Ce înseamnă, de fapt, conceptul de „putinism“, atât de des întrebuințat la nivel mondial în ultimele luni și chiar în ultimii ani? Într-o excelentă prelegere ținută în emisiunea „Arhivele viitorului”, a cercetătorului Cristian Presură, istoricul și scriitorul Armand Goșu, specializat în sovietologie și rusologie, descrie în amănunt atât originea, cât și sensul acestui cuvânt care – după cum explică profesorul – are conotații pozitive în Rusia și profund negative în restul lumii.
Putinismul este caracterizat, pe scurt, de autocrație, limitarea drepturilor cetățenești și militarizarea instituțiilor statului pe plan intern, o politică agresivă pe plan extern, falsificarea grosieră a istoriei și antiamericanism programatic în plan ideologic, iar în cel propagandistic – promovarea obscurantismului și a conspiraționismului.
Termenul a fost lansat în 2000, imediat după victoria lui Putin în primele alegeri prezidențiale, pe site-ul unui partid rusesc de opoziție, care însă ulterior nu l-a mai folosit niciodată. A fost preluat apoi de Nikonov, un politolog afiliat Kremlinului care e nepotul fostului ministru sovietic Viaceslav Molotov, din perioada lui Stalin, dar la acesta conceptul având conotații pozitive. Ideea lui Viaceslav Nikonov, despre care Goșu precizează însă că n-a făcut carieră în interiorul Rusiei, ar fi că țara nu poate fi modernizată decât de regimuri de mână forte.
Mai jos, puteți citi fragmentul din explicațiile pe care istoricul Armand Goșu le-a dat despre conceptul de putinism în emisiunea „Arhivele viitorului”. Aceasta poate fi urmărită pe YouTube, dar și în format Podcast, pe Spotify.
Armand Goșu: „Nu puțini spun că putinismul este de fapt național-socialismul rusesc. După 2012 a apărut și cultul lui Putin, dar nu după modelul lui Stalin, ci după modelul lui Brejnev”
„Se vorbește despre «putinism». Conceptul putinism caracterizează specificul socio-economic și politic al Rusiei de azi. Se leagă de perioada în care Puțin e la conducere, deci după 2000. (…) Nu puțini spun că putinismul este de fapt național-socialismul (nazismul – n. red.) rusesc. Aici mă refer la analiștii occidentali.
Putinismul e folosit și în Rusia, dar cu alt înțeles. A făcut o carieră în vest, în America, unde e materie de semestru: ce este putinismul. Acum, când apare prima oară acest concept? Apare în 2000, la foarte scurt timp după ce Puțin câștigă primele alegeri prezidențiale. În Rusia, nu e utilizat, Iabloko (Partidul Democrat Unit – moderat de dreapta), care l-a lansat, nu-l va mai folosi. Părea să fie înmormântat acest concept. Până când, în 2003, Viaceslav Mikonov, un politolog rus apropiat de Kremlin, nepotul lui Molotov, scrie un articol referindu-se la sistemul politic din Rusia după 2000 și afirmă că el este putinist. Deci Mikonov este cel care lansează în Rusia conceptul, dar acolo îi dă o conotație pozitivă. Eu mă voi referi la conceptul putinism este folosit în media occidentală și cea românească.
Diverși istorici și politologi occidentali au definit putinismul drept gaullism unii, bonapartism alții, alții vorbesc de lider patriarhal, de autocrația conservatoare populistă.
Acum, eu nu intru în detalii, vă spun care sunt caracteristicile putinismului: monopolizarea puterii în mâinile președintelui, interesele statului puse deasupra intereselor cetățenilor, limitarea drepturilor cetățenești, represiune, promovarea ideii de cetate asediată, tratarea opoziției ca o forță inamică ce trebuie distrusă.
Pentru prima dată după destrămarea URSS, mai ales după 2012, apare cultul lui Putin, dar nu după modelul lui Stalin, ci mai degrabă după modelul cultului lui Brejnev. Care mai are următoarele caracteristici: un control al statului asupra proprietății, autonomia oligarhiei din perioada lui Elțîn dispare, oligarhii sunt persoane loiale direct lui Putin sau persoane care au o marjă de manevră foarte scăzută, autonomie foarte mică.
În plan extern înseamnă politică agresivă. Mai înseamnă o ideologie a grandorii naționale, o rescriere a istoriei printr-o falsificare grosieră, un antiamericanism evident, programatic chiar. Față de Europa au fost perioade de atitudine ambivalentă, a încercat să cultive relații speciale cu anumite capitale, Roma, Budapesta, Berlin. Să spunem mai degrabă o atitudine eurosceptică și o desconsiderare a Uniunii Europene și a instituțiilor UE.
Iar pe intern, consolidarea instituțiilor militarizate. În Rusia, instituție militarizată înseamnă toate serviciile secrete – și nu sunt puține –, înseamnă ministerul de interne, ministerul apărării bineînțeles, înseamnă Rosguardia (adică Garda Națională), înseamnă procuratură, deci procurorii sunt militarizați, și înseamnă și alte ministere, gen Ministerul de Externe, care e semimilitarizat. În spațiul public, în propagandă, promovarea obscurantismului, a conspiraționismului
În Occident, conceptul n-are nicio conotație pozitivă. În Rusia a avut conotație pozitivă, pentru că azi se utilizează foarte puțin. Putinismul fiind un fel de raționalizare, de optimizare a regimului. Accentul fiind doar pe ideea că doar regimuri de mână forte, regimuri semiautoritare pot să modernizeze Rusia. Mă refer la felul în care Nikonov a încercat să definească“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI: