Mărturiile și dovezile care se strâng după catastrofa petrecută sâmbătă, la Crevedia, când o stație ilegală de gaz a sărit în aer provocând moartea a doi oameni și rănirea altor 56, conduc spre concluzii similare celor de după scandalul azilelor groazei din Voluntari. Absolut toți știau ce se întâmplă acolo, toate instituțiile abilitate fuseseră sesizate, dar fiind vorba de afacerea unui PSD-ist foarte bogat – primarul din Caracal –, statul român a închis ochii. Totul, până sâmbătă, 26 august, când stația de gaz a sărit în aer la propriu.
Pompierii ridicaseră autorizația de funcționare a stației de gaz încă din 2020. Au sesizat nu mai puțin de 7 instituții ale statului abilitate să intervină și au dat, de-a lungul timpului, două amenzi proprietarilor stației ilegale. Dar instituțiile sesizate au îngropat adresele primite de la pompieri.
Acum, poliția pretinde că nu știa nimic. Andrei Pârvan, șeful secției de poliție din Crevedia (localitate condusă, de asemenea, de un primar PSD), susține că nu cunoștea activitatea din stația de gaz „mai ales că era gard înalt și acoperit și nu se vedea mișcare”. La întrebarea dacă a primit vreo sesizare de-a lungul timpului, polițistul a spus că nu știe de așa ceva, apoi a adăugat că „dacă vedeam că intrau sau ieșeau cisterne din curte, nu era treaba mea să verific”.
Dar locuitorii din Crevedia spun cu totul altceva: Poliția nu doar că era tot timpul la stația de gaz, dar în plus era imposibil să nu știe de activitatea ilegală deoarece traficul se bloca de câte ori ieșea câte o cisternă de acolo.
Unul dintre localnici a declarat: „Se oprea traficul când ieșea cisterna din curte. Și obișnuia să fie și câte o mașină de la Poliția Rutieră, cu radar, fix în zona fostei stații. Stătea radarul acolo. Chiar și pe mine m-au luat, aveau mașina neinscripționată. Era locul lor preferat. Cu un Logan alb, geamuri fumurii, nici nu-ți dădeai seama, la câte mașini erau acolo, la poartă”.
Șeful ISU Dâmbovița, Benone Duduc, a declarat luni că a fost sesizată absolut toată lumea: „În urma controlui din iulie, urmare a constatării pierderii valabilităţi autorizaţiei, ISU notifică Instituţia Prefectului şi Oficiul Regstrului Comerţului. Mai notifică Consiliul Judeţean, Inspectoratul de Stat în Construcţii, Agenţia de Protecţie a Mediului şi Primăria Crevedia”.
Asta nu l-a împiedicat pe unul din consilierii primarului din Crevedia să pretindă că „nu am avut niciodată nicio sesizare. Nu a venit nimeni, nu am avut nicio reclamație. Nu a venit nimeni din sat să zică ceva, să facă o hârtie către Primărie, către Poliție”.
Din contră, vecinii stației GPL deținute în acte de fiul primarului din Caracal spun opusul. „Erau cisterne cu GPL. Seara și în weekend făceau transfer. Vecinii de pe acolo au mai făcut sesizări”, a relatat cineva. Altă persoană spune că „mirosea tot timpul a gaz. Stăteam cu bomba la poartă”.
„Pe Iulian Cîrciumaru l-am remarcat la… protestele din Piața Victoriei. Ciudat, veți spune, după ce veți afla că Iulian este fiul lui Valerică Cîrciumaru (foto), primarul PSD-ist al orașului Roșiorii de Vede. La fel am reacționat și noi în fața acestui paradox, care ne-a dat totuși speranța că lucrurile chiar se pot schimba, dacă până și copiii oamenilor importanți din PSD Teleorman au decis să-și asume participarea la protestele împotriva actualei guvernări.
– Aici sunt mai multe lucruri de lămurit. În primul rând, motivația mea politică nu are nicio legătură cu niciun fel de afirmare personală. Nu am ambiții politice, nu urmăresc nicio poziție politică în interes personal. Tot ce vreau este să dau o mână de ajutor pentru a schimba situația dezastruoasă în care se află guvernarea țării. Pragmatic vorbind, primul pas este să ne organizăm și în Teleorman, pentru a ne prezenta cât mai bine în alegeri, ca o alternativă viabilă la actuala clasă politică. În al doilea rând, dacă <<afirmare spre stânga>> înseamnă vreun soi de carieră în PSD, sper că întrebarea este doar o glumă. Știm foarte bine care ar fi <<calitățile>> necesare pentru afirmarea în PSD-ul de azi. E suficient să te uiți la modul cum este condus partidul ca să înțelegi cine se afirmă acolo. Slugărnicia și oportunismul meschin nu mă caracterizează. Dacă <<afirmare spre stânga>> are o conotație generică și se bazează pe presupunerea că aș avea o înclinație de stânga, nu e tocmai corect. Înainte de toate, nu cred în segregarea aceasta categorică <<stânga-dreapta>>. De exemplu, optez pentru o intervenție minimală a statului în economie și cred în eficiența sistemelor private de educație și sănătate, dar, în același timp, cred că statul trebuie să joace un rol activ în stimularea dezvoltării în zonele afectate de sărăcie. Așadar, în cadrul clivajului <<stânga-dreapta>>, cred mai degrabă într-o poziționare pragmatică, adaptată contextului și capabilă să genereze rezultate sustenabile. De ce PLUS? În primul rând, pentru oamenii pe care i-am găsit acolo; pe unii i-am văzut la lucru în guvernul tehnocrat, pe alții îi cunoșteam dinainte să-și asume implicarea politică. Sunt oameni de care simt că mă leagă valori comune, sunt oameni educați, competenți, pe care îi apreciez foarte mult. Apoi, PLUS este organizația din partea căreia am perceput o deschidere clară și asumată către antreprenoriat și mediul de afaceri românesc. În ceea ce mă privește, cred că susținerea energică a antreprenoriatului local este una dintre puținele căi prin care putem închide ecartul de dezvoltare față de media țărilor UE.
– Foarte simplu și clar: vreau să-mi aduc contribuția la aducerea unei administrații competente și oneste în România, la toate nivelurile. Nu mi-am imaginat vreodată că putem ajunge la un nivel atât de jos, cu o guvernare complet ineptă, ruptă de realitățile economice și sociale, cu măsuri nefundamentate prin studii de impact, cu politicieni cu probleme penale sau analfabeți funcțional care inițiază și schimbă legi, cu niște glume de miniștri, cu trei guverne într-un an, dintre care unul schimbat prin moțiune de cenzură de propriul partid. Nu așa arată țara în care vreau să-mi cresc copilul! Prin urmare, situația e foarte simplă: am nu doar dreptul, dar și obligația (măcar față de copilul meu) de a face ceea ce pot ca lucrurile să nu mai stea așa. Trebuie să recunosc că până la nașterea fetiței mele am avut o poziție critic-pasivă față de această guvernare, dar, de când am devenit tată, dorința mea de a mă implica activ a fost tot mai accentuată.
– Cu foarte mare reticență, dar asta nu mă descurajează, pentru că nu cred că se mai poate cu <<las’ ca merge și așa>>, <<se putea și mai rău>>, <<lasă-i pe alții, nu te băga tu>>. Ne afectează pe toți – fie că conștientizăm, fie că nu – și avem obligația de a ne asuma minimul de implicare, acela fiind prezența la vot. Eu am decis să fac mai mult, și trebuie să reușim, pentru că altă variantă nu există. Pentru mine, Planul B ar fi fost să îngroș și eu rândurile celor care pleacă din țară. Și nu-mi doresc asta.