațul drept, pe scena amenajată în parcarea centrală a orașului Rădăuți. În deschidere, îndrăgita Sofia Vicoveanca va susține un concert de muzică populară, începând cu ora 16.
La eveniment vor participa invitați de onoare, oficialități locale, dar și celebrități din lumea skandenberg-ului. Cel mai mare armwrestler din istorie, John Brzenk, multiplu campion mondial, sosește, pentru prima dată în România, din Statele Unite ale Americii pentru a ne onora cu prezența lui. Atmosfera în timpul campionatelor va fi întreținută de Radu Valahu.
John Brzenk, în primele clipe pe pământ românesc, alături de Andrei Chipreanov, la aeroportul din Suceava, 2 iunie 2021.
La Campionatul Național de Skandenberg de la Rădăuți participă 23 de echipe /cluburi sportive și peste 350 de sportivi români din țară și diaspora. Cântarul oficial, unde se vor întruni toți sportivii și marile celebrități, se va organiza la „Casa Vatră – Rădăuți”, unde vineri, 4 iunie, la ora 13:00, va avea loc și Conferința de Presă, la care vor lua parte americanul John Brzenk, Mircea Simionescu Simicel, secretarul general al Federației Mondiale de Armwrestling, și Andrei Chipreanov, gazda Campionatului, dar și oficialități.
Desfășurat sub sloganul “Hai Rădăuți! Hai Bucovina! Hai România!”, Campionatul Național de la Rădăuți va oferi, prin organizatori, premii de 15.000 de euro.
Cluburile sportive câștigătoare vor primi următoarele premii: locul 1 va primi 2.000 de lei, locul 2 va primi 1.500 de lei, iar locul 3 va primi 1.000 de lei. Vor fi premiați toți sportivii de pe podium, la toate cele 40 de categorii (x2, brațul drept și brațul stâng) după cum urmează: locul 1 va primi 300 de lei (x2 pentru brațul drept și brațul stâng), locul 2 va primi 200 de lei (x2 pentru brațul drept și brațul stâng), iar locul 3 va primi 100 de lei (de asemenea, pentru fiecare braț, stâng și drept).
Premii consistente vor fi oferite și la categoria Open, acolo unde locul 1 va fi premiat cu 5.000 de lei (pentru fiecare braț în parte), locul 2 va primi 2.500 de lei (pentru fiecare braț în parte), iar locul 3 va primi 1.500 lei (atât la brațul stâng, cât și la brațul drept).
Cel mai bun arbitru debutant al competiției va fi premiat cu suma de 1.000 de lei, acest trofeu numindu-se premiul „Victor Barbu”.
Liliana Ştefănesi trăieşte maternitatea ca perpetuă provocare şi luptă. Fiica sa a fost diagnosticată cu autism, într-o societate plină de prejudecăţi şi ignoranţă. În ţara unde statul nu face destul, Liliana a creat Asociaţia „Luptăm cu autismul”. Acum, 50 de copii autişti din zona Rădăuţiului beneficiază de sprijin şi terapie.
În aprilie 2013, Liliana Ştefănesi înfiinţa, la Dorneşti, judeţul Suceava, Asociaţia „Luptăm cu autismul”. Era tânără mamă şi afla că fiica sa are autism. În scurt timp, Liliana avea să descopere că ajutorul statului român e precar, iar părinţi ca ea sunt singuri în demersul dificil al adaptării copiilor cu autism la o viaţă normală. Nu ştia mai nimic despre această afecţiune, însă ştia că acţiunea e singura cale. Aşa a luat naştere „Luptăm cu autismul” şi povestea copiilor autişti ce beneficiază azi de sprijin şi terapie în zona Rădăuţiului.
Liliana Ştefănesi, alături de fiica sa, Denisa (sursa foto: Facebook/Liliana Ştefănesi)
Liliana Ştefănesi nu refuză pe nimeni. Îi e greu, dar ştie şi greul familiilor cu copii autişti, iar asta o face să lupte pentru fiecare dintre ei. Astfel, deşi în Asociaţie sunt înscrişi zece copii ce primesc sprijin permanent, în realitate, numărul celor ce beneficiază de consiliere şi terapie e de cinci ori mai mare. Banii sunt puţini, iar nevoile tot mai mari.
Autismul nu e boală, ci tulburare comportamentală. Nu e contagios. Un copil din 68 născuţi are autism, manifestând dificultăți în registrele cognitiv, comportamental şi motoriu. Diagnosticabil abia la vârsta de trei ani, autismul produce dificultăți în interacțiunea și comunicarea socială, printr-o restrângere a gamei de interese și activități pe care copilul le manifestă. Din păcate, copiii cu autism rămân ţinta prejudecăţilor, născute din ignoranţă şi indiferenţă.
Asociaţia „Luptăm cu autismul” reprezintă interesele copiilor cu autism. Dincolo de ajutorul efectiv acordat, Asociaţia derulează campanii de informare şi sensibilizare a opiniei publice cu privire la autism şi efectele sale, oferind doritorilor şansa voluntariatului. Banii necesari funcţionării asociaţiei provin exclusiv din donaţii şi sponsorizări.
Copii cu autism, la activităţile organizate de Asociaţia „Luptăm cu autismul” (sursa foto: Asociaţia „Luptăm cu autismul”)
În parteneriat cu diverse instituţii, şcoli şi entităţi comerciale private, activităţile derulate de Asociaţia „Luptăm cu autismul”, în zona Rădăuţiului, sunt numeroase. În cei opt ani de funcţionare, copiii autişti au avut parte de şedinţe de logopedie, terapie individuală, terapie 3C, recuperare prin sport, muzică şi dans, lecţii de pian, echitaţie, şcoli de vară, tabere la mare, flashmob-uri şi campanii publice de informare cu privire la autism.
Dintre toate acţiunile desfăşurate, terapia 3C (Conştientizare – Coordonare – Concentrare) este deosebit de importantă. Datorită sponsorizărilor, Asociaţia a reuşit formarea primului terapeut 3C din judeţul Suceava. Acum, terapeutul Edison Muha realizează recuperarea psihomotrică a copiilor cu autism, printr-un complex de exerciţii fizice, menite să aducă persoana cu TSA în starea de a dori şi putea efectua activităţi motrice independente.
Copiii ce beneficiază de terapie 3C, alături de terapeutul Edison Muha, sportivul Andrei Chipreanov şi Liliana Ştefănesi. (sursa foto: Asociaţia „Luptăm cu autismul”)
Liliana Ştefănesi îşi doreşte o schimbare fundamentală în bine pentru copiii cu autism din România, prin implicarea clară şi palpabilă a autorităţilor:
„Ne dorim crearea, de către autorități, a serviciilor specializate, adaptate nevoilor copiilor și tinerilor cu tulburări din spectrul autismului, ca incluziunea și participare lor în comunitate să fie reale și eficiente. Este necesară înființarea de centre de tip respiro, cu specialiști, unde copiii și tinerii cu dizabilități să poată beneficia de îngrijire. O educație de calitate este cheia unei incluziuni de succes și a integrării ulterioare pe piața muncii. Din păcate, acestor copii le este încălcat frecvent accesul la învățământ, cadrele didactice fiind demotivate să îi includă. Şcolile nu reușesc să ofere suportul și adaptarea necesare. Nu există programe antistigmatizare şi nici suficient personal de sprijin.”
La Rădăuţi, judeţul Suceava, Asociaţia „Luptăm cu autismul” este singura speranţă pentru copiii şi tinerii autişti. Din păcate, vremurile pandemice, de criză financiară, afectează activităţile şi veniturile sponsorilor ce ajutau Asociaţia. Puţinii bani existenţi sunt pe terminate, iar asta pune în pericol viaţa copiilor şi o muncă continuă de peste opt ani.
E nevoie de ajutorul nostru. Al fiecăruia dintre noi. Puţin cu puţin se face mult. E „multul” acela care pentru unii înseamnă nimic, dar pentru copiii cu autism reprezintă totul. Autismul nu doare, dar indiferenţa noastră, da.
Liliana Ştefănesi şi Asociaţia „Luptăm cu autismul” demonstrează că singura piedică în ajutorarea şi integrarea acestor copii este nepăsarea. O societate există numai în măsura în care cei mai vulnerabili sunt cei mai iubiţi. Copiii cu autism au nevoie de noi. Doar aşa suntem o naţiune, cu adevărat.
Copiii cu autism din zona Rădăuţiului, într-o acţiune a Asociaţiei „Luptăm cu autismul” (sursa foto: Facebook/Liliana Ştefănesi)
Pentru donațiiCont bancar:RO60BRDE340SV48039123400Asociaţia „Luptăm cu autismul”, DorneştiLiliana ŞtefănesiTel. 0740.431.497
În anul 1990, prima competiţie de skandenberg din România avea loc la Târgu Mureş, pe o masă adusă de la Budapesta. Începea povestea frumoasă a unui sport nobil, dar puţin cunoscut de români, la nivel profesionist. Acum, în 2021, prinde contur Federaţia Română de Skandenberg, iar Campionatul Naţional va fi organizat la Rădăuţi, la ediţia a XV -a.
Istoria Campionatelor Naţionale de Skandenberg a început modest, în chiar primul an post-comunist. Nu exista o masă de concurs în România, organizatorul, culturistul Eugen Dunca, fiind nevoit să o aducă tocmai de la Budapesta. Aşa pornea circuitul competiţional românesc, pentru un sport necunoscut, dar iubit de către cei care-l practicau: Skandenberg-ul.
În anul 1998 avea loc prima mare competiţie de Skandeberg, la barul Sidney, din Piaţa Victoriei, la Bucureşti. Organizarea anuală a Campionatului Naţional de Skandenberg a început în anul 2001, la 4 iulie, când o mână de entuziaşti organizau Cupa „Power Zone”, la care au participat 57 de sportivi. Competiţia a fost câştigată de Ion Oncescu, cel care a dat startul prezenţei sportivilor români de skandenberg pe podiumul european şi mondial.
Cupa „Power Zone”, 4 iulie 2001 (sursa foto: Bratdefier.ro)
Pe fondul totalei lipse de reprezentativitate instituţională, în anul 2003 a fost creată Asociaţia Română de Skandenberg „Braţ de Fier”, care, în anul 2004, a fost afiliată Federaţiei Europene şi Mondiale de Skandenberg. În prezent, se depun eforturi intense ca în România să existe Federaţia Română de Skandeberg. Astfel, sportivii români ar beneficia de toate drepturile pe care statul român le garantează celor care sunt parte a Federaţiilor sportive.
Sigla Asociaţiei Române de Skandenberg „Braţ de Fier” (sursa foto: Facebook)
Dacă în urmă cu 20 de ani românii vedeau skandenberg-ul ca recreere între elevii din curtea şcolii, azi, acest sport este unul iubit de tineri, care se organizează în cluburi şi asociaţii sportive de profil. Un exemplu, Clubul Sportiv „Bucovina Skandenberg”, de la Rădăuţi, judeţul Suceava, condus de Andrei Chipreanov, vicecampion mondial, campion european şi campion naţional al României la Skandenberg.
A XV -a ediţie a Campionatului Naţional de Skandenberg, în 2021, va fi organizată în inima Bucovinei, la Rădăuţi, între 9 şi 11 aprilie. Zona este o pepinieră pentru tinere talente sportive, lucru dovedit la cel mai recent Campionat Naţional de Skandenberg, la Piteşti, în anul 2020. Atunci, sportivii legitimaţi la Clubul Sportiv „Bucovina Skandenberg” au reuşit performanţe extraordinare. Preşedintele Clubului, Andrei Chipreanov a devenit Campion Naţional al României.
Andrei Chipreanov, campion naţional la Campionatele Naţionale de Skandenberg, Piteşti, 2020
Vedete internaţionale şi naţionale din lumea skandenberg-ului, mass-media regională şi naţională, dar şi numeroşi sponsori şi-au anunţat prezenţa la Campionatul Naţional de Skandenberg, de la Rădăuţi. Evenimentul se anunţă a fi unul ce pune în valoare zona Bucovinei, dar şi pe cei care doresc să se afirme în acest sport. Andrei Chipreanov, campion naţional şi organizator, a declarat pentru Ziariştii.com:
„Vă aştept la Rădăuţi, între 9 şi 11 aprilie, la Campionatul Naţional de Skandenberg, 2021. Sunteţi invitaţi la o competiţie de mare valoare sportivă, organizată în oraşul meu natal. Îmi doresc să vă cunosc, mai ales pe cei care nu aţi mai luat parte la un concurs profesionist de skandenberg. E drumul spre afirmare naţională, europeană şi mondială. Ştiu că sunteţi talentaţi, cu un potenţial extraordinar, nu doar în Bucovina, dar în toată România. Treceţi la nivelul următor.”
Categoriile competiţionale la Campionatul Naţional de Skandenberg din 2021 sunt: Juniori, Seniori şi Master, pentru ambele sexe. De asemenea, există şi o secţiune pentru sportivii cu dizabilităţi. Formularul de înscriere se găseşte la link-ul de mai jos, al Asociaţiei Române de Skandenberg „Braţ de Fier”:
Andrei Chipreanov este campion naţional, european şi vicecampion mondial la skandenberg. Deşi campion al ţării şi lumii, Andrei a plecat din România în Anglia, la muncă, pe şantier. În ţara natală, nimeni nu l-a ajutat. Acum, e din nou acasă, alături de oameni generoşi, care-l sprijină. Anul trecut, a câştigat titlul de campion al României la skandenberg. E începutul unui lung şir de victorii.
Andrei Chipreanov, în sala de antrenamente (foto: Club Sportiv „Bucovina Skandenberg”)
Reporter:Cum a început pasiunea ta pentru skandenberg?
Andrei Chipreanov: Încă din copilărie eram extrem de energic. Îmi plăcea tot ce înseamnă activitate fizică. La vârsta de şapte ani m-am înscris la lupte greco-romane. Au urmat şi alte sporturi pe care le-am încercat, dar nu mi-au plăcut în mod special. Apoi am descoperit Skandenbergu-ul. A fost dragoste la prima vedere. Mi-a plăcut atât de mult încât am ştiu că asta trebuie să fac tot restul vieţii. Sigur, am început modest, în curtea şcolii, unde provocam la duel băieţi mai mari. Ulterior, uşor-uşor, am participat la competiţii tot mai importante, iar rezultatele mi-au adus multă satisfacţie.
Reporter:Eşti cel mai rapid din lume? Cât durează un meci?
Andrei Chipreanov: Sincer, nu ştiu dacă sunt cel mai rapid luptător de skandenberg din lume. De multe ori, mă surprinde şi pe mine când aud asta. În lumea skandenberg-ului, mulţi sportivi mari, cu titluri importante, vorbesc despre viteza mea de reacţie. Am primit şi analiza unor experţi, care mi-au spus că am o viteză uluitoare la masa de concurs. Într-adevăr, încep orice meci cu o explozie de energie şi forţă, care iau prin surprindere adversarul. E elementul surpriză, care poate hotărî soarta meciului. Au fost meciuri pe care le-am câştigat în mai puţin de o secundă.
Reporter: Care este cea mai mare provocare a acestui sport?
Andrei Chipreanov: Incertitudinea este cea mai mare provocare. Nu sunt niciodată deplin convins că durerile pe care le am vor înceta în ziua competiției. E vorba despre accidentări şi întinderi musculare în urma antrenamentelor, care de multe ori devin dure. Skandenberg-ul e un sport de forţă, dur, ce lasă urme. Sunt traume care se vindecă mai greu sau mai uşor, dar mereu e teama ca ele să nu-şi spună cuvântul când mă aflu la masa de concurs, în faţa adversarului. Pentru mine, asta reprezintă o mai mare provocare decât adversarul in sine .
Reporter:Care a fost cel mai dificil adversar pe care l-ai întâlnit şi de ce?
Andrei Chipreanov: Cu siguranță, idolul meu, John Brzenk, campion absolut al tuturor timpurilor. E o legendă a skandenberg-ului mondial. El a fost cel mai dificil adversar pe care l-am întâlnit, în partida de la Zloty Tour, din 2012. Am concurat împotriva sa la brațul stâng şi a fost dificil. Eram pus față în față cu eroul meu. Îl admiram mult, dar atunci trebuia să uit asta și să lupt. Asta a făcut din el cel mai dificil adversar.
Reporter:Ai trăit câţiva ani în Anglia. Ce a însemnat asta pentru cariera ta sportivă?
Andrei Chipreanov: Am părăsit România în anul 2014, cu tristeţe şi dezamăgire în suflet. Deşi eram deja campion european şi vicecampion mondial la skandenberg, ţara mea părea că nu mă vrea. Autorităţile nu mă sprijineau, iar sponsori se găseau extrem de greu. Ca sportiv de performanţă, aveam nevoie de bani ca să pot continua. În plus, urma să-mi întemeiez o familie, căreia simţeam că nu-i pot oferi un nivel decent de viaţă materială. Mă resemnasem. Am ajuns în Anglia. Acolo am muncit într-un şantier, în care am făcut de toate: de la cofraje şi scări, până la dulgherie şi tâmplărie.
Reporter:Au fost momente limită în Anglia, când te copleşea dezamăgirea că nu poţi continua în sportul pe care-l practicai?
Andrei Chipreanov: Chiar dacă eram departe de România, nu am abandonat definitiv ideea de a face skandenberg. Participam la competiţii organizate în weekend, alături de alţi pasionaţi, amatori în acest sport. Totuşi, viața în Anglia nu era ușoară, iar eu nu aveam timp să mă gândesc la sport. Munceam mult. Singurele momente care mă predispuneau la nostalgie erau acele întâlniri la sfârşitul săptămânii, când se organizau competiții locale. Acolo întâlneam și români, sportivi cu care mă antrenam înainte în România.
Reporter:Câţi ani ai rămas departe de ţară şi ce îţi lipsea cel mai mult acolo?
Andrei Chipreanov: Am locuit în Anglia aproape cinci ani. Îmi lipsea mult familia părintească, pe care am lăsat-o la Rădăuţi. Desigur, prietenii şi oraşul în care am copilărit erau mereu în inima mea şi aşteptam, cu nerăbdare, fiecare vizită spre România. Chiar dacă Anglia mi-a oferit un nivel de viaţă materială decent, totuşi, nu era „acasă”. Simţeam asta mereu. Practicarea skandenberg-ului de performanţă era lipsa pe care o simţeam acut, ca unul care îmi dedicasem mult timp pentru a ajunge la rezultate bune. Din păcate, nu puteam să o fac. Eram extrem de ocupat cu munca pe şantier.
Reporter: Ai revenit în competiţiile mari de skandenberg. Cu alte cuvinte, ai reintrat în lumea mare a sportului. Cum s-a întâmplat?
Andrei Chipreanov: Din fericire, am revenit în sport. S-a întâmplat după ce m-am întors definitiv în România. Ajuns acasă, nu credeam că o să reintru în skandeberg-ul de perfomanţă. Îmi făcusem atelier de tâmplărie şi munceam, cu gândul să dezvolt o afacere, care să mă ajute să-mi întreţin familia. Eram deja căsătorit, cu un copil. Nu după mult timp, am cunoscut oameni generoşi, iubitori de skandenberg, care mi-au propus să revin în circuitul profesionist. Mi-au pus la dispoziţie sală de antrenament şi sprijin financiar. Le mulţumesc. Au apărut, providenţial, când nu credeam că mai e posibil. Acum, sunt sportiv profesionist. Fac doar skandenberg, iar asta îmi aduce mulţumire şi împlinire.
Reporter:Anul trecut, ai devenit campion naţional al României la skandenberg. Te gândeai la asta în Anglia? Ce trăiri ai avut pe podium, ţinând cupa în mâini?
Andrei Chipreanov: Într-adevăr. În anul 2020, am redevenit campion național al României. E ca într-un film cu final fericit, când îţi dai seama că şi greutăţile care apar în viaţă au rostul lor. Fără ele nu am preţui la fel de mult binele care ni se întâmplă. Sincer, în Anglia nu mai speram să revin pe podiumul profesionist vreodată. Eram resemnat. Acum, sunt fericit. Momentul în care am strâns la piept cupa a răzbunat toate clipele grele pe care le-am trăit. A meritat!
Reporter:Ca sportiv, cum te-a afectat pandemia de Coronavirus?
Andrei Chipranov: Din cauza pandemiei, circuitul competițional a suferit. Competiţiile au fost fie amânate, fie anulate. Resimt o oarecare constrângere. Pentru sportivi, e frustrantă neputinţa de a participa la competiţii, care sunt sensul şi scopul lor. Totuşi, ştiu că virusul cu care ne confruntăm e mortal, iar sănătatea mea şi a familiei mele sunt mai importante. Îi sfătuiesc pe toţi cei care citesc acest interviu să respecte măsurile de protecţie, pentru ei şi cei dragi lor. E nevoie de solidaritate şi unitate civică. Doar aşa vom recăpăta modul de viaţă pe care l-am avut şi ne vom întoarce în competiţiile pe care le aştept cu nerăbdare.
Reporter:Care sunt planurile tale pentru acest an, ca sportiv?
Andrei Chipreanov: Obiectivul meu este să devin campion mondial. Încerc asta în fiecare an. Desigur, vor urma competiții foarte solicitante până la mondiale. Voi fi pus faţă în faţă cu adversari puternici. Urmează o călătorie în Turcia, unde mă voi antrena cu unii dintre cei mai valoroşi sportivi de skandenberg din lume. Am de gând să fiu prezent la Campionatul Naţional, European şi Mondial. Totul depinde de modul în care va evolua pandemia de Coronavirus.
Reporter:Locuieşti la Rădăuţi, unde gestionezi Clubul Sportiv „Bucovina Skandenberg”. Care sunt activităţile tale acolo?
Andrei Chipreanov: Între anii 2011-2013 , Clubul Sportiv „Bucovina Skandenberg” era un exemplu de performanţă şi excelenţă, fiind cel mai puternic club de profil din România. La acea dată, Clubul avea 30 de sportivi legitimați, care obțineau, de fiecare dată, cele mai multe medalii la campionatele naţionale. În prezent, Clubul are 15 sportivi și se află în ascensiune, cu sportivi tineri şi valoroşi. Dinamica și performanţa Clubului au fost afectate de plecarea mea din țară, dar suntem pe drumul cel bun.
Reporter: Ce îşi propune „Bucovina Skandenberg” în anul 2021?
Andrei Chipreanov: „Bucovina Skandenberg” își propune un vis care să devină realitate în anul 2021. La Rădăuţi, dorim să organizăm Campionatul Naţional de Skandenberg. Este un eveniment excepţional, de mare valoare sportivă. Vorbim despre şansa pe care o au tinerii sportivi din Bucovina, de a vedea, la ei acasă, meciuri de skandenberg pe care le văd doar în marile competiţii naţionale şi mondiale. Nivelul sportiv va fi unul extrem de ridicat. Se vor implica factori locali şi naţionali, atât la nivel administrativ, cât şi al celor care sponsorizează o astfel de competiţie. Oraşul Rădăuţi va fi în atenţia presei regionale şi naţionale, iar asta poate aduce mari beneficii comunităţii locale. Dorim să punem skandenberg-ul pe harta României, dar şi să aducem acest sport mai aproape de Bucovina, regiune ce are tineri cu imens potenţial sportiv.
Reporter:Care crezi că e viitorul skandenbergului în România?
Andrei Chipreanov: Viitorul acestui sport în România depinde, exclusiv, de mentalități. Cu certitudine, skandenberg-ul e sportul care merită să aibă propria Federaţie. Din păcate, asta încă nu s-a întâmplat, deşi este imperativ. Multe depind de obţinerea acestui statut, care vine cu bani şi baze de pregătire de la statul român. La nivel guvernamental, sper să se facă mai mult pentru sportivii de skandenberg, care au nevoie de sprijin. Nici acest lucru nu se întâmplă, deocamdată. Mi-ar plăcea să văd că în programa şcolară sportivă elevii au posibilitatea de a alege să practice acest sport la orele de Educaţie Fizică. Ar fi un mare pas înainte. Cu siguranţă, pe termen mediu şi lung, Skandenberg-ul are un viitor frumos în România. Există deja mulţi tineri care îmbrăţişează o carieră în acest sport.
Vasile Lavric (62 de ani), monstrul din Rădăuți, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. „Mâncătorul de femei” este suspectat de uciderea a patru femei cu care a întreținut relații intime: trei surori Iordache (dintre care una i-a fost soție „cu acte”), precum și Aurica Bodnărescu (ultima lui concubină, cu are are și copii).
Vasile Lavric a fost ridicat vineri dimineață de la domiciliul său din Rădăuți și dus la audieri la București, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Bărbatul a fost săltat după ce la domiciliul său a fost efectuată o amplă percheziție, care a început încă de joi dimineață.
Vineri seara, Vasile Lavric a primit mandat de arestare preventivă pentru 30 de zile, fiind acuzat de omor. Procurorii i-au convins pe judecători că bucovineanul este un pericol public și că, dacă ar fi lăsat în libertate, ar încerca să șteargă urmele crimelor sale.
Cele 4 femei pe care le-ar fi omorât Vasile Lavric
1995: Iuliana Iordache (când fata avea 16 ani și era cumnata lui Vasile Lavric)
2005: Nicoleta Lavric, fostă Iordache (soția lui Vasile Lavric, dispărută în aprilie 2005, la 31 de ani)
2005: Ramona Iordache (la data dispariţiei avea 18 ani și era cumnata lui Vasile Lavric; nu a mai fost văzută din iunie 2005)
2020: Aurica Bodnărescu (concubina lui Vasile Lavric).
Conform Monitorulsv.ro, cea de-a patra femeie dispărută, concubina Aurica Bodnărescu, este cea care în anul 2014, pe când Vasile Lavric era anchetat și reținut, susținea cu tărie că acesta este nevinovat, iar surorile Iordache erau „la produs în străinătate”. Acum se pare că a plecat și ea „la produs în străinătate”…
„Aceste persoane (surorile dispărute – n. red.) trăiesc în străinătate şi-şi bat joc de noi. Am ajuns să li se facă oamenilor milă de noi şi să ne ajute cu ce pot. Oamenii din Rădăuţi ştiu că este o înscenare”, spunea în urmă cu 6 ani Aurica Bodnărescu, concubina lui Vasile Lavric, în apărarea acestuia.
Vasile și Nicoleta, singura care i-a fost soție „în acte”
A fost principalul suspect la dispariția celor trei surori
Probele incriminatoare, legate de dispariția Auricăi Bodnărescu, ar fi fost găsite ca urmare a săpăturilor realizate în urmă cu circa trei săptămâni la domiciliul din Rădăuți al lui Vasile Lavric. Nu este exclus să fi fost găsite probe și în ceea privește cele trei surori dispărute.
Bărbatul a fost de la bun început principalul suspect în dispariţiile misterioase ale surorilor Iordache.
Ancheta a fost coordonată inițial de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, dar pentru că nu s-au găsit suficiente probe, dosarul a fost închis.
Spre sfârşitul lui 2013, dosarul a fost preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acolo unde se află şi în prezent.
La începutul lui 2014, anchetatorii au descins de mai multe ori atât la locuința lui Vasile Lavric, cât și în alte locuri, în căutarea surorilor dispărute. Cu toate eforturile, nu s-a găsit nicio urmă din cele trei femei.
Omorâte, arse și dizolvate cu sodă caustică?
Anchetatorii cred că cele trei surori ar fi fost omorâte și arse cu sodă caustică într-un bazin din apropierea orașului Rădăuți (în zona fostului Gostat), dezvăluie Suceavanews.ro. În dosar există indicii că Vasile Lavric ar fi cumpărat o cantitate destul de mare de sodă caustică, dar nu există încă suficiente probe pentru acuzarea acestuia sub acuzația de omor calificat.
Rețeta aplicată de „mâncătorul de femei” victimelor sale pare a fi una înfiorătoare: le-a omorât, a transportat cadavrele în apropierea fostului Gostat din Rădăuți, le-ar fi dat foc, iar resturile umane (mai ales oasele) ar fi fost dizolvate cu sodă caustică.
Vasile Lavric
„Scrisorile din Germania” aveau doar ștampila poștei din Rădăuți
Singura probă concludentă prin care procurorii încearcă să facă legătura între Vasile Lavric și moartea femeilor dispărute ar fi saliva cu care au fost lipite plicurile care, chipurile, ar fi fost trimise din Germania de către Iuliana, una dintre cele trei surori Iordache, dispărută la 16 ani. Împreună cu scrisorile ar fi fost trimise și niște haine ale Iulianei, într-un pachet.
Anchetatorii cred că mama celor trei surori dispărute, Camelia Iordache, știa că acestea au fost omorâte, dar a reclamat dispariția lor abia după ce n-a mai fost văzută nici cea de-a treia, Ramona, după iunie 2005.
Camelia Iordache se apără și spune că scrisorile găsite pe o măsuță, la intrarea în casă, ar fi indus-o în eroare, crezând că Iuliana (prima dispărută) era plecată la muncă în Germania.
Unul dintre anchetatori a explicat: Am chemat-o pe mama femeilor dispărute, să ne aducă cele trei scrisori pe care le-ar fi trimis Iuliana din Germania. Când ne-am uitat cu atenție, am văzut că acestea aveau doar ștampila poștei din Rădăuți. În scrisori se arăta că Iuliana nu a găsit loc de muncă și că trebuie să umble dintr-un oraș în altul, dar cum va găsi ceva, va trimite bani acasă. Am întrebat-o pe femeie dacă nu a văzut că pe plicuri este doar ștampila din Rădăuți, însă ea a spus că nu știa că trebuie să fie și o ștampilă din Germania.
Mama celor trei surori dispărute le-a dat procurorilor din București alte 12 scrisori despre care credea că i-au fost trimise din străinătate.
Anchetatorii încearcă să dovedească, prin proba ADN, faptul că saliva cu care au fost lipite plicurile îi aparține lui Vasile Lavric. Dacă vor reuși, atunci „mâncătorul de femei” va putea fi acuzat de omor calificat.
Arestarea lui Vasile Lavric
Condamnat 3 ani cu suspendare pentru că și-a lovit soția de mai multe ori cu ciocanul în cap
Vasile Lavric a fost arestat la mijlocul lunii aprilie 2014, stând după gratii circa patru luni şi jumătate, pentru tentativă de omor. Victima sa: propria soție, căreia-i aplicase lovituri cu ciocanul în cap.
Vasile Lavric și-a susţinut mereu nevinovăţia; mai mult, în timp ce se afla încarcerat în Penitenciarul Botoşani, el a intrat în greva foamei. Acţiunea sa extremă a continuat mai mult de 55 de zile, fiind transferat la Penitenciarul Spital Târgu Ocna.
La finalul lunii august 2014, Curtea de Apel Suceava a menţinut decizia Tribunalului şi a înlocuit măsura arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
La vremea respectivă, el a fost trimis în judecată pentru tentativă de omor. Procurorii au susţinut că, în noiembrie 2000, Lavric şi-a lovit soţia de atunci, Nicoleta Lavric, cu un ciocan în cap, în mod repetat. Deşi loviturile nu i-au pus femeii direct viața în pericol, procurorii au invocat intenţia, modul în care s-a petrecut agresiunea – lovituri de ciocan în cap -, pentru a-i reţine infracţiunea de tentativă de omor.
Soţia sa a ajuns la Spitalul Municipal Rădăuţi, unde a primit îngrijiri medicale, după care a fost externată şi a trăit încă 5 ani alături de soţul ei. A dispărut fără urmă în aprilie 2005. Două luni mai târziu avea să dispară şi sora sa, Ramona Iordache (18 ani), cu care Vasile Lavric avea un copil în urma unei relaţii extraconjugale.
În acest dosar, Vasile Lavric a fost condamnat definitiv de judecătorii de la Curtea de Apel Suceava la 3 ani cu suspendare sub supraveghere.
Pentru Vasile Lavric, încarcerarea din 2014 n-a fost prima. Înainte de 1989, el a fost condamnat pentru viol, săvârșit în grup, alături de un fost secretar UTC din zonă.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Deşi a dus numele României departe şi frumos, ţara i-a tras o palmă ce l-a aruncat direct în Anglia, pe şantier. Statul român, autorităţi locale şi naţionale, nimeni nu a ridicat un deget pentru ca Andrei să-şi continue performanţa. Acum, are 32 de ani şi e campion naţional absolut.
Sportivul Andrei Chipreanov a câştigat titlul de campion naţional absolut al României la skandenberg, braţul stâng. S-a întâmplat la Campionatul Naţional de Skendenberg de la Piteşti, din 11 -13 septembrie 2020. Acolo, Andrei a luptat la categoria 100 de kilograme, pentru braţul stâng şi drept. Le-a câştigat pe amândouă, fiind medaliat cu aur. La final, s-a disputat Open-ul, adică desemnarea celui mai bun dintre cei mai buni.
Marea finală a avut loc între Olimpiu Făt şi Andrei Chipreanov. Iubitorii de skandenberg au privit o luptă frumoasă, tehnică şi foarte rapidă, la finalul căreia Andrei a ieşit învingător. Asta i-a adus, la braţul stâng, titlul de campion absolut al României la Skandenberg. De reţinut, supranumele lui Andrei Chipreanov este „Glonţul”, datorită vitezei impresionante cu care îşi doboară adversarii, într-o explozie de forţă şi rapiditate.
Andrei Chipreanov, campion absolut al României la skandenberg, Campionatul Naţional de Skandenberg, Piteşti 2020
Andrei Chipreanov practică skandenberg-ul de peste un deceniu. Palmaresul său conține titlurile de vicecampion mondial, campion european și multiplu campion național la skandenberg, rezultate obținute anterior. La Rădăuți, orașul în care locuiește, Andrei a înființat propriul club de skandenberg, cu numele „Bucovina Skandenberg”. Aici, Andrei pregătește actuali și viitori campioni.
Andrei Chipreanov şi echipa Clubului Sportiv „Bucovina Skandenberg”, pe podiumul Campionatului Naţional de Skandenberg, Piteşti, 2020 (foto: Asociaţia Română de Skandenberg)
Povestea lui Andrei este una cu totul deosebită. Dragostea lui pentru skandenberg a început în curtea şcolii, unde pierdea în faţa fetelor. Asta l-a ambiţionat, iar în câţiva ani era vicecampion mondial, campion european şi naţional. Ăsta e Andrei. Spune-i că nu poate ceva şi-ţi va da cu convingerile tale în cap. Deşi a dus numele României departe şi frumos, ţara i-a tras o palmă ce l-a aruncat direct în Anglia, pe şantier. Statul român, autorităţi locale şi naţionale, nimeni nu a ridicat un deget pentru ca Andrei să-şi continue performanţa.
Andrei Chipreanov, muncitor pe şantiere londoneze. Anglia, anul 2016 (arhiva personală – A. Chipreanov)
Dezamăgit, în anul 2014, Andrei Chipreanov pleca din România. Locuia la Rădăuţi, era deja vice-campion mondial, campion european şi naţional la skandenberg, dar ţara părea că nu-l doreşte. Ar fi vrut să rămână, să aducă glorie ţării sale. Din păcate, ea îi spunea: „Pleacă! Aici nu e loc pentru tine.” A pus în bagaje medalii şi cupe, amintiri şi speranţe, şi-a îmbrăţişat părinţii şi a plecat în lume. Anglia l-a primit. O vreme, a fost bine, dar nu era „acasă”. Acolo, departe, şi-a dat seama că singurul loc unde fericirea e posibilă este ţara în care s-a născut.
Andrei Chipreanov, alături de fiică şi soţie (arhiva personală A. Chipreanov)
După patru ani, Andrei s-a întors în România, la Rădăuţi, unde a cunoscut un om care iubeşte acelaşi lucru, Skandenbergul. E rară întâlnirea bogaţilor cu generozitatea, mai ales cea pusă în slujba societăţii şi a celor care o merită. Din fericire, lui Andrei i s-a întâmplat. A găsit omul care face pentru el mai mult decât tot statul român la un loc. Acum, Andrei Chipreanov e campion naţional absolut la skandenberg. Ceea ce pentru mulţi ar fi o culme a gloriei, pentru el e doar începutul unei poveşti frumoase, alături de oameni care-l iubesc.
