Un element-cheie al procedurii care trebuie urmate înainte ca un infractor să fie liberat condiționat, mai puțin cunoscut publicului, dar familiar celor care au călcat prin sălile de judecată, este cel prin care judecătorul care emite verdictul trebuie să fie convins de îndreptarea condamnatului.
Cel puțin această condiție esențială a fost încălcat flagrant de instanța de la Tribunalul Giurgiu atunci când a decis joi, 15 iulie 2021, să-l elibereze pe Liviu Dragnea din închisoare înainte de vreme. Asupra acestui „detaliu“ a atras atenția Raluca Prună, fost ministru al Justiției în 2016, în Cabinetul Cioloș.
Cum a devenit o excepție precum liberarea condiționată portița prin care s-au bulucit să evadeze legal toți marii hoți ai României
Dragnea nu doar că n-a dat niciun semn că și-a înțeles faptele și că vrea să se îndrepte, dar a ieșit din închisoare mai înveninat, mai obsedat de conspirații împotriva sa și mai hotărât să se răzbune.
Liberarea condiționată cu încălcarea acestei prevederi fundamentale (infractorul să demonstreze că se căiește și nu mai e un pericol pentru societate) s-a petrecut de atâtea ori (Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Ioan Niculae, George Copos, Gigi Becali, acum Liviu Dragnea) încât s-a banalizat.
Și totuși, prevedere există în continuare în legislație, iar judecătorii pot fi auziți în sălile de tribunal zilnic spunându-le condamnaților că sunt trimiși după gratii pentru a reflecta la răul făcut societății, iar celor care cer liberarea condiționată – că trebuie să arate că s-au îndreptat.
Pe contul său de Facebook, Raluca Prună a scris despre pericolul public creat de judecătorul din Giurgiu care l-a pus în libertate pe răufăcătorul Liviu Dragnea, dar și despre obișnuința acestor hoți cu gulere albe de a se compara cu înaintașii morți în închisori pentru idealuri precum Unirea, libertatea, democrația.
Raluca Prună: „Nesimțirea comparării cu adevărații deținuții politici, care plătesc cu viața pentru convingerile lor, a început să fie rostogolită imediat ce intangibilii, în general vătafi și jupâni politici, au încăput pe mâna legii“
„Liberarea condiționată este o vocație, nu un drept. Poate fi acordată nu automat, ci cu respectarea anumitor condiții definite clar de Codul Penal. O condiție esențială este ca „instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate” (Art 100 lit d CP).
Când ești un infractor de drept comun, nu recunoști fapta și clamezi din clipa în care ești încarcerat că ești nevinovat, victima unui proces politic, deținut politic, un martir, când repeți aceste ineptii în interviuri din penitenciar date în condiții preferențiale (căci la noi în tărișoară “deținuții politici” de rit nou au cele mai mari privilegii) voi credeți că persoana s-a îndreptat și se poate reintegra în societate? E interesant de văzut motivarea judecătorului.
Nesimțirea comparării cu adevărații deținuții politici, cu deținuții de consțiință, care plătesc cu viața pentru convingerile lor, nu este o premieră în România. Face parte dintr-un arsenal al nesimțirii politice absolute și este o mantră mai veche care a început să fie rostogolită imediat ce intangibilii, în general vătafi și jupâni politici, au încăput pe mâna legii.
În rest, pentru domnul Dragnea și PSD planetele sunt bine aliniate – eu nu cred în divorțul politic de ochii lumii. Tot ce adaugă la cele 30+ de procente ale PSD este binevenit. AUR se simte și el foarte bine. Stagnează numai coaliția ultimei speranțe care a devenit coaliția celei mai recente neputințe istorice de a face vreo reformă serioasă în țara lui Dragnea.“